Adorabilul Dominic. „Da! Până la moarte!”

Dominic este un băiețel de 8 anișori, din Derna, cu părul roșcat, față frumoasă, sănătos, cu ochii sclipind de inteligență, tot este ochi și urechi la ceea ce se petrece în sanctuar.

Mama lui l-au adus la binecuvântare în față. Împreună cu ceilalți frați păstori ne-am rugat pentru el și pentru alți copilași. La finalul rugăciunii am avut un îndemn să îi spun din partea lui Dumnezeu. Mă apropii de urechea lui, dar trebuie să mă așez pe scaun că e prea mic. Și îi șoptesc: „În lucrarea de predicare la care Dumnezeu te-a chemat, să predici cuvântul curat Dominic! Pentru că Domnul te cheamă să predici Evanghelia.”

Trage aer adânc în piept, de parcă ar fi un tenor ce tocmai i s-au dat tonul, cu spatele drept ca un soldat în formație de luptă care trebuie să de-a onorul, pune mâna dreaptă pe inimă, iar cu lacrimi în ochi și vocea sacadată zice: „Da, până la moarte!”

L-am iubit din toată inima. E puțin mai mare decât băiețelul meu. Așa a înțeles el că slujirea se face cu verticalitate și bărbăție până la moarte. Nu vă gândiți că sunt prea mici copiii voștri, implicați-i în slujirea, în viața bisericească. Puneți-le un instrument în mână, mai luați o oră la pian, la înnot, mai cumpărați-le o carte în plus. Oferiți-le ocazia să se dezvolte.

Am văzut-o pe mama lui Dominic foarte fericită și bucuroasă că a încredințat copilul pe brațele lui Isus. Poate Dominic nu are cea mai performantă tabletă, nici ultimul răcnet de telefon, nici haine de firmă, dar are o inimă atât de mare încât a încăput Isus în ea.

Felicitări Dominic! Așa să îți ajute Dumnezeu! De părinți ca mama ta are nevoie România, care își duc copilașii la Isus, nu la qwan ki do, care îi învață versete din Biblie, nu bancuri sau cum să trișeze, și de copii ca tine, hotărâți și puternici!

Te iubesc Dominic, așa ca pe copilul meu! Am citit semnificația numelui: de origine latină și înseamnă = al Domnului, cel care aparține Domnului. De aici și ziua de Duminică, ce aparține Domnului. Da și noi te-am încredințat Domnului prin rugăciune, să-I aparții Lui toată viața ta, așa cum ai promis!

Dacă sunteți părinți și nu sunteți hotărâți ce nume să îi puneți, Dominic este un nume foarte frumos. Eu am un nepoțel și este tare scump.

Păzește-te de săgețile arzătoare ale celui rău!

Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Efeseni 6:16

Am identificat câteva săgeți folosite de diavol, după ce le îmbibă în smoală fierbinte, le introduce în foc, le pune în arc, țintește și trage direct spre inima ta.

1. Ispitele. Acestea sunt de multe feluri: financiare, sociale, spirituale, pe stradă, în biserică, la semafor, în restaurant, în piață. Ispita este un test pe care Dumnezeu îl permite ca examen al credinței noastre. (El, Dumnezeu neispitind pe nimeni)

2. Poftele. Poftele noastre carnale sunt uneori folosite de lucifer pe post de torpile pentru a dinamita cugetul și pentru a pângări sufletul. Nu te gândi doar la poftele sexuale, care sunt considerabile, dar grijă mare și la celelalte pofte care ucid: de bani, de putere, de răzbunare, de avere, de mâncare, de băutură, stupefiante, jocuri de noroc, etc. O! Câte pofte sunt. Nu alimenta arcul luciferic cu ele, că te vor răni sau chiar ucide. Este o roadă a Duhului Sfânt care le vine de hac: înfrânarea poftelor. (Verifică plăcuțele de frânare).

3. Îngrijorările. De aceea Domnul Hristos avertiza cu privire la îngrijorări că ele pot sufoca foarte ușor credința ta, o înăbușă. Ce va fi mâine? Cum va proceda copilul? Unde va lucra? Locul meu de muncă? Dacă mă îmbolnăvesc? Vaccin, pandemie, boală etc. Dacă te lași doborât, poți pica de la credință. Odată frânt scutul credinței expui săgeților toată ființa ta, iar viața e în pericol.

4. Frica. Apostolul Petru ne lămurește: Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. 1 Petru 5:8
El imită un leu, dar are putere de pisică. Puterea îi este limitată de Dumnezeu în dreptul tău. Lasă frica! Părăsește stresul! Nu mai intra în panică! Te va ucide săgeata cu foc a infernului. Cu tine este Dumnezeu!

5. Vorbele celor apropiați. Aceștia când rănesc, ucid. Străinul spune o vorbă și pleacă, dar cel din apropierea ta (cumnat, soră, frate, părinte, copil, coleg), acesta când lovește generează răni cauzatoare de moarte. Vorbele lor sunt grele, acide, usturătoare, țintite direct, gândite, premeditate, de aceea și judecata lui Dumnezeu este aspră pentru aceste săgeți otrăvite. Dacă ai fost lezat de ele, vine Duhul Sfânt și sărută acolo unde a scuipat diavolul cu săgeți arzătoare și veninoase. Vin la consiliere foarte multe persoane ucise de vorbe ușoare sau grele, la fel rănesc oricum. Tu să fii nobil în vorbire. Zidește pe cei din jurul tău, ridică-i, adu-le o umbră de mângâiere.

6. Atitudinile glaciare. (Ier 18:18) Atunci ei au zis: „Veniți să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!”
Vegheați asupra limbii că poate ucide atunci când scuipă venin de aspidă, de cobră neîmblânzită. Indiferența este o săgeată înfocată care ucide cu sânge rece părintele. Grijă mare copile!

Toate aceste săgeți vin zilnic sfârâind văzduhul spre tine. Atunci erau săgeți, astăzi sunt bombe, grenade, TNT, ghiulele, focoase infernale. Toți suntem expuși, suntem vulnerabili, tocmai pentru asta Dumnezeu ne-a dotat cu scutul credinței. Acesta este îmbibat în spumă anti-incendiu, orice săgeată este anihilată, oprită și stinsă în acest scut.

Nu vei putea închide gura unui om care și-a împrumutat-o satanei și te blamează, te calomniază zilnic, nu vei putea schimba atitudinile glaciare, nu ai cum să anulezi sau să eviți ispitele din calea ta, dar le poți birui în Numele lui Isus, prin credință. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. 1 Petru 5:9

Nu lupta în câmp deschis cu infernul, nu te expune inutil, nu caută replici și dreptate, nu te răzbuna. Prefer să am pace decât dreptate. Cunosc un caz în care a ajuns la urgență pentru că era naiv și a pus la suflet vorbe grele, în urma unui raid cu rachete luciferice trimise prin telefon. Nu-i da satisfacție omului rău lăsându-i impresia că dai mai mult de două parale pe vorbăriile lui fără sens, fugi cât poți, ferește-te, apără-te, crede. Acum? Lasă-le să treacă pe lângă tine, taci, împotrivește-te tare în credință, și lasă leul să urle, i se va închide gura în curând, dar tu vei avea tot mai puține leziuni. Sub aripile lui Dumnezeu e culcușul meu și al tău.

Dacă vei pune la inimă aceste sfaturi, vei avea o inimă sănătoasă, altfel vei avea o inimă rănită, iar o inimă rănită se poate frânge foarte ușor.

O conferință plină de har

Având în vedere perioada din an, trecut de jumătatea lunii August, perioada concediilor, taberelor și timpul vacanței, am avut puține emoții pentru această conferință județeană de tineret. Ultima rugăciune pe care am făcut-o pe mașină a fost: „Doamne Tu pe toate le știi. Ne-am rugat, ne-am pregătit, am anunțat, de aici numai tu poți să desăvârșești lucrarea și să lucrezi minunat. Și cred că vei face asta spre gloria Numelui Tău.” Și, da, Tatăl ne-a surprins.

Înainte de ora începerii tinerii curgeau ca versanții alpini de apă cristalină spre Cortul întâlnirii de la Betleem. Curând cortul avea să fie plin până la refuz și am fost nevoiți să suplimentăm cu scaune, chiar în stradă au stat oameni în picioare. Plutea în aer o stare de bine și foarte multe așteptări, care cu siguranță au fost depășite.

Dumnezeu ne-a surprins și de această dată, trasând clar limitele de demarcație între noi și suveranitatea Sa. Ne-a arătat încă o dată că cel care încununează un eveniment duhovnicesc, este Majestatea Sa prin Duhul Sfânt. Iar fără călăuzirea divină o întâlnire poate fi bine organizată dar lipsită de slavă.

Familia Repede a fost la înălțime. Mulțumim Cristi și Ema pentru închinarea excepțională în care Duhul Sfânt va învredniciți să ne conduceți. Ați cântat cu așa pasiune și înflăcărare încât fiecare om prezent în cort a putut revendica o fărâmă ce cer. Dumnezeu va avea grijă să vă răsplătească așa cum știe El.

Mulțumim frate păstor Gabi Zăgrean pentru cuvântul curat, plin de esență și încărcătură teologică și spirituală, dar în același timp atât de realist și pragmatic. Vă mulțumim pentru deschiderea și sinceritatea dumneavoastră, dar și pentru abordarea atât de realistă care a declanșat proșternerea atâtor tineri la poala crucii lui Hristos, care au capitulat în pocăință și asumare a schimbării. Care au plecat [di]ferit acasă.

Mulțumim vouă, tineri din toate văile, colțurile județul, din toate cartierele arădene și de toate culorile religioase. Și vouă vă mulțumim celor din Bihor, din Timișoara care ați fost împreună cu noi. Am văzut încă o dată că dragostea lui Hristos unește și cheamă fara a ține cont de policromatism religioase. El toarnă har peste toți cei sinceri și cu inima deschisă.

Mulțumim liderilor de zone pentru implicare, liderilor de tineret din Bisericile locale care ați favorizat transportul tinerilor voștri. Am auzit că Dumnezeu nu lasă nerăsplătit nici un efort închinat în slujba Sa.

Mulțumim Tineret Betleem pentru organizare. Sami, împreună cu echipa ta de oameni consacrați ați reușit să asigurați o primire călduroasă și creștinească. Toți s-au simțit minunat. Mulțumim și conducerii Bisericii Betleem pentru rugăciuni, găzduire și implicare pe toate palierele.

Mulțumim Tată pentru marele har revărsat din belșug peste noi în Numele Fiului Tău preaiubit Isus și călăuzirea copleșitoare a Sfântului Duh.

Imediat live! Pe zoom!

Fiecare om are o memorie emoțională, care înregistrează toate stările și traumele din copilărie. Dacă aceste stări, evenimente, traume sunt gestionate greșit, se poate aluneca spre depresie, frustrări și nefericire. Haideți cu noi să încercăm să ne îndemnăm spre libertate în Hristos.

Am ajuns la majorat. 18 ani de la botez[…] 17.08.2003-2021

Ce am învățat în 18 ani de practicare a credinței mele?

Am învățat că pocăință e un proces care nu se termină niciodată pe pământ.

Drumul credinței este plin de gropi. Am avut pene, luxații, entorse la glezne, julituri, contuzii, cu asta mă laud la 18 ani de la botez.

La 16 ani mi se părea că sunt cel mai puternic om. Dar am descoperit în cele aproape două decenii atâtea slăbiciuni, că nici nu știu cu care să încep în rugăciune.

Am învățat să apreciez la maxim pe cel care luptă. Chiar dacă nu reușește din prima, dacă de șapte ori cade, mă voi duce după el să îl smulg din foc.

Ani de zile am tunat și am fulgerat crispat împotriva păcatului, ca avocat al neprihănirii, acum vreau să zâmbesc asemenea soarelui în favoarea adevărului, cu sclipiri de iubire.

M-am supărat nevoie mare pe cei care mi-au atras atenția asupra unei slăbiciuni, în loc să îi felicit că nu le observă și nu le cunosc pe celelalte zeci sau sute care sunt ascunse.

Am înțeles că nu doar păcătoșii cad în sumedenii de păcate, chiar și neprihănitul alunecă. Nu doar o dată, poate de zece sau sute de ori, dar cel care îl ridică este harul și mila divină.

Am început predicarea în urmă cu 18 ani lovind cu barda legii, iar astăzi mă lupt din răsputeri să pot alina cu pana de porumbel a harului.

Am tunat și am fulgerat pedepsele lui Dumnezeu, (care sunt drepte și reale), dar ele oricum vin. Așa că pun accentul mai mult pe iubirea și iertarea hristologică.

Am crezut că virulența folosirii uneltelor grele rezolvă rapid și eficient problema (ciocan, daltă, topor). Nu știu pe unde sa le arunc, oamenii au nevoie de iubire. O penseta pentru spini, o pipetă în măsurarea vorbelor și o cremă de aloe pentru rănile emoționale ale oamenilor îmi sunt suficiente.

Am crezut o viață că sperietura și amenințarea cu iadul produce schimbări radicale, dar am învățat că doar iubirea produce metamorfoza duhovnicească. Prin dragoste de Hristos, iar nu frică de diavol.

Am dat replici acide celor care au fost exigenți cu mine în copilărie și în tinerețe, iar astăzi urlu tremurând, căutând un critic din acela neprihănit, dar sunt cam pe cale de dispariție.

Am crezut la botez că voi scăpa în mod exhaustiv de păcat, dar constat că păcatul a rămas în carnea mea. Sunt în război deschis pe viață și pe moarte cu el. Păcatul este doar la un click, la o imagine, o vorbă, un gând distanță de mine.

Am observat că diavolul nu se lasă intimidat de faptul că mergi țanțoș cu spatele drept și Biblia sub braț la biserică. Dar tremură cu iad cu tot, când în Numele lui Hristos te împotrivești tare în credință, fuge de îi scapără picioarele.

Am crezut că o dată plecat necuratul din mintea ta, rămâne acolo în pustiu, dar se întoarce pe șapte căi înapoi. De-aceea vegherea devine indispensabilă unui creștin veritabil.

Am crezut că dacă mă umplu de știință și am capul mare voi fi puternic și erudit, și am constatat că a fi plin de Duhul Sfânt e aproape tot ceea ce contează.

Am lovit cu vorba prin replici atunci când am fost atacat. M-aș întoarce să dreg toate rănile create, dar cine mai știe adresele celor loviți. Iertare!

Am observat că o faptă bună este la un Everest distanță uneori, iar faptele rele sunt ca pietrele pe albia râului.

Sunt așa precaut și analitic atunci când vine vorba să fac un bine, și așa grăbit și pripit când răul mă provoacă.

Am început viața de pocăință cu dreptul și am mers vioi și atent pe cale, iar acum la majorat mă găsesc atât de stângaci în folosirea limbii.

Am făcut o viață întreagă abuz de volumul vorbelor, iar acum mă bântuie fiecare vorbă goală, și sunt corijent în a calcula greutatea din cuvinte.

Am învățat să nu mai judec pe nimeni care se luptă să fie mai bun. Nu suntem adversari, ci colegi pe același front împotriva păcatului.

Nu este bine niciodată să te lauzi, câtă vreme nu poți vedea sfârșitul alergării tale. Acesta încununează întreg traseul neprihănirii.

Recunosc faptul că am fost naiv și credul în viață, dar am văzut minuni cu ochii mei de carne. Astăzi mă sperie abuzul de precauție și spiritul selectiv în favoarea propriului confort.

Am înțeles că e mai rezonabil să fii major și să analizezi fiecare vorbă și fiecare pas cu mare chibzuință, decât să fii tânăr încrezut care are impresia că merge bine.

Nu pot să zic că îmi este rușine cu vreun eșec din tinerețea mea, fără acele eșecuri din trecut, aș avea frica repetării lor în prezent și viitor.

Mi-aș dori ca toți oamenii să se nască majori, dar e și mai complicat. Astfel nu am vedea harul lui Dumnezeu dosit după fiecare clipă de viață și nu I-am fi mulțumit că a avut răbdare cu noi.

Mă bucur că am ajuns la majorat, așa am ocazia sa fiu răbdător cu cei tineri, să le ofer lor ajutorul de care eu nu am avut parte decât extrem de puțin.

Predicarea Evangheliei mi se părea umilitoare, riscantă și opțională. Astăzi îmi dau seama că a împărtăși cuvântul Adevărului este un act al smereniei, al curajului și are caracter obligatoriu.

La început mă temeam de oameni. Am crezut că ei pot provoca răul suprem, dar am aflat că cel mai mare inamic al integrității mele este propria persoană. Mulți oameni mi-au făcut rău în viață, dar nimeni nu a reușit să îmi facă rău mai mult decât mine.

Toată tinerețea am investit în zona vorbelor. Am vrut să știu să vorbesc bine și frumos, iar acum nu știu cum să învăț să tac.

Toate roadele Duhului Sfânt sunt formidabile, dar pentru iubire și înfrânarea poftelor trebuie să ne rugăm zilnic. Pofta de: bani, putere, mâncare, răzbunare, modă, imoralitate, bârfă, o! Câte pofte sunt!

Cu toate că am învățat atât de multe lucruri e ciudat cum zilnic încă mai pic examene de vorbe, gânduri, gesturi, atitudini.

Toată viața tânjim să ajungem mari, iar acum când am crescut urlu după ajutor, căutând pe cineva mai mare decât mine căruia să îi pot plânge oful pe umăr.

Am fugit toată tinerețea de slăbiciuni, dar în timp am observat că trebuie să le confrunt pe fiecare în parte și să le biruiesc.

O mare perioadă din viață am pierdut vremea numărând slăbiciunilor altora. Am numărat ce fac ei rău, acum nu sunt capabil să număr ce nu fac eu bine.

Toată tinerețea am dat sfaturi altora, acum sunt înfometat după sfetnici de calitate când giratoriile vieții au prea multe ieșiri.

Am fost prea exigent cu alții și prea tolerant cu mine însumi. Acum nu știu cum să fiu cât mai bun și milos cu alții și să răstignesc zilnic firea mea pământească. Niciodată nu cred că voi putea fi prea aspru cu mine însumi, și nici nu cred că voi putea fi prea bun cu alții.

Acestea sunt câteva lecții pe care le-am învățat până la majorat, și tare m-aș bucura să înveți din greșelile și experiențele mele!

O. Botezatu. 17.08.2021 h02:54

Dragi pompieri vă iubim!

Distribuim multe chestii, importante sau nu pe toate siturile. Avem români care ne fac rușine națională, dar avem și oameni care ne fac cinste internațională. Spre exemplu pompierii români care au impresionat pe greci prin devotamentul și profesionalismul lor.

Felicitări fraților! Felicitări pompierilor! Pe lângă viețile pe care le salvați în țară ați reușit să impresionați poporul elen prin românismul și hărnicia voastră.

Binecuvântăm pe medici și foarte bine facem. Dar până la medic sunt ei, pompierii, care nu sunt doar niște stingători de incendii. Sunt primii la locul accidentelor, cu clești de descarcerare, cu perfuzii și atele. Tot timpul echipați. Pe noapte, ploaie, iarnă, caniculă, foc, inundații, accidente, ei sunt acolo. Cocoțați prin copaci, pe blocuri, pe munți, prin văi, printre stânci. Pregătiți să salveze pe oricine.

Cu mâinile lor binecuvântate duc răniții spre autospeciale, le fac respirație gură la gură, îi resuscitează zeci de minute, intră în foc după copii, salvează oameni și animale și nu zic niciodată nu. vă puneți viața în joc de multe ori pentru a salva pe semeni. Dincolo de onorabila meserie și ei au familie, copii, părinți, visuri, sentimente. Sunt oameni. Și ce oameni!

Scenele pe care le trăiți voi sunt incredibile. Întrebam pe o doamnă de pe S.M.U.R.D. care a venit la un accident mortal petrecut în fața mea, dacă îi mai rezista inima. Mă privește drept, onest și călduros, apoi replică: ” Dumneavoastră credeți că mai am inimă?” Nu mai aveți onorabilă doamnă, pentru că ați dăruit-o semenilor în totalitate. Ați închinat-o legământului de a salva oameni. Peste 900 de decese în accidente rutiere doar anul acesta în România. Asta înseamnă oase adunate, fiare colorate(în roșu), inimi frânte, lacrimi și durere. Primii sunt ei, stimabilii pompieri, care ajung la măcel.

Sunteți ca niște îngeri echipați tot timpul pentru a salva vieți. Ne vom ruga mai mult pentru voi. Vă iubim, vă îmbrățișăm, vă prețuim și vă ajutăm să vă faceți liniștiți meseria fiind mai precauți pe șosele.

Cu drag pentru toți pompierii români! Un cordial VĂ IUBIM!

https://fb.watch/7m9uhUoQVD/

Cele mai scumpe cuvinte: Mulțumesc și Iartă-mă

(1 Tes 5:18) Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Fără aceste cuvinte lumea ar fi mai săracă, familiile s-ar ruina, iar căsnicia ar rezista puțin peste asfințitul soarelui. Conform unor statistici aceste cuvinte sunt cel mai puțin întâlnite în vocabularul pământenilor, indiferent de rasă, limba sau cultură.

Cuvintele mulțumesc și iartă-mă sunt atât de scumpe, încât cei mai mulți preferă să le pironească între dinții încleștați, numai nu care cumva să facă fericit pe cineva prin recunoștință. Alții preferă să moară decât să „slobozească” vreun astfel de cuvânt.

Melodia celor două cuvinte se pune în scenă pe arpegiul educației și se cântă în gama bunului simț, iar simfonia lui Dumnezeu din noi, creează bine în jur și mult frumos.

Nu fi zgârcit cu aceste cuvinte! Ajută și tu la petecirea lumii decăzute în care supraviețuim, la plombarea „găurilor negre” din universul emoțional. Hai că se poate!

Nu mai căutați dreptul prin instanțele neputincioase. Mulțumiți-vă cu ce aveți, renunțați chiar și la ce vi se pare că vi se cuvine și iertați tot ce v-ar putea omorî.

Îmbogățește-i pe cei din jurul tău, iartă celor ce îți sunt datori și mulțumește celor ce ți-au făcut bine, iar celor ce ți-au făcut rău, mulțumește-le că te-a învățat să fii mai precaut data viitoare, inclusiv cu ei.

Iubește, iartă, mulțumește și uită, iar lumea ta va fi mai bogată!