Îl știu pe fratele Monda de vreo 15 ani. Mi-a fost drag de el pentru că pe lângă apartenența la aceeași Împărăție (a lui Hristos) aveam o pasiune comună: Poezia. Recita poezii lungi, cu mult har și pasiune. Asta era slujba lui și o făcea cu bucurie. Compozitor și recitator înzestrat cu dar deosebit.

Mulți dintre locuitorii comunei Ghioroc îl știu și în alt mod, ca asistentul medical care a fost multe decenii în slujba oamenilor. El era acolo unde puțini preferau să ajungă, la căpătâiul celor suferinzi. Mulți ați fost tratați și mângâiați de dânsul. Probabil și-a dorit ca un copil sa îi urmeze exemplul, așteptările au fost chiar depășite. Ovidiu a dus mai departe ștafeta, astăzi e medic, chiar unul devotat.

Fratele Monda a adormit ca un bunic fericit. După o căsătorie de aur care se întinde pe cinci decenii, din care au rezultat 8 copii, 40 de nepoți și peste 20 de strănepoți, majoritatea slujitori ai Domnului, care astăzi alcătuiesc o mare parte a fanfarei Bisericii din Cuvin. Colaborez cu ei de ani de zile, îi știu de copii, mi-au fost elevi, acum sunt oameni mari la casele lor, dar tot slujitori Domnului.

Fratele Monda a avut parte de moartea celor neprihăniți. La cei 85 de ani fără o săptămână, parte a categoriei oamenilor foarte tari, a plecat la Regele pe care L-a slujit. Lasă în urmă copii, gineri, nepoți care sunt credincioși Marelui Stăpân. Asta sugerează faptul că a fost un tată bun, care a condus familia pe Calea Împărăției.

Unul dintre pionierii credinței evanghelice în zonă, făcând parte din prima generație de credincioși penticostali, fratele Monda a mers la odihna. Afară e frig. A început să ningă, chiar abundent. Este un frumos covor alb, care presară drumul spre veșnicie al unui bunic și străbunic fericit.

Voi, care ați rămas, știu că veți vărsa lacrimi. E normal, suntem oameni cu emoții, dar avem nădejdea revederii în cer. Aveți motive să fiți onorați, având un străbun ca el, ca fratele Nicolae Monda. Ne vom vedea în veșnicie!

Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către creștini. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie^[1] sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.

Botezul Domnului este un model pentru fiecare dintre muritori. Domnul Isus nu era obligatoriu să se boteze pentru că era sfânt, dar a făcut lucrul acesta pentru ca omul să înțeleagă faptul că botezul nu este o opțiune, ci pentru cei care vor sa fie mântuiți(salvați), botezul este un act obligatoriu și al deciziei personale, și nu se negociază.

Domnul Isus s-a botezat, Ioan a botezat foarte mulți oameni, apostolii s-au botezat, după înviere erau deja vreo 500 de frați botezați, la care Isus se arată. În ziua cincizecimii s-au mai botezat vreo 3000, călătoriile misionare ale apostolului Pavel au lăsat și ele în urma zeci de biserici în tot imperiul Roman. Toți părinții bisericești s-au botezat, iar până în zilele noastre sunt milioane de oameni care s-au botezat în toate țările și culturile de pe glob.

Citind Biblia, în urma nașterii din nou și eu m-am botezat, părinții mei, frații mei, de când sunt în slujire am botezat zeci, chiar sute de oameni cu botezul propovăduit de Isus. Am botezat oameni cu vază și săraci, femei și bărbați, tineri și bătrâni, activi și muribunzi, pe toți în urma mărturisirii personale înaintea lui Dumnezeu a credinței lor în mod public și conștient. Le-am administrat botezul în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

Sfânta maica Domnului avea să spună la nunta din Cana: „faceți tot ce vă va zice El!”

Acesta este îndemnul meu pentru toți muritorii, același ca al doamnei Maria(mama Mântuitorului): faceți tot ce vă spune El, la care adaug, dar faceți și AȘA CUM vă spune El!

Șase pași obligatorii spre mântuire:

1. Cine aude cuvântul. Credința vine în urma auzirii, înțelegerii, convingerii personale;

2. Cine crede. Asumare cerebrală și emoțională a convingerilor duhovnicești, neforțate;

3. Se pocăiește. Manifestarea regretului pentru păcatele comise, mărturisirea și renunțarea la ele;

4. Și se botează. Actul benevol, administrat prin scufundare a individului care cere asta implicând voința;

5. Și se sfințește. Asumarea faptică a credinței prin roade vrednice de pocăință, practicate prin Duhul Sfânt.

6. Perseveranța până la capăt. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Acesta va fi mântuit. Gânduri bune tuturor! Asta ne învață boboteaza!

Avem tendința de a judeca omul după înfățișare, după slăbiciuni sau chiar patimi pe care le are. Ne formăm prejudecăți, dezvoltăm resentimente față de ei prin prisma acțiunilor lor. E firesc să fie așa, dar nu e corect. „…Dumnezeu a iubit lumea că a dat pe Domnul Isus, ca ORICINE crede… să aibă viață veșnică.”

Iubeșe omul! Detașeaza-te de aparențe! Eram student la un program de master în Timișoara. În intersecția de la punctele cardinale, am avut un accident cu motocicleta. Tipul elegant și „civilizat” responsabil de accident, a plecat și nu l-am văzut până în ziua de azi. Dar mie viața avea să îmi de-a o lecție grăitoare.

Un grup de vreo 6-7 motocicliști, cu motociclete tip chopper, cu piercinguri, plete, fiare, dinți de oțel pe la umeri, coate și genunchi, cu ciucuri pe la ghidon și mănuși, tatuați în toate felurile mi-au salvat viața. Doi au oprit circulația în toate sensurile, doi au ridicat motocicleta mea boțită bine, iar ceilalți s-au ocupat de mine cum nu aș fi visat vreodată. Mi-au testat echilibrul, mâinile, capul, m-au întins pe iarbă, cu o căldură în voce și o grija excepțională m-au pus pe picioare. „Colegul, totul e bine? Suntem aici! Te ducem la spital?”

Poate dacă îi întâlneam într-un pasaj subteran de metrou, noaptea aveam alte gânduri, dar am văzut în ei caracter, bun simț, milă, bunătate, grijă, compasiune etc. Acești oameni au în ei chipul lui Dumnezeu. Fiecare om care se naște are chipul și slavă lui Dumnezeu, grija noastră este să îi canalizam spre Hristos, iar acel chip dumnezeiesc trebuie revendicat.

Aceeași ispita au avut-o iudeii cu Zacheu. Ce e drept, să fii vameș era un mare dezavantaj, erai urât de toți. Vameșii aveau același statut cu prostituatele. Și unii și alții/altele, au chipul lui Dumnezeu, iubiți-i! Aveți respect pentru om. Și el este fiul lui Avraam. Vorba lui Ioan Slavici: „Una dintre marile mulțumiri ale vieții este să te știi om bun”

Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. Luca 19:7-9

Iubeșe omul! E coleg de planetă cu tine. Arată dizgrație pentru păcat, dezacord, dezaprobare, dar nu uita că sufletul trebuie recuperat. Asta a făcut Hristos. Nu a privit la aparențe, la culoarea pielii, la naționalitate, El îi iubește pe toți, dar îi va duce în cer pe cei care acceptă iertarea.

Omule, oricine ai fi, TE IUBESC! Semnat …ISUS…