Am întrebat pe Dumnezeu, și ce mi-a mai răspuns!

Am întrebat pe Dumnezeu azi dimineață dacă am reușit să căpătăm îndurare, pentru a ne lăsa la biserică.

După trei luni în care ne izgoni din Templul, după ce puse mâna pe bici și învârtindu-l a mai scos o ceată de farisei afară.

Sătul de programe, politici și stăpânire neconformă a lucrării Sale, a lovit cu biciul îndurării, izgonindu-ne din locul peste care doar El este Stăpân, iar noi am uitat.

După trei luni de interdicție, și paza învăpăiatei săbii a îngerului legislativ, credincioșii au încercat să se organizeze cu scaune în fața bisericilor, prin parcări, curți interioare, de dor după sacralitate.

Dar astăzi plouă. Vremea e gri posomorâtă, iar cenușiul cerului arată încă dezacordul divinității vis-a-vis de închinare neconformă.

Am zis atunci: Doamne, de trei luni credincioșii așteaptă să se adune, spune-mi ești supărat pe noi de nu ne răspunzi?

Iar El, cu blândețea desăvârșirii Sale, îmi răspunde:

Am calculat cu mare atenție fiecare atitudine și inima tuturor. Nu am găsit pregătiți pe cei mai mulți dintre ei. Iar aceștia nu își doresc întâlnirea cu Mine, ci întâlnirea cu ei. Cei mai mulți nu au învățat nimic. Nu s-au rugat, nu au citit Biblia, nu s-au sfințit, nu au renunțat la ei, la răutate. Am trimis ploaia să-i împrăștii.

Prefer să mă îndrept spre natură, aceasta geme sub seceta cumplită, mă ocup tot de ei, îngrijind de hrana minimă, în speranța că vor înțelege în sfârșit ceva. Dar, ca Suveran, știu că mulți tot nu vor înțelege și voi fi nevoit, în virtutea dreptății, să-i ucid.

În nimicnicia mea am insistat la Domnul și am îndrăznit să întreb: Doamne, dar sfinții? Și ceea ce mi-a răspuns m-a redus la tăcere contemplativă, la umilință și sfințire prin pocăință.

Dragul meu, sfinții s-au ales cu multe leziuni, iar perioada aceasta le prinde bine. ” Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” Apocalipsa 22:11

Mai lasă-i să stea acasă, să mai mediteze, să mai strige, să se mai trezească, să își dorească mai mult cerul. Vreau să văd la ei iubire de Hristos și cer, nu dor de programe. Vreau să văd bunătate și blândețe, roade ale neprihănirii, sinceritate și un duh blând și liniștit.

Am înțeles că sfinții nu sunt desăvârșiți încă, iar Tatăl ceresc va încununa pe cel cu dorința aprinsă după sfințire, care face din curăție virtutea supremă.

Am înțeles că sfânt nu este cel care face fapte bune sporadic, ci acel credincios care, fiind regenerat prin jertfa lui Hristos, face roade vrednice, ononorabile pentru el și divinitate.

Am înțeles că sfânt nu este cel impecabil, care nu greșește niciodată, ci sfânt este cel care strigă după ajutor și dorește curățirea și shimbarea sângelui lui Hristos.

M-a învățat Dumnezeu ca la El să nu vin cu întrebări la răspunsurile mele, ci să vin cu răspunsuri la întrebările Lui.

Mi-a spus Dumnezeu să nu mă stresez prea mult pentru unii oameni care nu au habar de pocăință, că nici El nu va face asta. Hristos binecuvintează pe cel care vrea schimbare.

Mi-a spus Dumnezeu că sfințirea personală este mult mai importantă și prioritară decât slujirea cu succes a unei biserici.

M-a ajutat Dumnezeu să văd prin ochii Lui, să simt cu inima Lui. Privind prin inima lui Dumnezeu, acum iubesc mai mult pe oameni, pe credincioși, pe sfinții din țară, care sunt toată plăcerea mea.

Iubiți sfinții mai mult decât vedetele; prin popularitatea lor vă vor transforma cel mult în fani, dar sfinții vă ajută să fiți iubitori de Dumnezeu.

Asta am întrebat pe Dumnezeu și asta mi-a răspuns azi dimineață.

Oameni răi. Muscă sau albină?

Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. Ieremia 5:26

Am să încep printr-o povestioară: „În fața unui zid se afla o muscă și o albină. Oare ce-o fi dincolo de zid? Se întrebau nedumerite acestea. Pentru a afla, zice albina, mergi să vezi. Pleacă musca, iar după ceva vreme se întoarce și zice: Vai, este extraordinar, e plin de mizerie, gunoaie, mirosuri, leșuri de animale, e un paradis pentru mine. Nedumerită, albina zboară peste zid pentru a se convinge. După o perioadă oarecare se întoarce mirată: Nu știu dragă unde ai văzut tu atâtea chestii de care mi-ai spus. Eu am colindat toată zona și nu am văzut decât pomi, verdeață, tot felul de flori multicolore! Morala? Fiecare vede ce vrea. Caracterul fiecăruia alege să vadă ce dorește. Natura muștei va fi atrasă de gunoaie, iar natura albinei va fi fascinată de parfumul florilor.

Ieremio! Zice Dumnezeu. În popor sunt oameni răi, care pândesc așa cum păsărarul pândește lațul! Dureros, nu? Foarte dureros să știi că în poporul Domnului sunt oameni care au participat la mii de slujbe și au rămas tot oameni răi. Pe ei nu îi schimbă nimic: nici pandemia, nici boala, nici falimentul, nici Dumnezeu, nici chiar moartea. Pentru că ei nu vor să se schimbe.

13 Indicii care te ajută să știi că ai de-a face cu un om rău:

1. Tot timpul e împotrivă. Nici nu te ascultă până la capăt, nu e curios de ce spui, se suprapune dialogului tău să își impună punctul lui de vedere.

2. Nu are nimic bun de zis. Când ia cuvântul, el critică, acuză, condamnă. Nu are apreciere, nu are complimente, la el totul ar trebui făcut altfel.

3. Privirea întunecată. Fugi de omul care nu are ochii la vedere! Că sunt în pământ, pe dealuri, pe lângă tine, el are ceva de ascuns: Răutate. Privirea călduroasă în ochi indică transparență, sinceritate, încredere.

4. El știe tot. Nu acceptă nici un consiliu, nu primește observații, nu se lasă înduplecat, el le știe pe toate, iar numai cum zice el este bine. Ignoră-l! Un om care nu se lasă învățat, nu va fi vrednic de a da învățături.

5. Fața curcubeu. Când este vânăt de ciudă, ba roșu de nervi, ba galben de invidie, ba negru de supărare, ba galben de frică, ba mov de răzbunare. Când aceste culori se schimbă brusc, ai în fața ta un om rău. Periculos, violent. Dă-i dreptate și fugi! Posibil să fie nebun.

6. Încordat. Omul rău nu poate fi relaxat. Toate grupele de mușchi lucrează la maxim. Mișcări bruște ale capului, pumnii strânși, bătaie din picioare, bătaie din palme, clipire obsesivă din ochi, maxilare încordate. Ei mor mai repede, asemenea câinilor foarte violenți și negri în cerul gurii, care trăiesc jumătate din viața unui câine blând.

7. Semnele îmbătrânirii premature. Părul sur( excepție moștenirea genetică), riduri proeminente, fața tăiată de gropi și șanțuri chiar, pe frunte și în jurul nasului, dinți foarte tociți de la scrâșnire. Răutatea este o boală care ucide.

8. Ocupă locuri marginale. Psihologic ei se declară împotrivă inclusiv prin locul pe care îl ocupă: pe margine, în spate, sub balcoane, pe lângă cuiere de haine, de unde pot observa tot. Arată prin aceasta lipsa de unificare cu întregul, e o formă de auto-excludere.

9. Te confruntă public. Un om cu bun simț, te cheamă deoparte, îți face observație în privat pentru că te respectă. Omul rău își va arăta lipsa de respect față de tine prin faptul că te atacă public. El nu urmărește disciplinarea ta, ci vrea să demonstreze altora ce știe el.

10. Respinge orice formă de autoritate. Acești oameni în general nu au un loc stabil, schimbă comunități, locuri de muncă, zone, chiar partenerul/a de viață. Răutatea înțeapă în toate direcțiile, iar omul rău nu poate fi stabil. Oricât de capabil ar poza nu poți avea încredere în el sub nici o formă.

11. Strică buna dispoziție. Dacă în anturaj cineva a câștigat simpatia, respectul, omul rău va avea grijă să atace personajul alfa, să îl confrunte și va strica toată buna dispoziție prin ironie, jignire, chiar atacuri verbale. El se va poziționa tot timpul contra. Și vor să prindă oameni. Așa spune Ieremia: ei întind curse și prind oameni. Asta înseamnă că au influență negativă, că fac pui. De regulă se înhaită cu oameni slab dotați intelectual, care le acceptă „filosofia”.

12. Nu fac performanțe. Neavând constanță, nu apucă să exceleze în nici un domeniu, iar în urma lor nu rămân realizări concrete. Tot ce reușesc să construiască pe termen scurt, strică imediat și părăsesc locul. Pentru ei renunțarea repetată nu constituie o problemă.

13. Nu sunt fericiți. Maurice Chevalier spunea: „Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Se otrăvesc cu propria lor răutate”. Sunt frustrați, nemulțumiți, neliniștiți, agitați și nefericiți.

Dacă ai în apropiere oameni răi, cere lui Dumnezeu înțelepciune pentru a te păzi cum se cuvine. Și ei trebuie iubiți, dar nu ești obligat să aștepți reciprocitate. Pe omul rău iubește-l, iartă-l, tolerează-l, dar dacă poți evită orice formă de colaborare cu el. Te tulburi și nu ai nevoie de asta. Dacă ai răutate în tine, ai șanse, Dumnezeu te poate schimba, trebuie doar să vrei! Dacă nu vrei, nici Dumnezeu nu te mai poate schimba.

Nu trebuie să te prefaci, caracterul de muscă sau albină va dovedi prin acțiunile tale că ești rău. Nu trebuie nici să îți ascunzi răutatea că e mai periculos. Balzac spunea că „răutatea calculată este cea mai perfidă dintre toate răutățile”. Trebuie să ceri lui Dumnezeu schimbare prin căință și lacrimi. Aici nu vorbim de nevoia unei îndulciri comportamentale, e nevoie de metamorfoza(schimbare totală) operată de Dumnezeu. Vorbim despre detronarea diavolului de la cârma ființei și predarea minții în mâna lui Hristos.

Fiți buni, că bunătatea este o felie de caracter dumnezeiesc.

O „mască” în plus sau o simplă mască

Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Matei 23:28

Deci va trebui să purtăm o mască pe gură obligatoriu pe perioada #stării de alertă. Va fi destul de greu pe căldurile acestea, dacă mai porți și ochelari este aproape imposibil. Dar regulile sunt reguli, iar prin definiție necesită un efort în împlinirea lor. Mai greu, mai ușor, până la urmă o vom asuma că nu e păcat și include respect pentru ceilalți și pe noi înșine.

Pentru alții nu e o mare problemă, o mască în plus. Sunt atât de obișnuiți cu „jocurile de rol” încât au devenit profesioniști în gestionarea de măști. Domnul Isus este foarte tranșant cu fățarnicii care își sluțeau fețele în ziua postului, luau înfățișare posomorâtă și afișau mutre neprihănite. În neghiobia lor considerau că și Dumnezeu e ca oamenii și ar prinde momelea unei impresii bune în schimbul bunătății ca fundament. Dar nu, cu Isus nu te joci: ori ești sincer, ori ești mustrat.

Dacă în viață ți-ai confecționat mai multe măști, lasă-te de meserie. Dacă poate ai făcut colecție, lasă-te de acest „hobby”, există riscul unor mari probleme. Schimbând zilnic pe măsti, te vei confrunta cu tulburări de personalitate și nu vei mai ști nici măcar tu ce și cine ești cu adevărat. Mai mult s-ar putea și oamenii să fie înșelați de ceea ce vrei să fii, iar când se vor convinge cine ai fost cu adevărat, vor fi dezamăgiți.

Regulamentul măștilor se va termina, dar „sportul” purtării și comercializării de măști comportamentale ucide integrități și caractere.

Fii tu! Fii sincer, onest, frumos! Trăiește în adevăr! Mult mai impresionant este un caracter domol și sincer, decât un ipocrit ce vrea să impresioneze prin, orice. Măștile acoperă expresii faciale și trăsături externe, dar nu vor putea camufla caracterul obez. Un caracter onest se cultivă prin practicarea cu drag a virtuților.

Aruncă masca, fii tu, chiar dacă temporar trebuie să porți o mască pentru protecție medicală. Judecata de apoi va fi un cuptor imens de măști arzânde și un morman de monștri demascați și pedepsiți după dreptate.

Frate Ravi Zacharias, aruncă-ne mantaua apologeticii!

Suntem mai săraci cu un Ravi putere. Riscăm să ajungem mai vulnerabili în fața atacurilor ideologice și filosofice, dacă nu vom cere de la Dumnezeu o inimă ca a lui Zacharias. O inimă luptătoare nu pentru dogme, nici pentru păreri (acestea sunt pentru oamenii mediocri). R.Z. a ales altă luptă, APOLOGETICA. Unii poate nu știu cu ce se ocupă aceasta, apărarea credinței, în cazul nostru a credinței creștine, a creștinismului în general.

Cel de-al doilea Război Mondial se încheiase lăsând în urmă vreo 50 de milioane de morți, dar a urmat o perioadă de alți 70 de ani în care războiul filosofic reușea să ridice victimele la sute de milioane. De la Hitler cu rasa ariană, revoluția sexuală din anii ’70, mișcarea feministă, filosofiile lui Marx, Hegel, Nietzsche( care, prin miopie, vede un Dumnezeu mort), la filosofiile noii toleranțe, privind ideologia de gen ș.a. Toate acestea au făcut victime irecuperabile în rândul creștinilor. Ca un dar duhovnicesc, Dumnezeu ni l-a trimis pe Ravi Zacharias.

În luna noiembrie am petrecut o noapte în New Delhi( capitala Indiei), locul în care Ravi s-a întâlnit cu Dumnezeu. Adevărul este că nu putea Dumnezeu să ne predea o lecție mai clară a suveranității Sale: să ridice un adolescent hindus, depresiv și politeist, ca cel mai mare apologet al creștinismului. Iar Ravi și-a luat în serios slujba și preț de câteva decenii a ținut piept uraganelor filosofice, iar cu delicatețea și spiritul său asiatic și unic, a reușit să păstreze prin conferințe și scrieri religia creștină în calculele mondiale.

Dumnezeu lucrează! E drept, dar El lucrează cu oameni, doar cu cei cu adevărat devotați. Pericolele care-i pasc pe creștinii saturați sunt exponențial mai mari decât cele care îi pasc pe niște agnostici îndoielnici și sinceri, care încă mai caută după Adevăr.

Ravi Zacharias a plecat la răsplătire. De câțiva ani subliniez nevoia de oameni devotați, coerenți, capabili, atât prin plinătatea Duhului Sfânt cât și prin acuratețea unei teologii sănătoase, cunoscători desăvârșiți ai Sfintelor Scripturi. Astfel de oameni au făcut posibilă înaintarea Evangheliei pentru a ajunge până la noi. Iar noi suntem responsabili să o ducem mai departe. Așa cum este!

Nu apărători de dogme! Nu teologia baticului și a fustei! Nu vehemență în aspecte culturale! Nu perpetuatori de datini fără bază biblică! Nu îndoctrinați în nimicuri! Nu sectari obosiți și irelevanți! CI OAMENI CONSACRAȚI ȘI PROFUNZI, PLINI DE DUHUL SFÂNT ȘI TARI ÎN SCRIPTURI.

Apocalipsa 3:10
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului. Vorbim de reciprocitate privitor la garanția protecției divine. E mare nevoie de apărători(apologeți) ai Cuvântului.

Doamne, scoate lucrători la secerișul Tău! Dar scoate și oameni care să îl păzească de neghină, dar mai ține-l între noi pe featele Zac Poonen(un alt apărător de origine indiană)

Pe când mă găseam cu 0(zero) educație pre-maritală și post-maritală, mi-a căzut în mână cartea Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca. Învățăturile din paginile ei au suplinit sfaturile unui părinte, chiar ale unui psiholog. De asemenea și celelalte cărți au fost izvor de binecuvântare pentru milioane de oameni.

Părinte! Părinte! Frate Ravi, lasă-ne mantaua apologeticii!

Alo! În orașul dvs aveți părinți pierduți?

Era Miercuri dimineața, secolul trecut. În marele oraș american, sună telefonul poliției. O doamnă răspunde: -Aici poliția Los Angeles, cu ce vă putem fi de folos? Iar o voce infantilă strigă: -Alo! În orașul dumneavoastră sunt părinți pierduți?. -De ce întrebi, și cum te cheamă? Continuă doamna polițist. -Mă numesc Peter A, iar îngrijitoarea mi-a spus că părinții mei s-au pierdut prin orașul dumneavoastră, încercând să găsească mâncare pentru mine. -Care este numele părinților tăi? -Nu știu, dar dacă îi găsiți să mă anunțați. Doamna face o pauză cât Siberia de mare, apoi printre lacrimi răspunde: -Bine puiule, dacă îi găsesc o să te sun.

În a a eceași zi, doamna polițist face niște afișe pe care scria așa: „Peter din Luisiana își caută părinții pierduți în orașul nostru. Dacă vedeți acest anunț, vă așteptăm la post(adresa), pentru a vă ajuta să mergeți la Peter”. Apoi le-a lipit în cele mai defavorizate zone ale orașului. Polițista făcuse prioritatea ei zilnică pentru rezolvarea acestei situaii.

După câteva zile, se prezintă la post un tip cu căciulă în cap, chiar dacă era foarte cald afară, netuns de câteva luni, de tot atâtea luni nespălat, cu haine murdare și zdremțuroase, nebărbierit, drogat, cu miros greu de suportat. „Bună ziua, am văzut anunțul și îmi amintesc de copilul meu abandonat în Luisiana. Când Larry (polițista) îl vede i se face rău. Se ocupă personal de el, ducându-l la un centru de reabilitare.

După câteva zile, în mod uimitor, la același post se prezintă o femeie, trasă parcă la indigo cu descrierea de mai sus. „Bună ziua, am vazut anunțul dumneavoastră și îmi aduc aminte de copilul abandonat în Luisiana. Din cauza ratelor mari la bancă, am pierdut casa, și soțul și am ajuns pe străzi” Fiind plasată centrului de reabilitare, după câteva zile Larry decide să organizeze o întâlnire cu cei doi. Da, ați intuit bine, cu mintea limpede deja, când cei doi s-au întâlnit, au început să plângă, s-au îmbrățișat și a început să încolțească speranțele mariajului lor.

Cu sprijinul autorităților, cei doi soți pierduți în același oraș, dar nu mai știau unul de celălalt nimic, fiecare apartenent al uni grup de oameni ai străzii, se regăsesc și pornesc spre marea întâlnire cu bebelușul abandonat, care acum era mărișor, trecut de 10 ani. Au locuit cu chirie și au reușit să își crească băiatul mare, purtându-l la școală.

Povestea poate fi material pentru un film de oscar sau roman de succes, dar mă rezum la câteva concluzii, trase din această poveste, care se încheie cu happy-and. Familia s-a reunit, iar copilul ajunge un om de afaceri, care a construit o casă și condiții mai mult decât decente pentru bătrânețile premature ale părinților lui.

Învățături de minte:

● Oricât de dură ar fi viața cu tine, nu uita că ura și răzbunarea nu sunt arme de atac, ci mai degrabă suicidale, iar iubirea triumfă etern.

● Oricât de mult ar greși un părinte, este de datoria ta să îl ierți, fie și pentru singurul motiv că ai viață prin el.

● Nu aștepta ca părintele să te sune, s-ar putea să nu îndrăznească sau să nu mai aibă coerență, fă tu primul pas. Peter a recâștigat viața cu un telefon împrumutat.

● Nu aștepta ca părinții să ți se închine. Nu e normal. Tu trebuie să te proșterni înaintea lor. Porunca a 4-a făgăduiește viață lungă copilului care își cinstește părintele.

● Acceptă că ei s-au născut primii, că Dumnezeu ți i-a dat, iar dacă ei nu au fost poate capabili să te crescă, învață-i învrijindu-i tu așa cum ar fi trebuit să o facă ei.

● Chiar și murdar, sau cu patimi, părintele tot părinte rămâne. Cinstește-l!

● Dacă părinții nu ți-au oferit condiții decente de viață pentru că nu au putut, nu fi răzbunător vinovat, tu oferă-le condiții bune la apus, dacă poți.

● Indiferent cât de ruinată ar ajunge o viață de părinte sau copil, dacă iubirea nu îl va ajuta să se reabiliteze, atunci ce? Ură și răzbunarea îl vor ucide mai repede.

● Nu povesti copiilor tăi defectele părinților tăi. Lasă-i să își iubească bunicii, nu uita că ei vă vor da nepoți, care vă vor trata cu dreaptă măsură.

● Fie mai devreme, fie mai târziu, când voi pleca în veșnicie, vreau să las în urma mea o lume mai bună. Așa a făcut Peter!

● Familia, părinții, frații sunt un dat, dar prețuirea, iubirea și viața armonioasă cu ei, reprezintă alegerea ta.

● Iertarea este cel mai puternic medicament pentru rănile sufletului.

● O șansă în plus, dată unui năpăstuit, cântărește mai mult decât un talant de aur(36 kg). Cu atât mai mult dacă este membrul familiei tale.

● Nu reușesc tribunalele să desfacă atâtea căsnicii, câte poate iubirea să coase.

● Când ești locuit cu adevărat de Dumnezeu se înmulțesc asemănările interumane, dar dacă ești locuit de necuratul, vei săpa după diferențe.

● Ai grijă cum te comporți cu părinții tăi, nu uita că ai copii care văd lucrul acesta. Ei învață de la noi inclusiv comportamentul față de părinți.

● Copilăria condițiilor precare poate fi un dat cu un cumul de varii factori, viața și bătrânețea fericită în schimb, sunt o alegere, garantată de cinstirea părinților.

● Peter ne ajută să înțelegem că banii nu anihilează sentimentele materne și paterne. Oricât de sus ai ajunge în viață, încearcă să vezi părinții puțin mai sus decât tine, altfel nu vei putea să îi cinstești.

● Cinstește-ți părinții nu pentru ceea ce nu merită ei, ci iubește-i pentru ceea ce meriți tu: să fii fericit în viață.

● Nimic în viață(bani, școli, funcții, putere, faimă) nu îți pot garanta fericirea așa cum o poate face ea, cinstirea părinților.

● Mâinile părinților sunt tot mai reci, pentru că nu mai are cine să le încălzească.

● Am impresia că toți părinții sunt obosiți. Da, pentru că în creșterea unui copil se depune toată energia.

● Ne este niciodată prea devreme să îți ceri iertare, nici prea târziu să te întorci acasă.

● Dacă fiul risipitor ar fi plecat cu atitudinea cu care s-a întors, s-ar fi întors cu atitudinea de la plecare. Ce bine este să ai un Tată care te așteaptă cu inima plină de iertare!

Lirica norvegiană ne învață să învațăm de la toate, vă recomand mai degrabă să învățăm de la TOTUL, de la Dumnezeu. El este TOTUL în toți, El este suportul, subiectul și scopul nostru etern. Învață de la Sursă!

Un selfie mai scump decât viața

Olesia Suspitsina a ieşit să facă o drumeţie în parcul naţional Duden din Antalya, imediat după ridicarea restricțiilor din Turcia.

La un moment-dat, tânăra de 31 de ani a trecut dincolo de o bară de protecţie pentru a se urca pe o stâncă, cu intenția de a-și face un selfie spectaculos cu o cascadă pe fundal. În timp ce făcea poza, tânăra a alunecat pe iarbă şi a căzut într-o prăpastie adâncă de 35 de metri, unde s-a stins din viață, scrie Mediafax.

Olesia Suspitsina a fost ani de zile ghid turistic. „Voi admira mereu frumuseţea naturii din Turcia. Acesta este paradisul meu”, scria tânăra într-una dintre ultimele postări pe Instagram.

Selfie este moda secolului nostru, de fapt este narcisismul postmodernist. Narcis, personajul mitologic, reușește performanța de a muri înecat în timp ce, îndrăgostit de propriul chip, privește nesățios în oglinda apei, unde se stinge pentru totdeauna.

Individualismul, este narcisismul dus la extremă, numit de Dumnezeu în luca 12 nebunie! Acesta s-a facut stâpân pe proprietăți divine: sufletul meu, bogățiile mele, hambarele mele, anii mei, profitul meu, cerealele mele. Omul dinaintea pandemiei a fost găsit scăldându-se în propriile interese, capabil de a exploata și ucide cu o sete diabolică semenii, în interesul propriului confort.

Pe vremea tinereții, aveam nevoie de un fotograf, noi aveam unul în toată comuna, domnul Moldoveanu. Astăzi nu mai avem nevoie de ajutor, avem cameră față verso la telefon, singuri ne facem poză, singuri o edităm, singuri o promovăm, chiar dacă în jurul nostru avem semeni.

Suntem parcă îndrăgostiți de noi. De statisticile noastre, de performanțele noastre, de sinele nostru, în timp ce în proximitatea noastră se sting semeni de lipsuri. Singuri ne lăudăm, ne admirăm, ne shareuim, ne promovăm, uitând că fiecare gest sau mișcare le facem prin grația divină, sub atenta supraveghere a lui Dumnezeu.

Cercetătorii au descoperit că din octombrie 2011 până în noiembrie 2017 au fost înregistrate 259 de morți în urma selfie-urilor, conform știrilor apărute în acest interval. Cauzele principale ale morților sunt înecul, căderile de la înălțimi mari sau mijloacele de transport (spre exemplu, realizarea unui selfie în fața unui tren care vine spre subiectul din poză). Alte cauze identificate implică animalele, armele și electrocutarea.

„Moartea prin selfie-uri a devenit o problemă de sănătate publică majoră”, a subliniat Agam Bansal, autorul principal al studiului.

Mare grijă la selfie! Atenție la individualism! Precauție la egoism! Viața este mai scumpă decât un selfie! Iar veșnicia ta merită mai mult decât imortalizarea unei clipe, oricâți pixeli ai folosi.

În această seară ora 21:00!!! Live!!! Pagina de facebook, Născut din nou

Fiecare dintre noi avem cereri, dorințe, rugăciuni, așteptări neîmplinite. Haideți să aflăm împreună de ce întârzie Dumnezeu să îți răspundă?

Poate că sunt niște aspecte principiale ale rugăciunii, pe care nu le-ai băgat în seamă sau poate sunt detalii pe care le-ai ignorat. Hai împreună cu noi diseară la ora 21:00 LIVE! Cu ajutor lui Dumnezeu vom răspunde întrebărilor tale.

Toma, necredincios sau necredul?

Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” Ioan 20:25


Toma a lipsit o dată de la biserică și o întreagă istoria a creștinismului își primește consecințele. Fiecare îndoielnic, indiferent de domeniu este numit Toma necredinciosul. E un paradox aici, pe cel care a „greșit” lipsind o dată în 3 ani de la biserică îl numim necredinciosul, chiar dacă a fost cel mai mare misionar al Asiei(India) și moare ca martir străpuns cu 21 de sulițe de către sălbaticii Indiei, iar pe cei care merg o dată pe an la biserică, și toată viața hulesc Numele Domnului prin înjurături și blesteme și mor alcoolici îi numim „drept credincioși”, iar pe cruce scriem „robul lui Dumnezeu”. Mai înțelegeți ceva?

Toma a mai participat la o slujbă de la care majoritatea dintre noi am lipsit. Matei 24:23-27. Slujba a fost ținută de Isus, iar învățăturile au fost revelaționale pentru vremurile tulburi. Cu alte cuvinte Hristos îi învață să nu se lase prostit de orice falsă teofanie, de proorocii și hrostoșii mincinoși, de antihriștii care vor veni. Când Toma îi aude pe ucenici vorbind că au văzut pe Domnul, el a fost singurul care a auzit pe însuși Domnul: Dacă vă va zice iată-L în odăițe! Să nu vă duceți!

Precauția lui Toma este remarcabilă, el se află printre personajele mele preferate din Biblie. Un om care își asumă și cerebral credința lui, nu poate fi prostit foarte ușor. El are niște piloni intelectuali, are principii duhovnicești, are cunoștințe biblice, creduliștii sunt printre primele victime ale înșelătoriilor diavolești specifice vremurilor din urmă.

Prefer de o mie de ori mai mult un sceptic responsabil ca Toma, un serios cu dileme, un apostol cu nelămuriri sincere în anturajul meu, decât un credulist „convins” convins ca Samson, care doar crede că Dumnezeu este cu el chiar dacă sfidează toate legile divine și normel stabilite prin limite clar impuse.

Aduceți-vă aminte în urmă cu vreo 10 ani despre acel artist maramureșan care a sculptat chipul lui Isus într-un plop pe marginea drumului. Au adus românii alai de prelați să sfințească plopul. Între timp apare artistul care recunoașe drepturile de autor asupra operei. Au fost în stare să îl linșeze dacă nu era scăpat de poliție, fiind acuzat de blasfemie. „Mai oameni buni, dacă eu am sculptat, ce vreți mai mult!”. Nu, că e semn divin. Iată un exemplu de denaturare a ființei umane, de înșelătorie a credulității, care foarte ușor transformă victimele în criminali cu normă-ntreagă. Sau exemplul cu „sfântul termopan” și altele.

Un credincios cu dileme ca Toma, devine beneficiarul milei divine și al revelației și misionar continental, dar un credul necunoscător al Bibliei, ne născut din nou poate foarte ușor deveni ucigaș.

E duminica Tomii. Dar e și duminica ta. Analizează cu răspundere viața, credința, cunoașterea despre Dumnezu, oare nu sunt cumva dor niște ieftine obiceiuri și tradiții care te califică drept credulist ce nu cunoaște puterea lui Dumnezeu, pentru că nu Îl cunoaște pe Dumnezeu?

Nu aștepta dovezi, crede și vei vedea!. Vei vedea pe Dumnezeu și dragostea Sa și minunile Sale, ca urmare a cunoașterii caracterului Său și vei deveni un credincios responsabil, în ciuda unor temeri pe care le ai, vei fi beneficiarul îndurării divine dacă ești cinstit.

Apocalipsa 2:10 Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții! Așa a fost gasit Toma și sfinții, tare mi-aș dori și eu să fiu găsit credincios la moarte! Tu nu?

Ok, Hristos a înviat! Dar tu?

Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Romani 6:4


Zilele acestea pe toate grupurile și conturile media am primit sute, chiar mii de imagini și mesaje cu textul: Hristos a înviat! Frumos și le mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis această minunată veste. Știu, e viu. Vorbesc cu El zilnic, îl iubesc, mă iubește. Sunt atât convins că trăiește, cum sunt convins de aerul inspirat prin harul Său.

Pavel ne învață că moartea și învierea lui Hristos au un scop clar: eu și tu să trăim O VIAȚĂ NOUĂ! Cum se face că știu oameni care de zeci de ani spun aceste vorbe, dar îi văd la fel: bețivi, bârfitori, obraznici, mincinoși, hulitori prin înjurături și blesteme, ucigași prin avort și ură, devastați de lăcomie și invidie, etc. Aveți o explicație la acest fenomen? Conform textului citat de sfântul apostol Pavel, aceștia rostesc un Hristos viu, dar ei continuă să fie morți, trăind în viața și obiceiirile vechi ale morții.

pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Unde este viața nouă? Unde sunt schimbările și hotărârile noi? Unde este metamorfoza spirituală? O vedeți în voi, în semeni? Altfel, degeaba a murit Hristos. El a murit cu mare folos pentru insul responsabil, dar pe cel care continuă să rămână în cojocul vieții vechi al plăcerilor, în moarte, învierea nu îl ajută. Schimbarea implică actul volitiv!

Nu te ajută cu nimic faptul că a murit Hristos dacă:

● Viața ta nu a suferit o schimbare radicală, în bine;

● Continui să te îndeletnicești cu lucrurile aparținătoare morții;

● Nu ai luat nici o hotărâre de schimbare în bine a cursului existenței tale;

● Te rezumi doar la o friptură de miel, un ou ciocnit, un pahar, sau o prăjitiră mai bună, fară noi hotărâri;

● Patimile și poftele sunt coordonatoare ale vieții tale, iar nu Duhul lui Dumnezeu;

● Buzele tale de mâine vor începe să arunce blesteme pe semeni înjurând Numele lui Hristos pe care două zile l-ai recunoscut înviat;

● Hristosul înviat nu devine Domnul vieții tale și Stăpânul minții și al emoțiilor tale;

● Apropiații nu vor vedea în tine un strop de bunătate și creștinism viu prin fapte;

● Până la anul viitor nu mai pronunți Numele lui Sfânt prin rugăciuni zilnice și povestind cuiva despre dragostea lui Hristos.

Sunt câteva repere care te vor ajuta să înțelegi dacă moartea și învierea lui Hristos contează cu adevărat pentru tine, dacă îl iubești din toată inima ta, dacă vei fi beneficiarul învierii Sale.

Oprește-te un minut, gândește introspectiv, oare Hristos a înviat cu adevărat în inima ta? Dacă da, ce vei face cu El? Va putea El face ceea ce vrea cu viața ta? Obiectivul Său este salvarea mea și a ta. Fii viu!