Suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru faptul că țara asta are oameni cu inimă mare. Pentru ei merită să lupți, să trăiești, chiar sa mori ( cea din urmă nu mai este necesară, a murit Hristos și e suficient).

Un simplu apel pe Facebook, iar oamenii buni au simțit îndemnul Duhului Sfânt și au sărit cu banii lor, frigidere, canapele, mașini de spălat, mobilier, paturi, haine etc. Nu pot aminti tot ce s-a adunat și a umplut un TIR și un microbuz. Da, chiar mai există oameni miloși.

Cea mai mare onoare pe care Hristos mi-a făcut-o pe acest pământ este sa păstoresc o Biserică precum Betleem. Vie, vibrantă, slujitoare, misionară și plină de dorința de implicare în orice lucrare bună. Capacitatea voastră de coordonare și strângere de ajutoare este uluitoare.

La destinație am găsit oameni frumoși, foarte frumoși! Moții sunt oameni sinceri, liberi, gospodari, iar cerul parcă e mai strălucitor strecurat prin ochii lor. Oamenii munților au cugetul mai curat și mintea limpede. Am învățat foarte multe de la voi.

Când o clipă își întoarce Dumnezeu privirile, poate rămâne prăpăd în urmă. De motive nu merită să vorbim, câte blesteme și înjurături se înalță spre Dumnezeu zilnic, ce preocupări legislative au aleșii noștri de la nivel înalt, să nu ne mire faptul că uneori norii se mai dezlănțuie.

Într-adevăr, oamenii au fost devastați de prăpădul viiturilor. Copaci smulși din rădăcină, case umplute peste ferestre de ape, oameni deznădăjduiți, cu mobila umflată de la apă, cu frigidere distruse și saltele umplute cu mâl. Doamna M. a pus o folie peste salteaua plină de mâl să își poată culca cei patru copii.

Nimeni nu se mai gândește la lux, răutate sau alte lucruri, toți cei afectați se gândesc doar la supraviețuire. Două doamne nu își vorbeau de 20 de ani, nenorocirea le-a făcut cele mai bune prietene.

Mulțumim Domnului pentru tot suportul Său.

Fratele păstor Marcu Blăjan ne-a primit cu brațele deschise. Pare a avea nume predestinat. Un om mai blajin și mai blând, rar am văzut în viața asta. A alergat după noi ca un tânăr de 30 de ani fără a se plânge de ceva. Respectat de toți, indiferent de rasă sau confesiune. Un om vorbit de bine, cum se cuvine sfinților. Iar sora Lidia, încununează slujirea dumneavoastră cu dăruirea dânsei de mamă și slujitoare a cerului.

Fratele păstor Oliver Sturdza. Un om cu o inimă mai mare decât el însuși. Atâta energie și entuziasm în slujirea oamenilor, de asemenea nu întâlnești zilnic. Dănuca, așa cum îi spune fratele Oli soției, este la fel o femeie modestă și slujitoare. Naomi Sturdza și ceilalți copilași, sunteți o familie minunată!

Echipa din Săcălaz. Mulțumim Andreas pentru inițiativa de a ne ajuta în acest proiect! Mulțumim Bisericii pentru dărnicie, vouă, tineri minunați, pentru implicare.

Paul și Ionuț. Fântâna curățată de voi are apă, limpede ca inima voastră slujitoare.

Vali și Gabi. Voi ați fost puși în „locurile cele mai de jos”. Acum purcelușii au din nou căsuță:). Dar am rămas uimit că nu ați comentat o clipă sarcina primită, și ați slujit cu atâta bucurie. Să știți că pe toate fronturile am fost mânjiți până după urechi, cu de toate. De la mâl, ulei ars, păcură, noroi și altele.

Mihai și Ioan. Tanti Silvia nu vă va uita niciodată. Nici Dumnezeu. Ați urcat acolo, ați văzut nenorocirea acestei femei, nu ați venit nici la masa cu noi. Ați dormit acolo în baracă. Doar voi și drujba și lopețile, sapa, târnăcopul, roaba și Dumnezeu. Îngerii au fost martori la fiecare metru liniar de lemn tăiat și manevrat de voi. A fost o onoare să vă cunosc.

Alexandra, Lois, Rebeca, Amiela, Carlos, alergătura voastră neobosită pe munte, prin văi, prin mâl și igrasie, prin praf, prin iarbă necosită, nu va rămâne nerăsplătită. Slujirea voastră prin cântare, rugăciune și alimente, și carat de haine și mobilier a ajuns în ceruri. Filip, lacrimile tale în mijlocire au ajuns până la tronul lui Dumnezeu!

Naomi, Emy, Melania, Izaura și Raluca. Mâinile voastre vor fi martore la răsplătirea voastră, cât și mulțumirea din ochii doamnelor pe care le-ați ajutat cu atâta dăruire, fără a vă da înapoi de la curățatul mâlului. Ați demonstrat că o domnișoară poate fi elegantă și frumoasă și în același timp harnică și slujitoare.

Mulțumim echipei de la Betleem, de la frații din comitet, din Consiliu, fiecare ați sărit și ați pus umărul la treabă. Sami și Ovidiu pentru asigurarea recepției mărfii. Mulțumesc frate Cristi Dan pentru însoțirea și devotamentul arătat în această misiune, fără tine lucrarea ar fi fost mai puțin eficientă.

Frate Costică Florea, fără tine asigurarea transportului ar fi fost imposibilă. Cu atâta dăruire ați venit cu tirul personal, ducând nevoiașilor cele adunate. Dumnezeu să își aducă aminte de fapta asta. Ne rugăm pentru casa voastră. Mai povestim în cer!

Mulțumim sora Eta Furdui pentru ajutor și ospitalitate. Sunteți minunată.

Domnule primar, Eugen Furdui, ne-ați onorat cu timpul acordat nouă, cu momentele de rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Au rămas în urma noastră zâmbete, hotărâri de botez, oameni eliberați de vrăjitorie, blesteme rupte în Numele lui Isus, lacrimi de bucurie, urme de speranță, binecuvântări ale oamenilor, dar și inimi frânte (ale noastre) că am reușit să acoperim atât de puțin dintre nevoile oamenilor năpăstuiți de necaz.

Ne vom întoarce!

Dumnezeu să ne aibă în paza Sa, pe toți!

Suntem la curent cu dezastrele meteorologice care au devastat o mare parte din Europa, iar țara noastră a fost de asemenea măturată de viituri. Nu îi putem ajuta pe toți financiar, dar cu rugăciunile noastre, putem. A venit vremea să punem umărul la treabă și să predicăm Evanghelia cu fapta.

Alături de conducerea Bisericii BETLEEM Arad am hotărât să avem o campanie de ajutorare pentru zonele afectate de inundații din judetul Alba. De asemenea, am avut o ședință de consiliu la nivelul Departamentului Județean de tineret, unde am convenit să începem această campanie de ajutorare la nivel mai lărgit.

Avem pregătit un tir și un microbuz, pe care le vom încărca săptămâna viitoare (cât mai repede) și ne vom deplasa în zona afectată. Am discutat cu fratele păstor Oliver Sturza despre nevoile urgente și acesta mi-a răspuns: „Imaginați-vă că oamenii nu mai au nimic. E nevoie de saltele, mese, paturi, frigidere, mașini de spălat, pături, perne, alimente etc.”

Știm că nu vom putea ajuta la recuperarea tuturor pierderilor prin această campanie, dar puținul nostru pus lângă alte astfel de fapte ale semenilor, vor aduce o urmă de speranță dragilor noștri frați moți.

Vom atașa câteva poze și conturile Bisericii noastre pentru cei care doriți să faceți donații.!Cu specificația SINISTRAȚI ROȘIA MONTANĂ! Vă asigurăm de maximă transparență și credincioșie în gestionarea bunurilor adunate. Am improvizat un depozit temporar pe strada Poetului, Arad, în clădirea Bisericii vechi Baptiste (lângă cortul Bisericii Betleem) Nr. 72, în fiecare seară la orele 19:00 vor fi oameni care vor prelua alimentele și donațiile dumneavoastră.

Persoana de contact: 0749 200 543 Sami.

Totodată, săptămâna viitoare vom avea nevoie și de zece voluntari cu lopeți și alte unelte, pentru a merge fizic pe teren și a ajuta oamenii să îndepărteze molozul din case.

Cât avem prilej să facem bine la toți.

Vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze.

Ajutoarele se vor strânge până luni, 26.07.2021, fiindcă intenționăm să plecăm luni sau marți înspre Roșia Montană.

Cât să mai plângă mama?

Cât să mai plângă mama
pentru tine,
Băiete, tu
Și fată dragă?
Cât să mai fie tatăl necăjit
De vorbe de ocară,
De banii cheltuiți în vânt,
De viața ta murdară?

Cu ochii ei zâmbind spre cer
Când ai venit pe lume,
Și mâinile-i calde și moi
Întinse cu iubire
Și dorul ei arzând în piept
Viu, Domnului să I te-nchine.

De ce acum
În urma ta
Lași lacrimi fără număr?
Pe-obrazul ei
Curat și sinceri
Sapi riduri după riduri.

Nu știi că fericirea ta
Atârnă în cinstire?
De mama ta,
De tatăl tău
De a lor bucurie.

Cu vorbe aspre
De aspidă
Și cu priviri ostile,
Îți răsplătești ai tăi părinți
Și speri la fericire?

Aceeași mamă încrețită
De ani și suferință,
Ascunde-n sufletu-amărât
Iubire și credință.

Când tu te-ndrepți
Spre locuri sumbre,
Cu fii ai nopții lumii
Ea e plecată pe genunchi
Pân’ la apusul lunii.

Să nu o vezi dușman în sine,
Să nu-ți fie rușine,
A-mbătrânit dorinduși sincer
Ție să-ți fie bine.

Vei fi părinte în curând
Și vei culege roada
A tot ce-ai semănat râzând,
Lăsând părinții lăcrimând
Să știi că vei da seama.

Azi, te îndemn să fii cinstit,
Să recunoști greșeala,
Să o repari cum se cuvine
Și vei primi iertarea.

Cât iartă un părinte-n viață
Doar Dumnezeu o știe.
O fiule rătăcitor!
Ce pribegești departe,
Pentru părinte ești tot fiu
De lași orgoliile firii
Și viciile toate.

Adună-ți forța ce-o mai ai
Și ia-ți locul la masă.
Cu dragoste ești așteptat
Să te întorci acasă.

De vei privi mândru, semeț
La ultima chemare,
Vei mai găsi doar un baston
Și soba și-ochelarii,
Și prăbușit vei plânge-n pumni
Că n-ai cerut iertare.

De-aceea fiule te-ntreb:
Cât să mai plângă mama?
Dac-a plecat dintre cei vii,
Mai du-i o floare la mormânt
Și pune-i îngânând, plângând
Că nu a plâns degeaba.

Iar de trăiește nu uita
Să-i fii o mângâiere,
Sulejete-I cerului cât poți
Mama în rugăciuni fierbinți
Lui Dumnezeu îi cere.

Oferă-i floarea cea mai scumpă,
Cât îi simte mirosul.
Cinsteste-ți tatăl cât e viu,
Curând vei sta lângă sicriu
Și nu vei mai putea să știi
Vei plânge că e prea târziu…

Soare și vreme splendidă pe care o admiram cu familia pe frumoasele câmpii mănoase cu grâu ce așteaptă a fi treierat în Câmpia Română, traversând-o pe Autostrada Soarelui spre București.

În zona Medgidiei, se vedea puțin plumburiu cerul. Singura informare pe care am primit-o a fost atenționarea de ceață densă în următorii 5 kilometri primită pe GPS prin satelit. Am adaptat viteza la condițiile de drum și am continuat deplasarea cu precauție. Cinci panouri de informare electronică avem pe o rază de 200 de km de autostradă, dar da, nefuncționale.

Mi se părea dubios că din contrasens nu veneau mașini. La mai puțin de 5 minute în fața noastră vedem un echipaj de poliție, apoi altul și ambulanțe fară număr. Grăbiți spre a ajunge pe litoral, niște semeni au ignorat vizibilitatea redusă și au creat patru puncte de carambol consecutive la câteva sute de metri distanță. În total 55 de mașini au fost zdrobite în carambol și peste 150 de oameni.

„Aici trebuie activat planul roșu” îi spun soției, și așa a fost. Zeci de ambulanțe SMURD de pe raza județelor limitrofe au fost dislocate, militari, pompieri, descarcerări etc.

Dragi semeni!

Oricât de tare v-ați grăbi, respectați pe cât se poate condițiile meteo, limitele de viteză, cumpătarea în mânuirea cailor putere de sub capotă. Știu că suntem stresați și ne grăbim să ajungem la relaxare, dar mai bine ajungem cu 30 de minute mai târziu decât niciodată. Cu o seară înainte un puști de 21 de ani și-a luat cu el în mormânt cei trei prieteni după ce s-a urcat băut la volan.

Dacă noi nu ne vom schimba, nu ne vom educa, nu vom cere ajutorul lui Dumnezeu peste noi când plecăm în călătorie, se lasă cu dezastre, lacrimi și din păcate și sicrie. Nici drumurile nu sunt atât de bune, nici mașinile atât de sigure precum credem.

Încă o dată putem să spunem că mâna Domnului a fost peste noi până aici. Am cerut paza Sa și a venit. Drumuri bune tuturor! Și nu uitați, rugați-vă la plecare și la venire și, conduceți prudent! Doamne ajută!

Să mijlocim pentru familiile Șerban Gianina (Mihaela) și cei doi băieței, și Costea Alina și copiii Timotei și Genoveva, care trec prin momente grele, pricinuite de pierderea celor care au fost Claudiu și Iosif.

Tragedia de la Zerind a îndoliat Covăsânțul. În urma accidentului rutier de azi noapte, cei doi cumnați și-au pierdut viața. Astăzi, două surori au rămas văduve și 4 copii au rămas orfani.

Domnul i-a chemat acasă pe acești doi frați ai noștri și El se obligă a fi apărătorul văduvei și al orfanului. Cu un Dumnezeu puternic în cer, voi, cei rămași, nu veți fi niciodată singuri.

Ne întristăm și noi cu privire la cei care au adormit, dar ca unii care avem nădejdea că în curând ne vom vedea la Marea de cristal.

Acest eveniment nefericit ne-a zguduit pe toți și a lăsat în urmă lacrimi de durere și multe întrebări. Să știți că plângem împreună cu voi.

Iosif (Lila) și Claudiu au fost oameni minunați, slujitori, credincioși Domnului, ne-am intersectat de atâtea ori prin slujire, v-am avut oaspeți, dar Dumnezeu a îngăduit să vă facă transferul mai repede acasă.

Mângâiere și putere familiei apropiate și lărgite, Duhul Sfânt, Mângâietorul să vă ridice moralul și suferința. Sănătate Alinei și Gianinei (care au fost și ele implicate și rănite în accidentul rutier), sunteți în rugăciunile noastre!

Accident mortal pe DN79 Arad-Oradea. Două persoane au murit, la Zerind

Întotdeauna diavolul va intra în familia care merge foarte bine precum Adam și Eva în Eden. Doar cu niște părinți neascultători poate crea un mutant ucigaș precum Cain.

Faraon va considera forever că sunt prea mulți băieți evrei. Toți aceștia trebuie uciși, să rămână doar fete, care să completeze haremul imperial faraonic.

Prea mulți I Cabozi se nasc astăzi! Da, când tații se compromit și mor loviți năpraznic în războaie de ei provocate, soțiile se ghemuiesc și nasc fii fără slavă.

Pentru toți copiii crescuți de stradă și care își bat joc de sfinți sunt antrenați urși pentru a-i ucide. Nu știu ce îi va ucide pe dependenții de tehnologie, probabil bătrânețea la 30 de ani.

Nu trebuie să fie o boală năpraznică să distrugă psihic un Ioram, care face ce este rău înaintea Domnului, e suficient să aibă o mamă idolatră și preacurvă ca Izabela și un tată lacom de avere ca Ahab.

Chiar ucenicii și slujitorii sunt ispitiți să certe copiii care vin la Isus. Uneori și în biserica ci ne deranjează mieunatul îngerașilor mici.

Când părinții se compromit nu se gândesc o clipă că s-ar putea, copiii lor să ajungă sclavi în Babilon. Dar slavă lui Dumnezeu că și acolo are oameni de caracter și inteligenți ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Cărora decanul Așpenaz le poate schimba numele, dar niciodată caracterul.

Ne-am bucurat ani de zile de alocațiile generoase ale europenilor, dar acestea vin la set cu o dramă. Ei vor pretinde cotă parte din copiii noștri. Nimic nu e gratis pe pământ. Ce câștig când pierd ceva și ce pierd când câștig ceva. Asta ar trebui să răsune în mințile noastre.

Lăsăm copiii pe mâinile lor de dimineața până la ora 17:00. Le vor băga ce vor ei în minte cele 9 ore. O, da! Părintele e prea obosit sera și prea nervos să mai repare mintea copiilor. Nici nu ai cum să repari în jumătate de oră ce a fost învățat în 8-9 ore. Apoi, da ți se confiscă dacă au chef. Au procent din copiii noștri.

Un tată ca Zaharia care nu e la pescuit în duminica tămâierii, și o mamă ca Elisabeta nu pot naște decât un Ioan Botezătorul (cel mai mare om născut din femeie). Asemenea și o femeie ca Maria, care crește fără comentarii pe Isus.

Cu o bunică precum Lois și o mamă ca Eunice, se cresc episcopi ca Timotei. Asta se întâmplă atunci când îi înveți pe copii versete din Biblie în pruncie, nu cum să folosească iPhone-ul sau cum să mintă frumos.

Ideologia de gen vrea sa ne convingă faptul că nu Dumnezeu decide sexul copiilor noștri, ci mintea umană. „Reparam” noi ceea ce Creatorul ar fi „greșit” prin naștere. Studiile arată că se înregistrează deviații grave psihice, și comportamentale în viața copiilor din zonele mai „civilizate” decât noi. Depresia infantilă pe baza crizelor de personalitate a nenorocit milioane de copii. Asta că urmare a filosofiilor curcubeice.

Vestea bună este că pentru toți copiii noștri are Isus brațe. Mâinile Sale, cât și inima sunt suficient de „large” (vorba lui Eminescu), pentru a cuprinde toți copiii noștri și a-i binecuvânta.

(Prov 17:6) Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor și părinții sunt slava copiilor lor.

Stimați părinți, nu stingeți slavă copiilor voștri! Fiți oameni de caracter. Rugați-vă pentru ei! Iubiți-i! Nu le faceți rușine pe care să nu o poată spăla deceniile.

Noi construim creșe și aftărsculuri unde să fim lăsați în pace de copiii noștri, iar ei vor construi azile unde ne vor abandona. Vor avea niste bătrâni pe cap, pe care nu îi cunosc. Angajăm bone, care compromit soții, pentru a avea venituri mai mari. Apoi le donăm tribunalele pe desfaceri de căsătorii. Treziți-vă!

Haideți să ne luăm înapoi copiii! Să ne jucăm cu ei în nisip! Să îi învățăm să mângâie o pisică! Să le dezvoltăm sentimente de milă, compasiune, binefacere. Doar așa vom crește o generație de sfinți pentru Dumnezeu, altfel vom muri abandanoți în azilele construite de mâinile noastre.

Mai este speranță. Cât mai ai copilul lângă tine, recuperează ce se mai poate recupera. Trezește-te până nu e prea târziu!