Arhive lunare: ianuarie 2023

Bucurie la Muntele Sionului Ghioroc.

Publicat pe de

Cu ajutorul lui Dumnezeu se împlinesc zece ani de existență a Bisericii anul acesta. Am traversat perioade grele și foarte grele, dar am avut și momente frumoase în care am văzut mâna lui Dumnezeu la lucru. O să povestim mai multe detalii la sărbătoarea aniversară. Aceasta va avea loc a doua zi de Rusalii, când împlinim un an de la inaugurarea noului Lăcaș de cult.

Ieri Dumnezeu a poposit la noi. Sami și Roberta au ales să spună DA lui Dumnezeu în apă botezului. Biserica arhiplină. Am adus și scaunele copiilor de la școala duminicală, am și împrumutat bănci. La un moment dat am deschis balconul, unde au fost destui oameni care nu au mai încăput în biserică.

Mulțumim Domnului pentru harul Său. Mulțumim Sami și Roberta pentru decizia voastră și pentru sărbătoarea organizată. Mulțumim Manu Negrea, Ionuț Gontaru, Vali Bala, Emi și Emanuela, Daniel și Daniela, frate Doru care ne-ați umplut inima cântând cu orchestra. Copilașii noștri cântă la instrumente. După mai puțin de trei luni de repetiții.

Mulțumim surorilor care au pregătit o gustare bogată și delicioasă. Mulțumim fratelui Sava pentru cuvânt. Mulțumim fraților și surorilor de la Betleem Arad pentru ajutor!

Slava Domnului a umplut templul. Toată audiența a cântat, s-a rugat și am fost cercetați de Duhul Sfânt. Mulțumim prietenilor și vecinilor care au fost împreună cu noi la minunata sărbătoare.

Biserică Muntele Sionului din Ghioroc trăiește. Treizeci de oameni au fost botezați, zece familii reabilitate prin harul lui Dumnezeu și sute de oameni care au auzit Evanghelia.

Trendul vulgarizării Tainelor sfinte

Publicat pe de

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
TAINA aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). Efeseni 5:31-32

Sunt unele secrete de stat însă, care au fost păstrate tainice. Să luăm exemplu TAINA FAMILIEI sau (Taina sfântă a cununiei), care este afișată zilnic și expusa vulgarizării prin: 1. Rata mare a divorțurilor; 2. Flirt(relațiile extraconjugale); 3. Descurajarea căsătoriei și încurajarea surogatelor ca: parteneriatul civil, ideologia de gen, preacurvia, legalizarea relațiilor de același gen, etc. 4. Expunerea intimității organelor reproductive pe tabloide și panouri publicitare; 5. Industria pornografică unde în ascuns generează întinarea imaginației cu flirt virtual și dezgolire a intimității până la pervertire generalizată; 6. Invazia curiculară prin lecții explicite care stimulează prematur creierul celor mici, trezindu-le interesul pentru subiecte la care sunt nepregătiți. Fapt care generează frustrare și tulburări de personalitate; 7. Drepturile copiilor, care își terorizează în Europa occidentală proprii părinți, cu pâra la autoritățile răpitoare de copii. Dezaprobăm orice formă de violență împotriva copiiilor, dar nu cu prețul distrugerii personalității părinților.

Creatorul a binevoit să lase la vedere frumusețea cosmică. Atât cât poate cuprinde ochiul liber se poate sătura zilnic de fascinația universului creat. Fără să plătim bilete, vedem soarele fară nici o taxă, putem admira stelele pe gratis, avem liber la admirația naturii.

La polul opus, asistăm la virtuți ascunse. Virtuți care au fost rânduite a fi la vedere, în slujba publică a semenilor.

Omul post-modern este un om ascuns, controversat și foarte imprevizibil. Putem aminti aici câteva aspecte legate de: 1. Identitate falsă(pe rețelele de socializare unde atacă violent, fără asumare a responsabilității, că oricum nu știe nimeni cine este cu adevărat); 2. Lipsa de caracter. Acesta trebuie vizibil, să gireze încredere, să aibă încredere. Dar omul post-modern e plin de suspiciune, critică, bănuieli rele, lăudăros, egocentric, mândru, calomniator; 3. Roadele Duhului Sfânt: Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine. Toate aceste manifestări ale Roadei Duhului, care se vor a fi vizibile, în slujba urbei, iată că ele sunt camuflate sub o masca misterioasă a unui prieten sau frate care nu știi ce iatagan ascunde sub haină. 4. Bunul simț. Acesta trebuie manifestat în fiecare secundă prin respect, compasiune, bună viețuire.

Așadar asistăm la vulgarizarea lucrurilor tainice și la obscurizarea virtuților. Acest fenomen, maratonul batjocorii față de: Biserică, pocăință, sfințire, botez, Taina sfintei împărtășanii, servită la pachet cu paharul dracilor, deprecierea familie, etc. îmbolnăvesc incurabil societatea, pregătind-o de prăpăd.

Nu vi se pară individualism decizia lui Iosua, văzând trendul depravării și interesul scăzut al societății israelite contemporane lui pentru Dumnezeu. Ia decizia radicală dar sănătoasă: „Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Și eu aleg să păstrez intacte aceste taine sfinte și intime și să manifeste public în măsura în care Dumnezeu mă va ajuta roada neprihănirii și un caracter sfințit de Hristos.

Tu?

Importanța caracterului

Reprezentativ

Publicat pe de

O întâlnire scurtă cu fratele Luigi Mițoi la Rădăuți. Scurtă dar cu o densitate magistrală. Fratele Luigi are unicitatea dumnealui. În cinci minute am reușit să decupez din discuție vorbe mărețe.

Pe un ton elegant și cu onoare mi-a spus: „Onisim ești tânăr, iar viitorul îți rezervă toate oportunitățile de slujire, să aveți grijă de caracter. Cu darul mai putem jongla, se mai poate dribla, dar cel care va face diferența între slujitori și oameni este caracterul„.

Ne spunea tot dumnealui de nume sonore (fără a nominaliza pe nimeni), care au impresionat cu darul lor, au avut randament fermecător, dar pentru că au dezamăgit prin caracterul lor au compromis toată lucrarea. Cicero spunea: „inteligența fără caracter nu înseamnă nimic, în schimb caracterul fără inteligență înseamnă ceva”.

Investiția unui om/slujitor/soț trebuie să fie concomitent performanță și caracter, randament și caracter, studii și caracter. Dacă acestea nu merg mâna’n mână, lucrarea riscă să migreze spre nulitate. Pe oameni îi mai putem fenta, dar judecata iminentă de la tronul alb, niciodată. Darul e dar, îl primim de sus, dar caracterul ține de investiția și sinceritatea noastră.

Practic vor fi două judecați. 1. Judecata Mielului privind răsplătirile pentru slujirea sinceră în slujba Împărăției (2 Cor. 5:10) și 2. Judecata de apoi, privind mulțimile dar și slujirea administrată de oameni fără caracter. Aici se vor încadra pocăiții care au abuzat de darurile Duhului, dar au avut caracterul neprelucrat, astfel pângărind toată lucrarea. (Vezi Matei 7:22-23).

„Scuză-mă” Doamne!?

Reprezentativ

Publicat pe de

Care este diferența între „scuze” și „iartă-mă”? Sau dacă există vreo diferență?

Scuze, este varianta fake a iertării. Este tratamentul superficial al unei rani create. Scuze, este o formă de amăgire conștientă a cugetului, cu înșelătoarele nădejdi că ai făcut partea ta. O încercare ieftină de anesteziere a conștiinței, dar în esență rănile rămân nevindecate, unele cu infecții grave deja. Scuze, are în compoziție puțin cinișm, o ușoară ironie și este de fapt o problemă pe jumătate rezolvată.

Iartă-mă, e divin. Când cel prejudiciat aude aceste cuvinte, involuntar îl obligi să încerce varianta iertării. Lucram în Marea Britanie. Și inevitabil pe șantier mai comiți unele erori, la măsurători, era multă geometrie, calcule. Imediat mă disculpam prin „sorry”. Unul dintre manageri mă întrerupe și îmi spune: „Onisim, ești în Anglia. Greșelile sunt dese în această breaslă, pe șantier. Suntem oameni. Nu este neapărat nevoie de „I’m sorry” e suficient și „excuse me”.

I’m sorry implică remușcare, îmi pare rău, iartă-mă sau te rog frumos să mă ierți, îți promit că nu se mai întâmplă! Uneori implică lacrimi, regret, pocăință. Te coboară sub cel căruia i-ai greșit. Ești la mâna lui și trebuie să implori iertarea. Din motive de demnitate e bine să fim precauți la vorbe.

De prea multe ori ne cerem scuze de la Dumnezeu o dată, de două ori pe an. La Paști, eventual și în postul Crăciunului. Dar, oare este suficient? Este mulțumit Dumnezeu? Am garanția iertării? La fel e și cu semenii. „Precum și noi iertăm greșiților noștri” = Zice Dumnezeu: „Dragă, te iert DOAR DACĂ și tu ai iertat. Altfel rămâi legat cu funiile propriei neiertări”

Te rog frumos să mă ierți, Doamne! Implică o obligație pe care o asum în vederea îndreptării mele. O formă de rușine de a mai comite aceleași greșeli. O eliberare oferită de Hristos. Responsabilitatea de a fi mai precaut pe viitor. Străduința de a face pași serioși spre schimbare. Asta mai înseamnă și ceva de genul: Dă-mi te rog puterea să nu mai fac aceste greșeli!

Mântuitorul ne învață că nu sunt suficiente scuzele spirituale. E nevoie de mai mult, de seriozitate și asumare. Și ne iartă nouă greșelile noastre Tată! Precum și noi iertăm greșiților noștri!

Mamy, cea mai frumoasă floare

Reprezentativ

Publicat pe de

Înainte de culcare avem rugăciunea, apoi un subiect, în general distractiv sau amuzant ori o poveste cu tâlc, în general din Biblie, pentru ca somnul tuturor din familie să fie liniștit, iar visele frumoase.

Astăzi am avut ca subiect: floare preferată. Bineînțeles, personal nu aș da o ☀️ floarea soarelui ☀️ pentru nici care altă floare. Fiecare îsi spune preferințele lui. În fond toate florile sunt frumoase. „Ba nu!” Replică Yared, iar pe un ton sacadat și dulce că un adult pune întrebarea serii: „Știi care este cea mai frumoasă floare de pe pământ?” „Care?” Răspundem în cor eu și soția. Își adună emoțiile, coboară tonul, iar pe o gamă duioasă răspunde: „Mamy!”

E adevărat că am reacționat în cor: „wooow!” Așa este Yared, Mamy este cea mai frumoasă floare! Imaginați-vă cum m-am simțit eu? Dar mamy?

Nu știu care este relația ta cu părinții sau socrii, dar, dacă vrei să fii cu adevărat fericit în viață trebuie să vezi în mama ta, în tatăl tău o floare rară. Cu plusuri și minusuri, cu defecte și calități, cu sau fără școală, parinții sunt oamenii care ți-au dat viață. Iar Dumnezeu a atârnat fericirea în viață în cuiul cinstirii părinților. Prețuiește-i! Ajută-i la greu! Nu-i mai judeca pentru greșeli contextuale, unele inconștiente sau chiar disperate! Ascultarea de părinți este obligatorie până la căsătorie și opțională sau consultativă după, pe când cinstirea părinților merge până la moarte.

Poți avea amintiri și experiențe contrare sau neplăcute din copilărie, încearcă să ierți, luptă-te ca Iosif să uiți suferințele copilăriei, salvează-ți demnitatea. Până la urmă ei se vor stinge iar tu vei fi condamnat definitiv și irevocabil la nefericire pe viață dacă nu ierți. Iar asta se face în baza dreptului penal spiritual, articolul 5 din Decalog(cele zece porunci).

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință –
„ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.” Efeseni 6:2-3

De ce au crescut spectaculos Penticostalii?

Publicat pe de

Textul este preluat de pe forumul Comunităților – Dizidența Adventistă. Nu am intervenit deloc, lasând frumusețea analizei obiective din partea unor specialiști din afara Cultului Penticostal.

5 MOTIVE PENTRU CREȘTEREA SPECTACULOASĂ A PENTICOSTALILOR

În mediul evanghelic și nu numai, s-au iscat discuții destul de ample despre creșterea semnificativă a numărului fraților penticostali, reliefată de ultimul recensământ.

În timp ce toate celelalte confesiuni creștine au SCĂZUT, penticostalii au CRESCUT cu o treime.

Dincolo de oarecare exaltare sau de încercări de „bagatelizare” a acestei realități, acesta este un SUCCES care ar trebui să ne preocupe cu seriozitate. Pentru ca multe dintre ideile și explicațiile vehiculate mi s-au părut extrem de puerile, cred că ar merita punctate câteva adevăruri incontestabile…

1.FAMILII NUMEROASE

Frații noștri penticostali sunt recunoscuți ca având familii mai numeroase. „Sporul natural” nu trebuie nici subestimat, nici luat în zeflemea, chiar dacă numărul copiilor a început să scadă si la ei în ultima vreme. În plus, e de remarcat că familiile mult mai numeroase nu i-au făcut pe frații noștri mai săraci și au asigurat o stabilitate mai mare a mediului familial precum și o rată mai mică a divorțurilor.

  1. SUCCESUL „DE MANUAL” AL ATRAGERII DE RROMI

Se estimează că undeva între 20 % și un sfert din numărul total de penticostali sunt rromi. Evident, o proporție uriașă, în comparație cu orice altă confesiune din România. În timp ce alte comunități evanghelice au strâmbat din nas la integrarea rromilor, penticostalii si-au deschis larg ușile.

Exemplul uriașei comunități „Rugul Aprins” de la Toflea este grăitor. Veniți prima dată la adventiștii de la Matca, frații țigani au fost tratați cu răceală și superioritate, așa că liderii lor s-au reorientat spre penticostali și au fondat una dintre bisericile emblematice de rromi.

Ca să mergem cu evidențierea până la capăt, astăzi există în România mai PUȚINI baptiști, adventiști sau creștini după Evanghelie, decât este doar segmentul de RROMI PENTICOSTALI.

  1. LIMBA POPORULUI

Chiar dacă au fost priviți uneori cu superioritate de celelalte confesiuni, penticostalii au reușit să atingă unele resorturi sufletești mai apropiate de specificul popular. Spre exemplu, muzica penticostală seamănă cel mai mult cu muzica populară de la noi. Ba mai mult, până și unele inflexiuni apropiate de manele se mai întâlnesc uneori – lucruri de neimaginat pentru o biserică baptistă sau adventistă. Pentru noi ar fi o adevărată „blasfemie” adoptarea unui asemenea gen. Și totuși, lipsite de „prețiozități” și „tehnicalități”, mesajul și muzica din bisericile penticostale au fost asimilate mult mai ușor de oamenii din popor.

  1. CĂLDURĂ și PRAGMATISM

Musafirii unei comunități penticostale sunt întâmpinați cu o mai mare „căldură”, ceea ce face tranziția de la ortodoxism mult mai ușoară.

Spre exemplu, la ei nu e nimeni criticat pentru că nu e raw-vegan. Nici nu e un „punct de mântuire” mâncare de carne. Nici nu le număr nimeni paharele de apă băute intr-o zi. „Tranziția” e mult mai ușoară.

Dacă adventiștii sau baptiștii au rețineri serioase de a face afaceri sau a angaja preponderent coreligionari in firmele lor, penticostalii nu au nici o jenă. Multe afaceri chiar au fost promovate prin bisericile locale fără nici un fel de rețineri, ceea ce a ajutat la sudarea relațiilor. Iar „ajutorul frățesc” e mult mai practic, nu se referă preponderent la înțelegerea doctrinară.

  1. DIVERSITATEA

Penticostalii sunt mult mai diverși. Au organizații diferite. „Uniuni” concurente. Nu i-a trecut nimănui prin cap să-și înregistreze brandul „penticostal” la OSIM ca să le dea apoi în cap celor care se desprind, pentru că în continuare se consideră „penticostali”. Nici nu au inițiat procese că li se fură „brandul”. Desprinderea de o organizație centrală nu doar că nu a slăbit specificul penticostal, ci chiar a creat o stare de „concurență” și de inițiative mai libere, care au contribuit la creștere.

Singurul aspect pe care l-aș aminti, ar fi libertatea Duhului Sfânt. Acceptarea darurilor și libera manifestare a Duhului Sfânt a condus la miracolul creșterii exponențiale. Cu ajutorul Duhului Sfânt Biserică primară se înmulțea. Știu, acest domeniu are sincopele lui, dar are harul lui nemăsurat.

Text preluat de pe Forumul comunităților- dizidența Adventistă.