Nevoia acută de apologeți!

Mai bine sufăr eu din cauza adevărului, decât să sufere adevărul din cauza mea”(anonim)

Oare noi apărăm Adevărul? Sau Adevărul ne apară pe noi? Care este rolul meu în păstrarea integrității Cuvântului sfânt? Pot eu face ceva pentru asta? Biblia ne arată că da, și iată ce mai promite Hristos:

Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului. Apoc 3:10

Am subliniat continuu și o voi mai face, că este nevoie de apologeți (apărători de calitate ai Bibliei). Aici vorbim de oameni pregătiți, competenți, înțelepți, destoinici: atât prin acuratețea teologică, prin plinătatea Sfântului Duh, dar și prin retorică îngrijită, elocință desăvârșită ( în vorbire sau redactare scrisă).

Care sunt dușmanii Adevărului:

1. Diavolul. Încă din Eden și până astăzi mandatul său este de a distorsiona adevărul. El nu ucide adevărul, nu poate, dar încearcă să pervertească percepțiile umane despre adevăr. „Oare a zis Dumnezeu?”. Sunt lucruri discutabile în Biblie, dar sunt și lucruri categorice, care nu se negociază.

2. Secularismul. Spiritul epocii. Această filosofie a plasat pe graficul ființei umane doar coordonate egoiste, consumeriste, stricăcioase, efemere, putrezibile, iar omul devine un simplu roboțel de consum. Învătătură nebiblică, care deformează optica.

3. Umanismul. Acesta plasează în centrul existenței omul și propria lui fericire. Nu a altora, nu celălalt, nu aproapele, ci sinele. Este o filosofie antihristică, egocentrică și suicidală. Pavel spune: Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Fil 2:3). Umanismul crează iluzii atât de deformate, încât omul post-modern nu mai are oglinzi retrovizoare, el nu mai vede nimic în spate, dincolo de sine.

4. Minciuna. Diavolul nu este o ființă creatoare, el însuși fiind creat, de aceea el nu poate crea nimic, el doar distorsionează, distruge tot ce a creat Dumnezeu. Pentru contracararea falsului este nevoie de cunoaștere excelentă a originalului, a adevărului. De aceea se impune apologeților o foarte bună cunoaștere a Sfintelor Scripturi.

5. Non-valoarea. Sistemele post-moderniste nu au criterii, prin urmare ierarhizarea valorilor se face anevoioasă. Televiziunile comerciale, cărțile S.F., filmele, promovează non-valorile în hainele virtuților. Biblia delimitează clar granițele dintre valori și gunoaie. De aceea avem nevoie de scriitori, poeți, interpreți, predicatori, doctori buni cunoscători ai Bibliei, care să influențeze societatea antrenând-o în promovarea valorilor.

6. Egoismul (opusul dragostei). De ce am clasificat egoismul ca oponent principal al dragostei și nu ura? Pentru că aplicația iubirii este altruismul, celălalt, sacrificiu. Un om care nu iubește, de fapt se iubește pe sine. Așa se face că multe comportamente au fost numite injust „dragoste”. Dar har Domnului că termenul dragoste aici e nearticulat, e cu grad mare de generalitate, pentru că Dragostea biblică este absolutul în sine, este Dumnezeu însuși. Dar pentru a demonstra asta avem nevoie de apologeți cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste și în răbdare (Tit 2:2), care să apere iubirea.

Dragul meu cititor, lasă-te modelat de Duhul Dumnezeului Celui viu ca Daniel si vei putea combate ereziile, vei schimba imperii și filosofii defecte, vei putea aduce cu sutele de mii, chiar milioane de oameni la supunere față de Adevăr. Hristos este Adevărul. Când Pilat a întrebat: ce este adevărul? Hristos nu a răspuns, pentru că intrebarea era greșită sugerând că adevărul ar fi o concepție. Corect ar trebui să întrebăm: CINE este adevărul, iar răspunsul este absolut: HRISTOS. Adevărul este o persoană, așa cum ne arată aliterația latină: Via, Veritas, Vita = Calea, Adevărul și Viața.

Chiar tu poți fi un apologet al adevărului!

Nu umili pe NIMENI, NICIODATĂ!

Viața e ciclică. Nu știi când Dumnezeu va întoarce lucrurile și vei avea acută nevoie chiar de omul pe care îl vorbești de rău, îl umilești și îl subestimezi. Viața este atât de plină de surprize și plăcute și neplăcute. Luptă-te să cultivi speranțe pe temelia bunului simț, iar celebrul „loc de bună ziua” ridică-l la rang de sfințenie.

-Păi ce odihnă e asta? -De mamă!

„Vreau să fac o baie, sunt obosită”, îmi spune soția. Bine, dragă, du-te linistită, stau eu cu copiii. Ce înseamnă odihnă de mamă?

Înainte de baie, merge la cumpărături, apoi pune mâncarea la cuptor, așteptăm musafiri. Termină de aspirat la mansardă, apoi dă cu mătura, pregătește toate lucrurile, pune mâncare copiilor, îi schimbă și merg la baie. O ajut și eu, sunt prea multe. Ajutorul bărbatului nu este un favor, ci este un act de responsabilitate și de iubire, o obligație a iubirii.

În fine, se află în ușa băii. E ora 15:00. „Yared, ce să îți mai facă mama să papi? Iubire, ai pe masă mâncarea pregătită. Să îi dai și fetiței puțin.” Băiatul, insistent, trăgea de telefon. În timp ce închide ușa, spune: „Iubitu’, vezi că te anunț peste 15 minute să oprești aragazul, ciorbița mai are nevoie de puțin timp.

Iubire, (zic eu apăsat puțin) păi ce odihnă e asta?! Cu aceeași grijulie și iubitoare voce îmi răspunde automat: Odihnă de mamă

Iubiți copii, soți, bunici, șefi! Nu facem statuie mamelor, deși ar merita, nu le ridicăm în slăvi, sunt destul de sus, nu sunt avocatul lor plătit, doar le iau apărarea când se ivește prilejul, dar meseria de mamă este cea mai nobilă. Dragi soți și tați, nu vă lăudați cu salariile voastre, sporuri, realizări, să nu îndrăzniți un minut să vă comparați cu ele, nu avem șanse. Meseria de mamă este nobilă! Implică un milion de mici responsabilități istovitoare, cumplite, epuizatoare, de aceea mă înclin în fața voastră!

-Ce bine a dormit fata azi noapte!

-Foarte bine, zic eu!

– Doar de 3 ori am alăptat-o.

Iar asta se întâmplă iar și…iar și…iar. La nesfârșit, fără concediu, fără prime, fără grade, fără remunerare, ci doar din iubire.

Fac un apel la mai multă prețuire față de femeia care îți este soție sau mamă. Nu trebuie să construiești statui, nici zgârie-nori, trebuie doar să recunoști, să fii mulțumitor, să apreciezi, să iubești. Nu te teme, nu se va înfumura, ci mâine o va lua de la capăt cu aceeași iubire și dăruire, fără prea multe pretenții. Este o chestiune de bun simț să o apreciezi.

Odihnă de mamă? De fapt, nu exista! Veșnic preocupate și îngrijorate, mamele sunt îngeri trimiși spre îmblânzirea și educarea noastră. Oricât de mare ai fi, tânăr sau bărbat, nu uita că ai crescut la sânul unei mame. Cei mai puternici bărbați sunt crescuți de cele mai bune mame.

Nu e 8 Martie, precizez intenționat, fiindcă noi credem că acoperim minusurile noastre cu un buchet de flori primăvara. Decât să iei un buchet mare de flori în martie, mai bine împarte câte „o petală” de iubire, cuvinte frumoase, în fiecare zi…

Vă iubim! Chiar dacă nu vom înțelege niciodată ce înseamnă odihna de mamă!

Trandafirul din Sharon

Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – Cântarea cântărilor 2:1

Expresia biblică nu se referă la o anume specie a rosaceelor, ci la o întreagă familie de flori imposibil de definit. Adevărul este că are legătură cu femeia. Este imposibil de localizat în timp, spațiu, stil… Vorbim de o capodoperă atât de plină de mister, cu sentimente și un caracter atât de viu colorat, că nu poate fi reperată cu ușurință pe harta iubirii, de aceea ne lăsăm îmbătați de parfumul iubirii ei. Este greu să înțelegem prea multe despre cine este.

10 Lecți de la trandafiri

1. Parfumul. Indiferent câte buruieni are în jur, oricât de mare ar fi aglomerația de plante, nu ține cont că are sub el un pământ negru și impur, el continuă să emane mirosul său îmbătător, pentru că mirosul este în esența sa, în structura sa genetică pe care nu o schimbă mediul. Aici are multe de învățat omul.

2. Trandafirul se numără. Se numără firele, nu spinii. La înmormântare se merge pe număr par, iar iubirii îi rămâne imparul. Se numără petalele, pentru a fi presărate în fața miresei sau în vana înspumată cu apă fierbinte. Mai numărați petalele oamenilor! Unii au devenit „experți” în numărarea spinilor, iar corigenți la numărat petale (calități).

3. Pot sta în buchet și cu spinii. Ei se îmbrățișează fără a se certa de la spini, fără a ține cont chiar de ei. Frunzele amortizează contactul. Și oamenii au spini, știu, dar ne-a dăruit Dumnezeu calități, frunze care amortizează slăbiciunile și ne fac vrednici de iubit. Nu mai dați cu dibăcie frunzele la o parte să scormoniți după spini, să nu vă zgâriați!

4. Trăiește și dacă este tăiat. Totul se învață. Așa cum ne-am adaptat și noi, încăpățânându-ne să nu murim în urma disciplinărilor. Mentorii noștri, responsabili să taie penele răzlețe, în râvna lor ne-au tăiat aripile și picioarele. Dar sângerând, plângând, strângând din dinți, cu lacrimi în suflet, înaintăm. Răspândim parfumul prin piețe și iarmaroace, nu ne plângem de milă, continuăm să îndulcim sentimentele altora, chiar sângerând. Învață de la trandafir, că nu se moare când oamenii hotărăsc, ci când vrea Stăpânul, iar șuruburile iubirii te pot menține în calculele slujirii.

5. Culoarea nu contează, ci parfumul. Deși sunt vreo 200 de specii de rosacee, nu se ceartă între ele, nu se bat, nu se zgârie, deși ar avea spini pentru asta. Fiecare își emană parfumul îmbinat, combinat, împreună cu ceilalți. Atenție la fenomenul George Floyd! Nu tratați oamenii după culoare, fiecare are parfumul lui. Trandafirii ne predau lecția iubirii și nu a rasismului.

6. Admiră floarea dintre spini. Poți să spui: „Cum poate o floare atât de frumoasă avea spini așa mari?” Dar poți să spui și „Cum o tulpină atât de plină de spini poate avea o floare atât de frumoasă?’ Fiecare vede la tine ceea ce urmărește de fapt: binele sau defăimarea. Fiecare are spinii lui. Dacă în mintea ta ai spini, vei număra doar spinii, dar dacă ai caracter parfumat, vei număra petale😉

7. În urmă lasă bucurie. De dragul de a vedea soția cum închide ochii, se bucură de parfum, ridică privirea apoi spre cer și mă îmbrățișează, merită să îi ofer multe buchete de flori, oricât aș cheltui. În urma trandafirilor rămân dâre de iubire. Ce lași în urma ta? Oamenii vor scuipa sau vor vorbi cu admirație? Lași răni sau alifie pentru răni? Învață de la trandafiri!

8. Nu e influențat de mediu. Fie în grădina regală sau prin mansarde, printre buruieni sau grădinile suspendate ale Semiramidei, la intrarea porților principale sau prin parcuri, trandafirul rămâne el. Mulți zic: dacă aș fi în altă țară, dacă aș avea condiții și resurse, dacă ar fi alte circumstanțe. Ascultă-mă bine: fii om acolo unde te-a așezat Dumnezeu! Dacă ești „de soi bun” te va revendica cineva într-o zi și poate vei ajunge în curtea împăraților, dar dacă ai caracter buruienos, te paște focul.

9. Nu este sezonier. Se adaptează metodelor de conservare și creștere. În seră, florărie, cameră frigo, găleată, sau gunoi el continuă să fie viu. În orice oră sau anotimp din an el este viu, pentru că se adaptează mediului și sezonlui. Indiferent care sunt ghețarii din jurul tău, dacă ai esență bună, vei fi viu și falnic atunci când ” buruienile” mor. De frig sau de ciudă, nu mai e treaba ta.

10. Imparțial. Nu ține cont ca noi de mulți factori. Că e bătrâna de 100 de ani sau mama de 60 sau doamna profesoară de 40 sau soția de 30 sau domnișoara de 15 ani sau fetița de un an și jumătate, afro sau europeană, asiatică sau orientală, trandafirul nu ține cont de detalii secundare ca noi, el are rafinament și esență, înseninând toți oamenii deopotrivă. Dacă ai caracter curat vei respecta omul pentru valoarea lui, pentru chipul lui Dumnezeu din el, îl vei evalua din perspectivă divină și vei lăsa o urmă de parfum în fiecare, indiferent de rasă și gen.

Învață de la trandafir. Lasă în urma ta iubire, răspândește parfum printre buruieni, numărați petal, nu spini, oferiți-vă pe voi, nu vă plângeți de milă, ci adaptați-vă condițiilor vieții și veți fi sclipitori când brusturii și buruienile din jur sunt ghețari emoționali, voi veți fi vii și plini de parfum. Hristos în noi, nădejdea slavei. Esența umană este dată de chipul lui Hristos. Altfel am fi niște mărăcini sălbatici sortiți focului gheenei. Dumnezeu are puterea de a te prelucra atât de mult încât florile și roadele tale vor anihila spinii caracterului tău.

Exorcizat de duhul neputinței

Neputință. Dex-ul dă 22 de sinonime, mă rezum la acestea: lipsă de putere fizică, slăbiciune, nevolnicie, (popbicisnie, nevoioșetură, suferință provocată de boală, de bătrânețe, infirmitate, imperfecțiune, defect, apoplexie.

(Mat 4:23) Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod.

Neputința, deci, este o formă de atac demonic, prin care diavolul ține subjugați oamenii prin: boală, slăbiciune, bicisnicie, viciu, etc. Am identificat 5 trepte ale neputinței și faze pe care le poți trece, dacă îți dorești cu adevărat. Am văzut un citat interesant: „Nu pot este de 100 de ori mai puternic decât IQ-ul tău.” Cu toate acestea, neputința aparține domeniului spiritual și trebuie tratată corespunzător.

Trepte ale neputinței

1. Imposibilul, care de fapt nu există. Când ucenicii mirați au întrebat: Atunci cine poate fi mântuit? Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” Matei 19:26. Este adevărat, omenește, logic, prin puterile noastre este imposibil, dar prin puterea lui Dumnezeu e posibil orice lucru bun.

2. Nu cred că pot! Păi dacă nu ai încercat niciodată, de unde știi că nu poți? Aici vorbim despre lipsa de încredere în tine, dar mai ales în Dumnezeu. Poate fi un complex din copilărie prin care ți s-a inoculat ideea că nu ești bun de nimic, nu vei reuși nimic, nu se alege nimic de tine. Așa se instalează duhul de neputință. Ridică-te! În Numele lui Isus tu poți! Crede că poți!!!

3. Aș putea cu puțin ajutor. Să nu eziți niciodată a-l cere, de la oameni sau de la Dumnezeu. Așa a ținut diavolul captiv prin duhul de boală un om 38 de ani. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” Ioan 5:7. Cu Dumnezeu lângă tine, nu ai voie să zici așa ceva. Dar dacă nu îl cunoști…Poate că de ani de zile zici și tu Nu am pe Nimeni… Il ai pe Dumnezeu, care abia așteaptă să te ajute. Întinde-i mâna! Lasă-te eliberat de duhul neîncrederii în Isus.

4. Nu pot. Am încercat, am cerut ajutor, am fost respins, am încercat singur, m-am convins, nu pot. Nu este cazul să intri în panică, nu te tulbura, nu renunța, mai încearcă! Lui Dumnezeu îi face deosebită plăcere să ajute oameni falimentari. Dacă ești în adâncul văii, în faliment, declară-ți neputința înaintea lui Dumnezeu Zi o vorbă și robul meu va fi tămăduit!, spunea plin de încredere centurionul roman. Și a fost tămăduit robul chiar în ceasul acela.

5. Pot totul în Hristos care mă întărește, Filipeni 4:13. Acesta este omul care trăiește în har. Expresia care mă întărește, nu indică spre un extraterestru, uriaș, superman, nu. Arată mai degrabă că sursa puterii este în Hristos, iar eu, prin încredere neclintită, țin demonul de neputință la distanță. Acesta este idealul credinciosului. Un ideal accesibil tuturor celor care cred și trăiesc în plinătatea Duhului.

Dragă cititorule, nu există imposibil, nu cred că pot, nu pot, câtă vreme te ține Hristos de mână. Fără ajutor divin, duhul de neputință este la el acasă, face cu tine ce vrea, te împinge spre depresie, te abandonează, apoi te așteaptă în veșnicia chinului său. Dar eu cred în puterea cuvintelor, așa că în Numele lui Isus fii eliberat de orice duh de neputință chiar în ceasul acesta! Dacă tu accepți acest lucru, vei putea fi liber și biruitor, doar în Numele lui Isus!

‘Prostule’ sau ‘nebunule’ – cuvinte care te scot din cer

Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule!’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. Matei 5:22

Nu vă jucați cu vorbele!

Au devenit o formă de parolă cotidiană si parte a vocabularului nostru cuvinte ca ‘prostule’ sau ‘nebunule’. V-ați pus vreodată întrebarea că aceste cuvinte vă pot scoate din cer? Da, da, o spune chiar Hristos. Este o formă de ucidere prin anihilare intelecuală a semenului. Când l-ai numit nebun sau retardat sau debil mintal, derbedeu, tăntălău inseamnă că nu semnifică nimic pentru tine, înseamnă că e mort, că l-ai ucis cu vorba.

De câte ori nu ați auzit expresii de genul: „Ești prost!” sau „Ești nebun!”, in contextul unei situații neobișnuite, dar aceste cuvinte vor cântări greu la judecată. Nu vă jucați!

Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. Col. 4:6

În învățătura catehetică, apostolul Pavel ține să accentueze necesitatea unei vorbiri elegante, un limbaj îngrijit, educat, creștinesc și frumos. Învață de la sfinți vorbirea!

Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Matei 12:36

ORICE CUVÂNT! Când spui prost, automat îl subclasezi pe aproapele tău, deci te vezi superior lui, iar asta este abordare luciferică. La fel și cu nebunule. Copiilor le dăunează iremediabil aceste „apelative”; ei vor ajunge exact așa cum le zici. Această formă de abuz psihologic, sau bulling intelectual este sancționat nu doar de legile în vigoare, este condamnată și de Dumnezeu la dreapta judecată.

Vorbiți frumos cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești. Efeseni 5:19.