Veniţi totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. Isaia 1:18

Probabil mulți dintre noi vedeam piersicii înfloriți, ghiocei, mărțișoare, planuri pentru primăvară. Pe loc repaus! Ninge din nou. Ninge superb! E timp optim pentru odihnă și cugetare.

Isaia începe slujba profetică într-un mod pe cât de tranșant, pe atât de optimist. Judecata lui Dumnezeu este privită cu înfiorare, așa și este. Judecata de apoi atrage după sine consecințe, acuzare, condamnare și pedeapsă eternă. Orice om cu puțin simțământ duhovnicesc este de acord cu mine. Se vor judeca fapte, gânduri, vorbe goale, intenții, tot ce este păcătos.

Avem vești bune însă! Cuvântul de astăzi are în el acel nerv al speranței, că Dumnezeu este milos, încă.

Probabil, sunt destui cei deznădăjduiți și fără speranță. Oameni care au greșit și nu se mai pot ierta. Poate chiar în timp ce citești, te lupți cu sentimentul vinovăției. Respiră ușurat! Dumnezeu te iartă! Chiar acum! Chiar azi! Grație jertfei lui Hristos, conștiința ta poate fi albă ca zăpada!

Trebuie doar să crezi! E îndemnul meu, dar e promisiunea lui Dumnezeu exact pentru tine. Privește la zăpadă. Fiecare fulg de nea seamănă o sămânță de speranță pentru tine.

Ridică-te și mergi mai departe! Și încă ceva, dacă Dumnezeu te-a iertat, iartă-te și tu. Și permite-I lui Dumnezeu să te schimbe!

Fiii lui Aaron Nadab și Abihu și-au luat , fiecare, cădelniţa, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc, și au adus astfel înaintea Domnului foc străin , lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în faţa întregului popor.’” Aaron a tăcut. Leviticul 10:1‭-‬3

Ce să mai poată spune săracul Aaron în fața acestei grozăvii! Să îți vezi fiii prăjiți în fața ta. Doi din 4 băieți, jumătate de familie. Două sicrie deodată. Ce să zici, cumplit! Aaron a tăcut. Probabil că se gândea: oare ce mi-a scăpat să îi învăț în ale slujirii? Oare unde trebuia să insist mai mult? Ce a fost în mintea lor? Târziu!

Știți cum este? Atunci când Focul Domnului nu vine, există o blestemată de tendință în om de a o imita. Prin: efecte de lumini, tobe, studii arheologice în locul mesajelor inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Am fost șocat să văd în Marea Britanie, cum bisericile au început să aibă competiții sportive pe divizii, cu arbitri închiriați și ambulanțe. Se întoarce John Wesley în mormânt și Spurgeon și Bunyan și alții. Păi da, când nu mai sunt întâlniri de tineret pentru rugăciune, trebuie imitată părtășia sfântă cumva.

O! Ce bine că trăim în har. Altfel ar fi multe biserici incendiate de focul geloziei lui Dumnezeu. Dar harul nu face decât să amâne moartea spre focul veșnic. Iar asta mă înfioară, uitându-mă la sinistrele cruci de pe biserici, martore la adevărate incendii străine. Gem altarele sub văpaia focurilor străine generate nu doar de lumânările refabricate, dar și de conștiințele prea pătate.

Dragi creștini! Focul se aprinde pe genunchi. În prezența slavei lui Dumnezeu. Focul Sfântului Duh e declanșat de smerenie la poala crucii lui Hristos. Iar combustibilul vine din abundență Cuvântului Sfintei Scripturi, nu doar în predici, dar și în vieți transformate.

Stingeți incendiile nesfinte din biserică! Acestea au adus formalism, nepăsare, lipsa dragostei pentru nenorociți, apostazie și chiar moarte! Aprindeți focul iubirii histologice și al dragostei care merge până dincolo de moarte, până în veci de veci.

Câți Nadabi și Abihu să mai ardă! Câți sfinți Aaroni să moară cu zile asistând la acest suicid spiritual! Destul! E timpul să ne oprim! Este vremea să ne rugăm ca Sfântul Ilie. Din cer să vină focul!

Eu am venit să aduc un foc pe pământ și ce vreau să fie aprins chiar acum! Așa spunea Mântuitorul, și așa a făcut. Da, este vorba de focul Duhului lui Dumnezeu, care trezește pasiune și dragoste pentru Biblie. Este focul care ardea în inima lui Ieremia și a Apostolilor. Este focul Domnului care transportă viață din viața lui Dumnezeu.

Stingeți orice foc străin! Numai pe tăciunii firii pământești se poate aprinde focul iubirii lui Hristos. Astfel vrem să evităm suicidul spiritual gen Nadab și Abihu.

… Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și, chemând un om, a ras cele șapte șuviţe de pe capul lui Samson și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea. Judecătorii 16:19

Dalila este acea fată agățată pe stradă, pe Facebook, pe ștrand. Acceptabilă fizionomic de un băiat fără minte, fără criterii temeinice de evaluare, fără o definire clară a valorilor, doar cu hormonii în mișcare, care pune stimulii senzoriali peste principiile de esență ale vieții. Asta caută, asta este de fapt și asta găsește.

Să revenim la domnișoara Dalila.

• Este femeia care spune vorbe dulci, dar strecoară otravă incurabilă pentru partener.
• Dalila cântă frumos, dar armonia ei transmite acel blestem al ielelor (sirenelor), care conduce spre moarte pe obiectul ademenit.
• Dalila este femeia interesată de un sponsor. Nu poți Samson, să-mi asiguri suportul financiar pentru a arăta a divă, nu e problemă, te voi vinde spionilor filisteni pe sume considerabile.
• E profesionista în manipulare, aceea care îl prostește pe Samson, intrând ca o pisică în cele mai intime cămăruțe cordiale, ținute în secret de iubăreț, iar ea ascunde caracterul unei tigroaice, dornică de mușcătură mortală.
• Picioarele ei sunt ca niște arcuri, care adorm tâmplele prostuțe, legănându-le în ritm de moarte. Apoi, ne spune Solomon în Proverbe 6-7:… picioarele ei duc spre locuința morților.
• Este femeia care stă în piață sau pe Instagram, urmărind bărbați frumoși, nu pentru a-i iubi, ci pentru a le exploata imaginea în interes personal.
• Fugi de Dalila! O femeie al cărei zâmbet este pentru fie cine, nu va putea fi niciodată doar pentru tine.
• Măngâierile ei sunt un fel de anestezic, ca mai apoi degetele ei să apuce foarfeca morții și să taie șuvițele puterii, iar odată cu ele, firul vieții tale.
• Samson, ca victimă a Dalilei, ai grijă! Te aduce în pragul suicidului. Îți promite o viață fericită, dar te face să-ți dorești moartea mai mult ca orice.

Este cel mai minunat lucru să te căsătorești. Dar este unul și mai minunat să te căsătorești bine. Mulțumește-i Bunului Dumnezeu pentru reușita căsniciei… Poate ai evitat-o pe Dalila. Astfel Dumnezeu a putut să îți ofere binecuvântarea Sa.

Dalila este fata de plastic, lucrată bine în Photoshop și este fotogenică, pentru că doar în asta a investit o viață. Dar inima ei este goală. Să manifești milă pentru ea, să iubești sufletul ei chinuit de patimi, dorindu-i mântuirea, pentru chipul lui Hristos care trebuie revendicat și din ea.

Alege, dar să alegi bine fără a te pricopsit cu Dalila!

„ Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii”. Coloseni 3:14

I. PUFOAICA PĂCATULUI CARE TREBUIE DEZBRĂCATĂ
„… cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare” Efeseni 4:22
Omul cel vechi este ca o pufoaică îmbibată de păcat. Orice haină nouă, curată, călcată, îmbrăcată peste aceasta reprezintă o anomalie. O! Câți astfel de mutanți psiho-spirituali întâlnim zilnic!
Caracteristicile omului vechi le regăsim în versetele 20-31 din Efeseni 4. Iată hainele care trebuie dezbrăcate:

• Minciuna
• Mânia păcătoasă
• Cine fura să nu mai fure
• Cuvintele spurcate
• Amărăciunea care aduce necredință și îndoială
• Iuțimea
• Strigarea amenințătoare și umilitoare
• Clevetire și bârfa
• Răutatea
• Curvia

II. VEȘMINTELE NEPRIHĂNIRII CARE TREBUIE ÎMBRĂCATE
„… și să vă înnoiţi în duhul minţii voastre și să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfinţenie pe care o dă adevărul”. Efeseni 4:23‭-‬24

Păcatul l-a dezbrăcat pe Adam de slavă. Prin el și noi am fost deposedați de slava edenică. Dar în dragostea Majestății Sale, Dumnezeu nu ne-a lăsat goi, ci prin Hristos ne-a pregătit o nouă garderobă a neprihănirii.
Care sunt hainele neprihănirii? Coloseni 3:12-16:

• O inimă plină de îndurare
• Bunătatea
• Smerenia
• Blândeţea
• Îndelunga răbdare
• Îngăduința
• Iertarea
• Pacea lui Hristos
• Cuvântul lui Dumnezeu
• DRAGOSTEA

„… te sfătuiesc să cumperi de la Mine…. haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii și să vezi”. Apocalipsa 3:18 VD

• Ne îmbrăcăm cu haine din ce în ce mai de marcă, dar ascundem caractere tot mai pătate.
• Dacă o haină scumpă și nouă este îmbrăcată pe o fire pământească veche și neregenerată, oglinda ta este martoră a unei risipe de bani.
• Un caracter nobil nu mai are nevoie de haine super scumpe.
• Hainele ar trebui asemănate cu rușinea, sfiala și bunul simț, nu cu modelul tabloidelor consumeriste.
• Hainele neprihănirii se procură din cer, iar designerul și furnizorul lor este numai Dumnezeu.

Așadar, fă o curățenie în garderoba caracterului tău. Aruncă tot ce seamănă a zdrențe și aplică la veșmintele neprihănirii oferite de Hristos.

Ștefan a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 7:56

Când un sfânt sosește la linia de final, Dumnezeu se ridică în picioare pentru a-l primi onorabil.

Puține știm despre Ștefan, probabil avea și el familie, părinți, idealuri, pe care urma să le pună în practică. Dar nu a mai apucat, pentru că ura de frate ucide cu sânge rece și rapid. Culmea că la acest fratricid contribuie în mod pasiv și Saul. Îl știți nu? Da, este fanaticul religios fără dragoste și scrupule, îmbătat de gândul de „promovare spirituală”, care colinda Israelul în dorința lui mioapă de a lega sfinții ca pe taurii spanioli, pentru a-i duce în arenă spre măcelărie. Dar este metamorfozat ulterior, când se întâlnește cu Hristos, în Sfântul Pavel.

Să revenim la Ștefan. O viață scurtă. Prea scurtă parcă. Un astfel de om ar fi trebuit să mai trăiască, se potrivea pentru a fi episcop al Ierusalimului. Dar se pare că între criteriile tradiționale nu intrau și „amănunte” ca: să fie sfânt, plin de Duhul lui Dumnezeu, sincer, nediplomat, cu inimă curată, în a cărui ADN să vibreze Hristos, îndrăzneț, puternic, plin de curaj. Nu. Nu-și pierde nimeni vremea să cultive amănunte de genul.

O predică scurtă. Nu a fost aplaudat, nici remunerat, nici nu a terminat-o. Nu a mai apucat. Deși scurtă, omilia lui Ștefan este plină de Hristos și de Duh Sfânt. El nu are timp de bancuri, nici de glume, nici de laude, nici de acompaniere instrumentală. Parcă predică pe fugă, în timp ce își face bagajele să moară pentru Hristos.

Au pus mâna pe bolovani și au început să-l mitralieze. Când o lumină care este îndreptată spre caractere îmbibate cu păcat, arată mânia lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri: 1. Ori păcătosul se schimbă, 2. Ori stinge sau omoară lumina, să pară curat. L-au îngenunchiat. Și ce, el asta știa mai bine să facă, să stea pe genunchi. A picat sub ploaia de pietre, trimise cu râvnă religioasă, dar oarbă.

Te-ai trezit în această dimineață cu multe poveri și orizonturile ți s-au închis. Primește câteva sfaturi. Nu de la mine, de la un sfânt. Dacă Ștefan ar trăi azi, cred că te-ar sfătui astfel:

• Trăiește în plinătatea Duhului Sfânt și Dumnezeu îți va umple gura și inima de cuvintele Lui;
• Spune adevărul chiar dacă pentru el ar trebui să mori. Mai onorabilă este moartea pentru Hristos, chiar dacă e în floarea tinereții, decât pensionarea pe spatele lui Hristos.
• Cănd frații tăi de neam și limbă îți închid uși, și oportunități și drumuri, nu uita că Dumnezeu îți deschide un cer.
• Când ucigașii vor crede că ai dispărut, grăbindu-ți plecarea prin ură ucigătoare, există un Hristos care îți zice „bun venit în cer!”
• Dacă sacrifici adevărul de dragul confortului personal, vei sfârși ca un laș, iar nu ca un erou al credinței.
• Când ei îți vor ucide stârvul unei vieți plină de suferințe și dureri și boli, un trup de slavă este deja pregătit pentru tine.
• Când ei vor vedea în tine un om învins, tu vei vedea în cer un Dumnezeu victorios, care te cheamă lângă Sine.

Așadar, Ștefan devine primul martir. Dar și primul sfânt care vede cerul. Da, nu este blasfemie. Când un erou ca el depășește, fără să trișeze linia de final, Hristos (care și-a reintrat în atributile dumnezeiești), se ridică în picioare.

Protejează-ți gambele, stând cât de mult poți pe genunchi în fața crucii. Va rămâne drept în picioare, inclusiv în fața morții, creștinul care a știut să stea cât mai mult pe genunchi.

CURRICULUM VITAE #every one

În toate domeniile vieții există anumite faze profesionale, pe care inevitabil va trebui să le traversezi. E foarte important ca în fiecare stagiu să te lupți a da randament maxim.. . Nu te îngrijora, nu vei rămâne gol. Cel care te-a înzestrat cu daruri va alimenta izvorul resurselor tale.

FAZE:

1. Nu te cunoaște nimeni, nu te cheamă nimeni;

2. Dacă ești conștiincios și faci treabă bună, te trimite mentorul în locul lui. (Dacă nu accepți să fii trimis, nu vei fi chemat niciodată)

3. Începi să fii chemat;

4.Eși invitat de onoare pentru randamentul de excepție pe care îl ai;

5. Ești prea invitat. Agenda este plină, te dai peste cap și te străduiești să mulțumești pe cât mai mulți;

6. Începi să fii invitat așa, din respect;

7. Nu prea mai ești chemat. Pe fondul ușoarei plafonări, mai ai foarte puține de oferit;

8. Nu te mai cheamă nimeni;

9. Vine vremea în care te auto-inviți;

10. Nu mai ai chef nici să te inviți. Te pregătești de „concediu”.

CÂTEVA RECOMANDĂRI:

-Este foarte important să îți înțelegi locul.

-Să nu mergi nicăieri neinvitat.

-Când ești invitat, să te lupți a da randament maxim.

-Leagă oricare dintre fazele amintite mai sus de cartea de identitate.

-Luptă-te să fii la zi cu informațiile.

-Tratează teme relevante.

-Fă alianță cu Dumnezeu, indiferent de circumstanțe.

-Să petreci mult timp cu Dumnezeu în rugăciune.

-Fă tot ce găsești că e bine, cu pasiune, bucurie și dragoste.