Ziua a 19-a Dragostea șterge și uită

(Prov 10:12) Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.
(Prov 17:9) Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

Oare nu asta a făcut Hristos prin dragostea Sa desăvârșită? Oare nu capacitatea Sa dumnezeiască de a arunca în marea uitării greșelile noastre care erau multe, ne învrednicește să stăm în picioare? Oare, dacă ne-ar tot scoate ochii și aminti Majestatea Sa, Hristos, despre toate matrapazlâcurile tinereții, e adevărat că am umbla tutot cu capul plecat? Și ne-am simți umiliți și trădați? Dar stați liniștiți, Dumnezeu nu va face asta. Tu de ce o faci cu ură și lipsă de respect?

Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Psalmul 130:3
Nimeni! Nu ai vrea să ceri de la Dumnezeu această abilitate a iubirii, de a uita toate greșelile care ți s-au făcut? Asta te va vindeca pe interior. Așa se explică boala de inimă, de ficat, chiar bolile psihice, sunt oameni virusați, îmbolnăviți cu păcatele altora. Uită! Iubește și uită! Dacă nu poți ierta, nu poți nici uita. Roagă-te mai întâi să ierți.

Ca să poți uita, trebuie să iubești. Iar dacă iubești, nu vei scormoni în groapa de gunoi a deșeurilor altora. Ceea ce iertarea divină a uitat, dacă nu e uitat și de tine te va îmbolnăvi iremediabil, fizic, psihic, emoțional. Memorarea prostiilor altora te dezumanizează, îți distruge liniștea interioară, te transformă în om răutăcios, te usucă pe interior, te sluțește, te face urât, te îmbătrânește prematur.

Servind cafeaua micului dejun cu „prietenii” având grija altuia în farfurie, iar la prânz să ai zilnic la desert, greșelile altora, înseamnă că inima ta este plină de ură, iar asta stârnește certuri între frați. Dacă prietenul tău a greșit, nu mai pomeni continuu, sunt oameni prinși de blestemul neiertării pe viață, din cauza incapacității uitării.

Iartă! Uită! Iubește! Fii fericit!

Ziua a 18-a În Dragoste nu este frică

Din ciclul REPERELE IUBIRII

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. I Ioan 4:18

Mai ales în contextul de astăzi, este atât de important să ne arătăm curajoși, îndepărtând prin credință frica. 90% dintre bolile cunoscute sunt cauzate de frică, stres, teamă. Nădejdea în Dumnezeu le spulberă pe toate, vindecând sufletul și trupul. Dragostea desăvârșită face curat în minte: izgonește frica, o pune pe fugă. Dragostea de Dumnezeu spulberă angoasa = frica de îmbolnăvire sau boala oamenilor sănătoș (mai ales în contextul lui Coviduț, vorba domnului inspector Toderici).

Dragul meu cititor, nu te feri să-L iubești pe Dumnezeu! Iar dacă îl iubești, arată lucrul acesta prin rugăciune de adorare, cântare duhovnicească de mulțumire. Este atât de importantă latura expresivă a iubirii. Ce folos ar fi dacă nu i-aș spune soției, copiilor că îi iubesc? NU UITAȚI! Iubirea trebuie verbalizată.

Cine se teme, nu îl iubește pe Dumnezeu! E o afirmație radicală, dar reală. De ce s-ar teme un copil de extemporal, dacă a învățat? De ce s-ar teme de pedeapsa tatălui, dacă nu a făcut prostioare? De ce te-ai teme în necaz dacă ai fi la zi cu citirea Bibliei, mersul la biserică, milostenia, rugăciunea, pacea cu toți oamenii? Te temi pentru că ai restanțe. Ai restanțe pentru că NU ÎL IUBESTI PE DUMNEZEU.

Nu a ajuns desăvârșit în dragoste. Înțelegem că este o ascendență a iubirii. Un fel de creștere, de avansare pe treptele dragostei. Ai dileme atunci când rămâi în urmă cu pașii. În viața de familie, apar probleme atunci când unul dintre parteneri stagnează, nu mai dorește să se dezvolte, să crească în dragoste. Gelozia apare pe fondul minusurilor din relație (distanță, comunicare precară, lipsa încrederii, stângăcia romantismului, șomajul duhovnicesc etc.)

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin, spunea regele David în Psalmul 16:8. Te clatini, ți-e frică, ai temeri, ești anxios, ai atacuri de panică, ești depresiv pentru că te-ai depărtat de Rege, de Hristos.

Iubește cum se cuvine! Dorește-ți să evoluezi în iubire! Nu te teme! Luptă! Desăvârșește-te!
Astfel nu vei tremura la orice foșnet de frunze, orice umbră a morții. Vei rămâne drept ca arborele de seqoia, curajos, dârz, puternic și productiv pentru Împărăție.

Frica este a celor slabi, nu a ta!

Ziua a 17-a Dragostea este plină de milă

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Este imposibil să ai dragoste și să nu ai milă. Cele două virtuți se completează recioric, sau se anulează reciproc. Dacă ai dragoste și nu ești milos, de fapt trăiești o înșelăciune, dragostea miluiește. Iar milă nu poți avea fără dragoste. Așa că este foarte simplu să evaluezi dragostea ta față de Dumnezeu, prin filtrul milei față de semenii nevoiași. Dacă te enervează săracii, îi judeci, le cauți slăbiciuni și motive să îi ignori, înseamnă că nu îl iubești pe Dumnezeu!

Poți să cânți într-o formație onorabilă a bisericii, poți avea o funcție înaltă în societate, poți fi membru în comitet sau slujitor hirotonit, poți ști multe, fără dragoste, manifestată prin milă ești aramă sunătoare și chimval zăngănitor.

Dacă nu ai milă, nu ești creștin! Urmaș al lui Hristos prin definiție, creștinul trebuie să semene cu Dumnezeu. Termenul milă apare de 178 de ori în Biblie, iar la Domnul Isus apare atât de des expresia: i s-a făcut milă când a văzut noroadele. Da, nu ai cum să fii Hristos și să rămâi rece și indiferent la nevoile celor din jur, cum deasemenea nu ai cum să fii creștin și să fii absent la nevoile săracilor. Și nu mă refer doar la cerșetori, ok, în unele orașe riști să fii amendat. Mai bine amendat, decât nemilos, atunci caută o familie amărâtă și ajută-i periodic, dar nu sta nepăsător.

Mila biruie judecata. (Iac 2:13) căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata.
Oricât ai vrea să judeci pe alții, dacă ai milă, vei culmina prin compasiune și înțelegere. Dar nu poți avea milă dacă nu iubești. Cei mai lipsiți de milă sunt bogații, ei și dacă în mod filantropic dau, ei dau celor care nu prea au nevoie, cei care îi laudă și le fac reclamă, iar pentru săraci, puțini dintre ei au vreme și inimă. Aceștia nu pot face reclamă!

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă. Matei 5:7. Aceștia vor avea parte de îndurare în ziua nenorocirii. (Ps 41:1) Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește.
Cum poți pretinde îndurare în ziua nenorocirii, dacă ai fost insensibil și nu ți-ai deschis niciodată mâna spre cel nevoiaș și lipsit? Iată de ce baronii mor singuri! Nu ai cum să fii atent la nevoile celui lipsit, asta ar însemna să ai dragoste.

Fiți miloși! Fiți sensibili la nevoile celor din jur! Ajutați cât puteți! Cât aveți prilej (Gal. 6:10)! Vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze/ să miluiască! Iubiți! *Mila este termometrul iubirii.*

Mini Tsunami în apropiere de România

Mini Tsunami în apropiere de România. Orașul Izmir(Turcia) și insula Samos(Grecia), au fost zguduite de un puternic cutremur de pământ cu magnitudinea de 7.0 grade pe scara Richter. Mai multe clădiri au fost puse la pământ în cele două regiuni ale Mării Egee.

Asistăm la războaie, cutremure, statistici Covid, conflicte în Caucaz, parcă se vede așa o mână divină care apără petecul acesta de pământ, numit România. Care ar trebui oare să fie atitudinea noastră vis-a-vis de protecția lui Dumnezeu?

Haideți să fim cumpătați cu timpul ce a mai rămas istoriei, să îl măsurăm cu pipera, să consolidăm relațiile familiale, să dezvoltăm interes pentru virtuți și să construim astfel un climat al siguranței pentru copiii noștri. Oare sunt de bun augur aceste atitudini țâfnoase ale unor aleși, de a depune jurământul neglijând sfidător Biblia? Oare este aceasta o atitudine de bun simț și recunoștință față de bunătățile lui Dumnezeu? Oare este mulțumit de astfel de acte? Oare eu, tu, suntem pe linia bună?

Haideți cu responsabilitate să fim miloși și empatici cu turcii care ne-au cotropit sute de ani, cu grecii care au grijă de noi în concedii. Așa știm noi românii să trăim, pașnici. Gândește-te că sub acele dărâmături putea fi oricine. Dar Suveranul a oprit bătaia plăcilor tectonice la 200 km de frontiera noastră. Oare până când?

Fenomenul Pavel Oacheș. Pentru oameni, prea bătrân, pentru Domnul numai bun

Da fenomen, cel puțin pentru mine. Acest gen de chemare și convertire este unul unic, special, deosebit și de povestit generațiilor viitoare.

Era joi seara. Slujeam la Biserică „Porumbița” din Arad, invitat de fratele Dănuț un om scump. O seară minunată! Pe la jumătatea slujbei mă opresc brusc și spun: „Dragilor până aici a fost! Trebuie sa merg la spital, că Domnul mă cheamă la o lucrare în seara asta!” Habar nu avem despre ce era vorba. Fratele Dănuț, cu o promptitudine incredibilă ridică biserica în picioare și zice: „Frați și surori, dacă fratele Onisim merge pentru lucrarea aceasta la spital, haideți să facem colectă să contribuim și noi la această lucrare.” Zis și făcut, s-au adunat 60(șaizeci de lei).

Am pornit în trombă spre spitalul județean din Arad. Ploua torențial… Opresc mașina în fața spitalului. Doamne încotro? Întreb… Iar printr-o intuiție foarte puternică (prin darul de cunoștință) sunt condus ca prin GPS prin spital. Ajung la etajul 2… Rezemat de un calorifer stătea un om, pe jumătate mort. Cu o pungă în mână la care era conectat, un cadavru pe picioare.

Mă opresc în dreptul lui și îl privesc în ochi… Mă întreabă, cu puțina lui putere: ” Vă pot ajuta cu ceva?” Da, îi răspund ferm. „Pentru ce m-am trimis Dumnezeu la dumneavoastră?” Până el să se gândească, scot banii din buzunar, îi dau și continui: „Acești bani sunt doar pretextul folosit de Dumnezeu. Răspundeți-mi pentru ce m-am trimis Dumnezeu la dumneavoastră?” Apoi continuă el cu lacrimile până în barbă: „Sunt internat în spital. Soția mea este sus la diabetici și mai aveam zece lei. Am stat înaintea lui Dumnezeu și am spus: <<Doamne, eu o să mor. Dacă mai am vreo importanță înainta Ta, dacă mai ești curios de mine, dă-mi un semn în seara asta, altfel o să mă sting.>> Stăteam și așteptam un semn.”

I-am lăsat numărul de telefon, am mai schimbat câteva vorbe și am plecat. A doua zi sună telefonul. Era soția fratelui Pavel, care îmi povestește: „Vreau să vă cunosc. Am venit aseară în salon la el și mi-a zis: <<m-a vizitat un înger!>> Am crezut că îl pierd, că are halucinații. <<Să știi că nu deraiez, uite mi-a lăsat și banii și număr de telefon>> Doresc să vă cunosc. Soțul meu vrea botezul.” Când sora a sunat pe numărul „îngerului”, răspunde un biet muritor și rob netrebnic, unul care nu are grații deosebite, doar a stat la îndemână Regelui. „Vreau să mă botez! Cât de curând!” Îmi strigă fratele Pavel, acoperind pe soția dânsului.

Am cerut voie fratelui păstor Samuel Fedur, la care era arondată familia fratelui Pavel, în comuna Șicula, județul Arad, să ne lase să facem botezul la Ghioroc. A acceptat. A fost una dintre cele mai frumoase sărbători ale Bisericii „Muntele Sionului” din Ghioroc.

La botez a fost și fratele păstor Georgică Grădinariu, care cunoștea familia și avusese lungi discuții cu fratele Pavel, pe tema țigării, alcoolului, păcatului, dar nu voia să asculte. Fratele Georgică s-a ocupat mult de fratele Pavel, s-a rugat pent u el, a făcut mai multe vizite acasă. Am băgat în bazin, împreună cu fratele Grădinariu, un schelet cu plasa cusuta în jurul brâului și a ieșit un om care a mai trăit 4-5 ani. La finalul sărbătorii, am invitat-o pe sora M. să aibă un cuvânt de mulțumire sau o mărturie.

„Dragi frați și surori. Eram zilele trecute acasă și am ieșit în curte plângând, am spus Domnului: <<Doamne, de plâns pentru Pavel nu mai pot plânge, nu mai am lacrimi. De postit, nu mai am cum, stomacul meu este foarte slăbit. Practic, eu nu mai pot face nimic! De 40 de ani mă rog pentru el. Dacă Tu ai hotărât ca soțul meu să fie într-o parte a veșniciei și eu în alta…e alegerea Ta, eu nu mai pot face nimic!>>. Asta am spus eu, apoi a intervenit Dumnezeu.” Cu lacrimi în ochi se arăta foarte mulțumitoare cerului pentru minunea produsă.

În acești ani am mai vorbit la telefon cu fratele Pavel, care mergea prin sat pe la vecini și le spunea despre Dumnezeu. Anul acesta (februarie 2020) ne-am trezit cu el la biserica „Betleem” din Arad, unde a invitat o doamnă pentru care s-au rugat la spital. A îngenuncheat pe salon și s-a rugat pentru bolnavi, au venit medici și asistente să se roage pentru ei. Stăteau la rând și așteptau rugăciunea fierbinte a fratelui Pavel. Fratele Georgică mi-a amintit de lucrarea frumoasă de la spitalul din Ineu, unde fratele Pavel a fost internat. L-am vizitat și acolo, unde predica zelos despre harul lui Dumnezeu. Un domn Tudor Boc ( fochist la Biserică Baptistă din Bocsig de peste 30 de ani, împreună cu soția) a auzit cuvântul, iar fratele Grădinaru l-a călăuzit spre Hristos. La scurt timp a plecat acasă și fratele Boc.

Am avut săptămânile trecute un apel de la fratele Pavel. Am fost ocupat și am zis că o să îl sun. Regret!… Ar fi fost ultima convorbire, ultima lui dorință să mă audă. Astăzi nu mai am pe cine suna, fratele Pavel a plecat La Domnul. Îmi pare rău că nu am putut ajunge nici la înmormântarea dânsului. Dar sunt totuși bucuros că am fost la cel mai important eveniment din viața și veșnicia unui ins: împăcarea cu Dumnezeu. Botezul. Voi mai fi și la Nunta Mielului alături de fratele Pavel. În scurtă vreme!

Condoleanțe familiei Oacheș. Pe nepoți i-am avut elevi. Copii cuminți, modești, deștepți și pocăiți. Pentru mine această experiență a fost un fenomen. Fratele Pavel a fost un fenomen. Unul pentru care îi sunt mulțumitor lui Dumnezeu că m-am învrednicit să-i fiu martor. Nu putem decât să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, care uneori pune întreg universul în mișcare în scopul salvării unui om.

Am cunoscut un om. Pavel Oacheș!

Ziua a 16-a Dragostea nu va pieri niciodată

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Pentru că Dumnezeu este dragoste, e clar că și dragostea este Dumnezeu, atunci înseamnă că nu va pieri niciodată. Este destul de ciudat că investim maxim de energie, timp, resurse dor în lucruri care pier odată cu întrebuințarea lor și să ne sărăcim singuri lăsând lucrurile cu adevărat importante nefăcute.

Dragostea nu dispare. Toate vor trece, și noi vom trece ca iarba, oricât de minunat ar fi un răsărit, cât ar încălzi soarele amiezii, inevitabil se apropie apusul. Asemenea unei zile de vară e viața noastră. Atunci merită să faci din iubirea de Dumnezeu și de semeni scopul în sine al vieții.

O familie care investește în dragoste și prețuiește valorile va ajunge la bătrânețe fericite, dar cei care pun preț pe lucruri efemere, sunt doar o pereche sau un cuplu trecător, care nu va cunoaște niciodată esența iubirii.

Nu vrei să fii veșnic? Nu ai vrea ca viața ta, fericirea ta să nu se mai termine niciodată? Și eu îmi doresc același lucru, atunci haideți să reconsiderăm raportarea la iubire, la iubire curată, hristică, eternă.

Cel mai bogat om de pe pământ nu este cel care are cei mai mulți bani, mai degrabă este cel care iubește mai curat. Dragostea să fie fără prefăcătorie, ne îndemna apostolul, să fie curată. Și tu poți fi numărat printre bogații veșniciei. Chiar dacă nu apari în statisticile de top ale revistei Forbes, chiar dacă numele tău nu apare pe lista magnaților Terrei, te poți alătură sfinților investind în iubire.

Dragostea nu va pieri niciodată. Deci omul plin de iubire va trăi veșnic în această stare, pentru că a investit în conturile dragostei. Dragostea are în sine acel germene al veșniciei, dacă prin jertfa lui Hristos îl lași să încolțească în inima ta, veșnicia este asigurată!

Fi veșnic, iubind!

Ziua a 15-a Dragostea suferă totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea adevărată îndură mult, suferă totul. Nu v-ați întrebat niciodată de ce, cu toate tehnicile inițierii în ale iubirii, cărți scrise despre iubire, experți în relații, cursurile online, totuși avem cea mai mare rată a divorțurilor din istorie. De ce? Astăzi nu se mai suferă în relație. Dragostea nu mai este curată. Cât de mult trebuie să iubești? Nu mai mult decât Hristos, care a suferit batjocora, spinii, crucea, ipocrizia iudaică și română, de dragul tău și al meu.

Și generațiile trecute aveau probleme, bunicii noștri nu au avut atâția „experți”, nu au fost foarte educați, dar au rămas unii lângă alții până la moarte, așa cum au jurat. Aveau și ei provocări, dar țineau cu dinții de căsnicia lor. Atâtea motive se invocă: orice fermitate în comunicare este „violență verbală”, orice prostioară e motiv de divorț, dacă el sau ea au pus ochii pe altcineva, nu îi mai convine nimic la partener și caută despărțirea. Avem o generație de plastic, care se iubesc fără iubire, consumatori de senzațional și asumare de responsabilitate, zero.

Dragostea adevărată nu renunță la orice adiere de vânt. Trebuie să ne impunem a fi mai puternici, mai îndurători, mai răbdători, să mai înghițim în sec, mai închidem ochii și mergem mai departe. Acesta este secretul iubirii desăvârșite. Hristos ne învață să iubim ca Sine, până la capăt, până la moarte, să iubim și cu agape (sacrificiu), nu doar cu eros (senzațional).

Richard Wurbrand spunea că: „dragostea se scrie iubire, dar de citește sacrificiu”. Asta înseamnă suferință, cost, luptă, un preț de plătit, tolerare, îngăduință, așteptare, suportare a distanței, fidelitate. Wow! Câte lucruri implică iubirea! Câte ne lipsesc nouă! Dar, Dumnezeu abia așteaptă să ni le ofere. Tuturor. Ca Penelope, care îl așteaptă douăzeci de ani pe Ulise, cu fidelitate și speranță.

Iubirea fără lacrimi nu e iubire. Iubirea implică lacrimi, nesomn, durere, frământări, preocupare. Fără iubire nu putem crește copiii sănătoși. Fără iubire suntem reci, fără implicare suntem uscați. Cât de aspri martori vor fi frații noștri din închisorile comuniste la judecată, ei au rămas lângă Dumnezeu, departe de familie și biserică, bătuți, maltratați, torturați, iar noi invocăm motive atât de puerile pentru a renunța la Hristos și biserică. Dragostea suferă totul.

Cu toate sincopelor și luptele ei, cu frământările și suferințele ei intrinseci, merită să iubești, fie și numai de dragul iubirii. Dacă vrei să simți iubirea adevărată, nu uita că trebuie udată cu lacrimi și răsădită cu mult sacrificiu, în grădină fidelității.

Asta ne învață Dumnezeu. Ce vă învață social media e cu totul altceva, dar irelevant și inferior iubirii hristologice.

Cât costă un avort? 150 de lei!

Am întrebat o doamnă responsabilă, consilier al doamnelor care merg să avorteze. Poveștile sunt multe și cutremurătoare. Sunt medici în prag de pensionare, sau pensionari care realizează grozăvia pe care au practicat-o ani de zile pentru bani. Acum au bani, dar din nefericire aceștia nu pot spăla petele de sânge de pe conștiințele dumnealor, care apasă ca și peste personajul feminin din romanul lui Dostoievski (Crimă și pedeapsă).

Avortul rămâne principala cauză a pierderii de vieți omenești, această „procedură” curmând în 2019 peste 42 de milioane de vieți, informează agenția Basilica, citând datele publicate pe siteul worldometers, care folosește informații furnizate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Conform OMS, în fiecare an se estimează în jur de 40-50 de milioane de avorturi în întreaga lume, aproximativ 125.000 de avorturi pe zi.

Numărăm morții secerați de Covid, facem statistici, ne cramponăm, ne speriem, pe bună dreptate până la un punct. Acest ucigaș nevăzut face victime, dar detașat mai multe face omul conștient, matur atunci când alege să curme o viață. Povestea doamna despre o sarcină pe care medicul a refuzat să o chilărească pentru că avea 6 luni. Intră el, berbecul(concubinul), iese după trei minute și zice concubinei: „Intră! S-a rezolvat! 500 de lei”

Dragi domnișoare, mămici tinere, nu vă dezumanizați! Nu vă compromiteți! Nu vă mânjiți sufletele și conștiințele cu sânge nevinovat! Are pământul putere să mai țină un suflet de copil pe el. Credeți-mă! I-a trebuit lui Dumnezeu o întreagă „inginerie cerească” să conceapă un om, implicând întreagă Trinitatea, iar „omul” îl rezolvă în câteva minute pentru 150 de lei. Multe trebuie sa realizezi cu banii aceea, o poșetă second-hand eventual.

Pentru unele dintre dumneavoastră acest mesaj a venit la fix. Chiar înainte de a vă prăpădi iremediabil cugetul. Nu uita! Unul dintre articolele decalogului este acesta: SĂ NU UCIZI!

Vestea bună este că astăzi, Dumnezeu te iartă, pe mâine nu am garanții!

Ziua a 14-a Dragostea nădăjduiește totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. Nădejde = a cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic.

Definiția se potrivește exclusiv în dreptul lui Dumnezeu. Când vorbim despre termeni ca: solid, încredere, ajutor, dorință, speranță, sprijin, toate acestea le poate oferi unul singur: Dumnezeu.

Nădejdea este o formă de continuare a credinței și una dintre cele trei mari virtuți: credința, nădejdea și dragostea. Credința are a face cu persoana în care cred, cu încrederea mea neclintită în ceva ce nu văd, nădejdea este speranța arzătoare, certitudinea că nu voi fi dezamăgit în credința mea.

Dragostea nădăjduiește totul. Adică tot ceea ce crede. Nu lasă nimic nesperat din tot ceea ce crede și așteaptă cu ardoare să se împlinească. E ca mireasă care așteptă ziua nunții ei sau ca un mire care ar sări peste vreme să ajungă la altar cu mireasa lui, petru că se iubesc. Sau așa cum Hristos spunea despre agricultor, care seamănă sămânța și așteaptă cu răbdare să încolțească și să aducă rod. Dragostea nădăjduiește și așteaptă.

Inima împărțită, sau lipsa dragostei grăbește lucrurile, cârtește, se pervertește ca evreii în așteptarea lui Moise, care au devenit idolatri, închinându-se la vițel. Dragi creștini! Nu vă pierdeți răbdarea! Mai sperați! Mai așteptați în nădejde ziua răscumpărării noastre! Nu vă dedați la idolatrie și cârtire! Veți muri în pustie ca zecile de mii de evrei, care nu au mai ajuns în Canaan, ci au putrezit în nisipurile pustiei. Asta în cazul în care mai iubiți pe Mirele!

Cine iubește cu adevărat are răbdare, așteaptă, speră, rămâne fidel, stă în veghe, iar la venirea Sa, Mirele(Hristos) nu-l va lăsa nerăsplătit. Cine nu mai iubește, caută motive la desfrâu și infidelitate.

Cere-I lui Dumnezeu să îți umple inima de iubire, atunci nădejdea ta va crește exponențial și va grăbi venirea Mirelui. Nădăjduiește, speră, așteaptă lucrând neobosit în folosul altora. Iubind!