Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Iubirea construiește poduri!

Publicat pe de

Dacă ar fi sa evaluam ziua de ieri într-un singur cuvânt, acesta ar fi: DIVIN. Iar dacă aș fi întrebat ce părerea am, aș dori să facem lunar astfel de activități.

Dogmele ne separă prin construcția de ziduri, iubirea ne aduna prin construcția de poduri. Dacă pe linie de predicare ne separăm sau nu reușim să coabităm, pe linie de cântare Dumnezeu face minuni.

Într-o atmosferă de cer, ieri dimineață corurile reunite ale celor două biserici: IZVORUL VIEȚII Aradul Nou și BETLEEM, Gai-Poltura au reușit să convingă îngerii lui Dumnezeu să se unească împreună cu noi și să facem o formație intergalactică, ce a favorizat prezența deosebita a lui Dumnezeu. Iar pastorul Adi Bârzan a avut un mesaj plin de esență îndrumând spre hristocentrismul sărbătorilor natale.

Seara am mers noi la ei, cu aceeași formație, cu aceleași gânduri de pace, cu același entuziasm, cu aceeași inimă. Slava lui Dumnezeu plutea în aer și era atât de copleșitoare că ai fi preferat să se lungească până la miezul nopții. Că tot ce e frumos, pacifist, curat, armonios, ziditor, plin de iubire, nu poate veni decât de la Dumnezeu. La final am avut un mesaj despre IMNURILE NAȘTERII. Am descoperit în cântările sfinților agenți ai împlinirii planului divin, atât de multe perspective de slujire spirituală, misiologică, personala, națională și mondială. La urmă am continuat părtășia la masa de dragoste din demisolul bisericii, unde am legat prietenii, am evaluat aceste evenimente pornite din inima lui Dumnezeu.

Vă mulțumim dirijorilor: Sem Bala, Andrei Gherheș, Manu Negrea, Sorin Fedur, Jenny și Ema Bunai, ați strălucit. Voi ați fost pionii principali care ați declanșat îndurările divine pentru cele câteva sute de suflete înfometate care s-au adăpat din izvorul bogat al mântuirii. Vă mulțumim vouă, coriștilor pentru eforturile făcute în cele două luni de repeții, costumați la fel, cu eșarfe aurii, ați fost ca o ofrandă în sine, niște îngeri trimiși de Dumnezeu să ne învioreze sufletele triste. Personal am fost vindecat prin cântările voastre, cu voci mirifice și profesioniste. Vă mulțumim frați păstori: Adi Bârzan, Nelu Kovacs, Vasile Lador, pentru susținere și colaborare. Așa îi place lui Dumnezeu să ne vizităm, să ne dăm întâietate, să ne respectăm, să conviețuim armonios să avem proiecte comune, să facem bine, să ne iubim ca frații pentru care a murit Hristos, râvnind la același cer unde vom servi aceeași masă împreună cu Prințul păcii.

Vorba lui Camil Petrescu: „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” Dar unde exista dragoste hristologică, acolo e belșug, acolo e tărâmul minunilor, acolo se vindecă suflete, se cos inimi frânte, se resuscitează morții spirituali, se prezintă Hristos prin Sfântul Duh. Iar acest proiect nu se putea realiza dacă nu avea ca mobil, IUBIREA. Mulțumim Tatălui ceresc pentru favoare!

Abia aștept să vină sărbătorile Pascale să repetăm experiența aceasta minunată. VĂ IUBIM!

Dragă, mamă Zina!

Publicat pe de

Stimată, dragă mamă Zina. Nu v-am văzut la înmormântarea fiicei dumneavoastră din cauza grelelor suferințe trupești. Doar Sfântul Dumnezeu știe ce se află cu adevărat în inima sfâșiată de durere. Al doilea odor la căpătâiul căruia vă luptați să înțelegeți voia lui Dumnezeu. Ați născut doi copilași în care ați investit energia și toată putere vieții. Nu a fost în zadar!

Sora Dorina a slujit lui Dumnezeu. A crescut cinci copii slujitori, a căror prestație are rezonanță peste veacuri. Vali slujește în comitetul unei biserici minunate, Flavia e ca o mamă pentru câteva zeci de copii de la Grădiniță Samariteanul, instituție pe care Diana o administrează cu dibăcie, Alex este liderul de tineret al Bisericii Agrișu Mare, iar Miriam este printre cele dintâi slujitoare în lucrarea cu copiii.

Sămânța lor va fi cunoscută între neamuri și urmașii lor, printre popoare; toți cei ce-i vor vedea vor cunoaște că sunt o sămânță binecuvântată de Domnul.” Isaia 61:9

Slujind cu modestie și dragoste din umbră, sora Dorina a crescut o casă de slujitori. Sunt mame care nu reușesc să fie mame nici pentru copiii lor, îi abandonează prin maternități și orfelinate. Sunt mame foarte bune pentru copiii lor, dar sunt mame ca Eva, care se traduc prin „mama multor nații”.

În ziua de 15 decembrie, în care Nicu Mărgaian ar fi împlinit 59 de ani, era ziua în care prietenii îl sunau și îl încurajau, Cel mai frumos cadou pe care fratele Nicu l-a primit de ziua lui a fost întâlnirea pe care Dumnezeu a organizat-o cu prințesa inimii lui, Dorina.

A fost o zi friguroasă. Iarna se înghesuie să paralizeze livada din „Via Dali” (așa se numește dealul cimitirului din Agrișu Mare). Puzderie de copii, bătrâni, mame și tați, de departe și de aproape, care au venit să ducă pe ultimul drum pe sora Dorina. Cu lacrimi în ochi aceștia urca gâfâind din greu panta spre dormitorul temporar al omenirii.

Coroane de flori, burniță de lacrimi, între copii și nepoți crispați de durere, mă apropii de el, tata George. ” Vă iubesc tata Gheorghe!” Răvășit de durere, cu vocea ștrangulată de necaz, cu o disperare greu de cuprins în priviri, pe un ton trust și sacadat, rezemat pe umărul meu șubrezit și el, tata Gheorghe murmură încremenit: „Dorinuța mea! Dorinuța mea! Fata mea!” L-am iubit mult, l-am îmbrățișat și l-am încurajat cu cele mai blânde vorbe pe care le-am găsit în mintea mea golită și ea la rându-i de idei la afișarea acestui decor copleșitor.

Doar celui rău îi piere nădejdea la moarte, cel neprihănit se prinde optimist de ancora nădejdii, se aruncă încrezător înainte prin credință, chiar dacă uneori pe vârfurile picioarelor totuși ajunge să atingă poalele crucii lui Isus.

Mama Zina, fetița dumneavoastră a trăit în jumătate de viață cât altă doamnă în trei vieți. A slujit aproape de un păstor mare, un om al Lui Dumnezeu, un bărbat al Evangheliei, pentru că Nicu Mărgăian a fost prietenul celor săraci și lipsiți, asemenea Mântuitorului însuși.

Soția unui slujitor are cel puțin aceeași răsplată ca a soțului, dacă nu mai mare. Fără ea, el nu poate face nimic.
La revedere sora Dorina! Pe curând la nunta de la care nu va mai lipsi nici unul dintre părinți, dragă Alex.

Dragă mamă Zina, aveți cele mai serioase motive să găsiți acea gamă a nădejdii, să vă bucurați că în casa dumneavoastră, pe brațele calde ați legănat o generație de slujitori în persoanele nepoților născuți, crescuți și educați de prințesă dumneavoastră, Dorina.

Bună dimineața Doamne!

Publicat pe de

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei… Geneza 3:8 b

În fiecare dimineață Domnul Dumnezeu apărea în răcoarea zilei să comunice cu omul, era o deosebită bucurie pentru Dumnezeu să îl audă vorbind, să-l întrebe de sănătate pe Adam. Tu L-ai cunoscut în acest mod pe Domnul Dumnezeu? Ca pe un prieten apropiat care abia așteaptă să se întâlnească cu tine în răcoarea zilei? Poate că poveștile părinților au deformat în mintea noastră ideea de divinitate. Expresii ca: „Te bate Dumnezeu”, „Dumnezeu nu bate cu parul” etc. Aceste raportări la divinitate, au deformat optica reală a copilului. Așa se face că omul mai degrabă fuge și evită întâlnirea cu Creatorul său.

Draga cititorilorule, Dumnezeu este plin de iubire și abia așteptă să te audă vorbind, să stea la masa cu tine, să fie consultat în decizii, să îți ridice poverile, să îți ierte păcatele, să semene bucurie în inima ta. Dumnezeu nu bate! El mai degrabă vindeca toate contuziile și rănile făcute de „bătăușul infernului”

Este adevărat că lumea va fi pedepsita pentru refuzul de a primi jertfa mântuitoare a Domnului Hristos, dar ea a și fost judecată pentru că n-a crezut în Numele Singurului Fiu al lui Dumnezeu. Ioan 3:18

Dragi predicatori și preoți, nu mai îndepărtați pe oameni de Dumnezeu. Nu mai zugrăviți gingășia divină cu groază și înfiorare! Spuneți-le oamenilor că Dumnezeu îi iubește foarte mult, că pot să experimenteze un dialog fascinant cu Hristos în fiecare zi. Mai spuneți-le că abia așteaptă Dumnezeu să îi audă, să se aplece spre suferința lor, să îi vindece, să le ierte păcatele. Să se apropie fără teamă de scaunul harului. Trăim în har, iar harul e gratis, e favoarea nemeritată, e iubirea lui Dumnezeu în cea mai accesibilă versiune, prin Hristos.

Nu te mai ascunde printre tufișuri, nu mai fugi de Dumnezeu printre pofte și patimi și scuze și probleme. Mai degrabă fugi înspre El și aruncă-le la picioarele Lui, pentru a fi cu adevărat liber.

Rugă de dimineață

Bună dimineața Doamne! Mă bucur că mi-ai mai rânduit o zi. Îți mulțumesc pentru lumină, pentru sănătate, pentru coerență intelectuală. Îți mulțumesc pentru că m-am trezit sănătos și odihnit din așternutul cald. Vreau să încep o nouă zi plina de realizări, ar fi o deosebita onoare pentru mine să mă însoțești la orice pas. Atunci aș fi mai atent la vorbire, aș fi mai încrezător în circumstanțele grele, mai tandru cu soția și copiii, mai harnic la locul de muncă. De fapt cu Tine Doamne ziua este trăită cu rost.

Îți mulțumesc Tătă că ești partener de lucru cu mine, că suntem împreună lucrători la slujire, că ești însoțitor în călătoriile mele. Îți mulțumesc pentru liniștea sufletească a păcatelor iertate prin Hristos, pentru pacea din suflet, ajută-mă să o pot oferi și celor din jur, să observe că am stat în prezența Ta.

Te iubesc dragă Tată ceresc! Sunt fericit că sunt copilul Tău! Ajută-mă să nu te dezamăgesc și astăzi!

La revedere, Dorina Mărgăian! (Madre)

Publicat pe de

Sora Dorina a plecat acasă!

Nu a trăit mulți ani, dar a trăit cu sens. Soție de păstor, și ce păstor (Nicu Mărgăian), sora Dorina a fost o luptătoare desăvârșită și o mamă cu un caracter de înaltă calitate. În opinia mea, soția unui pastor are o mare răsplată. Slujirea pe care aceasta o face din umbră este foarte valoroasă, de un real folos.

De la sutele de cămăși călcate lunar, până la nopțile nedormite, tone de mâncare pe care le face într-o viață, primirea de oaspeți, creșterea copiilor, prepararea ghiozdănelelor, spălatul hainelor, curățenia, slujbă de pedagog, psiholog, dar mai ales de mamă. Toate acestea au fost îndeplinite cu atâta căldură și mare responsabilitate. Ca o mamă desăvârșită, sora Dorina și-a îndrumat copiii pe drumul bun.

Prin natura slujirii, fratele Nicu (padre) fiind mult plecat, sora Dorina a știut să fie acel stâlp de susținere al casei, și a susținut-o bine. Asemenea femeii înțelepte din cartea Proverbe și-a zidit casa cu mare înțelepciune și hărnicie. Tot timpul preocupată, grijulie, familistă, responsabilă și serioasă.

Eu îi ziceam Madre. A fost ca o mamă pentru mine, iar fratele Nicu a fost al doilea tată și îi ziceam padre. În momentele grele ale vieții, pe când eram student în Arad, am avut atâta iubire și înțelegere din partea acestor oameni ai lui Dumnezeu, cât nu voi putea vreodată exprima în cuvinte. Cândva în anul doi de facultate urma să fim evacuați din gazda unde stăteam, pentru că se întorceau proprietarii acasă, iar ei mi-au dat cheia de la apartament și am stat câteva luni bune în casa lor, fără să pretindă vreun ban.

Ne doare plecarea dumneavoastră…! Ne dor amintirile slujirii dumneavoastră. Ați crescut mari niște copii minunați, slujitori, responsabili și implicați în viața cetății și a Împărăției. De când v-am cunoscut în Târgu Ocna, în urmă cu exact 20 de ani, am învățat multe de la voi. Ați fost în casa copilăriei noastre și va primeam ca pe niște îngeri.

Un om ca dvs. trebuia să trăiască mulți ani, să ne învețe multe, să ne crească frumos și drept, să ne copleșească cu grija părintească și inima de mamă. Nu înțelegem multe decizii ale Tatălui, dar asta nu ne împiedică să fim maturi și să acceptăm prin credință voia lui Dumnezeu ca fiind perfectă.

Voi, care ați cunoscut-o pe sora Dorina, aveți motive să vărsați lacrimi, plângeți un om, parcă și cerul e posomorât și trist că trebuie să ofere pământului o femeie prețioasă și înțeleaptă care a fost și rămâne un dar al lui Dumnezeu în amintirile noastre. Au ținut cu dinții de ea cerul și aparatele. Ne-am rugat mult pentru ea, din iubirea de a mai rămâne cu noi, dar iubirea divină a învins și Dumnezeu a câștigat lupta de a o avea lângă Sine.

Ați lăsat în urmă niște copii familiști, dar și o instituție serioasă, o grădiniță care livrează educație, care dă apoi școlii copii cu un start perfect. Deștepți, îngrijiți, cuminți și maleabili. Să știți că grădinița a rămas pe mâini bune, se vor îngriji fetele (Diana și Flavia) de ea și o vor face cu credincioșie că și până acum.

Biserica Penticostală din Agrișu Mare a pierdut un om, un reper pentru Împărăție.

Am mâncat de multe ori în casa voastră, am stat la masă cu copiii voștri, care mi-au fost ca frați de corp, nu am simțit mare diferență, cum că aș fi un străin. Am dormit la voi în casă, am fost aprovizionat cu haine, veselă, masă și alte lucruri necesare gospodăriei din magazinele voastre, care au hrănit multe guri și suflete.

Vali, Alex, Flavia, Diana și Miriam, fiți tari! (Sebastian, pe care, probabil, și-a dorit mult să-l revadă, și pe fratele Nicu, de asemenea).

Ne vom hrăni din amintirile cu dumneavoastră. Ne rămân în minte zâmbetul cald și prietenos, dorința de slujire, grija maternă unică și iubirea pentru Împărăție.

La revedere, sora Dorina! Pe curând! Sunt puține clipele care ne despart de cealaltă parte a veșniciei unde vom servi cina împreună cu Mirele, Isus!

Aripi de iubire. Versuri

Publicat pe de

Anul e trist
Afară-i ceață
Și semiîntuneric.
Se-adună stări,
Se lasă gânduri
Închise în isteric.

Sinistre umbre se ivesc
Spre orizont grămadă,
Să prindă vulnerabil suflet
În pânzele tristeții
Cu-a deznădejdii coardă.

Nu te lăsa răpus în ceață
De semiîntuneric!
Sfios pășește prin credință
În a iubirii slavă
E un imens feeric.

Ești exilat?
Și vulnerabil
Pe barca disperării?
În slavă e senin și ☀️ soare☀️
Un Dumnezeu amabil
Și-o nesfârșită sărbătoare.

Hai! Ochii sus!
Privirea-n față,
Spre culmile iubirii.
La orizont e chiar Isus
Și-n slava Sa măreață
E pomul nemuririi.

Așa că ceața e un nor
În treacăt peste mine,
Iar eu rămân nemuritor
În zbor spre alte constelații
Cu aripi de iubire…

                    O. Botezatu
                    11.dec.2021
                    H 07:00. (Acasă)

Jurnal de slujire. Madrid

Publicat pe de

Biserica MUNTELE SIONULUI Arganda del Rey

Am cunoscut Biserica MUNTELE SIONULUI din Arganda. Ce onoare să cunosc astfel de oameni! Am înțeles explicația deselor înmormântări din ultimul an. Tineretul nostru este departe. Dar cea mai mare bucurie a mea este că acești tineri, care nu prea mai au nimic în comun cu România și sincer nu văd ce ar avea. S-au născut aici, au făcut scoli, s-au integrat, lucrează, sunt respectați, sunt bine și slujesc Împăratului cu mare pasiune.

Este fascinant să vezi zeci de tineri lăudând pe Dumnezeu cu tot felul de instrumente, așa cum ne îndeamnă Biblia. Talentați, mâinile lor ca niște mădulare ale neprihănirii dirijate de Duhul Sfânt sunt date cu totul în slujba lui Dumnezeu. Când acești tineri încep să cânte, începi să zbori. Vibrația Duhului este atât de copleșitoare că ți-ai dori sa vină Hristos atunci și să pleci spre cer cu El. În lacrimi îl laudă pe Domnul. Fără prejudecăți, fără frică, fără prefăcătorie, ei laudă pe Domnul și atât. O modestie în ținută, în abordare, prietenoși, frumoși unul și unul, sănătoși, serioși fac cum pot ei mai bine slujirea. Credeți-mă că o faceți foarte bine. Vă iubesc!

Cinste părinților care au investit în ei. Fiecare litru de motorină consumat pentru a-l duce la repetiție, fiecare minut de așteptare în fața conservatorului, fiecare euro cheltuit și investit este de fapt pâinea aruncata pe ape, care în curând va umple năvodul Împărăției. Aveți cea mai frumoasă orchestra pe care am văzut-o în ultimă vreme. Andrei, este un tip formidabil, volubil în abordare, se închină prin fiecare celula din corp când dirijează. El dirijează dansând de pasiune și bucurie pentru ceea ce face. Am văzut că și coriștii îl apreciază.

Despre căldură și ospitalitatea fratelui păstor Viorel Ivașcu și a fraților din comitet, ar fi multe de spus și de scris. Parcă am slujit cu dumneavoastră de o viață. Atâta coordonare, compatibilitate, deschidere din partea unor slujitori, rar am întâlnit. Iar despre voi care ați ieșit în față să nu uitați niciodată ce a făcut Dumnezeu pentru voi, nici ceea ce ați simțit prin atingerea dragostei Sale. Lacrimile acelea de pe mochetă de pe podium au declanșat îndurarea lui Dumnezeu. Iar lucrarea începută de Dumnezeu în voi, tot El o va și desăvârși.

O parte din mine a rămas la voi și cu voi. Am cunoscut oameni minunați. Căldura și prietenia voastră m-a cucerit și nu pot să nu vă iubesc. Rămâneți în amintirea mea. Nu știu exact cât de utila a fost slujirea mea la voi, dar eu am avut mare nevoie de voi, de biserica voastră, de dragostea voastră, de ospitalitatea voastră. Iar voi tineri, fete și băieți cuminți și deștepți să țineți linia aceasta, e prea bună să fie schimbată vreodată.

Când Dumnezeu vrea să facă un bine unui om îl onorează scoțând în viața lui oameni minunați. Așa se face că am cunoscut pe Sorin Sav, pe Adriana și Andreias, oameni cu care chiar ți-ai dori să moștenești și pământul și cerul. Când îi cunoști nu uiți în grăbă că le-ai trecut pragul. Vă mulțumesc pentru ospitalitate și tratament. M-am simțit ca un rege la voi. Vă mulțumesc. Soara Adriana ești o bucătăreasă de clasă superioară. Nu știu dacă ați găzduit un înger, dar am înțeles că sunt și îngeri gazdă, voi ați fost îngerii mei.

Hristos cu voi, în voi nădejdea slavei!

Suntem stăpânii vieții!

Publicat pe de

Între leagăn și sicriu

Suntem stăpâni pe viață. Puternici stăpâni!

Ne naștem pe pământul acesta fără alegerea noastră, într-o țară pe care nu noi o alegem, nici părinții, nici culoarea, nici înălțimea, nici limba, nici numele. Primim un certificat de naștere pe care îl folosim foarte puțin în viață apoi unul de deces care ajuta pe alții să întocmească nuș’ ce dosare.

Creștem într-o casă mai luxoasă sau mai modestă, tot fără alegerea noastră.
Trăim pe pământ în spațiul pe care ni-l hotărăște divinitatea, respectăm legi de alții întocmite, pe care chiar dânșii le încalcă. Și dau apoi altele să le acopere nelegiuirile.

Nu știm aproape nimic despre ce ne rezervă viața și viitorul, apar în viața noastră persoane pe care nici măcar nu le-am invitat și ne părăsesc fără preaviz sau vreo notă informativă. Dar, din fericire apar și îngeri pe care nu am visat că îi vom cunoaște vreodată. Mângâierea lor vindecă rănile celorlalți.

Alegem o carieră și partenerul de viață, pe care alegem să îl iubim și să împărtășim bucuriile și dramele vieții. Dacă în tot acest decor nu ar fi și paleta celor două veșnicii, ar fi sinistru. Cel mai important lucru dintre toate acestea este dat de faptul că Dumnezeu ne lasă libertatea de a alege veșnicia. Oferindu-ne chiar harul de a fi cu Sine în cer. Păcătuim râzând câteva clipe în viață, iar apoi ne trebuie decenii de lacrimi să le rezolvăm. Pentru asta îl iubesc pe Hristos, că a murit înaintea mea și în locul meu.

Apoi îmbătrânim, iar fazele incipiente se repetă. Alții ne schimbă pempersul (puțin mai mare de data aceasta), ei ne hrănesc cu mâncarea de ei aleasă, ne spală, ne îmbracă, ne duc la azilul pe care doar ei îl decid. Nu sunt sinistru, nu sunt pesimist, nu sunt funebru în decor, doar observ realist niște lucruri. Am înmormântat 22 de oameni (unii chiar dragi) în ultimile 7 luni. Singurele întrebări responsabile sunt: oare cine urmează? Oare nu urmezi chiar tu? Oare nu sunt eu la rând? Eu am primit răspunsul în urmă cu 2000 de ani pe crucea din Golgota: „Tată iartă-i căci nu știu ce fac!”

În cele din urmă vor comanda un sicriu pe ce culoare vor ei (am auzit că se poartă sicriele ieftine, care pot fi acoperite de casa de pensii, că orice cheltuială „inutilă” trebuie evitată), apoi niște garoafe ofilite sunt aruncate peste un morman de pământ aerat, o cruce pe care scrie ceva foarte sumar. Câteva zile și luni își mai aduce câte cineva aminte de tine, apoi uitarea se așterne. Toți vor căuta alți oameni care îi pot ajuta la greu. Un mort nu mai e profitabil.

Și…Cam asta e tot…Pe pământ!
Ce bine că există nădejde și înviere și cer și Hristos și cruce!

Oare cât de stăpân ești pe viața ta? Să te crezi oare mai stăpân decât ești? Nu merită! E o iluzie! „Încredințează-ți soarta în mână Domnului” abia atunci ești în siguranță!

Dragă ❤️ inimă ❤️ te iubesc!

Publicat pe de

Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Evr 3:12

Spune asta inimii tale: Dragă inimă ❤️ te iubesc! Inima ta are nevoie de pace. Dacă e rea te desparte de Dumnezeul cel viu, dacă e bună și blândă te apropie. E rea pentru că are răni, e rănită pentru că ai permis vorbelor rele, neiertărilor, jignirilor, răzbunării să o lovească. Inima ta are nevoie de vindecare. Dacă o iubești o vei ajuta să se vindece.

Petrece timp cu inima ta! Mult timp! Dacă a obosit, nu o salvezi cu aspacardin, ea are nevoie de eliberare, detensionare, de iubire. Poate ai depozitat gânduri negative în ea, dorință de răzbunare, vorbe grele sau ușoare, deopotrivă lovesc. Ajută-ți inima să se vindece! Cereți iertare, uită, fă bine, caută pacea, armonia, liniștea, bunătatea, iar inima ta se va vindeca și îți va mulțumi.

„O inima sănătoasă iubește mai mult” ne spunea doamna Stela Popescu cântând despre Catena. Este foarte adevărat. Dar o inimă pentru a fi sănătoasă trebuie ajutată să se vindece, să se mențină bună. Să aveți inimă bună. Inima are un prisos, un depozit, o magazie cu tot ce ai depus. (Lc 6:45) Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.

Inima este ca o bancă, dacă depui gânduri bune, valori, principii, înțelepciune, crește dobânda emoțională, iar la vremuri grele faci o descoperire de card și din pușculița ta secretă de bunătate vei trăi tu și fiii tăi. Nu trebuie sa fugi la cardiolog, nu, mai bine fugi la Hristos. El te va ajuta să fii bun?

Despărțiți de Mine nu puteți face nimic, spunea Isus în Ioan 15:5. Nu ai cum! Deci dacă ai o inimă rea și necredincioasă, aceasta te va despărți de Dumnezeul vieții, și nu vei putea face nimic. Nu vei realiza nimic în viață, nici pe lan fizic, nici emoțional, nici spiritual. Inimă rea distruge capacitatea de coordonare, scade eficiența motrică și intelectuală, nu te poți concentra pe lucruri și planuri concrete. Of! Nu merită să ai inima bolnavă! Iubeste-ți inima ta!

Când simți că ai avea de spus multe lucruri, multor persoane, înseamnă că relațiile tale cu oamenii sunt suferinde, înseamnă că ai o inimă încărcată emoțional cu multe. Așteaptă să se vindece și vindecate vor fi și relațiile tale și oamenii din jurul tău.

Spune inimii tale doar atât: Te iubesc draga mea ❤️ inimă ❤️. Dacă întâmpini dificultăți spune-i atunci din partea mea inimii tale că o iubesc! ❤️

Cum poți scăpa de Judecata de apoi?

Publicat pe de

Romani (14:10) Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
(14:12) Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.

Judecată de apoi este reală, dreaptă, finală, iar justețea ei e incontestabilă. Gândul la judecată frământă pe om de mic copil. Îți dă fiori, te macină, îți zdrobește conștiința, te erodează psihic, pentru că știi în sinea ta că nu e simplu de trecut pe la acest proces cosmic. Încearcă omul să își amăgească pe undeva conștiința prin stupefiante, alcool, ignoranță voită, dar în cugetul său trăiește adevărate drame. Expresiile „fiecare” și „toți” indică spre nici o șansă de a dribla judecata. Ștefan cel Mare a zugrăvit pe pereții Mănăstirii Voroneț în imagini Judecată de apoi. Și pe atunci oamenii aveau frământări escatologice, apocaliptice. Practic de când e lumea e așa.

În poezia Judecata, Costache Ioanid surprinde tendința omului de a mușamaliza: „Acolo nu mai merge cu ciubuc/ Să șantajezi cu pile și relații…../ În cazu-acesta suflet fără pace/ Cum ai făcut, așa ți se că face.” În Matei 25 Mântuitorul dă deja sentința: „cei de la dreapta vor merge în răsplătire veșnică, iar cei de la stânga în osândă veșnică.” Nu știu în care barcă te afli, tu știi foarte bine, ideea este că atâta vreme cât trăiești se poate face transferul prin credință și pocăință!

Se poate scăpa de judecată? Da! Cum? Mântuitorul avea să facă o afirmație șoc. Pentru contemporanii săi era aproape imposibil de rumegat. Să emiți pretenția că poți intermedia judecată de apoi, care era inevitabilă în economia lui Dumnezeu, era la limită de blasfemie, dar nu și în cazul Domnului Hristos.

Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață. (Ioan 5:24)

Din punct de vedere juridic, Hristos a câștigat prin patimile, moartea și învierea Sa dreptul de a ne reprezenta în fața înaltei curți de justiție în care va fi judecător Dumnezeu. Cine crede în Cuvântul Sfintei Evanghelii, se conformează faptic, acceptă nașterea din nou(din duh, de sus), nu mai moare, ci a trecut din moarte la viață. Și chiar daca a murit, va trăi. Dar cine nu crede a și fost judecat. Trăind fara Hristos, tu deja trăiești anticipat sub presiunea mâniei lui Dumnezeu, urmând să fii condamnat veșnic la asta.

În fața acestei oferte adevărate, vii, optimiste, unice, te invit să capitulăm asemenea tâlharului din dreapta lui Isus, în fața crucii de la Golgota, să implorăm iubirea lui Isus Hristos, să ne abandonăm în brațele Măriei Sale, să ne asumăm cerebral schimbarea vieții, iar veșnicia ne va surâde prietenos. Hristos devine avocatul suprem, care a câștigat prin jertfa de la Calvar, dreptul de a ne reprezenta în ultimă instanță.

Poți rămâne absent la aceasta mega ofertă a harului divin, poți ignora și trece mai departe la capitolul următor al nepăsării, dar după ce ai citit acest mesaj ceva în interiorul tău se va modifica. Te va urmări, te va motiva la o viață nouă și sfântă, apoi cu Dumnezeu o veșnicie.

Acceptă harul care se oferă din oficiu astăzi să te apere la judecată de apoi, pentru aceasta trebuie încheiată o clauză contractuală oferită de Domnul Hristos, un legământ prin jertfă, hainele tale pot fi albite în sângele Mielului lui Dumnezeu care a ridicat păcatul lumii.

Crede. Acceptă. Asuma-ți schimbarea. Împlinește Cuvântul. Rămâi statornic și vei evita judecata!

Propunere de imn al credinței

Publicat pe de

De cântat în bisericile noastre în luna decembrie și în fiecare lună.

Deșteaptă-te, creștine, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră păcatul infernal.

Acum ori niciodată trăiți credința vie
La care să se-nchine oricare pământean.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste inimi curge un sânge de creștin

Și că-n a noastre piepturi păstrăm smeriți un nume
Triumfător în vreme, numele lui Hristos.

Priviți, mărețe umbre, Andrei, Ștefan și Pavel,
Creștina națiune, ai noștri ucenici.

Cu brațele n’armate, cu Biblia în mână
„Viață-n libertate prin jertfa din Calvar.

Preoți și pastori sinceri, căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim pentru credință, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ păcat