Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Despre mărturisirea păcatelor

Cine își ascunde fărădelegile nu propășește,dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbe 38:13)

Dacă eu îmi mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, mai este nevoie să le mărturisesc și duhovnicului/pastorului/consilierului spiritual? Da și nu. Problema de bază aici este: „și se lasă de ele”. Dacă te mărturisești și o iei de la capăt și nu iei măsuri de prevenție, de precauție, de schimbare a vieții, atunci problematica păcatelor tale rămâne nerezolvată.

De ce trebuie un martor?

1. E biblic. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16). De ce un consilier duhovnicesc/spiritual? Tocmai în vederea ajutorului. Da, e cel mai bine să povestești cu Dumnezeu despre păcatul tău, să ceri iertare și putere cu căință prin jertfa lui Hristos, iar dacă nu scapi de el, ai nevoie de consiliere și ajutor. Un sprijin în plus, o rugăciune, o sugestie de prevenție nu strică niciodată. Dimpotrivă te pot salva de la osândă.

2. Alege un om de încredere. E cumplit să povestești cu o persoană neautorizată spiritual, necalificată. Nu se recomandă mărturisirea către o femeie. (Nu e perspectivă misogină) Dimpotrivă, e protectivă. O doamnă se implică foarte tare emoțional în caz și își asumă subiectiv drama ta. Asta îi poate afecta sănătatea, fizica și psihică. Doamnele au și o dorință înnăscută de a împărtăși secrete. Ceea ce ar amenința securitatea confidențialității.

3. Atitudinea. Sunt oameni care povestesc foarte nonșalant faptele odioase. Mărturisirea fără regret, fără lacrimi, fără remușcare și părere de rău e o formă de „laudă”, un act al inconștienței. Atitudinea vameșului din pilda lui Isus (Luca 18:19) ne lămurește în acest sens, cât de importantă este smerenia.

4. Schimbarea. Degeaba mă mărturisesc dacă nu îmi schimb viața. (Rom 6:1-2) Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?. Nu putem transforma harul în paravan pentru comiterea nelegiuirilor noastre. Îi desacralizăm harului caracterul său.

5. Implicarea în slujire. Centrul vieții mele nu este fuga de păcat ca obiectiv principal, ci slujirea Stăpânului. Că se mai întâmplă să alunec, atunci mă ridic, mă pocăiesc, mă mărturisesc și mă implic mai departe. Dar dacă toată viața nu mă implic în nimic, normal că voi fi hărțuit de diavol și de nelegiuirile lui. Lipsa de ocupație duhovnicească este principalul generator de păcate.

Mărturisiți-vă cui vreți păcatele, numai să vă asigurați că le abandonați, că „vă lăsați de ele”, altfel suntem doar niste povestitori iresponsabili de nelegiuiri. Accentul nu se pune pe „Dacă trebuie să mă mărturisesc?” Asta este o certitudine, ci pe „e obligatoriu să mă las de ele”, asta este responsabilitate și garantează iertrea.

„Nu mai fumez din vară” și Cum poți scăpa de viciul tutunului?

Mă întâlnesc cu R.D.(inițialele sunt fictive din motive de confidențialitate), dar cazul este real. Un tip simpatic, bine făcut, soț și tată, care mă abordează la terminarea programului: „Vă mai amintiți de mine?” Încuviințez afirmativ și el continuă: „În vară la cort am ieșit în față, împreună cu echipa v-ați rugat pentru mine, m-am dezis de duhul de tutun, iar Dumnezeu m-a eliberat și de atunci nu am mai băgat țigară în gură”. Slavă lui Isus! Sincer m-am bucurat foarte mult, de puterea lui Dumnezeu eliberatoare și astăzi ca atunci, la începuturi.

De ce e păcat să fumezi? 10(Zece) argumente

1. Dai foc binecuvântării. Dacă cineva ți-ar lua două sute de euro și le-ar da foc în fața ta, e adevărat că te alarmezi și nu îl lași? E munca ta. Ok, atunci de fapt tu faci același lucru, doar că îi schimbi în bancnote de câte zece euro, și apoi bancnota o schimbi în 20 de monede a câte 50 de cenți, și cu fiecare țigară o arunci în foc. Dumnezeu ți-a dat banii aceia pentru pâine pe masă, iar tu dai foc binecuvântării! E păcat! Sunt milioane de situații de părinți care fumează inclusiv alocația copiilor. Iar aceștia suferă de foame!

2. Devine viciu. Apostolul Petru ne lămurește că „fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19). A pus stăpânire pe tine și e viciu. Iar viciu e păcat. Tu nu mai ești liber.

3. Viciul devine posesie demonică. Diavolul urmărește să acapareze oamenii, să posede, să îi distrugă. Cum adică, un om viciat este posedat demonic? Da! Tu nu mai ești independent, ești monopolizat de diavolul prin demonul din spatele viciului.

4. Îmbolnăvește. Pe orice pachet de țigări scrie de 5-6 ori: „Fumatul ucide!, Fumatul omoară, fumatul distruge vieți”. Practic este o formă de suicid, e ca și cum ai bea otravă conștient. Doar o minte orbită de demonul viciului trece peste aceste avertismente ale OMS(Organizația Mondială a Sănătății). Ei sunt obligați să prevină afecțiunile pulmonare, cancerul, bolile incurabile.

6. Profanează trupul (Templul Duhului Sfânt). Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1 Corinteni 6:19)
Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi. (1 Corintieni 3:16-17). Orice agresiune împotriva trupului constituie crimă: mâncare excesivă, munca în exces, drogurile, fumatul, alcoolul, etc. Sunt acte suicidale, lente, considerate crime împotriva umanității

5. Face victime colaterale. Femeia însărcinată distruge viața fetusului, continuând să fumeze după sarcină, afectează creșterea copilului. Ori săvârșirea unui rău cu bună știință este păcat. Iar faptul că se comite împotriva copiiilor îi dublează efectele morale și penale. Fumatul pasiv. Cel de lângă tine este condamnat să inhaleze cele 270 de microparticule toxice din fumul de țigara expirat de tine.

7. Părtaș la infracțiunile pieței negre. Una dintre cele mai mari mafii și evaziune fiscală e piața neagră, tranzacțiile ilegale cu narcotice și țigări. Fabricate în țările sărace, transportate ilegal, mutate cu dronele peste frontiere, dosare penale, încălcare de legi internaționale. Iar consumatorul curent, este parte integrantă a acestui măcel viciat prin fiecare țigară aprinsă.

8. Un demon al generației. Sper să nu greșesc, evaluarea este orientativă, dar undeva la 7 din zece persoane care s-au botezat la noi au fost victime ale patimei fumatului. Prin harul lui Dumnezeu aproximativ 30 au fost eliberați, pentru alții ne mai rugăm. Avem rugăciuni de eliberare(exorcizare). Atunci am realizat că fumatul nu este un simplu viciu, ci mai degrabă o legiune de demoni care îi ține pe oameni departe de Evanghelie.

9. Minciuna. Foarte mulți copii care fumează și mint nonșalant parinții. Soții care fumează și își mint partenerii de viață. Enoriași care fumează și își mint slujitorii. De fapt se mint pe ei înșiși! Iar „cine minte are de tată pe diavolul”

10. Nu poți trăi din belșug libertatea mântuirii. Mulți consideră că pocăiții sunt un fel de roboți care nu au voie să facă nimic. De fapt este invers. Orice pocăit ar putea să fumeze, dar alege să se împotrivească. În schimb orice fumător executa ordinele viciului/demonului dependenței lui. Atunci întreb: care e rob și care e liber?

Dragilor, același lucru este cu oricare viciu. Pune în locul fumatului: minciuna, hoția, evaziunea, mâncarea, băutura, calomnia, răutatea, neiertarea, invidia, ura, mândria, lăcomia și oricare alt păcat. De fapt este vorba de o posesiune demonică. Iată de ce pocăința devine porunca obligatorie, care trebuie executată de orice om venit în lume, dacă vrea să ajungă în Împărăția Tatălui ceresc.

Nu e totul pierdut! Isus eliberează și astăzi! El poate să te salveze!

7 Pași spre vindecare

1.Trebuie să conștientizezi că e rău ce faci: 2. Să vrei să scapi; 3. Să ceri ajutor; 4. Să crezi în puterea eliberatoare a lui Dumnezeu; 5. Să accepți condițiile terapeutice de eliberare; 6. Să îți schimbi viața și anturajul. 7. Să faci asta cât mai repede, până nu e prea târziu!

In memoriam pastor Elisei Bora

La numai 62 de ani a plecat acasă la Domnul un om mare. Pentru că oamenii mari sunt oamenii buni, care știu să onoreze pe Dumnezeu. Asta a fost voia lui Dumnezeu, dar și dacă mai trăia, fratele Elisei nu deranja pe nimeni.

L-am cunoscut personal. Am slujit la Mediaș, la conferință de tineret, la evanghelizare, pe sectorul dânsului. Am fost găzduiți de fratele Elisei, am stat la masă, am slujit la amvon, la înmormântare. Am avut harul de a cunoaște un om deosebit. Așa sunt păstorii. Oameni minunați. Știu, avem și împotrivitori, batjocoritori. Dar în esență greu ajunge să fie păstor un om, dacă nu are caracter. Oricât de mult ai vorbi de rău pe păstorul tău, tot pe el îl vei suna să îți cunune copiii, să se roage pentru bebelușii tăi, să se roage pentru bolnavi și paralitici, să-ți îngroape morții. Oricât l-ai blama, pastorul iartă, trece peste, înghite în sec și vine să facă slujirea, de cele mai multe ori suspinând. Lipsa de recunoștință și lipsa respectului față de un slujitor sunt păcate împotriva Tatălui ceresc.

Fratele Elisei era un om tare călduros. O față senina ca de înger, nu avea nimic de ascuns. Părul său alb semn că a trecut cu folos prin viață. Ochii blajini și sclipitori, semn al sincerității, iar zâmbetul său grațios și plin de bunătate, te făcea să te simți bine în prezența dumnealui. O voce melodioasă cu puternice nuanțe de tenor, împodobea caracterul său blând și bun. „Un israelit în care nu găseai vicleșug”, un om „în duhul căruia nu era viclenie.”

„De o mie de ori!” Asta era afirmația pe care o folosea atunci când te binecuvânta. Fapt care de asemenea spune multe despre caracterul ales al pastorului Elisei. Nu te simțeai inferior, cum se mai întâmplă pe alocurea în preajma oamenilor mici, care te umilesc. Nu, fratele Elisei te onora și dacă erai tânăr, te trata de la egal, iar asta îl făcea și mai deosebit. De fapt omul mare este cel care știe să coboare la nivelul celor mici. Oare nu asta a făcut și Hristos?

A plecat acasă la Domnul. Obosit. La 62 de ani. A trăit cu folos. Asta e media de viață a păstorilor. Ei au o viață foarte intensă. Pe mașină, mănâncă pe fugă, prin spitale, pe avioane, prin cimitire, capele mortuare neîncălzite. Creștinul de rând luptă cu duhuri, slujitorii luptă cu legiuni. Iar în linia întâi nu se trăiește mult. Și puțin și primejdios, de aceea și răsplătirile dumnezeiești sunt mari.

Condoleanțe familiei! Ați avut un tată și un soț deosebit. Condoleanțe bisericii! Dumnezeu a luat la Sine păstorul coordonator. Sunt convins că a lăsat amprente adânci în amintirile voastre. Dragă biserică a plecat la Domnul consilierul dumneavoastră blând, cel care va botezat. Să păstrați amintiri frumoase.

Pe curând frate Elisei Bora!

Cu prețuire Onisim Botezatu

Har la Elim Bruxelles

Biserica interconfesională „Elim” Bruxelles este un fenomen unic în Europa. Aici conducătorii construiesc punți de legătură nu garduri de separare. Și baptistul și creștinul după Evanghelie și penticostalul se simt că la ei acasă. Aici harul lui Dumnezeu se manifesta în voie. Fără bariere culturale și prejudecăți, fără amănunte, fără detalii inutile. La Elim se lucrează intens în vederea lărgirii Împărăției lui Dumnezeu.

Caturile(balcoanele) superioare sunt pline. Oamenii stau și pe treptele ascendente ale balconului. Sala de jos și amfiteatrul sunt de asemenea arhipline. Sute de oameni care stau liniștiți și ordonați în prezența stăpânului. Un perete mobil de la intrare este înlăturat, iar în hol stau sute de oameni. Scările exterioare de evacuare până la ieșirea din biserică sunt pline de oameni care da, stau în picioare mai bine de două ore și jumătate. În fiecare colț plasme mari, boxe iar slujirea este transmisă live tuturor. Camera media e ca o navă spațială, cu oameni competenți și tehnologie profesională.

Și nu se oprește aici. Sub sala mare, peste o mie două sute de copii(cu tineri și adolescenți) grupați în săli de studiu, dotate la standarde superioare, unde cele peste 98 de învățătoare/învățători calificate/calificați slujesc celor mici. Ai impresia că te afli în galeriile unui mușuroi de furnici unde fiecare furnica are ceva în lăbuțe sau în gură. Și mai jos la demisolul bisericii, am ajuns deci la nivelul patru de la balcon in jos, aici sunt adolescenții. Mulți. La conferință au fost peste 300. Pentru materialele copiilor se cumpără hârtie cu paletul.

Biserica Elim trăiește din plin. Cântarea chiar se cântă. Ei când se roagă, chiar se roagă. Vibrează viața și prin colțurile păianjenilor. Totul este plin de viață și prezența lui Dumnezeu te copleșește indiferent cine e la rând la tămâiere.

Conducerea bisericii alcătuită din 13 bărbați dinamici, deschiși, prietenoși, plini de zâmbet și veselie. O colaborare bună. Am prins un pic de discuție la ședința de consiliu. Cumpără biserici întregi. Biserici istorice intrate în faliment. Le împodobesc și le dau viață și le umple de închinători. Toți 13 slujitori stau în față pe toată durata slujbei din motive de spațiu. Aici fiecare loc este important. Cu o ora înainte de program, biserica era arhiplină.

Pentru mine a fost fascinant să vă slujesc. Practic am fost invitat de Codin la tabăra adolescenților. A fost ceva unic. Tineri aerisiți la minte care se luptă la școală cu demonii post-moderni, cu filozofiile noi, ideologie de gen. Din câte am constatat bulling-ul este la el acasă în Occident. Cum sunt umiliți copiii normali aici rar întâlnești în țara noastră așa ceva. Dar ei sunt puternici și rezistă. Sunt bine instruiți și protejați de Dumnezeu. Împărțiți în grupe de cercetași au luat capitala europeană la pas pentru a găsi diverse comori. O organizare extraordinară. Cei 8 8nvățători coordonatori care au inventat jocul formidabil.

Nu știu în ce măsură am contribuit la bunul mers al bisericii dumneavoastră, dar cu siguranță eu am venit pus pe jar acasă. Pus pe fapte mari. Obosit de slujire, epuizat de multele slujbe, mă întorc acasă cu inima cât Belgia de mare. Vă iubesc!

Mulțumesc păstorilor Dorin Albuț și Daniel Vlad. Adevărați părinți spirituali, în mintea cărora a plăsmuit Dumnezeu această formidabilă viziune. Cât și celorlalți patru păstori, prezbiteri și diaconi. Elim este un exemplu de biserică biblică demnă de interpretat, copiat, și de la care avem multe de învățat. Elim Bruxelles se apropie foarte mult de ceea ce a dorit de fapt Isus să fie Biserica puternică și cu viață din belșug, care calcă în picioare inclusiv porțile locuinței morților. Biserica biruitoare prin puterea lui Isus.

Mulțumesc Codin și Cătălina Dalan pentru găzduire. Sunteți desăvârșiți. Prin fiecare celulă din organismul vostru circulă foc și pasiune pentru slujire celor mici. Merită. Am văzut rezultatele. Am văzut efectul. Se apropie răsplata voastră din cer.

Digi24: Turcia și Siria, lovite de două cutremure de peste 7,5 și 145 de replici. Peste 3.000 de morți. Turcii…

https://www.digi24.ro/stiri/externe/cutremur-de-78-in-turcia-urmat-de-zeci-de-replici-si-resimtit-in-tari-vecine-aproape-100-de-morti-in-turcia-si-siria-sute-de-raniti-2240833

Dacă suntem în viață e harul lui Dumnezeu. Dacă suntem în siguranță e tot harul Său. Dacă în România e pace e mila lui Dumnezeu. Dacă poți respira fără aparate e binecuvântare divină. „Și pentru toate acestea, Isus, eu ce ți-am dat?”

Salvați proorocii Domnului!

Una dintre marile frământări ale slujitorilor de astăzi este legată de lucrarea profetică. În mod special Biserica Penticostală, care acceptă prin statut și crede lucrarea profetică, mare parte a activității acesteia gravitează în jurul lucrării profetice (prooriciei și proorocului). Acest fapt a contribuit semnificativ la creșterea numerică a Bisericii.

În ultima perioadă însă, avem o criză de prooroci. Foarte greu găsești un prooroc pe care să îl chemi la o seară prelungită sau de rugăciune. Mă refer la proorocul cu roade vrednice/bune, recunoscut de păstorii locali, serios, cu viața pusă în rânduială. Chiar ei recunosc faptul că au descoperiri tot mai greu și tot mai rare. Împreună cu niste frați responsabili am analizat cauzele care au dus la această situație. După zile și nopți de frământare, cu toată responsabilitatea și frica de Domnul, personal am ajuns la niște explicații (care pot fi supuse dezbaterii).

Nu sunt absoluturi, nu sunt prejudecați, nu sunt rele intenții, dimpotrivă, ca slujitor ordinat în Cultul Penticostal aș fi cel puțin mulțumit ca subiectul să fie analizat, dezbătut de frați păstori, cu experiență și cu ani de slujire în spate.

15 TEZE, posibile cauze ale crizei de profeți de calitate:

1. Abuzul. Creștinul de rând a făcut abuz de proorocie, cu riscul de a pierde busola și independența teologică a apelat la prooroc pentru banalități evidente, pentru mărunțișuri pe care le putea rezolva și singur. Acest lucru a dus la epuizarea proorocului și ușoară superficialitate.

2. Generalitatea. Am făcut din prooroc agent matrimonial, consilier, consultat în afaceri, birou de vânzare cumpărare, agent imobiliar, consulat de emigrări, etc. Apelarea la prooroc pentru orice generalități a diluat acuratețea spirituală și calitatea proorociei.

3. Tunurile de pompier. Unii slujitori din motive de compromis sau apostazie au pus tunurile pe prooroci. Prin abuzul de putere au interzis proorociile cu desăvârșire în bisericile dumnealor. În loc să cerem darurile superioare proorociei: deosebirii duhurilor, cunoștinței, înțelepciunii, unii au preferat să rezolve prin abuz de putere problema. Iar proorocul de astăzi este timorat, descurajat, pus la zid. Tot timpul au fost prigoniți, omorâți, alungați în pustie, hrăniți de corbi, ascunși de Mica. Asta e soarta proorocului, el aduce mesaje neconvenabile și tulburătoare.

4. Lipsa colaborării între prooroci. Foarte rar am întâlnit prooroc în relații bune cu un alt prooroc. Dimpotrivă, se descalifică unul pe altul, până la desființare. Buna colaborare între prooroci este sănătoasă și din motive de autocenzură. De cercetare reciprocă. De ce păstorii se înțeleg, se invită unii la alții, fac conferințe? Oare ar fi o idee rea să se organizeze conferințe anuale ale proorocilor? Să se facă schimb de experiență? Să se dea mantaua de la bătrâni la cei tineri?

5. Izolarea. Prigoniți prin biserici, foarte mulți prooroci conștienți de darul lui Dumnezeu au preferat cercurile de rugăciune, prin case, prin magazii, prin garaje improvizate unde sunt acceptați, apreciați, validați social și luați în serios. Aici sunt riscuri foarte mari, deoarece nu există o autoritate bisericească, un filtru teologic, o supraveghere creștinească bine intenționată. Aici proorocul poate aluneca în monopol și abuz de influența. Durerea mare este că și aceste cercuri au cam dispărut. Acest lucru nu este sănătos pentru poporul Domnului. A început un fel de rivalitate tacită între biserici și cercurile de rugăciune. Bisericile îi consideră separatiști și îi suspectează de dizidență, ceilalți se simt prigoniți de „culturiși” și „cravatați”, cum îi numesc pe responsabilii de biserici care nu îi susțin.

6. Mărturisirea. Proorocii băgați cu forța la mărturisire au creat precedente cu consecințe grave. Nu se recomandă proorocilor să meargă la mărturisire. Ei trebuie să își păstreze mintea limpede pentru primirea mesajului profetic. Ce autoritate mai poate avea un prooroc după două ore de mărturisire? Cum mai poate fi luat în serios? E îndreptățit enoriașul să se întrebe dacă vorbește de la sine profetul sau din mărturisire sau de la Domnul. Nu mai băgați proorocii la mărturisire! Rolul lor este altul. Acela de a aduce mesaje de la Dumnezeu.

7. Ordinarea proorocilor. Intențional nu e rău. Proorocul este un om serios, un om al rugăciunii, cu familia bună, matur teologic, înțelege slujirea. Pe undeva păstorul coordonator se orientează spre un prooroc pentru că îl scutește pe el de investiția într-un student la Teologie, a cărui creștere este lentă. Iar proorocul are deja autoritate în biserică, are o oarecare influență și de dragul păcii este băgat la înaintare. Dar, prieteni, ordinare înseamnă o grămadă de sarcini manageriale, construcție de biserică, conducere de programe, provocări, organizare de evenimente. Intră la mărurisire, apoi proorocește aceleiași surori, apoi îi predică, apoi este managerul de cosntrucție al bisericii. Astfel expunem foarte mult proorocul, dându-i sarcini grele și pe care le pot face alții. Toate acestea compromit timpul de rugăciune al proorocului, îi știrbesc din energie, îl epuizează și nu mai poate sta la izvor, afectându-i acuratețea teologică a mesajului profetic Uitați-vă în proximitatea voastră câți prooroci au mai fost eficienți după ce au fost ordinați. Dimpotrivă, unii au fost înmormântați prin ordinare. Sunt și excepții, dar le este foarte greu.

8. Lipsa uceniciei. Ca predicator am avut un parcurs lung și greu. Am făcut multe gafe, am eșuat de multe ori, am dezamăgit și am găsit multă înțelegere și răbdare din partea păstorilor, care m-au ajutat să cresc. Foarte rar am văzut prooroc vârstnic să meargă cu ucenicul mai tânăr în slujire. De ce? De la cine să învețe? Iar dacă un prooroc tânăr face o gafă infantilă uneori, este executat fără milă. Astfel este descurajată generația tânără să își mai dorească darul profeției.

9. Comercializarea darurilor. Când patronii cheamă proorocii în firme, fac rugăciuni și proorocesc angajaților, există riscul subiectivismului foarte mare. Mâncăruri pe la restaurante de lux, haine noi, telefoane scumpe, din start proorocul va fi tentat să mai meargă acolo unde este tratat bine, mai degrabă decât unde îl trimite Dumnezeu. Apoi, patronul îl recompensează, îi cumpăra mașină bună, plecă cu ceva bani la el consistenți, toate aceste „atenții” pot corupe prooroci buni sau cel puțin îi transformă în șantajabili.

10. Rateurile repetate. Nu zic, și proorocul este om. Dar dacă e divorțat, în litigii penale, recăsătorit, a eșuat în profeție de mai multe ori și sunt indicii că e conectat la alta sursa, atunci trebuie luate măsuri de precauție și protecție a turmei Domnului.

11. O bază de date a proorocilor autentici. Așa cum avem agenda Cultului Penticostal în care apar toți păstorii ordinați, cu număr de telefon, cu adresă, ar trebui o agendă, o pagină în agendă, o bază de date cu proorocii pentru care păstorii locali girează. Au trecut testele de autenticitate, cele vizibile: conduită creștină, familie, roade, supunere, pocaință. De ce să nu slujească pe baza de recomandare, așa cum se întâmplă la predicatori?

12. Lipsa discernământului slujitorilor. Având în vedere că se pot strecura erezii nimicitoare, unii slujitori au renunțat definitiv la lucrarea profetică. Alții de teama de a nu cădea sub „osândă” analizând proorociile și păstrând ce e bun, acceptă orice, inclusiv pe eretici, de teama de a nu scăpa vreo proorocie bună. Dragi slujitori, cereți daruri superioare, de cârmuire și discernământ și analizați profesional proorocul și lucrarea lui. Cum aș putea să îi cunosc roadele dacă nu întreb pe păstorul lui. Domnul Isus apreciază foarte mult filtrul teologic al Bisericii din Efes care „a pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, ci mint.”

13. Slăbiciunea apologetică. La o emisiune TV fratele Lazăr Gog ar fi fost întrebat de moderator retoric: „E adevărat că în congregația dumneavoastră sunt prooroci falși?” Răspunsul a fost: „Da, e adevărat. Unde este o bancnotă bună apare falsificarea, unde e o lucrare bună, apare fake-ul. Pentru că Biserica Penticostală acceptă lucrarea profetică, s-au strecurat și prooroci falși. Și scrie Biblia că se vor ridica. Nu ne surprinde. Dar am și eu o întrebare:<<În biserica dumneavoastră aveți prooroci adevărați?>>. Și s-a făcut tăcere. Vedeți, despre asta este vorba.” Nu vă deziceți de această măreață lucrare, pentru un falsificator care apare, se poate lucra cu darul în echipa cu slujitori împuterniciți cu celelalte daruri.

14. Introducerea în stăruința pentru umplerea cu Duhul Sfânt și a celorlalte 8(opt) daruri de inspirație și de putere. De o sută de ani facem stăruință și țintim doar un dar sau semn, depinde cum încercăm să ne argumentăm sărăcăcios stângăciile teologice. Frați slujitori ai altarului, avem nevoie „din belșug de darurile Duhului Sfânt”. Pentru că nu reușim să dobândim celelalte daruri, noi slujitorii ordinați, punem tunurile pompierești pe cel care abia mai pâlpâie (proorocia). Nu vom avea rezultate așa!

15. Proorocul și cunoașterea Bibliei. Un curs de profetologie absolvit ar fi extraordinar. Dar până acolo este inadmisibil pentru un prooroc să nu cunoască Biblia. Studierea profeților mari, profeților mici, profeților de referința ca Ilie, Elisei, Isaia este mai mult decât necesară. Nu poate proorocia să combată 6000 de ani de istorie Biblică. Trebuie analizat contextul în care se primește darul de profeție, dacă au fost slujitori responsabili acolo, îndrumarea unui prooroc mai vârstnic, etc.

E clar că nu am cuprins toate cauzele care au diminuat lucrarea profetică, nici nu am cum, posibil ca unele cauze amintite sa fie aproximative, dar nădăjduiesc, sper că aceste rânduri vor aduce un strop de interes în a găsi o soluție, în a sprijini lucrarea profetică. Posibil că acest mesaj să ajungă și la frați slujitori prooroci, să vedeți în rândurile de mai sus o dorință aprinsă de a vă sprijini, de a veni în ajutorul proorocilor tineri și sinceri, de a readuce în prim plan lucrarea profetică, lucrare care a consacrat Cultul Penticostal.

Nu mi-am pierdut nădejdea. Cred! Sper! Mă rog! Cer lui Dumnezeu lumină! Susțin proorocii! Iubesc lucrarea profetică! Am prieteni prooroci! Îi încurajez! Dacă dorim să nu ajungem în derivă ca mișcare evanghelică, trebuie să cerem lui Dumnezeu să lase din belșug darurile Duhului Sfânt!

Cu prețuire sfântă, Onisim Botezatu

Bucurie la Muntele Sionului Ghioroc.

Cu ajutorul lui Dumnezeu se împlinesc zece ani de existență a Bisericii anul acesta. Am traversat perioade grele și foarte grele, dar am avut și momente frumoase în care am văzut mâna lui Dumnezeu la lucru. O să povestim mai multe detalii la sărbătoarea aniversară. Aceasta va avea loc a doua zi de Rusalii, când împlinim un an de la inaugurarea noului Lăcaș de cult.

Ieri Dumnezeu a poposit la noi. Sami și Roberta au ales să spună DA lui Dumnezeu în apă botezului. Biserica arhiplină. Am adus și scaunele copiilor de la școala duminicală, am și împrumutat bănci. La un moment dat am deschis balconul, unde au fost destui oameni care nu au mai încăput în biserică.

Mulțumim Domnului pentru harul Său. Mulțumim Sami și Roberta pentru decizia voastră și pentru sărbătoarea organizată. Mulțumim Manu Negrea, Ionuț Gontaru, Vali Bala, Emi și Emanuela, Daniel și Daniela, frate Doru care ne-ați umplut inima cântând cu orchestra. Copilașii noștri cântă la instrumente. După mai puțin de trei luni de repetiții.

Mulțumim surorilor care au pregătit o gustare bogată și delicioasă. Mulțumim fratelui Sava pentru cuvânt. Mulțumim fraților și surorilor de la Betleem Arad pentru ajutor!

Slava Domnului a umplut templul. Toată audiența a cântat, s-a rugat și am fost cercetați de Duhul Sfânt. Mulțumim prietenilor și vecinilor care au fost împreună cu noi la minunata sărbătoare.

Biserică Muntele Sionului din Ghioroc trăiește. Treizeci de oameni au fost botezați, zece familii reabilitate prin harul lui Dumnezeu și sute de oameni care au auzit Evanghelia.

Trendul vulgarizării Tainelor sfinte

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup.”
TAINA aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). Efeseni 5:31-32

Sunt unele secrete de stat însă, care au fost păstrate tainice. Să luăm exemplu TAINA FAMILIEI sau (Taina sfântă a cununiei), care este afișată zilnic și expusa vulgarizării prin: 1. Rata mare a divorțurilor; 2. Flirt(relațiile extraconjugale); 3. Descurajarea căsătoriei și încurajarea surogatelor ca: parteneriatul civil, ideologia de gen, preacurvia, legalizarea relațiilor de același gen, etc. 4. Expunerea intimității organelor reproductive pe tabloide și panouri publicitare; 5. Industria pornografică unde în ascuns generează întinarea imaginației cu flirt virtual și dezgolire a intimității până la pervertire generalizată; 6. Invazia curiculară prin lecții explicite care stimulează prematur creierul celor mici, trezindu-le interesul pentru subiecte la care sunt nepregătiți. Fapt care generează frustrare și tulburări de personalitate; 7. Drepturile copiilor, care își terorizează în Europa occidentală proprii părinți, cu pâra la autoritățile răpitoare de copii. Dezaprobăm orice formă de violență împotriva copiiilor, dar nu cu prețul distrugerii personalității părinților.

Creatorul a binevoit să lase la vedere frumusețea cosmică. Atât cât poate cuprinde ochiul liber se poate sătura zilnic de fascinația universului creat. Fără să plătim bilete, vedem soarele fară nici o taxă, putem admira stelele pe gratis, avem liber la admirația naturii.

La polul opus, asistăm la virtuți ascunse. Virtuți care au fost rânduite a fi la vedere, în slujba publică a semenilor.

Omul post-modern este un om ascuns, controversat și foarte imprevizibil. Putem aminti aici câteva aspecte legate de: 1. Identitate falsă(pe rețelele de socializare unde atacă violent, fără asumare a responsabilității, că oricum nu știe nimeni cine este cu adevărat); 2. Lipsa de caracter. Acesta trebuie vizibil, să gireze încredere, să aibă încredere. Dar omul post-modern e plin de suspiciune, critică, bănuieli rele, lăudăros, egocentric, mândru, calomniator; 3. Roadele Duhului Sfânt: Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine. Toate aceste manifestări ale Roadei Duhului, care se vor a fi vizibile, în slujba urbei, iată că ele sunt camuflate sub o masca misterioasă a unui prieten sau frate care nu știi ce iatagan ascunde sub haină. 4. Bunul simț. Acesta trebuie manifestat în fiecare secundă prin respect, compasiune, bună viețuire.

Așadar asistăm la vulgarizarea lucrurilor tainice și la obscurizarea virtuților. Acest fenomen, maratonul batjocorii față de: Biserică, pocăință, sfințire, botez, Taina sfintei împărtășanii, servită la pachet cu paharul dracilor, deprecierea familie, etc. îmbolnăvesc incurabil societatea, pregătind-o de prăpăd.

Nu vi se pară individualism decizia lui Iosua, văzând trendul depravării și interesul scăzut al societății israelite contemporane lui pentru Dumnezeu. Ia decizia radicală dar sănătoasă: „Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Și eu aleg să păstrez intacte aceste taine sfinte și intime și să manifeste public în măsura în care Dumnezeu mă va ajuta roada neprihănirii și un caracter sfințit de Hristos.

Tu?

Importanța caracterului

O întâlnire scurtă cu fratele Luigi Mițoi la Rădăuți. Scurtă dar cu o densitate magistrală. Fratele Luigi are unicitatea dumnealui. În cinci minute am reușit să decupez din discuție vorbe mărețe.

Pe un ton elegant și cu onoare mi-a spus: „Onisim ești tânăr, iar viitorul îți rezervă toate oportunitățile de slujire, să aveți grijă de caracter. Cu darul mai putem jongla, se mai poate dribla, dar cel care va face diferența între slujitori și oameni este caracterul„.

Ne spunea tot dumnealui de nume sonore (fără a nominaliza pe nimeni), care au impresionat cu darul lor, au avut randament fermecător, dar pentru că au dezamăgit prin caracterul lor au compromis toată lucrarea. Cicero spunea: „inteligența fără caracter nu înseamnă nimic, în schimb caracterul fără inteligență înseamnă ceva”.

Investiția unui om/slujitor/soț trebuie să fie concomitent performanță și caracter, randament și caracter, studii și caracter. Dacă acestea nu merg mâna’n mână, lucrarea riscă să migreze spre nulitate. Pe oameni îi mai putem fenta, dar judecata iminentă de la tronul alb, niciodată. Darul e dar, îl primim de sus, dar caracterul ține de investiția și sinceritatea noastră.

Practic vor fi două judecați. 1. Judecata Mielului privind răsplătirile pentru slujirea sinceră în slujba Împărăției (2 Cor. 5:10) și 2. Judecata de apoi, privind mulțimile dar și slujirea administrată de oameni fără caracter. Aici se vor încadra pocăiții care au abuzat de darurile Duhului, dar au avut caracterul neprelucrat, astfel pângărind toată lucrarea. (Vezi Matei 7:22-23).