Vreau bani! Vreau timp! Vreau sănătate! Să fiu fericit! Însă…

Goana după fericire îl supără pe copil, maturizează adolescentul, îl seacă de sănătate pe adult, umple de regrete pensionarul și în final dă lovitura de grație bătrânului nefericit.

Copilul. Este cel mai fericit individ de pe fața pământului, chiar dacă nu știe asta, însă pe măsură ce crește, sondează asiduu în craterele propriei nefericiri.

Tânărul. Are timp și sănătate, dar își dorește cât mai mulți bani. E frustrat, nefericit și doritor de mulți bani. Timpul și sănătatea îl plictisesc fără bani.

Adultul. Cu prețul sănătății sale se zbate disperat să câștige cât mai mulți bani. Se sacrifică, dă din coate, se luptă și reușește să aibă bani. Mulți 💰bani! Dar i se șubrezește sănătatea și nu mai are timp de soție/soț, de copii și de părinții bătrâni. E ocupat să câștige bani.

Pensionarul. Are bani, are timp, dar nu mai are sănătate! O mare parte din bani o dă pe sănătate. Timpul liber îl disperă, și noaptea se trezește că nu are ce face, iar banii sunt cheltuiți de descendenți.

Bătrânul. Pune toate verbele fericirii la timpul trecut: am fost copil, am fost tânăr, am fost și fericit dar nu știam asta, am avut și sănătate, am avut bani, am realizat multe, nu am avut grijă, nu am fost atent, nu am știut să[…] Apoi oftează adânc și afirmă cu ultimele cuvinte: „Oh, dacă aș mai fi o dată copil, sau tânăr! Dacă aș mai avea eu sănătatea de altă dată! Dacă aș mai trăi o dată! Dacă aș putea da timpul înapoi”

Își adună apoi mâinile la piept, își trage picioarele în pat, respiră tot mai rar și tot mai gol, îi vine poftă de mâncarea lui preferată, apoi închide ochii…și închiși rămân pentru totdeauna…

Concluziile: Timpul prețios pe care îl putea petrece cu familia s-a scurs.  Sănătatea a pierdut-o câștigând bani.  Timpul îi va ajuta pe descendenți să te uite mai lezne. Iar 💰 banii rămași vor fi cheltuiți de alții!  Așa moare omul nefericit.

Înțelepciunea care vine de sus te învață:

* Să te bucuri de copilărie, că e cea mai frumoasă perioadă din viață.

* Să te căsătorești la vremea potrivită. Copiii se fac la tinerețe.

* Să te mulțumești cu un necesar rezonabil, în așa fel încât să ai quality time (timp de calitate) petrecut cu copiii tăi.

* Să te gândești la sănătatea ta atunci când o ai, nu după ce ai pierdut-o.

* Să petreci cât mai mult timp cu familia și îi vei avea aproape la bătrânețe.

* Să înveți copiii să investească în valori nu în lucruri, iar după ce nu vei mai fi vor avea amintiri plăcute cu tine.

* Să înțelegi că fericirea este dată de un cuget curățit prin jertfă și rodind neprihănirea, mai degrabă decât de un trup satisfăcut prin pofte.

Fii înțelept! Fii mulțumit! Fii recunoscător! Fii credincios și vei avea bătrânețe fericite!

Inspirat de Marian Bașa Spunea el, citez: „pe omul nemulțumit cu viața lui, îl aduc eu la realitate, dându-i două perechi de palme cu picioarele” Nu judecați afirmația! Da, tipul are ambele brațe inactive. Cu toate acestea are zeci de mii de portrete pictate/desenate pe străzi, și peste 700 de tablouri pictate în ulei pe pânză, atenție!…Lucrate doar cu picioarele!

Marian Bașa, pictând fericirea pe pânză!

Felicitări Marian! Avem multe de învățat de la tine. Îți mulțumesc Doamne pentru tot! Dar mai ales că ne ierți păcatele, deschizând astfel drumul spre adevărata fericire. ISUS!

Învață de la brad măsura.

Privind pe fereastră aburită la fumuriul cerului de aprilie, la văzduhul încețoșat de afară și la norii de culoare plumburiu posomorât, printre care se întrezăresc crengile fără frunze ale copacilor de foioase, ceva îmi atrage atenția în mod discret și pilduitor. Bradul.

Este imposibil să nu observi această specie de conifere, cu toată gama ei, destul de variată. Observându-le atent, tragi câteva învățături formidabile de la niste copaci care de aproape par uneori chiar respingători și plini de rășină.

• Învață de la brad că indiferent cât de mare e furtuna, tu trebuie să rămâi drept, vertical și integru.

• Învață că este mult mai bine să fii dezrădăcinat din cauza încăpățânării tare de a rămâne drept, decât să trăiești o viață cu capul plecat din cauza promiscuității.

• Învață că oricât de mare ar fi gerul trebuie să rămâi verde și plin de viață. Dacă îți plângi de milă poți îngheța.

• Uneori brațele ne sunt grele și obosite când e vorba să mai facem un bine. Ce frumoasă lecție ne dau brazii: crengile chiar îndoite pot duce poveri mari de nămeți, apoi să strecoare minuțios cu pipeta acelor sale omătul greu ca plumbul.

• Oricât de înalt ar fi bradul, crengile sunt întinse spre ceilalți, ca părul în fața fetei moșneagului din poezia lui Creangă, lasă drumeții să se hrănească din roadele tale!

• Brazii nu se ceartă între ei, prin șuieratul lor prelung și subțire, transmit hora iubirii lor, ținându-se parcă de mână unul cu altul. Crengile lor nu au arme încărcate cu explozibil, ci speranță și liniște.

• Învață de la brad că zăpada nu e doar pentru hrana proprie, ci și pentru iarba din vale, care așteaptă însetată mustul zăpezii, stors în teascul durerii crengilor de brad, care țin în spate câteva luni de zile hrana vegetației din poiană.

• Fii bucuros ca bradul, chiar și când paraziții se hrănesc pe lângă tine, se adăpostesc la umbra aripilor tale. Bucură-te că poți face bine. Chiar și corbii gălăgioși să își adăpostească puii în desișul ramurilor tale.

• Fii o umbrelă pe timp de ploaie pentru drumețul călător, și umbră pentru ciobanul obosit în zilele toride.

• Se mai numește și „copacul veșnic verde”. Oare nu acesta este destinul tău de om? Trăiește cu, și pentru Dumnezeu.

• Când totul pare mort și inactiv în jurul tău. Nu ai nevoie de o pădure. Fii tu un brad plin de viață, dă culoare cu verdele speranței și al optimismului tău hristologic!

• Trebuie și pe vremea geroasă să fie un consumator de toxine, de dioxid de carbon. Ai rămas doar tu în pădure? Mănâncă tu atunci toate noxele și, transformă-le în tine într-o operă de artă. Emană mai apoi oxigen curat celor din jur. Fii o mireasmă de la viață spre viață!

• Crengile lor în formă de cruce, întinse spre cer, indică spre o permanentă închinare față de stăpân. Multe ar avea de învățat și brațele noastre amenințătoare de la el.

• Învață că oricât de mare ar fi vântul, crivățul, gerul, căldură toridă a verii, furtunile, toate acestea te fac și mai puternic și mai înalt și mai frumos.

• Uneori mâini neiertătoare te seceră fără milă în toiul iernii, când îți este cel mai frig. Fie și secerat, atârnă roadele lor, dulciueile, saleurile, portocalele, luminițele instalațiilor lor. Chiar dacă știi că moartea este iminentă, mori slujind până la capăt.

• La maturitate suntem secerați de lame oțelite și feliați bucățică cu bucățică. Fie și așa. Și mort servești la adăpostul altora. Fii un acoperiș pe viață pentru cineva și nu ți se va șterge pomenirea.

• Așchiile sau scândurile de brad sunt folosite la garduri. Învață-i pe oameni că toate sunt cu măsură, povățuiește-i spre bine, spune-le că toate au o limită, inclusiv răbdările divine.

• Cu cât e mai aproape de cer, cu atât se face mai mic, mai subțire și mai smerit. O ce multe ar avea omul de învățat de la acești arbori fenomenali!

• De departe pare o săgeată plantată în pământ dar indicând spre infinitul cerului. Oare nu asta ar trebui să fie statutul nostru? Noi înșine să fim niște indicatoare spre cer pentru insul dezorientat?

Avem multe de învățat, de la toți și de la toate. O, dacă am avea ochii deschiși? Dacă am vrea să învățăm? Dacă ne-am lăsa modelați? Dacă am fi înțelepți și dinamici? Lumea ar arăta altfel, dar și cerul, nu e mai sărac fără tine, dar ar fi cu mult mai bogat și cu tine.

Felicitări Ghiță Ignat.

„Ursul carpatin” transformat în miel al Împărăției lui Dumnezeu.

Felicitări Ghiță, felicitări oamenilor care s-au ocupat de tine, mulțumiri lui Dumnezeu care a regizat în detaliu salvarea ta.

Ești o minune, un exemplu de om care a fost regenerat de Hristos. Iar prin tine Dumnezeu a schimbat și va mai schimba mulți oameni. Formidabil modul în care vorbești despre dragostea lui Isus!

Această minunată metamorfoză lucrată de Duhul Sfânt să influențeze cât mai mult în bine și pe cât mai mulți. Dacă mulți au fost bătuți de tine prin ringuri și cuști de MMA, îți doresc mult har și detașat mai mulți să fie salvați din cuștile robiei păcatului prin mărturia și predicarea ta.

Să rămâi statornic și smerit, iar Hristos nu va rămâne dator! Ești o minunată epistolă vie citită de toți oamenii.

Te îmbrățișez frate scump!

Speranță (versuri)

E nor,
E ceață,
E-ntuneric.
E frig
Și rece bate vântul.
Printre răcori
Și stropi
Și neguri,
Văd luminând
Biete sclipiri pe frunze.
Anemice,
Slabe,
Firave,
Tot mai dosite
Tot mai smerite,
Și discrete
Și plăpânde.
Însă,
În ciuda
Umbrei tremurânde
Și-a miopiei
Opticale,
Văd cu nădejde
Soarele din spate,
Cu razele
Toride,
Prin neguri
Penetrante.
Nu te bloca
În temeri,
Nici frici,
Nici boli
Nici alte cele.
Tot ce e fericire
Pentru tine,
Găsești
Din abundență, însă
Nu fără Dumnezeu Și nici
Mai jos de stele.

Marea Britanie a primit Șah-Mat. Noi nu!

Șah mat în limba hindi unde s-a înființat jocul de șah, înseamnă rege mort. Practic e un non-sens, deoarece la acest joc regele nu moare niciodată. Dar viața bate filmul, și jocul.

Tudor Arghezi surprinde atât de frumos alegoria moarte-joc în De-a va-ți ascunselea. Numai că oricât de frumos am îmbrăca moartea, rămâne din cale-afară de urâtă și hidoasă. În realitate se moare. Și regii mor.

Prințul Filip, ducele de Edinburgh, a părăsit lumea noastră după un secol fara două luni. Dar oamenilor le este rânduit să moară, spune Sfântă Scriptură, așa că prințului, soț al reginei Elisabeta a II-a, ia sosit ceasul. Regatul Marii Britanii a primit șah-mat. Și toate regatele pământului au avut și vor avea aceeași soartă. Toți regii mor.

Există însă un Regat diferit de toate: ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU. Mesajul principal al Mântuitorului este axat pe acest Regat Veșnic. În anul 33 al erei noastre și creștinismul a primit șah-mat. S-a bucurat Irod Antipa, s-a bucurat infernul cu diavol principal cu tot, s-au bucurat barbarii și păgânii. Doar un mic număr de oameni, creștinii, plângeau speriați prin peșteri și catacombe.

Durerea însă a ținut trei zile. Funeraliile au avut dimensiuni cosmice: (Mat 27:45) De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. Trei ore de doliu universal în țară. Pentru că murea altfel de Rege. De sorginte celestă.

După trei zile acest Rege Isus, a înviat și a întocmit cea mai puternică împărăție, nici porțile locuinței morților nu o mai pot distruge. Împărăția aceasta este veșnică, pentru că Regele ei este veșnic. Așa cum recunoștea împăratul Claudiu în discuția lui cu Marcelius. Spunea el: Isus este cel mai măreț rege care a trăit vreodată, și singurul pentru care oamenii mor, chiar dacă El „nu mai este”.

Bucuria mea este atât de mare, pentru că prin credință Regele m-a făcut prinț al Împărăției Lui. Un imperiu întreg de prinți și prințese. Mai mult avem cheile împărăției: (Mat 16:19) Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Cuvinte pline de farmec și laudă adresate Mielului lui Dumnezeu în ceruri, pe care le aude Apostolul Ioan: (Apoc 5:10) Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru și ei vor împărăți pe pământ!”

E un privilegiu să fii cetățean englez, e un regat puternic și prosper care a colonizat aproape jumătate de planetă, dar e un privilegiu detașat mai mare să fii prinț în Împărăția Luminii, unde Rege este Hristos. El, Regele Regilor.

Iar așa cum spune crezul nostru creștin: a cărui împărăție nu va avea sfârșit. Așa că, prinți și prințese, să ne rugăm mai apăsat rugăciunea Domnească, acolo unde spune: vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta!

E aproape! O simțim în piept! Vine!Acolo este ținta noastră! Vom împărăți cu Hristos 1000 de ani, apoi o veșnicie în ceruri! Maranata! Vino Doamne Isuse!

Poporul englez a primit șah-mat, poporul Domnului nu!


Viața. (Versuri) O.


Viața
E un freamăt al durerii,
Un amalgam de vrute
Și nevrute,
Din zori de zi
Până la lăsatul serii
Se-aud frenetic
Sunetele humii,
Pe-acordurile bolii
Și gamele durerii.

Viața
E-o chitara spartă,
Cu sunet sec
Și note „discordante”.
Goana după comori
Ruine și blesteme,
Iluzii oferite
Pe sclipiri de ape.

Viața…
Pe pământ
E-o umbră tristă,
Iar insul
Are doar impresia de-a fi.
Când umbra
S-a ascuns după clepsidră,
Abia dacă-nțelegi
Ce-a vrut omul a ști.

Viața e un val
Ce naște idealuri,
Te-nalță peste zare,
Ți-arată câte cele,
Dar cu fiori de moarte
Te sparge printre pietre,
Și iarăși vezi oceanul
Din subteran în sus.
Prin praf și scoici
Și lespezi,
Căci una sunteți voi.

Viața trupului
E-o coajă de alună,
Zdrobită între clești neiertători.
La început
Simți unde de iubire,
Iar în final
Își i-au doar miezul lor.

Viața
E o cruntă amăgire,
Un abur
Cum apostolul a spus.
M-am săturat
Să seamăn putrezire,
Mi-e sterped sufletul
De oarbele speranțe,
Așa că emigrez spre nemurire.

Viața
Are-n ea
Secretul existenței,
Dar nu e tot!
N-am cunoscut nimica.
Eu mă aleg cu cojile
Și huma,
Lor le rămâne miezul,
Iar mie doar speranța.

Că va urma
Ceva, mai sus de viață,
Mai ‘nalt ca mine,
Mai măreț,
Mai falnic.
Când nemurirea
Mă va înghiți
Ca și pe Iona,
Mă voi trezi
În alte emisfere.

Trăiește-ți viața
Cum găsești mai bine,
Dar ancorat
În legile Scripturii.
De-o iei la pas
Cu patimile cărnii,
Nu vei cunoaște Harul,
Nici tainele Iubirii.


In memoriam Gabi Luncă

A apus și „marea doamna” așa cum era numită sora Gabi de criticii muzicii populare. Pe numele ei real Elena Gabriela Onoriu. Cu adevărat a fost doamna foarte sus cotată prin valoarea data de înzestrările divine. Îndrăgită de soții Ceaușescu, invitată de multe ori la Cotroceni și de președintele Iliescu, Gabi Luncă a fost un om care nu ar fi expirat niciodată și dacă mai trăia 80 de ani.

Sau așa cum spunea un specialist, jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează: „Vocea de argint a lui Luncă, cântecul său ușor încordat au fost de multe ori copiate, însă nimeni nu a reușit să o egaleze.“      

Însă cea mai minunată parte a acestei doamne de talie internațională pe o perioadă de jumătate de secol o reprezintă ultimii 30 de ani de activitate. Așa cum este descrisă biografia sa pe platforma Wikipedia:    

Citez: „A refuzat cu îndârjire să mai cânte melodiile care au făcut-o celebră. Deși din anul 1992 cei doi soți s-au hotărât să cânte numai pentru Dumnezeu, în cadrul adunărilor religioase, la evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine. În ultimii aproape 30 de ani a fost misionar și a cântat chiar pentru deținuți, la orfelinate, căminele de bătrâni, pentru ajutorarea acestora fiind mereu în căutare de sponsori.”

Tot Wikipedia redă o fațetă formidabilă a activității sale în Marea Britanie: „Abia la finele anilor ’90 înregistrările de la Electrecord ajung în Marea Britanie și intră în atenția postului de radio BBC, cu albumul „Gabi Luncă – Sounds From A Bygone Age Vol. 5” (Cântece dintr-o altă vreme – n.r.). Această „grande dame” a muzicii lăutărești cucerește scena muzicii world, fiindcă interpretările sale au fost dintotdeauna considerate „ieșite din timp.“ În anul 2002 este nominalizată la Premiul The Listeners Award, acordat la categoria World music.”

A fost cetățean de onoare al frumoasei comune arădene Șiria județul Arad, (satul lui Slavici), și Vărbilău (județul Prahova). A fost misionară creștină și filantropă. 

„Țiganca de mătase” așa cum o numeau fanii, este îmbrăcată în hainele de in subțire.(Apoc 19:8) și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat.” (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.)
Pentru că tot ceea ce contează iubiților, după ce vom pleca de pe pământul acesta, este ce am cheltuit în favoarea altora spre slava lui Dumnezeu. Iar sora Gabi, s-a investit pe sine în acest scop, la cote înalte.

Sora Gabi a obosit. La cei 83 de ani de activitate artistică, dar mai ales misiune și evanghelizări pe stadioane, corturi, case de cultură, biserici, unde aduna bani pentru case de copii și azile de bătrâni. Îndurând frig, oboseală, călătorii interminabile, inima ei bună a cedat.

A fost salvată de Dumnezeu din ghearele cancerului, primul copil i-a murit în brațe imediat după naștere, acum a biruit și moartea prin Hristos. Astăzi, este în siguranță. Se odihnește la pieptul Regelui Isus, căruia i-a slujit mai bine de 3 decenii, o mare perioadă slujind alături de soțul ei, Ion Onoriu.

Iar voi, orfani și văduve hrăniți prin banii adunați de sora Gabi, nu vă întristați, Dumnezeu însuși se obligă să fie Apărătorul vostru: Psalmul
68:5 El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuiește în Locașul Lui cel Sfânt.

Sora Gabi, ne va fi dor de dulceața vicii dumneavoastră, de energia prin care îl lăudați pe Domnul, de zâmbetul larg și inima plină de bucurie care vibra plină de pasiune pentru împărăția lui Dumnezeu. Iar voi copiii, Emanuel, Estera, Sara și Rebeca, onorați de a avea așa mamă, mângâiați-vă cu speranța revederii.

Pe curând!