Una dintre marile frământări ale slujitorilor de astăzi este legată de lucrarea profetică. În mod special Biserica Penticostală, care acceptă prin statut și crede lucrarea profetică, mare parte a activității acesteia gravitează în jurul lucrării profetice (prooriciei și proorocului). Acest fapt a contribuit semnificativ la creșterea numerică a Bisericii.

În ultima perioadă însă, avem o criză de prooroci. Foarte greu găsești un prooroc pe care să îl chemi la o seară prelungită sau de rugăciune. Mă refer la proorocul cu roade vrednice/bune, recunoscut de păstorii locali, serios, cu viața pusă în rânduială. Chiar ei recunosc faptul că au descoperiri tot mai greu și tot mai rare. Împreună cu niste frați responsabili am analizat cauzele care au dus la această situație. După zile și nopți de frământare, cu toată responsabilitatea și frica de Domnul, personal am ajuns la niște explicații (care pot fi supuse dezbaterii).

Nu sunt absoluturi, nu sunt prejudecați, nu sunt rele intenții, dimpotrivă, ca slujitor ordinat în Cultul Penticostal aș fi cel puțin mulțumit ca subiectul să fie analizat, dezbătut de frați păstori, cu experiență și cu ani de slujire în spate.

15 TEZE, posibile cauze ale crizei de profeți de calitate:

1. Abuzul. Creștinul de rând a făcut abuz de proorocie, cu riscul de a pierde busola și independența teologică a apelat la prooroc pentru banalități evidente, pentru mărunțișuri pe care le putea rezolva și singur. Acest lucru a dus la epuizarea proorocului și ușoară superficialitate.

2. Generalitatea. Am făcut din prooroc agent matrimonial, consilier, consultat în afaceri, birou de vânzare cumpărare, agent imobiliar, consulat de emigrări, etc. Apelarea la prooroc pentru orice generalități a diluat acuratețea spirituală și calitatea proorociei.

3. Tunurile de pompier. Unii slujitori din motive de compromis sau apostazie au pus tunurile pe prooroci. Prin abuzul de putere au interzis proorociile cu desăvârșire în bisericile dumnealor. În loc să cerem darurile superioare proorociei: deosebirii duhurilor, cunoștinței, înțelepciunii, unii au preferat să rezolve prin abuz de putere problema. Iar proorocul de astăzi este timorat, descurajat, pus la zid. Tot timpul au fost prigoniți, omorâți, alungați în pustie, hrăniți de corbi, ascunși de Mica. Asta e soarta proorocului, el aduce mesaje neconvenabile și tulburătoare.

4. Lipsa colaborării între prooroci. Foarte rar am întâlnit prooroc în relații bune cu un alt prooroc. Dimpotrivă, se descalifică unul pe altul, până la desființare. Buna colaborare între prooroci este sănătoasă și din motive de autocenzură. De cercetare reciprocă. De ce păstorii se înțeleg, se invită unii la alții, fac conferințe? Oare ar fi o idee rea să se organizeze conferințe anuale ale proorocilor? Să se facă schimb de experiență? Să se dea mantaua de la bătrâni la cei tineri?

5. Izolarea. Prigoniți prin biserici, foarte mulți prooroci conștienți de darul lui Dumnezeu au preferat cercurile de rugăciune, prin case, prin magazii, prin garaje improvizate unde sunt acceptați, apreciați, validați social și luați în serios. Aici sunt riscuri foarte mari, deoarece nu există o autoritate bisericească, un filtru teologic, o supraveghere creștinească bine intenționată. Aici proorocul poate aluneca în monopol și abuz de influența. Durerea mare este că și aceste cercuri au cam dispărut. Acest lucru nu este sănătos pentru poporul Domnului. A început un fel de rivalitate tacită între biserici și cercurile de rugăciune. Bisericile îi consideră separatiști și îi suspectează de dizidență, ceilalți se simt prigoniți de „culturiși” și „cravatați”, cum îi numesc pe responsabilii de biserici care nu îi susțin.

6. Mărturisirea. Proorocii băgați cu forța la mărturisire au creat precedente cu consecințe grave. Nu se recomandă proorocilor să meargă la mărturisire. Ei trebuie să își păstreze mintea limpede pentru primirea mesajului profetic. Ce autoritate mai poate avea un prooroc după două ore de mărturisire? Cum mai poate fi luat în serios? E îndreptățit enoriașul să se întrebe dacă vorbește de la sine profetul sau din mărturisire sau de la Domnul. Nu mai băgați proorocii la mărturisire! Rolul lor este altul. Acela de a aduce mesaje de la Dumnezeu.

7. Ordinarea proorocilor. Intențional nu e rău. Proorocul este un om serios, un om al rugăciunii, cu familia bună, matur teologic, înțelege slujirea. Pe undeva păstorul coordonator se orientează spre un prooroc pentru că îl scutește pe el de investiția într-un student la Teologie, a cărui creștere este lentă. Iar proorocul are deja autoritate în biserică, are o oarecare influență și de dragul păcii este băgat la înaintare. Dar, prieteni, ordinare înseamnă o grămadă de sarcini manageriale, construcție de biserică, conducere de programe, provocări, organizare de evenimente. Intră la mărurisire, apoi proorocește aceleiași surori, apoi îi predică, apoi este managerul de cosntrucție al bisericii. Astfel expunem foarte mult proorocul, dându-i sarcini grele și pe care le pot face alții. Toate acestea compromit timpul de rugăciune al proorocului, îi știrbesc din energie, îl epuizează și nu mai poate sta la izvor, afectându-i acuratețea teologică a mesajului profetic Uitați-vă în proximitatea voastră câți prooroci au mai fost eficienți după ce au fost ordinați. Dimpotrivă, unii au fost înmormântați prin ordinare. Sunt și excepții, dar le este foarte greu.

8. Lipsa uceniciei. Ca predicator am avut un parcurs lung și greu. Am făcut multe gafe, am eșuat de multe ori, am dezamăgit și am găsit multă înțelegere și răbdare din partea păstorilor, care m-au ajutat să cresc. Foarte rar am văzut prooroc vârstnic să meargă cu ucenicul mai tânăr în slujire. De ce? De la cine să învețe? Iar dacă un prooroc tânăr face o gafă infantilă uneori, este executat fără milă. Astfel este descurajată generația tânără să își mai dorească darul profeției.

9. Comercializarea darurilor. Când patronii cheamă proorocii în firme, fac rugăciuni și proorocesc angajaților, există riscul subiectivismului foarte mare. Mâncăruri pe la restaurante de lux, haine noi, telefoane scumpe, din start proorocul va fi tentat să mai meargă acolo unde este tratat bine, mai degrabă decât unde îl trimite Dumnezeu. Apoi, patronul îl recompensează, îi cumpăra mașină bună, plecă cu ceva bani la el consistenți, toate aceste „atenții” pot corupe prooroci buni sau cel puțin îi transformă în șantajabili.

10. Rateurile repetate. Nu zic, și proorocul este om. Dar dacă e divorțat, în litigii penale, recăsătorit, a eșuat în profeție de mai multe ori și sunt indicii că e conectat la alta sursa, atunci trebuie luate măsuri de precauție și protecție a turmei Domnului.

11. O bază de date a proorocilor autentici. Așa cum avem agenda Cultului Penticostal în care apar toți păstorii ordinați, cu număr de telefon, cu adresă, ar trebui o agendă, o pagină în agendă, o bază de date cu proorocii pentru care păstorii locali girează. Au trecut testele de autenticitate, cele vizibile: conduită creștină, familie, roade, supunere, pocaință. De ce să nu slujească pe baza de recomandare, așa cum se întâmplă la predicatori?

12. Lipsa discernământului slujitorilor. Având în vedere că se pot strecura erezii nimicitoare, unii slujitori au renunțat definitiv la lucrarea profetică. Alții de teama de a nu cădea sub „osândă” analizând proorociile și păstrând ce e bun, acceptă orice, inclusiv pe eretici, de teama de a nu scăpa vreo proorocie bună. Dragi slujitori, cereți daruri superioare, de cârmuire și discernământ și analizați profesional proorocul și lucrarea lui. Cum aș putea să îi cunosc roadele dacă nu întreb pe păstorul lui. Domnul Isus apreciază foarte mult filtrul teologic al Bisericii din Efes care „a pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, ci mint.”

13. Slăbiciunea apologetică. La o emisiune TV fratele Lazăr Gog ar fi fost întrebat de moderator retoric: „E adevărat că în congregația dumneavoastră sunt prooroci falși?” Răspunsul a fost: „Da, e adevărat. Unde este o bancnotă bună apare falsificarea, unde e o lucrare bună, apare fake-ul. Pentru că Biserica Penticostală acceptă lucrarea profetică, s-au strecurat și prooroci falși. Și scrie Biblia că se vor ridica. Nu ne surprinde. Dar am și eu o întrebare:<<În biserica dumneavoastră aveți prooroci adevărați?>>. Și s-a făcut tăcere. Vedeți, despre asta este vorba.” Nu vă deziceți de această măreață lucrare, pentru un falsificator care apare, se poate lucra cu darul în echipa cu slujitori împuterniciți cu celelalte daruri.

14. Introducerea în stăruința pentru umplerea cu Duhul Sfânt și a celorlalte 8(opt) daruri de inspirație și de putere. De o sută de ani facem stăruință și țintim doar un dar sau semn, depinde cum încercăm să ne argumentăm sărăcăcios stângăciile teologice. Frați slujitori ai altarului, avem nevoie „din belșug de darurile Duhului Sfânt”. Pentru că nu reușim să dobândim celelalte daruri, noi slujitorii ordinați, punem tunurile pompierești pe cel care abia mai pâlpâie (proorocia). Nu vom avea rezultate așa!

15. Proorocul și cunoașterea Bibliei. Un curs de profetologie absolvit ar fi extraordinar. Dar până acolo este inadmisibil pentru un prooroc să nu cunoască Biblia. Studierea profeților mari, profeților mici, profeților de referința ca Ilie, Elisei, Isaia este mai mult decât necesară. Nu poate proorocia să combată 6000 de ani de istorie Biblică. Trebuie analizat contextul în care se primește darul de profeție, dacă au fost slujitori responsabili acolo, îndrumarea unui prooroc mai vârstnic, etc.

E clar că nu am cuprins toate cauzele care au diminuat lucrarea profetică, nici nu am cum, posibil ca unele cauze amintite sa fie aproximative, dar nădăjduiesc, sper că aceste rânduri vor aduce un strop de interes în a găsi o soluție, în a sprijini lucrarea profetică. Posibil că acest mesaj să ajungă și la frați slujitori prooroci, să vedeți în rândurile de mai sus o dorință aprinsă de a vă sprijini, de a veni în ajutorul proorocilor tineri și sinceri, de a readuce în prim plan lucrarea profetică, lucrare care a consacrat Cultul Penticostal.

Nu mi-am pierdut nădejdea. Cred! Sper! Mă rog! Cer lui Dumnezeu lumină! Susțin proorocii! Iubesc lucrarea profetică! Am prieteni prooroci! Îi încurajez! Dacă dorim să nu ajungem în derivă ca mișcare evanghelică, trebuie să cerem lui Dumnezeu să lase din belșug darurile Duhului Sfânt!

Cu prețuire sfântă, Onisim Botezatu