Zece(10) sfaturi pentru o viață sănătoasă

Suntem ființe tridimensionale și pentru o viață armonioasă avem nevoie de un raport de echilibru între cele trei părți componente ale ființei noastre: trup, suflet și duh. Sunt oameni care investesc foarte mult în trupul lor și sunt tot nefericiți, alții foarte „spirituali” o i-au înainte spiritualicește și își maltratează propriile trupuri, iar alții uită că au suflet, conștiință, intuiție. Propun un ghid practic de echilibrare a ființei umane, care te ajută să te bucuri de fiecare taina a vieții.

1. Odihna. A nu se confunda cu somnul! Ziua are 24 de ore. 8 ore muncim, 8 ore dormim, 8 ore sunt pentru odihnă, socializare și relaxare, fizică, intelectuală și spirituală. Nu fura din timpul somnului, astfel știrbești propria fericire. Neglijarea odihnei este responsabilă cu generarea a 80% dintre boli.

2. Nu mânca pe fugă. În primul rând este important să mâncăm sănătos. Recomand consultarea sau sfaturile unui nutriționist. Dar nu mânca pe fugă, nici continuu, fii ordonat și respectă orarele principale din zi, dar ia-ți suficient timp să mănânci în tihnă.

3. Mișcarea. Lucrează. Lipsa unui loc stabil de lucru poate crea dezechilibre, și ai timp de pierdut. Dacă locul de muncă este unul predispus sedentarismului, recomandat ar fi să practici un sport. acesta asigura sănătatea psihică și fizică a organismului.

4. Rugăciunea. S-a constatat că mersul la biserică săptămânal și rugăciunea zilnică scad cu 80 % predispoziția la boli fizice, psihice și emoționale. Roagă-te! Comunicarea cu Dumnezeu hrănește duhul tău, iar un duh sătul de Hristos biruiește războaie spirituale.

5. Postul. Este cunoscut deja beneficiul postului regulat (recomandat o zi pe săptămână și de medici), care crește capacitatea de luptă a organismului tău, organele interne se odihnesc, dorințele senzoriale se temperează, iar puterea spirituală crește exponențial. Postul lungește firul vieții.

6. Meditația. Bunica soției mele a plecat în veșnicie la 93 de ani, chiar de ziua ei. Toată viața cât am cunoscut-o am stiut-o citind, a murit citind, zeci de pagini pe zi. Cititul și meditația edifică personalitatea umană, deschide orizonturi și crează bună dispoziție. Citește cărți nu doar titluri pe net, dezvoltă-ți cultura holistică, să nu fii complexat la mesele oamenilor educați.

7. Iubirea. Iubirea este ca o rădăcină pivotantă a existenței noastre. Oamenii care nu iubesc și care nu sunt căsătoriți mor în medie cu zece ani mai repede. Nevoia de a oferi iubire, aproape că devansează nevoia de a primi iubire. Sunt mult mai fericit iubind, daruindu-mă, oferind atenție și bună dispoziție, decât primindu-le pe toate acestea. Nu mai aștepta iubire! Oferă tu, iar fericirea îți va surâde în prag de dimineață! Iartă! Iubirea iartă, iar neieretarea generează boli psihice.

8. Credința. Viața este presărată cu multe labirinturi închise, văi adânci și munți de nepătruns. Așa cum Kierkegaard, teologul german spunea: „avem munți în viață unii greu de depășit. Atunci avem nevoie de acel salt al credinței” Credința te face alpinist! Credința eliberează sufletul de frici, anxietate și depresie.

9. Socializarea. Cât mai multă viață comunitară. Nu „anti-socializarea” rețelelor online care te deformează, „iar tu în lumea ta rămâi nemuritor și rece”, vorba lui Eminescu. Avem nevoie de relațiile interumane, să povestim, să ne bucurăm, să ne jucăm, viața solitară este în medie mai scurtă. Nu permite copilului interior să îmbătrânească, ajută-l să se bucure de lucrurile mici și simple ale vieții.

10. Pământ și apă. Pare ciudat că la final închidem sec. Da, plimbarea desculți prin iarbă uscată sau umedă în roua lui iulie, sau plivitul florilor fără mănușile de grădină sunt o adevărată terapie. Suntem pământ, iar pământul cu pământ se tratează de minune. Legat de apă, caută un izvor în apropiere și bea apă curată din stâncă, carbogazoasele, acidul, energizantele sunt de fapt potrivnice sănătății.

Dacă vei respecta aceste sfaturi, vei fi cu adevărat mai sănătos. Ori, așa cum ne învață Catena: „o inimă ❤️ sănătoasă iubește mai mult” dar și trăiește mai mult. Sănătatea este darul lui Dumnezeu, dar întreținerea ei intră în responsabilitatea noastră.

Vă doresc din inimă ❤️ multă sănătate!

In memoriam Nicolae Monda (Cuvin)

Îl știu pe fratele Monda de vreo 15 ani. Mi-a fost drag de el pentru că pe lângă apartenența la aceeași Împărăție (a lui Hristos) aveam o pasiune comună: Poezia. Recita poezii lungi, cu mult har și pasiune. Asta era slujba lui și o făcea cu bucurie. Compozitor și recitator înzestrat cu dar deosebit.

Mulți dintre locuitorii comunei Ghioroc îl știu și în alt mod, ca asistentul medical care a fost multe decenii în slujba oamenilor. El era acolo unde puțini preferau să ajungă, la căpătâiul celor suferinzi. Mulți ați fost tratați și mângâiați de dânsul. Probabil și-a dorit ca un copil sa îi urmeze exemplul, așteptările au fost chiar depășite. Ovidiu a dus mai departe ștafeta, astăzi e medic, chiar unul devotat.

Fratele Monda a adormit ca un bunic fericit. După o căsătorie de aur care se întinde pe cinci decenii, din care au rezultat 8 copii, 40 de nepoți și peste 20 de strănepoți, majoritatea slujitori ai Domnului, care astăzi alcătuiesc o mare parte a fanfarei Bisericii din Cuvin. Colaborez cu ei de ani de zile, îi știu de copii, mi-au fost elevi, acum sunt oameni mari la casele lor, dar tot slujitori Domnului.

Fratele Monda a avut parte de moartea celor neprihăniți. La cei 85 de ani fără o săptămână, parte a categoriei oamenilor foarte tari, a plecat la Regele pe care L-a slujit. Lasă în urmă copii, gineri, nepoți care sunt credincioși Marelui Stăpân. Asta sugerează faptul că a fost un tată bun, care a condus familia pe Calea Împărăției.

Unul dintre pionierii credinței evanghelice în zonă, făcând parte din prima generație de credincioși penticostali, fratele Monda a mers la odihna. Afară e frig. A început să ningă, chiar abundent. Este un frumos covor alb, care presară drumul spre veșnicie al unui bunic și străbunic fericit.

Voi, care ați rămas, știu că veți vărsa lacrimi. E normal, suntem oameni cu emoții, dar avem nădejdea revederii în cer. Aveți motive să fiți onorați, având un străbun ca el, ca fratele Nicolae Monda. Ne vom vedea în veșnicie!

In memoriam Neluțu Purtan (41 ani)

Neluțu era un om bun. Un om blând, cu un caracter bun, domol și liniștit. Avea așa un farmec aparte în abordare. Modestia lui, ușor discret în public, îți lăsa impresia unui om timid, retras și care nu ar vrea să fie în conflict cu nimeni. Un soț și un tată harnic și implicat. Slujea prin cântare împreună cu Melinda, și copilașii lui care mi-au fost elevi (printre cei mai buni).

Cu fratele Daniel și Lenuța Purtan suntem prieteni. Ne știm de mulți ani, aproape de 20. Am fost la ei la masă de multe ori, o familie minunată, care astăzi trec prin această încercare greu de îndurat. La masa tot timpul eram cu Neluțu, Cristi, Lidia și familiile lor, după ce slujeam la Galșa la biserică. Două mese care tot timpul erau pline, de bunuri, armonie și iubire frățească.

Ce sa vă pot spune, frumoasă familie, prieteni dragi? Ce să vă spun mai mult decât faptul că Neluțu a ajuns înaintea noastră la locul de odihnă? Dincolo de lacrimi, durere, necaz, să vă păstrați vie speranță revederii la marea adunare a sfințior, atunci când glasul unui arhanghel va suna cu trâmbița lui Dumnezeu.

Ne doare…! Vă suntem aproape! Vă iubim și ne rugăm lui Dumnezeu să vă treacă biruitori prin aceasta vale a plângerii. Viața este presărată cu suferința, cu doliu, dar este unul temporar, iar apoi va veni Împărăția, unde nu vor mai fi nici lacrimi, nici durere, nici cimitire, nici înmormântări, nici operații, nici boli, nici orfani. Dumnezeu asigură suficiența bucuriei.

Dragă Meli, Vanesa și ceilalți copilași și nepoți, de astăzi deveniți prioritate pentru Dumnezeu. El este apărătorul văduvelor și al orfanilor. Era atât de fericit că și-a terminat casa pământească pentru copii, la care a lucrat foarte mult, dar Dumnezeu l-a chemat la casa din veșnicie, să fie mai aproape de inima Sa.

Ne vom vedea în curând, dragă Neluțu!

Un gând bun de bobotează

Boboteaza sau epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către creștini. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie[1] sau Epifanie care se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.

Botezul Domnului este un model pentru fiecare dintre muritori. Domnul Isus nu era obligatoriu să se boteze pentru că era sfânt, dar a făcut lucrul acesta pentru ca omul să înțeleagă faptul că botezul nu este o opțiune, ci pentru cei care vor sa fie mântuiți(salvați), botezul este un act obligatoriu și al deciziei personale, și nu se negociază.

Domnul Isus s-a botezat, Ioan a botezat foarte mulți oameni, apostolii s-au botezat, după înviere erau deja vreo 500 de frați botezați, la care Isus se arată. În ziua cincizecimii s-au mai botezat vreo 3000, călătoriile misionare ale apostolului Pavel au lăsat și ele în urma zeci de biserici în tot imperiul Roman. Toți părinții bisericești s-au botezat, iar până în zilele noastre sunt milioane de oameni care s-au botezat în toate țările și culturile de pe glob.

Citind Biblia, în urma nașterii din nou și eu m-am botezat, părinții mei, frații mei, de când sunt în slujire am botezat zeci, chiar sute de oameni cu botezul propovăduit de Isus. Am botezat oameni cu vază și săraci, femei și bărbați, tineri și bătrâni, activi și muribunzi, pe toți în urma mărturisirii personale înaintea lui Dumnezeu a credinței lor în mod public și conștient. Le-am administrat botezul în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.

Sfânta maica Domnului avea să spună la nunta din Cana: „faceți tot ce vă va zice El!”

Acesta este îndemnul meu pentru toți muritorii, același ca al doamnei Maria(mama Mântuitorului): faceți tot ce vă spune El, la care adaug, dar faceți și AȘA CUM vă spune El!

Șase pași obligatorii spre mântuire:

1. Cine aude cuvântul. Credința vine în urma auzirii, înțelegerii, convingerii personale;

2. Cine crede. Asumare cerebrală și emoțională a convingerilor duhovnicești, neforțate;

3. Se pocăiește. Manifestarea regretului pentru păcatele comise, mărturisirea și renunțarea la ele;

4. Și se botează. Actul benevol, administrat prin scufundare a individului care cere asta implicând voința;

5. Și se sfințește. Asumarea faptică a credinței prin roade vrednice de pocăință, practicate prin Duhul Sfânt.

6. Perseveranța până la capăt. Dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

Acesta va fi mântuit. Gânduri bune tuturor! Asta ne învață boboteaza!

Pentru că ești OM, Te iubesc! Oricine ai fi!

Avem tendința de a judeca omul după înfățișare, după slăbiciuni sau chiar patimi pe care le are. Ne formăm prejudecăți, dezvoltăm resentimente față de ei prin prisma acțiunilor lor. E firesc să fie așa, dar nu e corect. „…Dumnezeu a iubit lumea că a dat pe Domnul Isus, ca ORICINE crede… să aibă viață veșnică.”

Iubeșe omul! Detașeaza-te de aparențe! Eram student la un program de master în Timișoara. În intersecția de la punctele cardinale, am avut un accident cu motocicleta. Tipul elegant și „civilizat” responsabil de accident, a plecat și nu l-am văzut până în ziua de azi. Dar mie viața avea să îmi de-a o lecție grăitoare.

Un grup de vreo 6-7 motocicliști, cu motociclete tip chopper, cu piercinguri, plete, fiare, dinți de oțel pe la umeri, coate și genunchi, cu ciucuri pe la ghidon și mănuși, tatuați în toate felurile mi-au salvat viața. Doi au oprit circulația în toate sensurile, doi au ridicat motocicleta mea boțită bine, iar ceilalți s-au ocupat de mine cum nu aș fi visat vreodată. Mi-au testat echilibrul, mâinile, capul, m-au întins pe iarbă, cu o căldură în voce și o grija excepțională m-au pus pe picioare. „Colegul, totul e bine? Suntem aici! Te ducem la spital?”

Poate dacă îi întâlneam într-un pasaj subteran de metrou, noaptea aveam alte gânduri, dar am văzut în ei caracter, bun simț, milă, bunătate, grijă, compasiune etc. Acești oameni au în ei chipul lui Dumnezeu. Fiecare om care se naște are chipul și slavă lui Dumnezeu, grija noastră este să îi canalizam spre Hristos, iar acel chip dumnezeiesc trebuie revendicat.

Aceeași ispita au avut-o iudeii cu Zacheu. Ce e drept, să fii vameș era un mare dezavantaj, erai urât de toți. Vameșii aveau același statut cu prostituatele. Și unii și alții/altele, au chipul lui Dumnezeu, iubiți-i! Aveți respect pentru om. Și el este fiul lui Avraam. Vorba lui Ioan Slavici: „Una dintre marile mulțumiri ale vieții este să te știi om bun”

Când au văzut lucrul acesta, toți cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam. Luca 19:7-9

Iubeșe omul! E coleg de planetă cu tine. Arată dizgrație pentru păcat, dezacord, dezaprobare, dar nu uita că sufletul trebuie recuperat. Asta a făcut Hristos. Nu a privit la aparențe, la culoarea pielii, la naționalitate, El îi iubește pe toți, dar îi va duce în cer pe cei care acceptă iertarea.

Omule, oricine ai fi, TE IUBESC! Semnat …ISUS…

Cum să fii mai fericit în 2021?

Cine este omul care dorește viața și vrea să aibă parte de zile fericite? Psalmul 34:12

Sute de mesaje, chiar mii, ne urăm, ne dorim fericire, bucurie, împliniri, dar oare ne creem cadru pentru asta? Suntem pregătiți pentru ea? Vă invit la o introspecție responsabilă care ne ajută să fim mai fericiți.

1. Cum stai cu cinstirea părinților? Este prima condiție și piatra de căpătâi a fericirii, articolul 5 din decalog. Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, că să fii fericit…Exodul 20. Indiferent de vârsta lor sau a ta, părintele merită să fie cinstit, iar tu meriți să fii fericit.

2. Ai păcatele iertate. În psalmul 32, regele David ne lămurește cum este cu boala și suferința devastatoare a păcatului, rezolvat doar prin jertfa lui Hristos. Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit. Dacă te pregătești de revelion, dar ai păcate nemărturisite și neiertate azi, poți primi milioane de mesaje de fericire, tot doliu va fi în cugetul tău.

3. Fericirea redefinită de Isus. Predica de pe munte, Matei 5:1-12

Ferice de cei săraci în duh = dependenți de Dumnezeu, căci a lor este Împărăția cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, pentru păcatele lor, căci ei vor fi mângâiați!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Ei se aseamănă cu Blândul Păstor Isus.
Ferice de cei flămânzi și însetați (nu doar după platoul culinar de revelion) ci după neprihănire, căci ei vor fi săturați!
Ferice de cei milostivi, nu doar de sărbători, ci tot anul, căci ei vor avea parte de milă!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Cugetul curat este un izvor de fericire. Cugetul întinat e cimitir ambulant.
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! Ești un copil al lui Dumnezeu? Urmărești tu pacea?
Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Dacă vrei cu adevărat să fii fericit pe anul 2021, nu mai căuta o formula magică, nici nu căuta răsfățul cărnii, al firii pământești, trebuie doar să te aliniezi vii lui Dumnezeu, să te lași umplut de Duhul Său cel Sfânt, să ai cugetul curat și inima curată, să accepți sângele lui Hristos sa te curățe și vei fi cel mai fericit om.

Adolescența lui Isus

În această seară Live pe pagina DomnulViu. Dacă ești adolescent sau preadolescent sau poate ai copil preadolescent, haideți împreună cu noi de la ora 22:00 în această seară. Vom învăța împreună câteva lucruri din adolescența desăvârșită a Mântuitorului nostru. Vom avea și sesiune de întrebări și răspunsuri.

https://www.facebook.com/events/729705391299314/?sfnsn=scwspmo

AICI AVEȚI LINKUL DE ZOOM PRIN CARE PUTEȚI ÎNTRA ÎN DIRECT CU NOI.

https://us02web.zoom.us/j/853246636?pwd=RDBCcExVRE5IWnorak50anZqOEFhQT09

Shalom Benjamin Netanyahu, shalom Ierusalim!

Un scurt mesaj video care merită ascultat și ne arată că Dumnezeu ascultă rugăciunile. Pacea Ierusalimului este pacea planetei. Dacă în Israel e pace și noi ne bucurăm de pace, dacă binecuvântăm pe poporul lui Dumnezeu, vom fi binecuvântați deopotrivă.

Nu cred că există vreo religie pe fața pământului care să iubească mai mult o națiune întreagă, fundamental diferită și de altă religie și orientare spirituală, așa cum Creștinismul iubește pe poporul evreu. Nu doar declarativ, în bisericile evanghelice se fac adesea rugăciuni pentru Ierusalim, pentru evrei, pentru pacea din Orientul mijlociu.

Nu avem așteptări prea mari de la pământ, care conform Bibliei se pregătește de epuizare, dar cât trăim suntem datori să ne rugăm pentru pace, iar cum altfel, decât cinstind pe Domnul Păcii. Hristos!

Pacea să fie între zidurile tale și liniștea, în casele tale domnești! Psalmul 122:7

Dar ceilalți 90% unde sunt?

Isus a luat cuvântul și a zis: „Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți 9 unde sunt? Luca 16:27

Au trecut sărbătorile. Au trecut colindele, așa cum au trecut. Am petrecut cu familia. Începem să adunăm instalațiile, ne numărăm banii (categoric sunt mai puțini). Și atât? Doar atât?!

Din păcate, da. Pentru unii asta este tot. 90% dintre leproșii vindecați dintr-un foc de Isus și-au văzut nestingheriți de drum. Nu se mai vorbește nimic despre ei. Au trăit sărbătoarea, euforia vindecării, apoi cel mai probabil au mers la chef și cam atât. Ce mai știm este că au produs o durere foarte mare în inima lui Isus care, dezamăgit, avea să întrebe contemplativ: Oare nu au fost curățițiți toți zece? Dar ceilalți nouă unde sunt? Și face o pauză, apoi respiră adânc… apoi suspină… și… merge mai departe.

Aceeași întrebare răsună și astăzi: OARE NU AU COLINDAT TOȚI? NU AU ZIS TOȚI CĂ SE BUCURĂ DE FAPTUL CA AM VENIT ÎN LUME? ÎMI PLÂNGEAU DE MILĂ CĂ M-AM NĂSCUT ÎN FRIG, ÎN STAUL, ÎN IESLE? CĂ ÎȘI ADUC INIMA LA ALTAR CA DAR? Dar ceilalți 90% unde sunt?

Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.
Matei 7:21

Iubiților, nu este suficient să cânți „Domn’ Domn’ să ‘nălțăm”, haideți să facem un pas mai departe de teorie, de declarații, de vorbe, haideți să îl iubim pe Dumnezeu cu toată ființa. Oare nu aceasta este esența legii? De parcă nu am ști că aceasta este singura noastră șansă la fericire, și anume: a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul, cugetul, puterea.

Se îndreaptă apoi Isus spre leprosul samaritean, singurul cu bun simț și îi zice: credința ta te-a mântuit! Ceilalți 9 sau 90% au mers înapoi la discotecă să se afirme, să chefuiască, au ales să fie niște anonimi pe care în ziua de apoi nu îi cunosc. Dar tu, om cu bun simț, recunoscător și educat, astăzi vei fi mântuit, vei deveni copil de Dumnezeu și vei sta la masă cu mine în cer.

E bun procentul. Unul din zece, nu e de neglijat, dar ce se va întâmpla oare cu cei 90% de indiferenți nerecunoscători și uituci? Domnul să îi trezească!

Suntem o țară în procent de 90% creștini declarați, dar, oare 90% dintre noi unde sunt? Cum de sunt sute de biserici închise duminica dimineața, iar cele deschise au 10 bătrâni dintr-un sat de 1000 de locuitori. Oare nu au colindat toți 1000? Nu vor fi înmormântați creștinește toți? Dar ceilalți 90% unde sunt?

E foarte ușor să răspunzi în dreptul altuia, dar dacă ar fi să răspunzi în dreptul tău? Tu pe unde ești? Ce loc ocupă Isus în lista priorităților tale? Cât timp îi aloci pe zi? Să povestiți, să discutați prin rugăciune, meditație, citirea Bibliei. Aceasta este realitatea tristă a creștinismului nostru balcanic. O baltă de iluzii în care ne scăldăm liniștiți și vinovați de secole bune. Haideți să ne întoarcem cu adevărat la Dumnezeu!

Dar mai avem speranță. Dumnezeu încă mai așteaptă leproși recunoscători pentru a-i mântui, iar tu și eu putem fi unul dintre ei.

La revedere, Alice Cociuba!

Bucuria noastră ca profesori este să vedem ascendența elevilor noștri în viață, să îi vedem puși la casa lor, căsătoriți, cu un loc de muncă și fericiți. Atunci avem așa un aer de mulțumire, cumva, într-o minusculă formă am avut și noi un aport. Am foști elevi doctori, ingineri, profesori, cam prin toate meseriile din societate.

Alice însă a avut alt destin. A plecat dintre noi repede (la 21 de ani), lăsând în urmă lacrimi, întrebări, durere și fiori. Era o elevă bună la învățătură, modestă și cu foarte mult bun simț. Nu vorbea în plus, își cântărea bine cuvintele, chiar și când îi venea rândul să răspundă făcea economie de vorbe. Dar moartea vine și peste oamenii educați.

Era foarte talentata la fotbal. Când ajungea mingea la piciorul ei, se transforma imediat în gol. Chiar și băieții priveau cu oarecare invidie. Bucuroși am citit pe internet despre performanțele aduse școlii noastre din Chier, comuna Târnova prin rezultatele obținute la nivel național. Of! Ai îndoliat o comună întreagă, sau poate un județ. Ți se va simți lipsa în grupul de fete, în frumoasa Biserică „Betania” din Chier.

Alice a fost un om. Un copil bine crescut și o fată educată. Nu am avut niciodată probleme cu ea. Dar se pare că norii negri ne crează nouă, acum, probleme în a înțelege voința divină, lăsându-ne cu multe întrebări și cu puține răspunsuri.

Condoleanțe familiei. Dumnezeu să mângâie părinții, frații, rudele, dar și pe colegii mei, profesori, care am contribuit la creșterea celei care a fost Alice. Of! Expresia „A fost!” ne înfioară.

Păstrăm speranța și nădejdea că într-o zi Dumnezeu ne va strămuta într-un loc în care nu mai sunt nici lacrimi, nici durere, nici moarte.

La revedere, Alice!