Vizionând acest clip de la finalul articolului am învățat câteva lecții de viață și de slujire.

1. Pastorața trebuie sa fie curată. Uitați-vă la privirea acestui păstorel. O curățenie și o seninătate cum numai la Isus vezi. Dacă inima nu e curată, nu ai ce căuta în pastorație.

2. Atitudinea și echipamentul. Așa pune toiagul în pământ de zici că de 30 de ani face asta. Are atitudine fermă, verticală, știe exact ce vrea. Atitudinea defensivă de învingător ține turma flămândă. Probabil colegii lui râd pe la balcoane, dar el știe ce are de făcut, își cunoaște identitatea și are demnitate și atitudine. Echipat cu halat, geantă, mănuși, bocanci, tot ce trebuie pentru transhumanță. Nu prea ai ce căuta în slujire fără armura Duhului Sfânt.

3. Direcția. Dacă ai o direcție hotărâtă oile te urmăresc. Slujirea făcută cu nebăgare de seamă și fără o direcție clara a Bisericii se prăbușește aievea. Trebuie să știi de unde i-ai luat pe oameni și unde vrei să îi duci. În cer. De aceea trebuie să ne dăm TOT interesul în ce ține de noi, apoi Dumnezeu va face diferența.

4. Blândețea. Lucrând cu oamenii nu ai cum să trăiești fără palpitații. Din senin se ivește câte unul să te tulbure. Trebuie păstrat calmul și blândețea (dacă ați înțeles că acest lucru este ușor, înseamnă că v-ați grăbit), este o luptă continuă, provocări zilnice dar trebuie putere și stăpânire de sine. Nu uitați Isus a fost numit „Blândul Păstor”. Păi zici: „noi suntem oameni slabi!”, nici o problemă, ne străduim să fim ca El!

5. Supravegherea. Un detaliu neobservat. Filmulețul a ajuns la noi pentru că cineva matur, probabil tatăl filmează și supraveghează atent tânărul păstorel. Asta vede și Ieremia „un Vegheator care urmărește împlinirea Cuvântului sfânt” Dumnezeu nu-și abandonează slujitorii, îi cheamă și îi supraveghează atent.

6. Proprietatea. Turma este a părinților, a tatălui, a familiei, el doar merge înaintea ei că așa a dorit tatăl său. (1 Pet 5:2) Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră,
El, păstorelul respectă indicațiile din spatele camerei. De la tata.

7. Sinceritatea. Nu suntem perfecți, greșim, ne supărăm, avem slăbiciuni, dar oile mature nu se opresc în asta. Ele simt inima sinceră și te urmează. Dacă în față ar fi fost un puiuț de lup, cu siguranță oile erau împrăștiate. Dar sinceritatea adună, crește, și dă încredere turmei.

8. Poziția. Păstorelul merge cum a văzut pe tatăl său, înaintea turmei. Să îi arate calea, să o apere de pericole. Parcă îl aud pe Isus spunând: Ioan
(8:38) Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.”
Ceea ce face păstorelul este să imite îndeaproape comportamentul tatălui său. Așa cu m mai spunea Isus: „Călcați pe urmele Mele”

9. Permanenta însoțire. Sunt convins că tatăl său merge cu spatele filmând. Fiecare pas făcut de tată sunt doi pași mărunți făcuți de păstorel. Dacă ai avut vreodată sentimentul abandonului, și eu am avut acest sentiment de multe ori. Înțelege astăzi că Dumnezeu este cu doi pași înaintea ta. El te așteaptă acolo, el pregătește calea, el te protejează de pericole. Tu doar trebuie să fii pe poziție.

10. Limitele. Cu siguranță dacă o oaie își rupe piciorul nu îl lasă tatăl pe copil să o trateze. Trusa de prim ajutor este la el, la tată. El mulge oile, el le tratează, el le adapă, el le păzește întregi. Nu uita dragă frate păstor că Dumnezeu are tratament pentru orice boală a oilor Sale, ac pentru cojocul oricărui berbec, lapte pentru creșterea oricărui mielușel și toiag pentru spinarea oricărui lup care se apropie de turma Lui.

11. Bucuria. Dacă nu faci cu bucurie lucrarea, lasă pe alții să o facă. Continuarea versetului mai sus citat ne lămurește în acest sens: nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; Oamenii sunt foarte inteligenți, ei văd dacă vii la biserică numai să fii plecat de acasă sau vii cu pastos, pregătit, motivat, asumat. Trebuie să slujim cu bucurie. Priviți atent la el cu își întoarce căpușorul și supraveghează atent fiecare oaie, de parcă ar vorbi cu ea.

12. Dragostea. Urmăriți aspectele legate de limbajul non-verbal la acest păstorel. Cu câtă bucurie și semeție puerilă bineînțeles, pășește pe cale. Ce mândru e de el. Oamenii de asemenea te simt dacă îi iubești sau vrei să te scapi de ei cât mai repede. Și Isus, Păstorul cel bun i-a iubit pe ai săi până la moarte de cruce.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=4431411070321860&id=100003590332773&sfnsn=mo