America are președinte? Joe Biden? Sau Trump?

(Rom 13:1) Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.

Chiar dacă rezultatele nu sunt finale! Nu sunt fanul oamenilor. Nu am niciun idol. Toți oamenii sunt la fel. De aceea nu admit nici gândirea conspiraționistă, care-i demonizează pe unii și-i ridică în slăvi pe alții, mai ales când vorbim despre oameni. Slava este doar a lui Dumnezeu.

Cred în suveranitatea lui Dumnezeu. El este Stăpânul care guvernează Universul. Rolul meu este să mă rog pentru dregătoriile rânduite. Cine este Joe Biden? Cine este Trump? Ce este America? Cine este în administrația de la Casa Albă? Care este doctrina politică a puterii? Sunt doar niște întrebări la care nu știi răspunsul. Atunci merită să ne frământăm mintea cu păreri? Dacă sunt interese necurate, un motiv în plus de mijlocire pentru noi toți!

Orice stăpânire vine de la Dumnezeu, PUNCT. Eu sunt dator să mă rog pentru cei înălțați în dregătorii, pentru a avea o viață pașnică în țara mea. Las comentariile altora, care nu se roagă, pentru că dacă eu, care mă rog, mă apuc de comentat, ei nu vor începe să se roage în locul meu. Atunci țara e plină de vociferare, iar lipsa mijlocitorilor aduce prăpădul.

America are președintele pe care îl merită. România, asemenea, și fiecare stat idem. Poporul a ales, poporul acceptă. Noi nu așteptăm președinți și guvernanți mai buni, ci îl așteptăm pe Hristos. Ori am uitat cumva acest lucru? Din cer vine izbăvirea!

O meditație personală vis-a-vis de putere:

„Democrația fără Teocrație este Anarhie în bună regulă, chiar și în cazul Monarhiei.”

Democrația, la originile ei, a avut ca bază teocrația (implicarea lui Dumnezeu), dar odată cu elenizarea, democrația a introdus manipularea maselor și interesul personal în detrimentul poporului și a deviat de la țintă. Democrația în opinia lui Țuțea este bună în sine, dar nu are criterii și o definire clară a valorilor. Personal, prefer democrația, dar înfrățită cu teocrația. Asta înseamnă să fim conduși de oameni cu respect față de Dumnezeu.

Rugați-vă pentru pacea țării în care Dumnezeu v-a așezat! Asta este datoria noastră! Restul, sunt doar păreri.

God bless America! Sau cum ați scris pe dolar, așa să faceți: „In God we trust!” Și nu uitați, Dumnezeu este Suveran. Și cel mai mare om al planetei stă tot în mâna celui mai mare Dumnezeu al Universului.

Ziua a 20-a Steagul dragostei

Din ciclul REPERELE IUBIRII

(Cânt 2:4) El m-a dus în casa de ospăț și dragostea era steagul fluturat peste mine.

Steagul dragostei e alb. Dintotdeauna și pentru totdeauna dragostea a fluturat și va flutura steagul păcii și al armoniei. Unde este dragoste e bună înțelegere, bucurie, împlinire, progres, un loc unde îți dorești să trăiești.

Familia întemeiată pe dragoste, este ca o grădină bine udată, cu flori multicolore, pomi fructiferi pentru fiecare sezon, alei pavate cu plăcere, parfumul iubirii este îmbătător și plin de vitalitate. Fluturii plini de energie împrospătează oxigenul relațional, albinele sunt neobosite în zborul hărniciei lor, iar mierea devine hrana sățioasă a familiei. Copiii își vorbesc frumos, epitetele plutesc în universul familiei și casa binecuvântată e plină de zâmbete, bucurie și umor. Iar steagul alb al iubirii e înălțat în fiecare dimineață. Cu rugăciune.

Familia construită pe interes (adică fără iubire) este ca o peșteră, pe cât de rece, pe atât de îngrozitoare. Liliecii infernului bântuie printre lichenii neoxigenați din întuneric, viperele de stâncă împroșcă veninul lor infernal, ecoul urletelor de hienă îți zburlește părul în cap și dă fiori reci pe șira spinării. Casa fără iubire este veșnic îndoliată. Dialogul negru al conflictului și cearta arborează zilnic steagul de doliu. Până la urmă: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”, vorba lui Marin Preda sau Sfântul apostol Pavel: „fără dragoste nu sunt nimic.”

Pentru domnișoare: doriți-vă o familie frumoasă, construită pe temelia iubirii. Luptați-vă zilnic pentru asta.

Pentru domnișori: construiți-vă casa împreună cu viitoarea soție, dar nu uitați de fezabilitatea responsabilă a temeliei, Iubirea.

Pentru doamne: tocmai în acest scop v-a rânduit Dumnezeu lângă partenerul de viață, să corectați stângăciile lui emoționale, să șlefuiți trunchiul de lut, să prelucrați personalitatea, să colorați viu sufletul lui, să îl ajutați zilnic să fie acolo unde îl doriți. Dumnezeu v-a dat ajutor potrivit, nu „împotrivit”! Faceți din casa voastră locul la care el să tragă amețit de dor și iubire, nu locul de unde și-ar dori să scape.

Pentru domni; fiți acolo la nevoie. Fiți ca un stâlp de susținere al familiei, fiți ca un versant de încredere unde va găsi refugiu fiecare membru al familiei, mic sau mare. Hrănește-ți familia. Muncește, asigură un trai decent celor dragi, iubește-i și vei transforma inclusiv peștera rece într-un rai călduros.

Nu uitați! Dragostea flutură doar steagul iubirii! Iar iubirea are doar steaguri albe în cămări. Zăvorâți cămările iubirii! Țineți-le departe de curioși, iar când le deschideți în interesul familiei, ARBORAȚI STEAGUL ALB!

Cu fiecare vorbă spusă, arborăm un steag. Să fie alb!