Sa stins fratele Mihai Popinciuc

Tată a 14 copii, la vârsta de 71 de ani fratele Mihai a plecat la Domnul. De fapt a fost chemat acasă, că nimeni nu pleacă la Dumnezeu cu de la sine putere sau decizie, ci Dumnezeu ne cheamă pe nume, în ordine, fiecare la rândul cetei lui.

Pe fratele Mihai l-am cunoscut în urmă cu doi ani, înainte de gravul accident pe care l-am avut la Buzău. După o seară deosebita petrecută în prezența Domnul în localitatea Tudor Vladimirescu, comuna Albești, judetul Botoșani, slujind împreună cu Misiunea Hristic.

La final a venit la mine un cuplu de bătrânei simpațici, se sprijineau unul în celălalt și așteptau cu nerăbdare să mă întâlnească. Da, era el, fratele Mihai Popinciuc, un tip bine făcut, roșcovan, blând și cu bun simț. „Știi cine suntem?” Mă întreabă pe un ton călduros și zâmbitor. „Indubitabil sunteți tatăl lui Benoni, prietenul meu, că prea bine semănați!” Încep să zbeasca amândoi. „Să știți că vă iubește mult Beni, vorbește foarte frumos despre dumneavoastră!” Am povestit cu ei minute bune apoi ne-am luat rămas bun.

Miercuri mă suna Beni. Mă salută și începe să plângă. Printre lacrimi reușește fragmentând frazele să îmi spună că tatăl, Mihai a plecat la Domnul. Îmi pare rău pentru pierderea ta Beni, dar mă bucur pentru câștigul cerului. Încă un copil de Dumnezeu ajunge acasă!

Frate Mihai, ați lăsat în urmă o mare avere. Cei 14 copii cu nepoți, gineri, nurori sunt o armată de oameni descendenți din dumneavoastră. A meritat să aibă pământul un om ca dumneavoastră, nu ați trăit degeaba și nici Împărăția lui Dumnezeu nu este mai puțin câștigată.

Dragă familie lărgită Popinciuc, nu vă cunosc pe toți, dar cunoscându-l pe Benoni îmi dau seama că sunteți niște oameni frumoși, minunați, cinstiți, serioși, slujitori și familiști desăvârșiți.

Dumnezeu să vă mângâie prin adierea Duhului Sfânt și să ne ajute la marea revedere să fim împreună cu cel care v-a fost tată, bunic, străbunic, socru.

Permiteți-mi să îmi exprim în versuri gândurile pe care le am privitor la fratele Mihai și dedicate tuturor celor care încă mai avem un tată:

Tata

Cât ai un tată pe pământ,
Ai sprijin la durere și necaz,
O vorbă bună la apus,
Ai pâine la micul dejun
Ai ajutor în orice ceas.

El e eroul mitologic
E Hercule, e Prometeu,
E preotul ce mijlocește,
E omul harnic și voinic
E al copilului model.

Cât ai un tată, prețuiește-l!
Curând va fi o amintire,
Când ne va despărți pământul
Pentru vecii…
Sau doar o vreme
De tatăl este credincios.

Cinstindu-ți tatăl ești ferice
Și pe pământ și-n ceruri sus,
Dar nu uita că necinstindu-l
Trăiești aici nefericire
Și te grăbești către apus.

Cu mâinile calde și moi
Dar și puternic de se cere,
El, tatăl mângâie copiii
Când peste creștet ne atinge
Să ceară binecuvântări.

Când suntem mici, plăpânzi și firavi
Vedem părinții ca pe zmei,
Dar creștem prea repede mari
Le punem nepoții în brațe
Și îi vedem ca pe pigmei.

Iubește-ți tatăl cât mai este
Vorbește-i bine cât mai suflă
Cum îi vorbești vede copilul
Așa îți va vorbi el ție
Asemenea și lui nepotul.

De ți-ai făcut tatăl bunic
Copilul tău te-a făcut tată.
De vă cinstiți și vă iubiți
Divinul vă va răsplăti
Iar fericirea vă urmează.

Când tatăl își închide ochii
Rămân în urmă amintiri
Și haine, bocanci, pălării
Mult bine, fapte și unelte
Dar și amare lacrimi vii.

Ce bine că avem în cer
Pe Marele Domn și Stăpân
Ce ne-a permis a-I spune TATĂ.
Curând își strânge-ai lui copii
Și ne va lua cu Sine-n slavă!

      Autor O. Botezatu. Dedicată prietenului meu Benoni Popinciuc, pentru plecarea în veșnicie a tatălui, fratele Mihai Popinciuc.

Eliberată de tutun prin sarmale

Poate ți se pare ciudat, poate straniu, deplasat, ieșit din sfera normală a lucrurilor, dar femeia asta ne povestește înlăcrimată că Dumnezeu a eliberat-o de tutun, mâncând sarmale primite de la surorile slujitoare la departamentul social.

Sora A. vine de mult timp la biserică. Responsabilă din fire, a participat la trei cursuri de cateheză, dar înainte de botez venea dezamăgită și ne povestește că nu poate să se boteze pentru că nu a scăpat de viciul tutunului. Ne-am rugat pentru ea, am sprijinit-o, am încurajat-o și așteptam minunea. Doar că minunea dacă vine cu trenul normalității nu ar găsi pe nimeni în gară, nu ar mai fi minune, ar fi un lucru normal, demonstrat, palpabil.

Sunt pastor tânăr. Mai am foarte multe lucruri de învățat, dar și apetitul de a cunoaște e mare, deci când ne intersectăm se lasă cu progrese remarcabile. Dar tocmai aici se manifestă inefabil harul. E felurit, e uimitor, e magnific, e formidabil, e mistic, e divin.

Surorile au făcut un ceaun de sarmale, au făcut rugăciune, au distribuit mâncarea ca pe o măreață slujire duhovnicească, iar Dumnezeu încununează cu succes, nici de ele cunoscut sau înțeles. „Da fraților” spune sora A. supărată că noi, scepticii nu o înțelegem, „după ce am mâncat sarmalele binecuvântate, primite în Numele Domnului, nu am mai băgat țigară în gură. Fumam un pachet la doua zile, acum nu mai vreau să le văd! Dumnezeu m-a eliberat, ce e așa greu de înțeles”. Noi, slujitorii ne uitam unii la alții, ridicam din umeri, căutăm explicații, dar convenim în final să exclamăm: Slăvit să fie Domnul!

Mai înțelegeți ceva? Nici eu! Dar nici nu trebuie să înțeleg totul. Asta spuneam Irinei astăzi, dacă am înțelge totul desăvârșit nu am mai avea nevoie de credință, iar Dumnezeu știe exact cât să ne reveleze, atât cât să nu îl scoatem pe El din formula, crezând că suntem mai mari decât propria haină. Acum sunt sigur că sora A. se va boteza! Cred!

Cred în minuni! Nu sunt cesaționist! Cred în sarmale date în Numele Domnului! Cred în slujirea socială! Cred în credincioșia surorilor! Cred în puterea rugăciunii! Cred în eliberarea prin sarmale binecuvântate!

Minunea, ori o crezi, ori o lași în pace. Eu aleg să cred!

Oameni normali și oameni speciali.

Reprezentativ

Speciali sunt toți tinerii de la Biserica Muntele Sionului, Arganda del Rey. Am fost în Decembrie 2020 la voi, am crezut că vă cunosc, dar știam doar câteva lucruri despre voi. În cele trei zile am reușit să vă cunosc în parte, și am realizat că Dumnezeu găzduiește Împărăția Sa în inimioara voastră, a fiecăruia dintre voi.

Am jucat fotbal, am mers cu caiacele, am pedalat la barca, am făcut baie în apa aproape înghețată, ne-am rugat, am povestit, am cântat, ne-am închinat, iar în toate acestea am realizat că sunteți foarte buni. Sunteți înzestrați de Dumnezeu cu daruri speciale. Datorită invitației voastre am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Uleni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

Vă mulțumesc frate pastor pentru deschidere, mulțumesc echipei de organizare, mulțumesc Sorin, Adriana, Ligia, Cătălin ați avut grija de medicamentele mele, de pâine, ceai și tot ce mi-ați oferit. Felicitări Calin și întregii tale echipe, slavă ție Tata pentru tot. Vă îmbrățișez, vă iubesc și deja îmi este dor de voi.

Sunt mai bogat!

Ea este minunea lui Dumnezeu!

E primăvară. Oferă o floare!!!

Între cele două licee la care am ore este o distanță nu foarte mare. Am vrut să pornesc mașina, am coborât și am pornit pe jos. Faleza este mirifică și foarte îmbietoare. Florile de păpădie își fac de cap prin parcuri, parcă e soarele în miniatură, tineri și tinere îndrăgostiți, păsări, pomi care stau să înverzească, desenează un tablou de poveste.

Pe faleză din loc în loc sunt desenate inimioare cu picioare, indicând spre inima sănătoasă întreținută de mișcare și aer curat. Unele sunt dublate de graffiti cu mesajul „Smiley”. Trotinete, biciclete, elevi și studenți, parcul pensionarilor e plin de domni concentrați la șah și table. Mureșul e umflat, rățuștele nu prea știu ce e stresul și războiul.

Cum nu s-ar fi bucurat și vecinii noștri ucrainieni de primăvara aceasta, dar războiul omoară, întunecă cerul, ofilește florile, distruge case și seamănă panică. Păzește Doamne țărișoara noastră de nenorociri!

E cald afară. E ☀️ soare ☀️ Zâmbește, inspiră adânc aerul primăverii, ascultă concertul păsărelelor, urmărește traiectoria reacției de la avioane, rupe o floare, așeaz-o atent după ureche, oferă un buchet unei doamne (soție, mamă, bunică), spune o scurta rugăciune de mulțumesc Doamne că trăiesc, respiră cu brațele ridicate și mâine ia-o de la capăt. Caută aceeași cadență cu viața, păstrează pe cât posibil ritmul ei liniștit și mergi mai departe.

Dacă întâmpini dificultăți, invită-L și pe Tata la pimbare cu tine. Oferă cât mai multe, zâmbete, flori și îmbrățișări și vei transforma tot mai multe cimitire emoționale în sărbătoare.

#Aradulzâmbește!

Poezia războiului

LA PACE VĂ-NDEMNAŢI POPOARE

Ne-aţi luat copiii
De la sân de mamă,
Şi a-ţi sacrificat
Pe taţii lor de vii,
Să sece lăcomia voastră inumană,
Să piară ura pe veci în pustii!

Când voi cei mari
Certaţi sunteţi politic,
Cei mici, se sting
Cu miile pe zi.
Cine-o fi transformat omu-n războinic?
Când el creat a fost pentru-a iubi!

Mai invitaţi-vă la câte-un golf
Unii pe alţii,
Nu doar ameninţări Vă aruncaţi.
Prindeţi în dialogul diplomatic
Iubire şi virtuţi, altfel
Discursul e apatic.

Lăsaţi-ne în pace strănepoţii!
Nu-i rost de pace între doi bunici?
Distrugeţi generaţii după generaţii!
Şi doar din povestire îşi cunosc străbunii, Fiii noştri mici.

Ne-aţi condamnat
La timide-nceputuri
Când ţările pustii ni le-aţi lăsat.
Aţi adunat doar pentru voi avuturi
Iar nouă boli şi ciumi, și morți
Şi foamete aţi înşirat.

Ce vreţi să ne mai luaţi!?…
Răspundeţi!…
Aţi populat destule cimitire
Cu oase crude ale celor dragi,
Mai meditaţi şi voi la nemurire
La sfinte legi
Nu doar politici vagi!

E glasul mamelor ce urlă în timpane,
Dar nimeni seamă
Vreo dată nu le-a luat.
Orgolii lacome şi inumane
Doar afluenţi de sânge
Şi oceane de lacrimi
În urmă au lăsat.

E-aproaoe ziua judecății
Când fiecare vă veți aduna
În fața tronului dreptății,
Iar orice strop de sânge
Al fiilor nevinovați
Cel ce se cheamă Dreptul
Curând va judeca.

Și poftele nesăbuite de putere
Și ură, genocidul, lăcomia
Tot ce a fost luat
Cu-amenintari de arme
Socoate sub amenințări de arme o să dați.

Tăișul sabiei cere tot preț de sânge. Iar cel ce folosește violența, Va fi înmărmurit în fața legii Când Dumnezeu îi va rosti sentința.

Doresc Imperiul bucuriei,
Regatul păcii minunat.
S-apropie Isus să vină,
Pe fii păcii și-ai iubirii
Îi duce în ceresc palat.
  
             O. Botezatu
             09.04.2022
             Aeroport Timișoara

Microleziuni emoționale

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Cântarea Cântărilor 2:15

Vorbe ușoare, nemulțumiri, acuzații, jigniri, opinii impuse, neglijente repetate, neatenții, ironii, bănuieli rele, gelozie, minciună sunt câteva dintre lucrurile mici și „ne”importante care ar putea crea grave probleme emoționale.

Ne ferim de elefanți, de tigri (probleme mari), dar nu luăm în seamă aceste mici detalii sau poate chiar mai rău le-am adoptat stilului de viață, le-am banalizat, le-am importat, și este posibil să facă parte din programul nostru cotidian, în familie și la locul de muncă Atenție! Acestea se vor aduna într-un butoi cu pulbere, iar la un șoc emoțional poate exploda generând pagube iremediabile.

Mi-am propus să fiu mai atent la vorbe, gesturi, atitudini, raportări. Cu alte cuvinte să lucrez mai mult cu mine, cu înfrânarea propriului ego, să fiu mai educat, mai elevat, mai bun, mai creștin și lumea mea va fi și mai frumoasă și mai fericită. Se ofilesc viile fericirii noastre, cad petalele bucuriei la pământ una câte una, pentru că permitem vulpițelor să muște din noi și din alții. Prindeți aceste vulpi!

Prindeți vulpile mici! Fiți mai atenți cu soția/soțul, copiii, părinții, șefii, subalternii, iar lumea va fi mai frumoasă. Vom experimenta fărâme de veșnicie, de Împărăție Cerească din inima noastră. Dacă e Hristos acolo, frumos va ieși la suprafață, dar dacă e altcineva, otrava externalizată din inima rea va pustii emoțional totul în jur.

Nu aștepta de la alții, vânează-ți propriile vulpițe! Altfel vor genera multiple microleziuni emoționale. Iar o relație rece e soră geamănă cu singurătatea! 🦊 🦊 🦊

S-a stins domnul insp. Sirca Florin

Domnul inspector Sirca Florin a fost un om mare. Nu făcea diferențe etnice sau confesionale. Avea atâta blândețe și bunătate cum rar mai vezi între oameni, dar inimile bune obosesc repede. El nu știa să strige, nu se impunea, avea o capacitate dinamică și o deschidere uimitoare la dialog și dezbatere. Un om blând și bun. Cu vocea lui caldă și prietenoasă te liniștea când aveai o problemă, deja era rezolvată pe jumătate în urma convorbirii la telefon.

Îmi spunea pe numele mic. Un lucru onorabil de altfel pentru mine. „Da Onisim” așa îmi răspundea la telefon. Apoi mă lămurea cu răbdare, dragoste și profesionalism. Nelipsit de la cercurile noastre pedagogice, de la olimpiade și concursuri, tot timpul disponibil și aproape de noi. Dacă ar fi să îl citez de vreo două ori l-am auzit: „Nu vă uitați la mine în sus. Sunt colegul dumneavoastră. Oricare dintre noi ar putea fi în locul meu, iar eu în locul dumneavoastră. Dar așa m-a rânduit Dumnezeu pentru un timp”. Modest, recunoscător al harului divin, cu privirea lui blândă în care se oglindea cerul despre care vorbea.

S-a terminat timpul despre care ne vorbea. Ne pare nespus de rău. Inspectoratul a pierdut un om mare. Noi am pierdut un inspector profesionist. Învățământul a pierdut un profesor bun. Biserica Ortodoxă a pierdut un preot de mare caracter. Stimată doamnă Veronica sunt onorat că v-am avut colegă la colegiul Economic. Dumnezeu să vă mângâie pentru pierderea soțului dumneavoastră, să vă întărească și pe voi copilașii Anamaria și Andrei.

O să ne fie dor de dumneavoastră domnul Sirca.

Despre Adevărul absolut

Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Ioan 18:38

Evident că nu i-am răspuns nimic Isus. Itemii au fost greșiți. Întrebarea a fost pusă total greșit. Influențat de emprionii relativității de mai târziu, de filozofia grecească și romană politeistă, foarte generoasă cu multitudinea zeităților, guvernatorul Pilat vrea să mai afle „o variantă” de adevăr. Iar Isus nu îi răspunde. Întrebarea se pune nu sub forma CE este adevărul sugerând că este un concept filosofic personalizat, ci sub forma CINE este Adevărul. Iar răspunsul ar fi fost categoric Isus!

Teoria relativității merge pe principiul că ar fi mai multe adevăruri. Fiecare cu adevărul lui. Dacă lovim în absolutul Adevărului, lovim direct în dumnezeirea lui Isus, în acest caz, nu mai putem să ne numim creștini și ratăm orice șansă de salvare.

Cum a demonstrat logic și teologic Hristos că este Adevărul? S-a înomenit, a luat natura umană, a părăsit eternul și a intrat în timp. L-am contestat, L-am omorât, L-am îngropat, dar adevărul este cea mai sfântă proprietate, tot timpul va pluti, va ieși la vedere. Chiar dacă este dosit și camuflat și ascuns milenii, cu aceeași forță se exprimă și transformă.

Învierea și înălțarea vizibilă a Mântuitorului în mod antigravitațional sfidează fizica, logica, gândirea, filozofia. Adevărul face legi, adevărul amendează legi, adevărul sfidează legi, adevărul corectează legi, adevărul slobozește, adevărul condamnă.

DA, EXISTĂ ADEVĂR ABSOLUT! HRISTOS! Fără El vorbim de relativisme, de probabilități, de vulnerabil. Hristos este absolutul. Înainte și după ce El pune punct, nu mai poate pune nimeni nici virgula, nici altceva. El este Creatorul este Regele este Viața este modelul și Calea, El e Lumina Lumii și a cerului. Nu sunt doar niște atribute sau epitete aruncate în vânt de cineva care îl iubește pe Isus, sunt realități recunoscute inclusiv de cei mai mari contestatari ai lui Mesia.

Îl am pe Isus în ❤️ inima, deci dețin adevărul absolut sau, mai degrabă el mă deține pe mine. Îmi dă oxigen, viață, lumină, sănătate, apă, iertare, speranță. Nu merită să treci de partea necuratului până treci puntea, te trece de partea lui. Prefer să rămân în aria de acțiune a lui Hristos, doar aici mă simt și răsfățat și în siguranță și iubit și prinț.

Încercați să puneți capăt relativismelor sau relativităților voastre. Puteți să ne îndrugați verzi și uscate, dar pe Domnul Hristos nu ni-L puteți scoate din inimă. Iar dacă El e în noi și cu noi, ce ne luați sau ce nu ne dați nu ne mai pasă.

Nu contestați absolutul! Nu contestați pe Dumnezeu! El vă iubește și este singurul care ne poate salva din craterul secular în care a alunecat acest bulgăraș de planetă albastră cu furnici cu tot.

Relativismul tolerează și merge mai departe. Absolutul iubește și iartă. Se apleacă și ridică. Mântuiește și salvează pe oricine.