(1 Tes 5:18) Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
Fără aceste cuvinte lumea ar fi mai săracă, familiile s-ar ruina, iar căsnicia ar rezista puțin peste asfințitul soarelui. Conform unor statistici aceste cuvinte sunt cel mai puțin întâlnite în vocabularul pământenilor, indiferent de rasă, limba sau cultură.
Cuvintele mulțumesc și iartă-mă sunt atât de scumpe, încât cei mai mulți preferă să le pironească între dinții încleștați, numai nu care cumva să facă fericit pe cineva prin recunoștință. Alții preferă să moară decât să „slobozească” vreun astfel de cuvânt.
Melodia celor două cuvinte se pune în scenă pe arpegiul educației și se cântă în gama bunului simț, iar simfonia lui Dumnezeu din noi, creează bine în jur și mult frumos.
Nu fi zgârcit cu aceste cuvinte! Ajută și tu la petecirea lumii decăzute în care supraviețuim, la plombarea „găurilor negre” din universul emoțional. Hai că se poate!
Nu mai căutați dreptul prin instanțele neputincioase. Mulțumiți-vă cu ce aveți, renunțați chiar și la ce vi se pare că vi se cuvine și iertați tot ce v-ar putea omorî.
Îmbogățește-i pe cei din jurul tău, iartă celor ce îți sunt datori și mulțumește celor ce ți-au făcut bine, iar celor ce ți-au făcut rău, mulțumește-le că te-a învățat să fii mai precaut data viitoare, inclusiv cu ei.
Iubește, iartă, mulțumește și uită, iar lumea ta va fi mai bogată!
Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruiește înțelepciunea și slava. Ecl. 10:1
Nebunia se impune. Ea nu poate sta locului, nu poate tăcea, nu are măsură, ea trebuie să se manifeste. Chiar dacă o face cu stângăcie și rușine, ea lucrează fără discernământ, fără rațiune.
Negustorul de unsori este disperat de invazia obsesivă a muștelor care îi spurcă untdelemnul. Și moartă de e musca, tot spurcă mirodeniile. Oricum alifiile au rolul de a cicatriza, de a dezinfecta, omorând bacteriile, virușii de pe plăgi, au forța de a distruge și muștele invazive, dar se acrește apoi crema vindecătoare.
Nu te lăsa pradă nebuniei! Nu e nevoie de o demență agresivă, e suficientă puțină nebunie în trafic, în familie, la locul de muncă, în societate și vei reuși să poluezi totul în jur. Puțină nebunie biruiește înțelepciunea și slava.
Fugi de nebunie! Poți fi un om înțelept, pus în loc de cinste, onorat, încununat de slavă, dar dacă vei permite fie și nițică nebunie, te paște rușinea și ocara. Nebunia anihilează înțelepciunea, strică slava, fură onoarea și respectul și atrage asupra ta dizgrația și respingere.
Nebunia poate veni din interiorul tău. Nestăpânirea de sine, slobozenia gurii prin vorbe ușoare, manifestări deschise ale aroganței. Dar poate veni și din anturaj. Depărtează-te de oamenii nebuni! În scurtă vreme vei ajunge ca ei. Nu te împrieteni cu lupii, vei ajunge să urli ca ei. De-aceea David spunea: Sfinții din țară, oamenii evlavioși sunt toată plăcerea mea. Împrietenește-te cu ei. Fugi de oamenii de nimic, defăimători, obraznici, aroganți.
Nebunia, ori o iei toată și îți vei rata viața pentru totdeauna, ori apelezi la o cantitate mică și îți biruiește înțelepciunea și slavă, tot nocivă este.
Fii înțelept! Alege-ți bine cuvintele și prietenii! Protejează cugetul de invazia muștelor moarte ale nebuniei! Păstrează mirodeniile nealterate! Oare nu pentru asta este pregătită răsplata dumnezeiască? Pentru înfrânare și autocontrol?
Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru faptul că țara asta are oameni cu inimă mare. Pentru ei merită să lupți, să trăiești, chiar sa mori ( cea din urmă nu mai este necesară, a murit Hristos și e suficient).
Un simplu apel pe Facebook, iar oamenii buni au simțit îndemnul Duhului Sfânt și au sărit cu banii lor, frigidere, canapele, mașini de spălat, mobilier, paturi, haine etc. Nu pot aminti tot ce s-a adunat și a umplut un TIR și un microbuz. Da, chiar mai există oameni miloși.
Cea mai mare onoare pe care Hristos mi-a făcut-o pe acest pământ este sa păstoresc o Biserică precum Betleem. Vie, vibrantă, slujitoare, misionară și plină de dorința de implicare în orice lucrare bună. Capacitatea voastră de coordonare și strângere de ajutoare este uluitoare.
La destinație am găsit oameni frumoși, foarte frumoși! Moții sunt oameni sinceri, liberi, gospodari, iar cerul parcă e mai strălucitor strecurat prin ochii lor. Oamenii munților au cugetul mai curat și mintea limpede. Am învățat foarte multe de la voi.
Când o clipă își întoarce Dumnezeu privirile, poate rămâne prăpăd în urmă. De motive nu merită să vorbim, câte blesteme și înjurături se înalță spre Dumnezeu zilnic, ce preocupări legislative au aleșii noștri de la nivel înalt, să nu ne mire faptul că uneori norii se mai dezlănțuie.
Într-adevăr, oamenii au fost devastați de prăpădul viiturilor. Copaci smulși din rădăcină, case umplute peste ferestre de ape, oameni deznădăjduiți, cu mobila umflată de la apă, cu frigidere distruse și saltele umplute cu mâl. Doamna M. a pus o folie peste salteaua plină de mâl să își poată culca cei patru copii.
Nimeni nu se mai gândește la lux, răutate sau alte lucruri, toți cei afectați se gândesc doar la supraviețuire. Două doamne nu își vorbeau de 20 de ani, nenorocirea le-a făcut cele mai bune prietene.
Mulțumim Domnului pentru tot suportul Său.
Fratele păstor Marcu Blăjan ne-a primit cu brațele deschise. Pare a avea nume predestinat. Un om mai blajin și mai blând, rar am văzut în viața asta. A alergat după noi ca un tânăr de 30 de ani fără a se plânge de ceva. Respectat de toți, indiferent de rasă sau confesiune. Un om vorbit de bine, cum se cuvine sfinților. Iar sora Lidia, încununează slujirea dumneavoastră cu dăruirea dânsei de mamă și slujitoare a cerului.
Fratele păstor Oliver Sturdza. Un om cu o inimă mai mare decât el însuși. Atâta energie și entuziasm în slujirea oamenilor, de asemenea nu întâlnești zilnic. Dănuca, așa cum îi spune fratele Oli soției, este la fel o femeie modestă și slujitoare. Naomi Sturdza și ceilalți copilași, sunteți o familie minunată!
Echipa din Săcălaz. Mulțumim Andreas pentru inițiativa de a ne ajuta în acest proiect! Mulțumim Bisericii pentru dărnicie, vouă, tineri minunați, pentru implicare.
Paul și Ionuț. Fântâna curățată de voi are apă, limpede ca inima voastră slujitoare.
Vali și Gabi. Voi ați fost puși în „locurile cele mai de jos”. Acum purcelușii au din nou căsuță:). Dar am rămas uimit că nu ați comentat o clipă sarcina primită, și ați slujit cu atâta bucurie. Să știți că pe toate fronturile am fost mânjiți până după urechi, cu de toate. De la mâl, ulei ars, păcură, noroi și altele.
Mihai și Ioan. Tanti Silvia nu vă va uita niciodată. Nici Dumnezeu. Ați urcat acolo, ați văzut nenorocirea acestei femei, nu ați venit nici la masa cu noi. Ați dormit acolo în baracă. Doar voi și drujba și lopețile, sapa, târnăcopul, roaba și Dumnezeu. Îngerii au fost martori la fiecare metru liniar de lemn tăiat și manevrat de voi. A fost o onoare să vă cunosc.
Alexandra, Lois, Rebeca, Amiela, Carlos, alergătura voastră neobosită pe munte, prin văi, prin mâl și igrasie, prin praf, prin iarbă necosită, nu va rămâne nerăsplătită. Slujirea voastră prin cântare, rugăciune și alimente, și carat de haine și mobilier a ajuns în ceruri. Filip, lacrimile tale în mijlocire au ajuns până la tronul lui Dumnezeu!
Naomi, Emy, Melania, Izaura și Raluca. Mâinile voastre vor fi martore la răsplătirea voastră, cât și mulțumirea din ochii doamnelor pe care le-ați ajutat cu atâta dăruire, fără a vă da înapoi de la curățatul mâlului. Ați demonstrat că o domnișoară poate fi elegantă și frumoasă și în același timp harnică și slujitoare.
Mulțumim echipei de la Betleem, de la frații din comitet, din Consiliu, fiecare ați sărit și ați pus umărul la treabă. Sami și Ovidiu pentru asigurarea recepției mărfii. Mulțumesc frate Cristi Dan pentru însoțirea și devotamentul arătat în această misiune, fără tine lucrarea ar fi fost mai puțin eficientă.
Frate Costică Florea, fără tine asigurarea transportului ar fi fost imposibilă. Cu atâta dăruire ați venit cu tirul personal, ducând nevoiașilor cele adunate. Dumnezeu să își aducă aminte de fapta asta. Ne rugăm pentru casa voastră. Mai povestim în cer!
Mulțumim sora Eta Furdui pentru ajutor și ospitalitate. Sunteți minunată.
Domnule primar, Eugen Furdui, ne-ați onorat cu timpul acordat nouă, cu momentele de rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Au rămas în urma noastră zâmbete, hotărâri de botez, oameni eliberați de vrăjitorie, blesteme rupte în Numele lui Isus, lacrimi de bucurie, urme de speranță, binecuvântări ale oamenilor, dar și inimi frânte (ale noastre) că am reușit să acoperim atât de puțin dintre nevoile oamenilor năpăstuiți de necaz.
Suntem la curent cu dezastrele meteorologice care au devastat o mare parte din Europa, iar țara noastră a fost de asemenea măturată de viituri. Nu îi putem ajuta pe toți financiar, dar cu rugăciunile noastre, putem. A venit vremea să punem umărul la treabă și să predicăm Evanghelia cu fapta.
Alături de conducerea Bisericii BETLEEM Arad am hotărât să avem o campanie de ajutorare pentru zonele afectate de inundații din judetul Alba. De asemenea, am avut o ședință de consiliu la nivelul Departamentului Județean de tineret, unde am convenit să începem această campanie de ajutorare la nivel mai lărgit.
Avem pregătit un tir și un microbuz, pe care le vom încărca săptămâna viitoare (cât mai repede) și ne vom deplasa în zona afectată. Am discutat cu fratele păstor Oliver Sturza despre nevoile urgente și acesta mi-a răspuns: „Imaginați-vă că oamenii nu mai au nimic. E nevoie de saltele, mese, paturi, frigidere, mașini de spălat, pături, perne, alimente etc.”
Știm că nu vom putea ajuta la recuperarea tuturor pierderilor prin această campanie, dar puținul nostru pus lângă alte astfel de fapte ale semenilor, vor aduce o urmă de speranță dragilor noștri frați moți.
Vom atașa câteva poze și conturile Bisericii noastre pentru cei care doriți să faceți donații.!Cu specificația SINISTRAȚI ROȘIA MONTANĂ! Vă asigurăm de maximă transparență și credincioșie în gestionarea bunurilor adunate. Am improvizat un depozit temporar pe strada Poetului, Arad, în clădirea Bisericii vechi Baptiste (lângă cortul Bisericii Betleem) Nr. 72, în fiecare seară la orele 19:00 vor fi oameni care vor prelua alimentele și donațiile dumneavoastră.
Persoana de contact: 0749 200 543 Sami.
Cu specificația sinistrați Roșia Montană
Totodată, săptămâna viitoare vom avea nevoie și de zece voluntari cu lopeți și alte unelte, pentru a merge fizic pe teren și a ajuta oamenii să îndepărteze molozul din case.
Cât avem prilej să facem bine la toți.
Vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze.
Ajutoarele se vor strânge până luni, 26.07.2021, fiindcă intenționăm să plecăm luni sau marți înspre Roșia Montană.
Cât să mai plângă mama pentru tine, Băiete, tu Și fată dragă? Cât să mai fie tatăl necăjit De vorbe de ocară, De banii cheltuiți în vânt, De viața ta murdară?
Cu ochii ei zâmbind spre cer Când ai venit pe lume, Și mâinile-i calde și moi Întinse cu iubire Și dorul ei arzând în piept Viu, Domnului să I te-nchine.
De ce acum În urma ta Lași lacrimi fără număr? Pe-obrazul ei Curat și sinceri Sapi riduri după riduri.
Nu știi că fericirea ta Atârnă în cinstire? De mama ta, De tatăl tău De a lor bucurie.
Cu vorbe aspre De aspidă Și cu priviri ostile, Îți răsplătești ai tăi părinți Și speri la fericire?
Aceeași mamă încrețită De ani și suferință, Ascunde-n sufletu-amărât Iubire și credință.
Când tu te-ndrepți Spre locuri sumbre, Cu fii ai nopții lumii Ea e plecată pe genunchi Pân’ la apusul lunii.
Să nu o vezi dușman în sine, Să nu-ți fie rușine, A-mbătrânit dorinduși sincer Ție să-ți fie bine.
Vei fi părinte în curând Și vei culege roada A tot ce-ai semănat râzând, Lăsând părinții lăcrimând Să știi că vei da seama.
Azi, te îndemn să fii cinstit, Să recunoști greșeala, Să o repari cum se cuvine Și vei primi iertarea.
Cât iartă un părinte-n viață Doar Dumnezeu o știe. O fiule rătăcitor! Ce pribegești departe, Pentru părinte ești tot fiu De lași orgoliile firii Și viciile toate.
Adună-ți forța ce-o mai ai Și ia-ți locul la masă. Cu dragoste ești așteptat Să te întorci acasă.
De vei privi mândru, semeț La ultima chemare, Vei mai găsi doar un baston Și soba și-ochelarii, Și prăbușit vei plânge-n pumni Că n-ai cerut iertare.
De-aceea fiule te-ntreb: Cât să mai plângă mama? Dac-a plecat dintre cei vii, Mai du-i o floare la mormânt Și pune-i îngânând, plângând Că nu a plâns degeaba.
Iar de trăiește nu uita Să-i fii o mângâiere, Sulejete-I cerului cât poți Mama în rugăciuni fierbinți Lui Dumnezeu îi cere.
Oferă-i floarea cea mai scumpă, Cât îi simte mirosul. Cinsteste-ți tatăl cât e viu, Curând vei sta lângă sicriu Și nu vei mai putea să știi Vei plânge că e prea târziu…
Soare și vreme splendidă pe care o admiram cu familia pe frumoasele câmpii mănoase cu grâu ce așteaptă a fi treierat în Câmpia Română, traversând-o pe Autostrada Soarelui spre București.
În zona Medgidiei, se vedea puțin plumburiu cerul. Singura informare pe care am primit-o a fost atenționarea de ceață densă în următorii 5 kilometri primită pe GPS prin satelit. Am adaptat viteza la condițiile de drum și am continuat deplasarea cu precauție. Cinci panouri de informare electronică avem pe o rază de 200 de km de autostradă, dar da, nefuncționale.
Mi se părea dubios că din contrasens nu veneau mașini. La mai puțin de 5 minute în fața noastră vedem un echipaj de poliție, apoi altul și ambulanțe fară număr. Grăbiți spre a ajunge pe litoral, niște semeni au ignorat vizibilitatea redusă și au creat patru puncte de carambol consecutive la câteva sute de metri distanță. În total 55 de mașini au fost zdrobite în carambol și peste 150 de oameni.
„Aici trebuie activat planul roșu” îi spun soției, și așa a fost. Zeci de ambulanțe SMURD de pe raza județelor limitrofe au fost dislocate, militari, pompieri, descarcerări etc.
Dragi semeni!
Oricât de tare v-ați grăbi, respectați pe cât se poate condițiile meteo, limitele de viteză, cumpătarea în mânuirea cailor putere de sub capotă. Știu că suntem stresați și ne grăbim să ajungem la relaxare, dar mai bine ajungem cu 30 de minute mai târziu decât niciodată. Cu o seară înainte un puști de 21 de ani și-a luat cu el în mormânt cei trei prieteni după ce s-a urcat băut la volan.
Dacă noi nu ne vom schimba, nu ne vom educa, nu vom cere ajutorul lui Dumnezeu peste noi când plecăm în călătorie, se lasă cu dezastre, lacrimi și din păcate și sicrie. Nici drumurile nu sunt atât de bune, nici mașinile atât de sigure precum credem.
Încă o dată putem să spunem că mâna Domnului a fost peste noi până aici. Am cerut paza Sa și a venit. Drumuri bune tuturor! Și nu uitați, rugați-vă la plecare și la venire și, conduceți prudent! Doamne ajută!
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.