Mini Tsunami în apropiere de România

Mini Tsunami în apropiere de România. Orașul Izmir(Turcia) și insula Samos(Grecia), au fost zguduite de un puternic cutremur de pământ cu magnitudinea de 7.0 grade pe scara Richter. Mai multe clădiri au fost puse la pământ în cele două regiuni ale Mării Egee.

Asistăm la războaie, cutremure, statistici Covid, conflicte în Caucaz, parcă se vede așa o mână divină care apără petecul acesta de pământ, numit România. Care ar trebui oare să fie atitudinea noastră vis-a-vis de protecția lui Dumnezeu?

Haideți să fim cumpătați cu timpul ce a mai rămas istoriei, să îl măsurăm cu pipera, să consolidăm relațiile familiale, să dezvoltăm interes pentru virtuți și să construim astfel un climat al siguranței pentru copiii noștri. Oare sunt de bun augur aceste atitudini țâfnoase ale unor aleși, de a depune jurământul neglijând sfidător Biblia? Oare este aceasta o atitudine de bun simț și recunoștință față de bunătățile lui Dumnezeu? Oare este mulțumit de astfel de acte? Oare eu, tu, suntem pe linia bună?

Haideți cu responsabilitate să fim miloși și empatici cu turcii care ne-au cotropit sute de ani, cu grecii care au grijă de noi în concedii. Așa știm noi românii să trăim, pașnici. Gândește-te că sub acele dărâmături putea fi oricine. Dar Suveranul a oprit bătaia plăcilor tectonice la 200 km de frontiera noastră. Oare până când?

Fenomenul Pavel Oacheș. Pentru oameni, prea bătrân, pentru Domnul numai bun

Da fenomen, cel puțin pentru mine. Acest gen de chemare și convertire este unul unic, special, deosebit și de povestit generațiilor viitoare.

Era joi seara. Slujeam la Biserică „Porumbița” din Arad, invitat de fratele Dănuț un om scump. O seară minunată! Pe la jumătatea slujbei mă opresc brusc și spun: „Dragilor până aici a fost! Trebuie sa merg la spital, că Domnul mă cheamă la o lucrare în seara asta!” Habar nu avem despre ce era vorba. Fratele Dănuț, cu o promptitudine incredibilă ridică biserica în picioare și zice: „Frați și surori, dacă fratele Onisim merge pentru lucrarea aceasta la spital, haideți să facem colectă să contribuim și noi la această lucrare.” Zis și făcut, s-au adunat 60(șaizeci de lei).

Am pornit în trombă spre spitalul județean din Arad. Ploua torențial… Opresc mașina în fața spitalului. Doamne încotro? Întreb… Iar printr-o intuiție foarte puternică (prin darul de cunoștință) sunt condus ca prin GPS prin spital. Ajung la etajul 2… Rezemat de un calorifer stătea un om, pe jumătate mort. Cu o pungă în mână la care era conectat, un cadavru pe picioare.

Mă opresc în dreptul lui și îl privesc în ochi… Mă întreabă, cu puțina lui putere: ” Vă pot ajuta cu ceva?” Da, îi răspund ferm. „Pentru ce m-am trimis Dumnezeu la dumneavoastră?” Până el să se gândească, scot banii din buzunar, îi dau și continui: „Acești bani sunt doar pretextul folosit de Dumnezeu. Răspundeți-mi pentru ce m-am trimis Dumnezeu la dumneavoastră?” Apoi continuă el cu lacrimile până în barbă: „Sunt internat în spital. Soția mea este sus la diabetici și mai aveam zece lei. Am stat înaintea lui Dumnezeu și am spus: <<Doamne, eu o să mor. Dacă mai am vreo importanță înainta Ta, dacă mai ești curios de mine, dă-mi un semn în seara asta, altfel o să mă sting.>> Stăteam și așteptam un semn.”

I-am lăsat numărul de telefon, am mai schimbat câteva vorbe și am plecat. A doua zi sună telefonul. Era soția fratelui Pavel, care îmi povestește: „Vreau să vă cunosc. Am venit aseară în salon la el și mi-a zis: <<m-a vizitat un înger!>> Am crezut că îl pierd, că are halucinații. <<Să știi că nu deraiez, uite mi-a lăsat și banii și număr de telefon>> Doresc să vă cunosc. Soțul meu vrea botezul.” Când sora a sunat pe numărul „îngerului”, răspunde un biet muritor și rob netrebnic, unul care nu are grații deosebite, doar a stat la îndemână Regelui. „Vreau să mă botez! Cât de curând!” Îmi strigă fratele Pavel, acoperind pe soția dânsului.

Am cerut voie fratelui păstor Samuel Fedur, la care era arondată familia fratelui Pavel, în comuna Șicula, județul Arad, să ne lase să facem botezul la Ghioroc. A acceptat. A fost una dintre cele mai frumoase sărbători ale Bisericii „Muntele Sionului” din Ghioroc.

La botez a fost și fratele păstor Georgică Grădinariu, care cunoștea familia și avusese lungi discuții cu fratele Pavel, pe tema țigării, alcoolului, păcatului, dar nu voia să asculte. Fratele Georgică s-a ocupat mult de fratele Pavel, s-a rugat pent u el, a făcut mai multe vizite acasă. Am băgat în bazin, împreună cu fratele Grădinariu, un schelet cu plasa cusuta în jurul brâului și a ieșit un om care a mai trăit 4-5 ani. La finalul sărbătorii, am invitat-o pe sora M. să aibă un cuvânt de mulțumire sau o mărturie.

„Dragi frați și surori. Eram zilele trecute acasă și am ieșit în curte plângând, am spus Domnului: <<Doamne, de plâns pentru Pavel nu mai pot plânge, nu mai am lacrimi. De postit, nu mai am cum, stomacul meu este foarte slăbit. Practic, eu nu mai pot face nimic! De 40 de ani mă rog pentru el. Dacă Tu ai hotărât ca soțul meu să fie într-o parte a veșniciei și eu în alta…e alegerea Ta, eu nu mai pot face nimic!>>. Asta am spus eu, apoi a intervenit Dumnezeu.” Cu lacrimi în ochi se arăta foarte mulțumitoare cerului pentru minunea produsă.

În acești ani am mai vorbit la telefon cu fratele Pavel, care mergea prin sat pe la vecini și le spunea despre Dumnezeu. Anul acesta (februarie 2020) ne-am trezit cu el la biserica „Betleem” din Arad, unde a invitat o doamnă pentru care s-au rugat la spital. A îngenuncheat pe salon și s-a rugat pentru bolnavi, au venit medici și asistente să se roage pentru ei. Stăteau la rând și așteptau rugăciunea fierbinte a fratelui Pavel. Fratele Georgică mi-a amintit de lucrarea frumoasă de la spitalul din Ineu, unde fratele Pavel a fost internat. L-am vizitat și acolo, unde predica zelos despre harul lui Dumnezeu. Un domn Tudor Boc ( fochist la Biserică Baptistă din Bocsig de peste 30 de ani, împreună cu soția) a auzit cuvântul, iar fratele Grădinaru l-a călăuzit spre Hristos. La scurt timp a plecat acasă și fratele Boc.

Am avut săptămânile trecute un apel de la fratele Pavel. Am fost ocupat și am zis că o să îl sun. Regret!… Ar fi fost ultima convorbire, ultima lui dorință să mă audă. Astăzi nu mai am pe cine suna, fratele Pavel a plecat La Domnul. Îmi pare rău că nu am putut ajunge nici la înmormântarea dânsului. Dar sunt totuși bucuros că am fost la cel mai important eveniment din viața și veșnicia unui ins: împăcarea cu Dumnezeu. Botezul. Voi mai fi și la Nunta Mielului alături de fratele Pavel. În scurtă vreme!

Condoleanțe familiei Oacheș. Pe nepoți i-am avut elevi. Copii cuminți, modești, deștepți și pocăiți. Pentru mine această experiență a fost un fenomen. Fratele Pavel a fost un fenomen. Unul pentru care îi sunt mulțumitor lui Dumnezeu că m-am învrednicit să-i fiu martor. Nu putem decât să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, care uneori pune întreg universul în mișcare în scopul salvării unui om.

Am cunoscut un om. Pavel Oacheș!

Ziua a 16-a Dragostea nu va pieri niciodată

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Pentru că Dumnezeu este dragoste, e clar că și dragostea este Dumnezeu, atunci înseamnă că nu va pieri niciodată. Este destul de ciudat că investim maxim de energie, timp, resurse dor în lucruri care pier odată cu întrebuințarea lor și să ne sărăcim singuri lăsând lucrurile cu adevărat importante nefăcute.

Dragostea nu dispare. Toate vor trece, și noi vom trece ca iarba, oricât de minunat ar fi un răsărit, cât ar încălzi soarele amiezii, inevitabil se apropie apusul. Asemenea unei zile de vară e viața noastră. Atunci merită să faci din iubirea de Dumnezeu și de semeni scopul în sine al vieții.

O familie care investește în dragoste și prețuiește valorile va ajunge la bătrânețe fericite, dar cei care pun preț pe lucruri efemere, sunt doar o pereche sau un cuplu trecător, care nu va cunoaște niciodată esența iubirii.

Nu vrei să fii veșnic? Nu ai vrea ca viața ta, fericirea ta să nu se mai termine niciodată? Și eu îmi doresc același lucru, atunci haideți să reconsiderăm raportarea la iubire, la iubire curată, hristică, eternă.

Cel mai bogat om de pe pământ nu este cel care are cei mai mulți bani, mai degrabă este cel care iubește mai curat. Dragostea să fie fără prefăcătorie, ne îndemna apostolul, să fie curată. Și tu poți fi numărat printre bogații veșniciei. Chiar dacă nu apari în statisticile de top ale revistei Forbes, chiar dacă numele tău nu apare pe lista magnaților Terrei, te poți alătură sfinților investind în iubire.

Dragostea nu va pieri niciodată. Deci omul plin de iubire va trăi veșnic în această stare, pentru că a investit în conturile dragostei. Dragostea are în sine acel germene al veșniciei, dacă prin jertfa lui Hristos îl lași să încolțească în inima ta, veșnicia este asigurată!

Fi veșnic, iubind!

Ziua a 15-a Dragostea suferă totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea adevărată îndură mult, suferă totul. Nu v-ați întrebat niciodată de ce, cu toate tehnicile inițierii în ale iubirii, cărți scrise despre iubire, experți în relații, cursurile online, totuși avem cea mai mare rată a divorțurilor din istorie. De ce? Astăzi nu se mai suferă în relație. Dragostea nu mai este curată. Cât de mult trebuie să iubești? Nu mai mult decât Hristos, care a suferit batjocora, spinii, crucea, ipocrizia iudaică și română, de dragul tău și al meu.

Și generațiile trecute aveau probleme, bunicii noștri nu au avut atâția „experți”, nu au fost foarte educați, dar au rămas unii lângă alții până la moarte, așa cum au jurat. Aveau și ei provocări, dar țineau cu dinții de căsnicia lor. Atâtea motive se invocă: orice fermitate în comunicare este „violență verbală”, orice prostioară e motiv de divorț, dacă el sau ea au pus ochii pe altcineva, nu îi mai convine nimic la partener și caută despărțirea. Avem o generație de plastic, care se iubesc fără iubire, consumatori de senzațional și asumare de responsabilitate, zero.

Dragostea adevărată nu renunță la orice adiere de vânt. Trebuie să ne impunem a fi mai puternici, mai îndurători, mai răbdători, să mai înghițim în sec, mai închidem ochii și mergem mai departe. Acesta este secretul iubirii desăvârșite. Hristos ne învață să iubim ca Sine, până la capăt, până la moarte, să iubim și cu agape (sacrificiu), nu doar cu eros (senzațional).

Richard Wurbrand spunea că: „dragostea se scrie iubire, dar de citește sacrificiu”. Asta înseamnă suferință, cost, luptă, un preț de plătit, tolerare, îngăduință, așteptare, suportare a distanței, fidelitate. Wow! Câte lucruri implică iubirea! Câte ne lipsesc nouă! Dar, Dumnezeu abia așteaptă să ni le ofere. Tuturor. Ca Penelope, care îl așteaptă douăzeci de ani pe Ulise, cu fidelitate și speranță.

Iubirea fără lacrimi nu e iubire. Iubirea implică lacrimi, nesomn, durere, frământări, preocupare. Fără iubire nu putem crește copiii sănătoși. Fără iubire suntem reci, fără implicare suntem uscați. Cât de aspri martori vor fi frații noștri din închisorile comuniste la judecată, ei au rămas lângă Dumnezeu, departe de familie și biserică, bătuți, maltratați, torturați, iar noi invocăm motive atât de puerile pentru a renunța la Hristos și biserică. Dragostea suferă totul.

Cu toate sincopelor și luptele ei, cu frământările și suferințele ei intrinseci, merită să iubești, fie și numai de dragul iubirii. Dacă vrei să simți iubirea adevărată, nu uita că trebuie udată cu lacrimi și răsădită cu mult sacrificiu, în grădină fidelității.

Asta ne învață Dumnezeu. Ce vă învață social media e cu totul altceva, dar irelevant și inferior iubirii hristologice.

Cât costă un avort? 150 de lei!

Am întrebat o doamnă responsabilă, consilier al doamnelor care merg să avorteze. Poveștile sunt multe și cutremurătoare. Sunt medici în prag de pensionare, sau pensionari care realizează grozăvia pe care au practicat-o ani de zile pentru bani. Acum au bani, dar din nefericire aceștia nu pot spăla petele de sânge de pe conștiințele dumnealor, care apasă ca și peste personajul feminin din romanul lui Dostoievski (Crimă și pedeapsă).

Avortul rămâne principala cauză a pierderii de vieți omenești, această „procedură” curmând în 2019 peste 42 de milioane de vieți, informează agenția Basilica, citând datele publicate pe siteul worldometers, care folosește informații furnizate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Conform OMS, în fiecare an se estimează în jur de 40-50 de milioane de avorturi în întreaga lume, aproximativ 125.000 de avorturi pe zi.

Numărăm morții secerați de Covid, facem statistici, ne cramponăm, ne speriem, pe bună dreptate până la un punct. Acest ucigaș nevăzut face victime, dar detașat mai multe face omul conștient, matur atunci când alege să curme o viață. Povestea doamna despre o sarcină pe care medicul a refuzat să o chilărească pentru că avea 6 luni. Intră el, berbecul(concubinul), iese după trei minute și zice concubinei: „Intră! S-a rezolvat! 500 de lei”

Dragi domnișoare, mămici tinere, nu vă dezumanizați! Nu vă compromiteți! Nu vă mânjiți sufletele și conștiințele cu sânge nevinovat! Are pământul putere să mai țină un suflet de copil pe el. Credeți-mă! I-a trebuit lui Dumnezeu o întreagă „inginerie cerească” să conceapă un om, implicând întreagă Trinitatea, iar „omul” îl rezolvă în câteva minute pentru 150 de lei. Multe trebuie sa realizezi cu banii aceea, o poșetă second-hand eventual.

Pentru unele dintre dumneavoastră acest mesaj a venit la fix. Chiar înainte de a vă prăpădi iremediabil cugetul. Nu uita! Unul dintre articolele decalogului este acesta: SĂ NU UCIZI!

Vestea bună este că astăzi, Dumnezeu te iartă, pe mâine nu am garanții!

Ziua a 14-a Dragostea nădăjduiește totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. Nădejde = a cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic.

Definiția se potrivește exclusiv în dreptul lui Dumnezeu. Când vorbim despre termeni ca: solid, încredere, ajutor, dorință, speranță, sprijin, toate acestea le poate oferi unul singur: Dumnezeu.

Nădejdea este o formă de continuare a credinței și una dintre cele trei mari virtuți: credința, nădejdea și dragostea. Credința are a face cu persoana în care cred, cu încrederea mea neclintită în ceva ce nu văd, nădejdea este speranța arzătoare, certitudinea că nu voi fi dezamăgit în credința mea.

Dragostea nădăjduiește totul. Adică tot ceea ce crede. Nu lasă nimic nesperat din tot ceea ce crede și așteaptă cu ardoare să se împlinească. E ca mireasă care așteptă ziua nunții ei sau ca un mire care ar sări peste vreme să ajungă la altar cu mireasa lui, petru că se iubesc. Sau așa cum Hristos spunea despre agricultor, care seamănă sămânța și așteaptă cu răbdare să încolțească și să aducă rod. Dragostea nădăjduiește și așteaptă.

Inima împărțită, sau lipsa dragostei grăbește lucrurile, cârtește, se pervertește ca evreii în așteptarea lui Moise, care au devenit idolatri, închinându-se la vițel. Dragi creștini! Nu vă pierdeți răbdarea! Mai sperați! Mai așteptați în nădejde ziua răscumpărării noastre! Nu vă dedați la idolatrie și cârtire! Veți muri în pustie ca zecile de mii de evrei, care nu au mai ajuns în Canaan, ci au putrezit în nisipurile pustiei. Asta în cazul în care mai iubiți pe Mirele!

Cine iubește cu adevărat are răbdare, așteaptă, speră, rămâne fidel, stă în veghe, iar la venirea Sa, Mirele(Hristos) nu-l va lăsa nerăsplătit. Cine nu mai iubește, caută motive la desfrâu și infidelitate.

Cere-I lui Dumnezeu să îți umple inima de iubire, atunci nădejdea ta va crește exponențial și va grăbi venirea Mirelui. Nădăjduiește, speră, așteaptă lucrând neobosit în folosul altora. Iubind!

Ziua a 13-a Dragostea crede totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Asta nu înseamnă nici credulitate, nici faptul că dragostea refuză să rumege rațional fenomenele înconjurătoare. Nici vorbă! Dragostea este curată.

Circumspecțiile și întrebările nebune care dau naștere la certuri, așa cum Pavel avertiza, vin dintr-o inimă ironică, răutăcioasă, lipsită de scrupule, care face o prioritate din sportul interogărilor conflictuale, ori așa ceva dragostea nu face. Ea crede cinstit, curat, duhovnicește.

Dragostea e sine cera. Când veneau clienții la comercianții de vase ceramice, întrebarea generală era: e sine cera? Adică este ceea ce pozează sau conține materialul pur pe care îl lauzi? Asta ar echivala întrebării contemporane de astăzi: „Are kilometri reali?” Referitor la mașină, realitatea o știe doar Dumnezeu.

„Nu pot să accept credința creștină!” A spus un ateu. „Atunci cere lui Dumnezeu puterea de a crede” a răspuns creștinul. Dragostea nu caută în mod justițiar dovezi și clauze, dragostea iubește și atât!

Dragostea crede totul. Acest „TOT” înseamnă de fapt tot ce îmi este necesar mântuirii. Tot ce îmi este îngăduit. Tot ce îmi permite capacitatea mea perceptivă. Tot ce a revelat Dumnezeu în Scriptură. Nu lasă nimic pe dinafară. Dragostea tot ce începe duce la bun sfârșit.

Expresia: „fiecare cu credința lui” e aberantă. Nu confundăm credință cu religia sau filosofia. (Efes 4:5) Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Întrebarea se pune care este acea una credință? Întrebarea este cinstită, iar răspunsul este la fel de simplu: credință adevărată este acea credință dublată de fapte, asumată practic în viața cotidiană. În acest Domn cred, această credință o acceptă inima mea, pe aceasta trebuie să o îmbrățișezi.

Dragostea nu umblă cu jumătăți de măsură. Acceptă tot: atât credința cât și faptele. Acesta iubește cu adevărat, care crede și face. (Iac 2:26) După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

Crede și iubește așa cum trebuie!