În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:
pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? 2 Corintieni 2:15-16

Fiecare dintre noi răspândește ceva în jurul lui, având drept factori mediul, educația, slujba, jobul etc. Dar apostolul Pavel vorbește aici despre mireasma cunoașterii lui Dumnezeu. În funcție de nivelul de cunoaștere „esența” parfumului variază.

Sunt oameni care răspândesc mult noroi în jur, un fel de sconcși sociali, când deschid ei gura, vorbele curg asemenea apei pe canalizare, înjurături, blesteme, injurii, calomnii, bârfe. Aceștia poluează totul în jur, iar infecția lor face victime colaterale împovărând și rănind pe cei din jur.

Niciodată să nu intri în jocul acestor oameni! Reține îndemnul apostolului: voi sunteți o mireasmă a lui Hristos. În primul rând eu îl reprezint pe Dumnezeu. Luminat de el, de forță revelației și armonia cunoștinței Sale, eu nu mă întinez. Primind prin credință imunitate la injuriile și presiunea mediului, rămân în lumină, răspândind tot parfum. Nu reușești să fii o miresmă de la moarte spre viață pentru El? Nici o problemă, fi una de la moarte spre moarte, dar tot mireasmă plăcută. Nu mediul mă motivează să fiu în vreun fel, ci Hristos care locuiește în inima mea.

Fiecare provocare inamică, socială sau spirituală, o iau ca pe o oportunitate de a-L reprezenta pe Hristos acolo. Eu reprezint imaginea cerului, sunt ambasadorul luminii, copilul lui Dumnezeu care răspândește altceva: mireasma cunoașterii Sale. Aici, în provocare se vede cât de mult îl cunoști pe Dumnezeu. Am întâlnit „creștini” care se luptă să mă convingă faptul că și ei pot mirosi urât, prin: răzbunare, bârfă, replici, vorbe grele etc. Ei sunt doar un surogat al creștinismului. Tu fii altfel!

Rămâi demn! Nu te lăsa poluat! Nu intra în jocul inamic! Răspândește frumosul, iubirea, adevărul, lumină, mireasma plăcută a lui Hristos. Iar jertfa ta va fi de un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu.

E distanțare, e pandemie, e stare de alertă, sunt cazuri multe de boală, e stres și agitație, NU TE LĂSA COPLEȘIT!

Dumnezeu…care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. 2 Corintieni 1:4-6

Apostolul scrie această scrisoare din pușcărie, unor oameni care erau liberi. Le povestește despre necazurile din Asia, despre naufragiu, împroșcări cu pietre, arest, lovituri, calomnie etc. Ce încurajare să mai aduci? Tu care ai motive să te plângi? Dar, un apostol veritabil va găsi tot timpul resurse de a transmite un gând bun.

Când au citit creștinii comozi din Corint detaliile de pe frontul lui Pavel, imediat au venit cu picioarele pe pământ, realizând că ei se stresează pentru fleacuri.

Dragul meu cititor, nu știu pentru ce te stresezi, nu știu frământările și preocupările tale, nu știu fricile și conflictele tale, nu cunosc necazul și durerea ta, dar am un gând bun pentru tine: Dumnezeu te iubește! Ești în harul Său, ești în calculele mântuirii Sale, ești un rod al iubirii de pe cruce. Pentru ce te mai stresezi?

Mângâierea implică acel alint tactil, o strângere de mână, o îmbrățișarea, nu se poate realiza astăzi, e interzisă. Însă avem metode alternative de mângâiere, avem vorbele zise sau scrise, citește-le, recitește-le și lasă-te edificat de mângâierea lor.

Mângâietorul, Duhul Adevărului, are în fișa postului această sarcină, să aducă mângâire. Oferă-i ocazia prin meditație, citire a Bibliei, cântare duhovnicească, rugăciune. Mulțumesc pentru că ai citit până la capăt! Te îmbrățișez!

Poezie scrisă cu trei zile înainte de accidentul care ar fi trebuit să fie mortal. Dar Dumnezeu a avut milă!

În clipe,
Am sclipiri de soare,
Minutul,
E belșug de har.
Și fiecare oră
E o sărbătoare,
Iar la finalul zilei
Am lacrimi pe altar.

În ani,
Văd numai îndurare.
Viața,
E un vis de vară.
Când moartea
Cheamă lutul la odihnă,
Pășesc în veșnicie
Prima oară…
                  B. O.
                  04.09.2020 Ițcani SV

Pentru că sunt relativ nou în rândul bloggerilor din Romania, nu pot decât să fiu copleșit de numărul mare de accesări pe pagina onisimbotezatu.blog. Cu ajutorul vostru, al fiecăruia, blogul a ajuns la 150.000 de accesări.

Așa cum scriam în descrierea site-ului, aici nu găsiți nimic defăimător, senzațional, calomniator sau scandalos. Este o formă de slujire online, cu mesaje și poezii creștine, cu articole devoționale axate pe încurajare și pe zidire sufletească.

Vă mulțumesc pentru distribuiri, pentru aprecieri și pentru mesajele de încurajare! Eu voi rămâne la dispoziția lui Dumnezeu, pentru a putea primi gânduri bune pe care să le împărtășesc și cu voi!

Zi excelentă!

Clasa pregătitoare. O lecție obișnuită, cu morală magistrală. Este foarte greu pentru noi cei care „știm multe” să mai învățăm câte ceva, mai ales de la cei care „nu știu prea multe”, dar înțeleptul învață de la toate.

Ce înseamnă pentru voi copii fericiți? Enumerați câteva lucruri care fac fericiți pe copii:

Bomboane, ciocolată, role, dulciuri, suc, jucăriile, bicicleta. Sunt foarte fericit că nu am auzit: telefoane, tablete, mașini scumpe, lux, bani etc. Nu se complică deloc, doar inimioara lor curată știe exact secretul fericirii: lucrurile simple.

Stimați oameni mari! Fericirea se află la un pas distanță de fiecare dintre noi, doar prea puțini dintre noi au înțelepciunea de a o însuși.

Bucurați-vă de fiecare rază de soare, de fiecare pahar de apă, de zâmbetele celor dragi, de fiecare fir de iarbă, de viață, de sănătate, de îmbrățișarea iubiților voștri, de iubirea lui Dumnezeu. Bucurați-vă și nu mai visați cai verzi. Bucurați-vă! Fiți fericiți! Fiți originali! Nu știți calea? Învățați de la copilași, ei sunt profesioniștii fericirii. Dragă major, nu mai stai ramolit și acru! Fii fericit!

Dacă nu se face cineva că un copilaș, cu niciun chip nu va intra în Împărăția cerurilor. Avea să ne comunice franc Regele, Isus.

O zi făină! Fii fericit!

Dă prioritate și vei fi salutat, cam așa suna un proverb contemporan. Nu poți la nesfârșit să fii nemulțumit și îmbufnat că nimeni nu te respectă, nu te salută, nu te observă, dar, oare tu ai făcut ceva în acest sens?

Suntem codașii Europei la capitolul fair-play în trafic. În orașele mari ai impresia că ești la nuntă după „simfonia” caxoanelor. E drept, infrastructura lasă de dorit, de aici pleacă totul: nervi, agitație, pierderea răbdării, aglomerație, stres, întârziere etc. Dar până la condiții mai bune, haideți să ne autodisciplinăm, recuperând demnitatea și omenia, care nu au nevoie de scuze.

Azi Drumul spre Arad a fost foarte aglomerat de dimineață. Am dat prioritate tuturor șoferilor care ieșeau de pe arterele secundare. Am colecționat toate zâmbetele și aprecierile până în oraș. Unele au venit pur și simplu din bun simț, pe altele le-am smuls cu cleștele, ce mai contează. Merită să mă pornesc cu zece minute mai repede, să fiu în grafic și să pot oferi aceste mici gesturi de prioritate, generatoare de bună dispoziție.

Mi-am zis: „eu sunt România!” Dacă eu nu mă schimb atunci cum pot pretinde altora să o facă. Este fascinant sentimentul de mulțumire pe care ți-l aduce recunoștința oamenilor. Parcă simți cum tot traficul se fluidizează, se detensionează, simți că se schimbă lumea. Chiar se schimbă, pentru că mediul tău înconjurător este lumea, iar dacă mediul e toxic, ai menirea de a-l vindeca.

Dă prioritate! E gratis! Ziua ta va fi mai bună, vei fi cu mult mai fericit, iar semenii vor fi aidoma. Dacă eu nu mă schimb, atunci cine? Dacă tu nu te schimbi, atunci cine?

Haideți se poate! Nu se îndeamnă nimeni? Dăm noi startul: Start la prioritate!