Nădejdea învierii

Tu aduci zorii peste dealuri
Prin harul Tău vedem lumina,
Țintim eterne idealuri
Chiar de aici vedem doar tina,
Știm, râul are două maluri.

Aici cenușă efemeră,
Durere, lacrimi și suspine
Ne stingem în propria sferă.
Dincolo albia e fină,
Nisipul este cristalin
Și veșnicia e lumină.

Disloci din infinit speranța
Ne umpli sufletul cu pace,
Iar prin lumina mântuirii
E mai frumoasă dimineața.
Simțim răcoarea nemuririi
Când printre ani
Se stoarce viața.

Tot ce-i frumos,
Curat
Și dulce
Se leagă numai de Isus.
Tot ce râvnim cu bucurie
Să ni se-aducă din Înalt
Tot ce-i belșug și bogăție,
E de pe malul celălalt.

Vă las în urmă
Timp și viață,
Eu navighez spre alte sfere.
Cerul îmi dă belșug de pace
Și bucurii fără măsură,
Ce voi îmi dați
Sunt doar himere.

Tu smulgi din beznă răsăritul
Și soarele dizolvă ceața.
Când e aproape asfințitul,
Când e amurg la orizonturi
Și simți că ți se stinge viața.
De a îmbobocit credința
Atunci va înflori speranța.

Îți mulțumesc Ție Părinte
Pentru divină înfiere.
Când la Golgota am spus: Da!
S-a dus și frica de-ntuneric,
Iar moartea e fără putere.
Sunt neclintit în fața gropii
Doar prin nădejdea ÎNVIERII!

                  Onisim Botezatu
                  30.12.2021
                  H. 06:00
                  Felix