Sora A. s-a botezat duminică la Biserica Betleem împreună cu alți candidați. Fiecare dintre cei care s-au botezat au fost însoțiți de rude mai apropiate și mai îndepărtate. S-au făcut multe poze individuale, de grup, a fost o atmosferă foarte frumoasă.

Deși e cea mai importantă zi din viața ei, sora A. se adăpostește parcă la umbra deasă a pomului tristeții. Cu un zâmbet al speranței și ușoară timiditate în voce îmi spune: „Frate Onisim, aș vrea să fac o poză cu dumnevoastră”. Sigur că am făcut nu una, mai multe poze cu ea. Apoi îmi spune cu ochii în lacrimi: „Nu a vrut nimeni din familia mea să vină la botezul meu”.

M-au tăiat pe inimă cuvintele ei. Apoi continuă: „Dar a venit ea”, și îmi ridică o mânuță albicioasă și uscățivă. E mâna Antoniei, o fetița de 9 ani care ar fi zis: „Buni, eu nu o să te las singură. Vin eu cu tine la botez.” Și a venit! O copilă cu fața de înger care îți lasă impresia că înțelege mult mai multe lucruri decât o altă fetiță de vârsta ei.

Căci de acum cinci vor fi dezbinaţi într-o casă, trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
Vor fi dezbinaţi: tată împotriva fiului şi fiu împotriva tatălui, mamă împotriva fiicei şi fiică împotriva mamei sale, soacră împotriva norei sale şi noră împotriva soacrei sale.
Luca 12:52-53

Am predicat de multe ori din textul acesta, dar astăzi l-am trăit pe propria piele. Știa Isus ce vorbește, El, căruia i s-a dat toată puterea în cer și pe pământ. Cu durere se nasc pruncii fizic, dar tot cu durere se nasc și fiii spirituali. Cunosc un caz în care tatăl și-a amenințat cu moartea fiul și a fost nevoit să doarmă prin vecini pentru că și-a predat viața în mâna Domnului. „Prefer mai degrabă să te știu curvar, bețiv, fumător, decât să te știu pocăit”, ar fi afirmat tatăl. Nu e de mirare, popularul preot Calistrat a afirmat public, citându-l pe un stareț (mentor de-al său), citez: „Mai bine să curvești cu toate femeile din Alexandria decât să te rătăcești, renunțând la nu știu ce icoană!”. Asta este o anomalie cu mutații psiho-spirituale de neimaginat care pot genera un religios malformat capabil de crimă.

Vă imaginați cât de tare poate întuneca diavolul o minte?! Slavă lui Dumnezeu însă că sora A. a intrat într-o familie mare, iubitoare, anume în Biserica lui Isus Hristos. Nu doar Antonia a fost prezentă la botezul ei, ci legiuni întregi de îngeri, Dumnezeu însuși prin Sfântul Duh, a fost sărbătoare în cer.

Așa că dacă vreți să vă nenorociți prin patimi veți fi ajutați de toți, inclusiv de părinți. Dacă vreți să vă predați viața în mâna lui Hristos, așteptați-vă la ură și dispreț.

Este un paradox pe care logic nu îl pot explica, tot la fel cum nici harul lui Dumnezeu și taina botezului nu poate fi explicată.

Mulțumim, Antonia, pentru inimioara ta mare pe care ai pus-o la dispoziția Regelui. Buni te iubește și cu siguranță Dumnezeu te va răsplăti.

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînaltşi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
Psalmul 91:1

Promisiunile pe care le face Dumnezeu muritorilor de rând sunt formidabile, înălțătoare, divine, edificatoare. Cu toate acestea sunt oameni(creștini) care prin autoînșelare cred că găsesc ajutor și ocrotire în cu totul alte locuri(compromis, relații la nivel înalt, vicii, păcat etc.), spre sfânta ofensă divină.

Când stai sub ocrotirea lui Dumnezeu ai siguranță și protecție, iar la umbra Lui ai răcoare și nu te dogorește zăduful infernal al pandemieii fricii, ai liniște în mijlocul protestelor și dezlănțuirii sociale, ai pace în mijlocul furtunilor mediatice și mediatizate excesiv, ai odihnă în contextul urletelor fricii și terorii.

Nu știu cum îți merge astăzi. Nu cunosc temerile tale. Nu știu dacă ești liniștit sufletește sau dacă ai pace în casă. Dacă starea ta este una nefavorabilă, nu mai căuta vinovați! Caută soluții! Iar soluția este să te întorci înapoi sub umbra Celui Atotputernic!

E deseori pusă întrebarea: își retrage Dumnezeu binecuvântarea de peste noi? Nu! Doar că binecuvântarea are limitele și raza ei de acțiune. Ai ieșit de sub radarul ei, te expui nebinecuvântării, sau necazului, pentru că ai pășit voluntar pe tărâmul blestemului. Nu căuta rezolvare și dreptate aici, ieși imediat, iar prin pocăință și smerenie întoarce-te sub umbra Celui Atotputernic, iar Hristos te va primi cu bucurie și mare drag.

Apoi vei putea zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
(91:3) Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
(91:4) El te va acoperi cu penele Luişi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
(91:5) Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii,nici de săgeata care zboară ziua,
(91:6) nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiaza mare.
(91:7) O mie să cadă alături de tineşi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
(91:8) Doar vei privi cu ochiişi vei vedea răsplătirea celor răi.
(91:9) Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
(91:10) de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
(91:11) Căci El va porunci îngerilor Săisă te păzească în toate căile tale;
(91:12) şi ei te vor duce pe mâini,ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
(91:13) Vei păşi peste lei şi peste năpârcişi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
(91:14) „Fiindcă Mă iubeşte”, zice Domnul, „de aceea îl voi izbăvi;îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
(91:15) Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare,îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
(91:16) Îl voi sătura cu viaţă lungăşi-i voi arăta mântuirea Mea.”

Apoi la umbra Lui, fie că te îmbolnăvești, fie că aluneci sau ți se face rău, fie că mori sau trăiești, vei cădea în brațele Lui. Aici ai în siguranță viață, moartea și eternitatea ta.

Arad, județul binecuvântat de Dumnezeu!

Conform datelor Mediafax, Aradul NU MAI ARE NICI UM CAZ NOU DE CORONAVIRUS înregistrat în ultimele 7 zile. Nu ne hazardăm, suntem în continuare precauți, respectăm regulile de igienă și distanțare fizică, dar apropiere de Dumnezeu, ne rugăm și așteptăm îndurarea divinității pentru toată țara.

Deși tranzitat de sute de mii de oameni în ultimele luni, unul dintre cele mai expuse județe, totuși vigilența medicilor, educația oamenilor și rugăciunile credincioșilor au adus biruința și au atras mila lui Hristos.

Nu suntem mai speciali. Nu avem grații deosebite. Nu suntem mai sfinți, dar rugăciunile credincioșilor au ajuns la Dumnezeu. Numărul mare de mijlocitor atrage îngăduința divină.

Spune împreună cu mine: Îți mulțumesc Isuse Hristoase pentru mila Ta față de județul Arad! Și te rugăm să lucrezi în toată Țara, Amin!

https://www.mediafax.ro/coronavirus/un-judet-din-romania-pare-ca-a-scapat-de-coronavirus-zero-noi-cazuri-in-ultimele-7-zile-19370125

Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.
1 Ioan 2: 4,5

Care român ar afirma că nu îl cunoaște pe Dumnezeu? Nici unul! Dar, oare câți dintre aceștia împlinesc poruncile Lui? Wow! Deci dacă le încalcă sunt mincinoși? Da, așa spune sfântul Ioan inspirat de Duhul Sfânt. Acest creștin seamănă cu adolescenta de 15 ani care declară iubire eternă colegului de 14 ani și jumătate când sparg semințe în parc, dar ar mai îndrăgi vreo cinci, șase tipi, va mai avea vreo zece relații, apoi se va căsători cu cineva. Asta este dragostea puerilă, ce abundă în declarații egoiste și false. Iubirea vieții este doar una!

Creștinul care declară mecanic iubire eternă lui Dumnezeu, dar faptele sunt ale rușinii, „este un mincinos și adevărul nu locuiește în el”, spune Ioan. Astăzi are șansa schimbării, pentru mâine nu mai am garanții.

„Dar cine păzește cuvântul Lui, în el dragostea a ajuns desăvârșită”

Avem bisericile pline de „îndrăgostiți” de Hristos, dar care fac rușine Împărăției, prin dragostea nedesăvârșită. La începutul relației noastre, soția mă iubea, și mă iubea foarte mult, nu prea îi greșeam și îi era ușor, asemenea și eu. Acum, după zece ani de la nuntă, continui să o iubesc, chiar dacă mi-a greșit prin mărunțișuri de sute de ori. Dragostea se arată desăvârșită mai ales la ea, care continuă să mă iubească după sutele de mii de greșeli mărunte. Asta se numește dragoste desăvârșită!

De fapt suntem în proces de desăvârșire. (Mat 5:48) Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.
În gândirea lui Petre Țuțea: „Până la Hristos omul se mișca asimtotic la perfecțiune”, dar generozitatea Mântuitorului îl desăvârșește prin sacrificul Său suprem, prin actul credinței.

Concret. „Îndrăgostitul e impulsiv, reacționează la injurii, se răzbună, e desfrânat și libertin, urăște. În schimb creștinul matur, ca posesor al dragostei desăvârșite, întoarce obrazul celălalt, binecuvintează pe cel ce îl blastămă, iubește pe cel care îl urăște, face bine celui care și-a făcut un obicei de a-i face rău, el se aseamănă cu Hristos.

Fiți desăvârșiți! Să demonstrăm că dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită în noi prin faptul că împlinim cu fidelitate ceea ce declarăm și declarăm ceea ce împlinim.

Suntem iar pe primul loc! Am fost cu Nadia Comăneci, am fost cu Henri Coandă, cu Aurel Vlaicu, Gică Hagi și alte talente incontestabile care continuă să ne facă cinste și astăzi.

Din nefericire avem și clasamente negative ca Gheorghe Dincă, de care am prefera să nu se mai pomenească sub soare, văduva neagră, gunoaie, proxeneți, corupție, avorturi, sărăcie și alții/ altele. Acestea ne fac rușine peste veacuri, iar istoria nu ne va ierta.

Acest cetățean, „expert” în falsificarea banilor ne-a făcut iar „faimoși”. Inteligența este un dar de la Dumnezeu, dar dacă este închinată diavolului devine un blestem infernal. Inclusiv agenții euro-pol au venit să investigheze pe „cel mai bun” falsificator din lume.

Credeți că e simplu să lucrezi la falsificarea banilor? Nu este deloc! Tot sub stres, schimba tricourile în fie are peco, nu mergea la magazine cu camere de filmare. Un stres continuu. Nu era mai inteligent dacă lucra cinstit, ca programator sau operator PC. Ar fi falsificat 17.000 de bancnote de 100 lei. Până la 50 de ani cât are, câștiga prin muncă cinstită de zece ori mai mult. Dar asta este momeala satanei, care te amăgește că poți câștiga fără muncă, mult și în timp scurt.

O vorbă din popor spune: „banii cum vin așa se duc”. Așa este! Primește niște zeci de ani de pușcărie, acolo va îmbătrâni fără copii și nepoți. O viață ruinată de acceptul înșelătoriei satanei. Nu merită!

Dragi tineri! Să nu învățați nimic de la acest individ. Să nu faceți ca el! Să munciți cinstit și veți avea parte de bucurie. Dumnezeu binecuvintează munca cinstită. Cu un venit mic, dar constant realizezi mult mai multe decât cu un „bum” înșelător care te poate ruina.

Nu e mai deștept ca tine tipul, nu e super erou cu toate că a creat „super-leul”, e chiar mai slab de minte și ușor de manevrat de „șeful” înșelătorilor. Și credeți-mă, nu e inteligență să faci bani falși sau alte infracțiuni, e inteligență falsă împrumutată falsificatorului infernal.

„Mai bine sărac și curat” sau bogat, dar cinstit ca Iov!

Să ne rugăm pentru frații noștri din nordul țării! După ce Ucraina a fost lovită de inundații generate de cele două baraje care au cedat în fața viiturilor. Apele s-au dezlănțuit furioase.

Urmează să ajungă în România. Prutul măsoară 2 metri peste limita critică. Dumnezeu este în control și poate păzi țara noastră! Accentuez faptul că rugăciunile fac minuni. Poți să faci o rugăciune pentru toți conaționalii care au fost afectați de inundații.

Dar, mai important să nu uităm să mulțumim lui Dumnezeu că nu am fost atinși!

Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! Apocalipsa 22:15

Tu, nu ar trebui să fii afară!

Cine va fi afară din Împărăția lui Dumnezeu?

1. Câinii. Sunt parte a turmei, mănâncă pe spatele turmei, păzesc ciobanii, turma, stâna dar au inimă de câine. E genul lui Simon, ne întors la Domnul care face dreptate câinească prin violență și sabie sau patronul cu mulți bani care a transformat biserica în SRL.

2. Caprele. Pasc împreună cu oile, se adapă la același izvor, mănâncă aceeași mâncare dar sunt capre în genul sălbatic al lui Esau(curvar și lumesc), care se joacă cu dreptul de întâi născut. La final Păstorul face triere: El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
Matei 25:32

3. Măgarii. Duc poverile altora, pasc împreună cu turma, fiind cu un cap mai mare decât oile, văd „prea multe”. Au urechile prea lungi, le-au transformat în antene, prind prea multe unde inclusiv străine, apoi le convertesc în fake news(știri false). Este omul care poartă grija altora. Proverbul românesc spune: câinele moare de drum lung, iar… „măgarul” de grija altuia.

4. Lupii. Fie trăiesc în interiorul turmei foarte „bine” camuflați în oi, fie stau pe lângă turmă atacând câte o mioară. Este creștinul teatral și fățarnic al cărui caracter va fi demascat de Dreapta Judecată. Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Matei 7:15

5. Berbecii. Căpoși, încordați, violenți, încăpățânați, pregătiți tot timpul pentru a împunge, pe lângă faptul că nu produc lapte crează probleme turmei lui Hristos. Oile mele, spunea Isus. Oile ascultă, berbecii comentează tot timpul.

Mesajul final al Împăratului va fi acesta: Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Matei 25:41. Aceștia împreună cu vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și mincinoșii vor fi afară din Împărăție!

Cine va fi totuși în Împărăția lui Dumnezeu? Oile și atât!

Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi dintre oile Mele.
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.
Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Ioan 10:26-29

A! deci oile Mele, spunea Isus, înseamnă că sunt și alte oi, sălbatice, străine, care merg după falși păstori.

Pe oile Mele, Eu le cunosc, ele Mă cunosc egal reciprocitate, ascultare, smerenie, supunere, slujire, acestea vor merge în Împărăție și doar ele!

Tu nu ar trebui să fii afară! Prin jertfa mântuitoare a lui Hristos încă se mai pot face transferuri, astăzi, cât ești viu. Altfel ai șanse de a fi afară.

Astăzi Isus te poftește înăuntrul Regatului Său!

Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.
Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Matei 7:16-19

Prin ADN-ul său, pomul bun face roadele sale. Acesta este soiul lui, iar fructele vin de la sine, din interior, din structura sa genetică. Nimeni nu îi poate schimba structura unui pom matur și nici nu ar avea interes. Acesta simbolizează creștinul practicant, smerit, iubitor de virtuți, care duce o viață de neprihănire. Suma tuturor faptelor lui devin roade vrednice de pocăință.

Pomul rău, de asemenea, face roade rele, prin natura lui. Asta este structura lui genetică. Dacă e încă mic, poate prin altoire să păstreze rădăcinile și parte din tulpină, dar ramurile trebuie schimbate cu desăvârșire. Acesta este creștinul în proces de regenerare, care acceptă jertfa mântuitoare. Aici se încadrează și copilașii, cărora de mici le dăm direcția spre bine sau spre rău.

Dar iarna, prin obiceiuri nici măcar de noi știute, defrișăm pădurile tinere pentru brăduți cărora le dăm foc imediat după sărbători. Îi punem în casă, ei arată bine, sunt impunători și verzi, dar noi știm că sunt morți, că au fost înlăturați de pe rădăcina lor. Apoi, pe un copac mort, punem artificii, instalații, lumini, fructe, podoabe fel și fel. Are impresia câteva zile că e zeul pădurii, iar apoi se transformă în scrum sau sfârșește abandonat pe la periferiile orașelor.

Vorbim aici de omul superficial, mort pe jumătate. Chiar dacă e împodobit cu smartphone și haine de firmă, chiar dacă e la volanul unui bolid de milioane de euro și conduce iahturi pe insule exotice… Imitarea faptelor bune este filantropie ieftină și de fațadă.

În schimb, faptele în ascuns făcute de omul smerit vor fi răsplătite de Dumnezeu. Individul are doar impresia că e stăpânul lumii, dar foarte curând, răpus de boli, de excese și dependențe, este abandonat și moare poate la jumătatea zilelor.

După roadele lor îi veți cunoaște, spunea Mântuitorul. După preocupările lor, după vorbe, după ceea ce ei consideră valori. Poate noi oamenii ne mai lăsăm orbiți de aparențe, dar niciodată Dumnezeu. Pomul bun plânge, i se taie ramuri și curg lacrimi, este curățat, dar asta îl face și mai valoros, mai roditor, mai lăudat, mai productiv. Pomul rău este tăiat o dată, mai are puțină verdeață, dar viață nu mai are, apoi cu cetina încă verde este aruncat în foc.

De aceea, nimicirea îi va veni pe neaşteptate;va fi zdrobit deodată şi fără leac. Prov 6:15. Este cu referire la omul rău care urzește planuri rele.

Nu râvniți podoabele unui copac mort. E iarnă, pomul bun stă afară în ger, fără frunze, bătut de crivăț și în întuneric, iar copacul e la căldura sobei, împodobit cu instalații, cu fructe, globuri și bomboane, dar nu ai motive să fii invidios, nu sunt ale lui. El e întrerupt de la viață de securea nemiloasă. Iar la primăvară, când pomul bun este verde, plin de flori și zumzet de albine, copacul este doar o amintire sau chiar cenușă.

Oare despre pomi este vorba? Sau despre oameni?

Din întâmplare găsesc o imagine formidabilă cu o încărcătură socio-politică de excepție. Până la urmă nici înalții demnitari, nici eforturile diplomatice, nici organizațiile mondiale nu sunt responsabile pentru buna conviețuire, ci omenia. Este în avantajul nostru să credem asta, altfel am găsi toată viața vinovați în loc să căutăm motive de a fi oameni.

Frontiera dintre San Diego, California și Tijuana, Baja California transmite un mesaj puternic. Copiii din cele două țări care joacă volei, având drept fileu frontiera . Ei arată mersul normal al lucrurilor. Asemenea celor doi pești giganți realizați în lanul de grâu de către artiștii ucrainieni și polonezi între cele două state sau teatrul construit simbolic pe frontiera dintre Canada și America, amfiteatrul pe tărâmul canadian, iar scena pe teritoriul S.U.A. Toate aceste mesaje arată deschiderea spre dialog și civilizație.

La polul opus se află „marele zid mexican”, adesea presărat cu violență și treceri frauduloase. Sau frontiera care desparte cele două țări asiatice cu același nume, pe care se presupune că nu ar fi trecut-o nimeni fraudulos de la înființare și alte granițe armate bine păzite. Istoria ne afișează o îngustime a minții și predispoziție la fanatism în țările cu granițele nepenetrabile.

Creatorul ne-a lăsat în libertate pe o planetă liberă, iar noi ne construim ziduri și garduri psihologice care ne separă. Vă invit la un volei, este un titlu generic, ce vrea a chema la negocieri civilizate, dialog elegant, respectând normele elocinței de înaltă calitate. Dacă tot nu avem nimic de împărțit, atunci de ce ne-am împărți prin ură și dezbinare.

Ne certăm doctrinar, ne batem dogmatic, ne distribuim confesional, ne împrăștiem filosofic, iar până la urmă semănăm atât de bine unii cu alții. Suntem după chipul și asemănarea Creatorului însuși. Ce ar fi să renunțăm la toate invențiile omenești numite „religii”, și să respectăm omul.

În lupta aprigă de amendare a lucrurilor pe care Dumnezeu le condamnă și suntem obligați să le condamnăm și noi, dacă ne pretindem creștini, să nu cădem în ispita de a condamna omul. El trebuie iubit, respectat, apreciat pentru chipul lui Dumnezeu din el. Acest chip revendicabil are drept la respect.

Vă invit la un volei. Dincolo de dogme și filosofii, să prețuim omul pentru care și-a dat Hristos viața, să ne rugăm pentru el, să întindem o mână celui căzut, să fim solidari, cam asta am învățat eu din pandemie.

Spuneți-mi care confesiune a fost scutită de pandemie? E adevărat că niciuna? Noi ne împărțim confesional în mii de nuanțe, dar Hristos ne împarte doar în două: oi sau capre, robi buni și credincioși sau robi vicleni și leneși.

Vă invit la un volei. La o analiză realistă și responsabilă, să „servim” prietenos și creștinește mingea dialogului unul altuia, că de ghiulele distribuite de „catapultele” infernale ni s-au sterpezit sufletele în noi.

Haideți să construim poduri, nu ziduri, să împărțim iubire și roade, nu „rachete” verbale, să ne îmbrățișăm prietenos, nu cu mănuși de box, astfel ne vom asemăna cu Domnul nostru, iar faptele noastre devin roade ale neprihănirii și nu fapte penale.

Ce ziceți, vă place „să jucăm volei”?