Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Isus se arată femeilor. ~Doamnele Împărăției~

Publicat pe de

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat.
Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.” (Matei 28:8-10)

Este vorba de femeile care au îmbălsămat trupul Domnului pentru îngropare. Acele femei preocupate de slujirea Mântuitorului. Iată cum Istoria creștinismului începe cu sârguința și perseverența unor doamne extraordinare. Credincioase, perseverente, curajoase, implicate, preocupate de a sluji Domnului Isus. Orice abordare misogină referitoare la slujirea femeilor este nesustenabilă biblic. Slujirea din culise este baza oricărei slujiri publice.

Este la fel de adevărat că ele nu s-au afișat în public. Nu au încercat să monopolizeze slujirea altarelor, dar femeile sunt profesioniste pe parte de logistică a Bisericii. Pregătire a Cinei Domnului (Azimi, must/vin, față de masă, paharele, ligheanele), copii, grupe, cămăși, curățenie, decor, mese de dragoste, servit, găzduire. Bisericile noastre arată impecabil datorită slujirii lor. Doamne binecuvintează surorile care își înțeleg chemarea!

Isus le zice scurt: „Bucurați-vă!” Numai ce au încheiat convorbirea cu îngerii. Priviți reacție: „ele s-au aplecat să-i cuprindă picioarele.” Iată dovada vie de înclinație nativă a doamnelor spre închinare. Isus le liniștește emoțional. Le asigura de toată aprecierea și pacea Sa. Apoi le dă o misiune clară, un mesaj recomandat pentru ucenici. O întâlnire tainică programată special pentru ei.

Luca ne lămurește care erau femeile: (Luca 24:10) Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. Deci erau câteva doamne credincioase. De atunci și până astăzi Isus se arată tuturor. Mai ales doamnelor smerite. E o explicație pentru faptul că doamnele reacționează pozitiv la Evanghelie în procent mai mare decât bărbații. Sunt mai docile, mai deschise spre Cuvânt. Probabil bărbații sunt mai raționali, mai orgolioși, poate puțin mai mândri.

Cinstiți femeile credincioase! Să ne rugăm pentru ele. Slujirea voastră este indispensabilă. Sunteți de neînlocuit în slujirea pe care v-a încredințat-o Dumnezeu. Slujiți cu bucurie. Așa zice Hristos în text: „Bucurați-vă!” De fiecare pahar de apă, de fiecare cearceaf spălat, fiecare cămașă călcată, fiecare oală de sarmale. Bucurați-vă, că răsplata dumneavoastră va fi mare în ceruri. Voi îl creșteți pe adolescentul Timotei, îl predați lui Pavel plin de Biblie, apostolul investește în el studii teologice de înaltă calitate și rugăciune, iar Dumnezeu face dintr-un adolescent timid episcop de Efes. Voi, doamnele (mame, mătuși, bunici) creșteți episcopii și patriarhii Împărăției lui Dumnezeu. Slujiți-vă copiii cu bucurie, nu stiți dacă nu cumva creșteți un pastor sau episcop.

Dezaprobăm orice formă de violență domestică! Dezaprobăm orice abuz împotriva femeilor și a copiilor! Încurajăm orice slujire, a tuturor. Bărbați, femei, tineri, copii, băieți, fete, bătrâni. În câmpul Evangheliei este nevoie de voi, de fiecare. Asta ne transmite Isus înainte și după înviere.

1 Petru (3:7) Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

Învierea. Ultimul capitol al creștinismului

Publicat pe de
Hristos e viu!

În prima zi a săptămânii, la orele 3 dimineața, în cimitir bătrânii ne spuneau că umblă doar strigoii și fantomele. Nu știau nici ei ce sunt ăia. Nici noi nu știm. Sincer nu am văzut nici un strigoi niciodată, dar nici nu mi-a fost frică de ei vreodată. Probabil că sunt doar basme. Poate se refereau la duhuri rele, demoni, dar aceștia nu stau printre morminte. Cimitirul îi plictisește de moarte. Ei stau în mințile și inimile celor vii.

Femeile cotrobăie printre cavouri. Doar niste femei puteau fi acolo, că bărbații stăteau cu ușile încuiate. Ascunși în spatele fricii, anxietății, disperării. Probabil se gândeau că urmează crucificarea lor. Dar nu. Diavolul nu are mare treabă cu noi. El luptă cu Dumnezeu direct. De aceea este ca și învins. Pe noi ne mai lovește sporadic pentru că știe că dacă dă în noi îl doare pe Hristos. De aceea Dumnezeu ne aseamănă cu „lumina ochilor Săi.” Domnul luptă pentru noi! Noi să stăm liniștiți.

Și-au luat de o grijă și barbarii romani și prelații apostați, pe undeva și diavolul, dar nu era prea sigur. Se lămuresc cu toții, de la infern, la moarte, la preoți, la împărat abia în dimineața învierii. Pământul se încordează și expulzează cerului pe Fiul lui Dumnezeu zicând: „Ia-Ți Stăpâne ce e al Tău! Acesta nu este un mort obișnuit. Nu pot purcede procesul putrezirii în El. E de alta natură. Nu se potrivește nici unui decor funebru. Ia-Ți Dumnezeule ce e al Tău. Ia-Ți Fiul în cer!” Și Tatăl L-a luat!

De atunci și până astăzi, noi nu sărbătorim învierea Lui, a înviat pentru totdeauna, noi doar ne amintim zilnic despre învierea Lui. Despre impactul său în viața credincioșilor. Despre puterea de a chema morții spirituali la viață nouă în Hristos. Despre viața îmbelșugată adusă turmei Sale, de Blândul Păstor. Despre fântâna arteziană din inimă credinciosului care țâșnește în eternitate viață veșnică.

Dacă Hristos a înviat cu adevărat în viața ta, permite-ne și nouă să vedem asta. Să vadă soțul, soția, copiii, părinții, societatea, toți. Lasă-te pătruns de lumina hristologică, primește har, dă mai departe viață celor din jur. Transformă pustiul emoțional într-o oază de bucurie pentru cei care interacționează cu tine. Aici se vede puterea învierii lui Hristos, în viața ta.

Pace în inimă. Pace în casă! Pace la masă. Pace în trafic! Pace între neamuri. Pace peste tot, doar cu Hristosul viu!

La scurt timp vine Duhul Sfânt. De aici biserica primește împuternicirea de a străluci peste veacuri. Cincizecimea este o realitate vie, care trebuie întâlnită în stilul de viață al creștinului. Prin moartea Domnului, răstignire, îngropare și înviere, Duhul Sfânt convinge păcătoși de 2000 de ani încoace. Iar milioane și milioane de oameni au spus „DA”, s-au botezat și au intrat în turmă lui Hristos.

Învierea, ultimul capitol al creștinismului. După învierea noastră din morți începe veșnicia cu Dumnezeu în ceruri.

Hai și tu cu noi!

„Dumnezeu a murit”

Publicat pe de

Ideea morții lui Dumnezeu apare în scrierile lui Nietzsche, secțiunea „Nebunul” a cărții Știința voioasă astfel: „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!” Este un mod figurativ prin care autorul (un critic exigent al creștinismului) subliniază răspândirea și impactul iluminismului.

Ați vrut să scăpați de El, voi preoții cei mai de seamă, sau cei care vă bagați în seamă. Iată că ați scăpat! Sunteți liniștiți acum? O să aveți Templul plin mâine dimineață? Toți o să vă asculte pe voi? V-ați salvat fotoliul cald. Puteți ieși la pensie neliniștiți. Dacă a murit, de ce vă mai temeți de El. Puneți soldați să păzească un trup inert? De un Om puternic te temi și când e mort. Mai ales dacă îl cheamă Isus.

Un Iosif din Arimateea blând cere trupul mort al lui Isus. Un Nicodim, preot pe jumătate luminat, care boicotează ședința împotriva lui Isus. Probabil a stat pe genunchi. Vine cu un hectolitru de parfum, de mir foarte prețios, pe care îl donează pentru îmbălsămarea lui Isus. Femeile credincioase se ocupă de îmbălsămare. Au vrut să Îl mumifice să nu putrezească. Ei nu știau că plăcile tectonice au alergie la sfinți. În curând cu toții vor învia și se vor înălța la cer.

Lumea fără Dumnezeu e pe întuneric. E searbădă. E plină de ucigași în serie. Proxeneții se înmulțesc precum virușii. Politicienii dau legi demonice. Mamele își avortează fetușii nenăscuți. Țările creștine se omoară și se bombardează chiar și în Joia Mare. Se omoară cu ură fratricidă frații între ei. Soții divorțează din cauza curviei și a poftei nesăbuite. Copiii mint și își ucid părinții. Adolescenții se droghează. Se închid biserici și se deschid case de pariuri sportive, puburi și bordeluri. Gem pușcăriile de hoți și criminali. Liderii religioși propaga dogme false, vând pe bani mulți nădejdi înșelătoare.

Vai! Păi înseamnă că România e țară păgână? Analizați cât Dumnezeu mai avem în țara asta. Trăim ca și cum Dumnezeu ar fi încă mort. Ca și cum nu ar exista. Dacă toate faptele și orgiile păgânismului se practică în sânul unei țări majoritar creștine, dacă așa arată creștinismul, atunci cum arată păgânismul?

În toate cimitirele, pe toate crucile scrie „aici odihnește robul lui Dumnezeu” unde sunt, deci cimitirele fiilor diavolului? Unde sunt îngropați robii lui? Arătați-mi un cimitir satanic! La cimitir se vede realitatea minciunii religioase.

Domnul Isus e în mormânt (trupul Său). A vrut Dumnezeu să ne arate ce înseamnă lumea fara Dumnezeu. E oribilă. Te vrem Isuse Hristoase înapoi! Vino în casele noastre contagiate de telenovele și preocupări lumești! Vino în Casa Ta, unde slujbele seci, liturghiile lipsite de esență și viață nu mai impresionează pe nimeni. Nici măcar păianjenii din colțurile reci de piatră. Nu mai condamnăm oamenii că nu mai vin la biserică, ce să asculte când slujitorii altarului te-au părăsit. Atunci ai luat biciul (pentru animale), astăzi nu știu ce ar trebui să iei la noi.

Vino Hristoase! Noi nu așteptăm să învii, doar ne aducem aminte de învierea ta. Ești viu de 2000 de ani încoace! Ești dătătorul de viață și lumină. Ne-ai transferat lumina hristologică, ajută-ne să o purtăm cu demnitate până la sfârșit. Te așteptăm să vii în slavă, să ne duci acasă. Suntem obosiți, trădați, jigniți, umiliți, interpretați greșit de două mii de ani. Am vrea să ne odihnim veșnic la umbra aripilor tale.

Îl așteptăm să vină cât mai curând. Apoi, din nou tăcere veșnică. Iată cum arată iadul. Un loc în care Dumnezeu nu mai vorbește deloc.

Dumnezeu vorbește o dată, de două ori, uneori de o mie de ori, apoi tăcere. Când el tace mori cu zile. Martin Luther spunea: „Doamne, ceartă-mă! Mustră-mă! Numai spune ceva în dreptul meu că tăcerea ta mă usucă de pe picioare! Mă omoară!” Cel mai aprig blestem pentru un om este să nu îi mai vorbească nimic Dumnezeu. Vorbise 3600 de ani de istorie. Apoi tace 400 de ani. Apoi iar vorbește prin Hristos 33 de ani. Apoi iar tace o zi și se blochează universul. Se stinge soarele ziua ‘namiaza mare. De atunci a lucrat două zile(sau 2000 de ani). Tocmai am intrat în zorii celei de a treia zi. Sunt pregătiri intense de nuntă în cer. Stați gata, dar. Se apropie Mirele!

Tată, vină Împărăția Ta! O aștept cu sufletul la gură!

Vineri. Între Ana și Caiafa

Publicat pe de
Black friday. Cea mai neagră vineri din istorie!

Ce ai face dacă ai mai avea 5 ore de viață? Isus se roagă pentru ucenicii Săi, lasă ordine în urmă, lasă o Împărăție (cea mai mare din istorie), lasă speranță și lumină. Rugăciunea din Ghetsimani este scurta și concentrată. Glandele sudoripare din vasele capilare elimina sânge în loc de vapori de transpirație, semn că luptă spirituală cu infernul dezlănțuit nu e ușoară.

Cum să pui cătușele pe mâinile care au făcut numai bine? Cum să legi pe Hristosul lui Dumnezeu? Să condamni un nevinovat? Să trădezi pe cineva care a fost sincer cu tine? Hei! Tu, lume cum să judeci pe cel mai cinstit Judecător, care va judeca TOATĂ lumea în curând? Sunt întrebări retorice, dar comitem aceste abuzuri și infracțiuni zilnic. Ca popor român, suntem primii din Europa la capitolul înjurături, alaturi de italieni. România va conta pe harta demnității când Numele lui Hristos va fi pomenit mai mult în rugăciuni decât în înjurături. Altfel, atragem zilnic trăsnetul blestemului.

Crucea este un fel de paratrăsnet care absoarbe blestemele ce le merităm, iar Majestatea Sa, Hristos le transformă în binecuvântări. Deocamdată! Nu știu până când. Ne vindem domnii turcilor pe un deț de țuică, ne împușcăm președinții, ne judecăm cu frații, ne ucidem viitorul prin avort zilnic. Mă mir cum de a mai sosit primăvara peste țara noastră?

Îl aleargă pe Isus între cei doi politruci. Nu știi dacă sunt bărbați sau femei după nume. (Ana și Caiafa). Probabil erau bărbați, că erau preoți, dar cu ideologia asta de gen, e o harababură socială că nu mai știi de tine, dacă nu ești ancorat în Biblie. Preotul este avocatul vinovaților înaintea lui Dumnezeu, dar dacă și-a vândut sufletul diavolului devine acuzator de nevinovați.

Petru se leapădă de trei ori, iar Iuda se descotorosește de Isus pentru treizeci de arginți. Tu și eu ne-am lepădat de 30 de mii de ori, și l-am vândut pe Isus mai ieftin decât Iuda. Suntem în stare să îl punem și pe OLX pentru bani de țigări. Ne-am denaturat prea tare ca rasă umană. Sper să vină cât mai curând Domnul să ne ducă în Împărăția luminii și a dreptății. Doar pe cei luminați și drepți!

Iuda se sinucide. Măruntaiele îi curg din el. Fără popă, fără înmormântare, fără coroane, mâncat de muște și de viermi de viu. Groaznic! Când spiritualul nu mai are nimic de demonstrat intră în mariaj cu statul. Așa că Isus este trimis la Pilat din Pont. De undeva de pe coasta Mării Negre. Poate cu origini tracice. Ceva strămoș de al nostru. Nu știm sigur. Acest mariaj al bisericii cu statul a prăjit sfinții în perioada medievală, prin blestemul istoric numit INCHIZIȚIE.

Iar El, Isus, se roagă pentru noi: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” Atunci da, era inconștiență, dar astăzi știm că este Hristosul, Unsul lui Dumnezeu, Mesia Cel făgăduit, Marele Preot al mărturisirii noastre, Fiul lui Dumnezeu. Iar pentru că știm devenim beneficiari, dar și responsabili.

Nu încercați la nesfârșit să vă bronzați pe plajele indulgenței divine, mai degrabă ascundeți-va cu smerenie la umbra crucii lui Isus!

De atunci și pâna astăzi mântuirea se află între Ana și Caiafa. Nici la Ana, nici la Caiafa, ci între ei. Iar între ei e Hristos!

Miercuri. Isus, negociat de „prieteni”

Publicat pe de

Miercuri Isus are program scurt. Se pregătește psihologic pentru cel mai nebun proces din istorie, când omul își judeca Dumnezeul. Un proces injust, și brutal, neacoperit de legi, abuziv și plin de ură.

Preoții sunt în febră mare. Diabetul le este ridicat la 250. Pulsul o ia razna, din păcate și mintea. Când ai predat manetele diavolului, așteaptă-te la ce este mai rău. Culmea că prin Duhul, Isus vede tot ce mișcă în inima lor, dar nu reacționează deloc. Loviturile prietenilor sunt letale. Ei cunosc exact slăbiciunile, știu unde ești vulnerabil, știu când și cum să lovească. Aveți grijă, voi, prieteni! duhul lui Iuda nu a murit!

De atunci încoace Isus este comercializat zilnic. Evreii exploatează fiecare piatră atinsă de El. Au inventat vreo 4 locuri pentru fiecare loc simbolic (pentru că, normal, fiecare are taxa la intrare). Ei nu îl recunosc pe Isus ca Dumnezeu, ca Mântuitor, dar îmbogățirea pe spatele Lui nu strică. Am fost la ceva mănăstire din Romania cu un grup. Articole și fetișuri creștinești câte vrei. Am întrebat de o Biblie. Doamna mi-a răspuns că nu au Biblie. Serios! În Casa Domnului, în Numele Domnului, oamenii Domnului, pomenirea Domnului, și să nu ai Biblie pe tarabă!? Blasfemator!

Iar blasfemia se vinde zilnic. Politicieni care jura pe Biblie și apoi trădează statul și poporul, creștini care îl vând pe Isus pentru mai puțin de 30 de arginți. O minciună, un flirt, un avantaj oarecare, un loc de muncă etc. Nu-l mai condamnați pe Iuda, astăzi are mulți pui. O întrebare în genul: „nu cumva sunt eu Doamne!” Nu strică nimănui. E biblică, e apostolică, e sfântă.

Propun continuarea călătoriei de miercuri la pas cu Isus prin săptămâna mare, alăuri de niște versuri pe care Dumnezeu mi le-a dat într-o miercuri din săptămâna mare, ceva ani în urmă:

?……

Ce-a fost în mintea Ta Isus. Când Iuda a venit cu banii?
Cum ai primit acel sărut Ce l-au negociat romanii?

Cum te-a privit atunci în faţă
După ce a flirtat cu greii?
Căci s-a refugiat în ceaţă, L-au condamnat pe veci iudeii.

Ce moarte-or fi avut prelaţii
Când li s-a-nceţoşat privirea,
Şi-au înţeles că nu ei, alţii
Cârmuiesc viaţa şi-omenirea?

Ce va răspunde oare Iuda Când îl vei întreba cinstit:
Punându-ţi în balanţă truda, Iuda, bine ai socotit?

Ce-ai fi făcut dacă evreii
Îţi ofereau un preţ mai mic? Te mulţumeau oare şi leii?
Sau, M-ai fi dat şi pe nimic?

Atât am meritat Eu Iuda?
Treizeci de nemunciţi arginţi?
Punându-ţi în balanţă truda, Iuda, bine ai socotit?

Iubiţi creştini ce ascultaţi cuvântul Primiţi-i în dar plămădeala. Când în balanţă e Preasfântul
Să faceţi bine socoteala! (Raze de soare, volumul 2 poezii, Onisim Botezatu, p. 40-41)

Împărtășește cu cineva această meditație. Invită-l/o la pas cu Isus prin săptămâna mare.

Marți. Ultimele strigări ale harului!

Publicat pe de

Marți Domnul Isus a avut o zi foarte încărcată. Cu siguranța știa ce îl așteaptă peste două zile. Sigur vedea un proces injust, o condamnare la moarte prin corupție, simțea damful păcatelor omenirii că se apropie, simte gustul amar al trădării „prietenului” Iuda. Totuși, are prezența de spirit, răspunde preoților și cărturarilor îmbrăcați în hainele promiscuității. Le răspunde franc, adevărat, blând, biblic și dumnezeiește.

Șocul ucenicilor la vederea smochinului uscat, indica spre puterea cuvintelor rostite de Domnul Isus. În ultimele zile deja începe să le vorbească numai în pilde. Doar lor. Cinci pilde într-o zi. Limbajul devine tainic, înțeles și tălmăcit doar ucenicilor. Pentru că desele împotriviri ale prelaților, au împins la frontierele răbdărilor harul divin, așa că a venit vremea când și dacă vor să înțeleagă nu mai au șanse.

Află, tu, care te joci cu șansele mântuirii, care jonglezi după bunul plac cu harul lui Dumnezeu, vine vremea, e foarte aproape când ți se blochează mintea. Poate o depresie, poate un alzaimer, poate un AVC, sau o împietrire a inimii sau chiar moartea subită îți vor curma ireversibil șansele la salvare. Acceptă, înțelege și acționează în baza harului, până nu e prea târziu!

Vocea lui Isus e tot mai răgușită, ucenicii tot mai timorați, hienele îmbrăcate în haina statului tot mai îmbătate de pofta de sânge, latră și acuză și pregătesc înscenările puerile ale morții. Mint, trișează, tocmesc martori mincinoși, inventează legi care să le susțină fărădelegile (noaptea ca hoții).

Află tu, care te găsești în „marțea neagră” a vieții. Trezeste-te la ultima strigare! Dă năvală că închide la prăvălia cu untdelemn! Cere de urgență har! Pe ultima sută de metri a istoriei harul e din abundență! Apoi….se oprește izvorul pentru totdeauna! Dă mâna cu Isus nu cu instigatorii care vor striga răstigneste-L! Astăzi se fac socoteli și sondaje. „Avem suficiente voci criminale? Avem destui politicieni cumpărați? Avem cuie și cruci? Sunt pregatiți mercenarii?„

Asta fac ei, bulgarii de pământ îmbrăcați în negru. Dar El, Isus? Se uită după tâlhari. Asigura femeile credincioase că e totul în regulă. Încurajează ucenicii să aștepte cu demnitate moartea. Că oamenii valoroși nu fug la ecourile morții. O iau în piept cu onoare, o biruiesc prin nădejdea învierii.

Invită și alți prieteni în maratonul crucii. Împărtășește-le meditația din „marțea neagră” a mântuirii. Spunele că sunt ultimele strigări la mântuire! Apoi vine judecata.

La pas cu Isus pe drumul crucii

Publicat pe de

Pilda smochinului neroditor ne motiveaza la introspecție și autodisciplină. Smochinul pot fi eu, poți fi tu. Dacă luăm viața la pas cu Isus, pornind pe urmele Sale, vom găsi multe de corectat în viața noastră. Puteam sluji mai mult, ne puteam jertfi mai sârguincios, puteam aduce mai mult rod. Dar nu e totul pierdut. Putem recupera!

De asemenea în Templu a găsit tare multă dezordine. Trupul nostru „este Templul Duhului Sfânt.” Oare dacă ar intra Isus acolo ce ar avea de schimbat? Ce ar fi în neorânduială? Ar mai încăpea seriozitate, blândețe, pocaință, iubire, compasiune, milă? O da! La mine foarte multă!

Drum bun dragă creștine pe drumul crucii, la pas cu Isus. Împărtășește cu cineva drag această meditație!

Sunt suficiente semnele cuielor

Publicat pe de

Am primit acest mesaj pe messenger. Un mesaj minunat. Cineva a primit un răspuns la o rugăciune făcută cu foc. Dumnezeu are diverse metode a de a răspunde rugăciunilor noastre. Ideal ar fi să nu exagerăm cu semnele pe care le cerem, chiar dacă este o metodă biblică.

Semnele au fost concepute pentru situații cheie, pentru dileme și circumstanțe fără repere și fără o dogmatică clară, dar unde avem evidențe și dovezi, ce semne mai așteptăm?

Te gândești să primești un semn ca să te pocăiești, un semn să te implici în slujirea altora, un semn să faci milostenie, să te implici în misiune și evanghelizare? Pentru acestea avem jumătate de Biblie care scrie condițiile clare și nevoia acută de implicare. Sunt suficiente semnele din palmele, din picioarele și coasta Domnului Isus.

Nu mai așteptați semne! Nu mai căutați motive de a amâna sau chiar de a renunța la slujirea Împăratului. Sunt suficiente semnele din palmele, din picioarele și coasta Domnului. Unde sunt dileme și lipsa de procedură, cereți semne fiabile, măsurabile și precise. Dar unde avem evidențe, porunci, reguli, nevoi, implică-te cu motoarele turate la maxim. Oare nu pentru asta a pregătit Dumnezeu răsplătirile cerești?