Da fenomen, cel puțin pentru mine. Acest gen de chemare și convertire este unul unic, special, deosebit și de povestit generațiilor viitoare.
Era joi seara. Slujeam la Biserică „Porumbița” din Arad, invitat de fratele Dănuț un om scump. O seară minunată! Pe la jumătatea slujbei mă opresc brusc și spun: „Dragilor până aici a fost! Trebuie sa merg la spital, că Domnul mă cheamă la o lucrare în seara asta!” Habar nu avem despre ce era vorba. Fratele Dănuț, cu o promptitudine incredibilă ridică biserica în picioare și zice: „Frați și surori, dacă fratele Onisim merge pentru lucrarea aceasta la spital, haideți să facem colectă să contribuim și noi la această lucrare.” Zis și făcut, s-au adunat 60(șaizeci de lei).
Am pornit în trombă spre spitalul județean din Arad. Ploua torențial… Opresc mașina în fața spitalului. Doamne încotro? Întreb… Iar printr-o intuiție foarte puternică (prin darul de cunoștință) sunt condus ca prin GPS prin spital. Ajung la etajul 2… Rezemat de un calorifer stătea un om, pe jumătate mort. Cu o pungă în mână la care era conectat, un cadavru pe picioare.
Mă opresc în dreptul lui și îl privesc în ochi… Mă întreabă, cu puțina lui putere: ” Vă pot ajuta cu ceva?” Da, îi răspund ferm. „Pentru ce m-am trimis Dumnezeu la dumneavoastră?” Până el să se gândească, scot banii din buzunar, îi dau și continui: „Acești bani sunt doar pretextul folosit de Dumnezeu. Răspundeți-mi pentru ce m-am trimis Dumnezeu la dumneavoastră?” Apoi continuă el cu lacrimile până în barbă: „Sunt internat în spital. Soția mea este sus la diabetici și mai aveam zece lei. Am stat înaintea lui Dumnezeu și am spus: <<Doamne, eu o să mor. Dacă mai am vreo importanță înainta Ta, dacă mai ești curios de mine, dă-mi un semn în seara asta, altfel o să mă sting.>> Stăteam și așteptam un semn.”
I-am lăsat numărul de telefon, am mai schimbat câteva vorbe și am plecat. A doua zi sună telefonul. Era soția fratelui Pavel, care îmi povestește: „Vreau să vă cunosc. Am venit aseară în salon la el și mi-a zis: <<m-a vizitat un înger!>> Am crezut că îl pierd, că are halucinații. <<Să știi că nu deraiez, uite mi-a lăsat și banii și număr de telefon>> Doresc să vă cunosc. Soțul meu vrea botezul.” Când sora a sunat pe numărul „îngerului”, răspunde un biet muritor și rob netrebnic, unul care nu are grații deosebite, doar a stat la îndemână Regelui. „Vreau să mă botez! Cât de curând!” Îmi strigă fratele Pavel, acoperind pe soția dânsului.
Am cerut voie fratelui păstor Samuel Fedur, la care era arondată familia fratelui Pavel, în comuna Șicula, județul Arad, să ne lase să facem botezul la Ghioroc. A acceptat. A fost una dintre cele mai frumoase sărbători ale Bisericii „Muntele Sionului” din Ghioroc.
La botez a fost și fratele păstor Georgică Grădinariu, care cunoștea familia și avusese lungi discuții cu fratele Pavel, pe tema țigării, alcoolului, păcatului, dar nu voia să asculte. Fratele Georgică s-a ocupat mult de fratele Pavel, s-a rugat pent u el, a făcut mai multe vizite acasă. Am băgat în bazin, împreună cu fratele Grădinariu, un schelet cu plasa cusuta în jurul brâului și a ieșit un om care a mai trăit 4-5 ani. La finalul sărbătorii, am invitat-o pe sora M. să aibă un cuvânt de mulțumire sau o mărturie.
„Dragi frați și surori. Eram zilele trecute acasă și am ieșit în curte plângând, am spus Domnului: <<Doamne, de plâns pentru Pavel nu mai pot plânge, nu mai am lacrimi. De postit, nu mai am cum, stomacul meu este foarte slăbit. Practic, eu nu mai pot face nimic! De 40 de ani mă rog pentru el. Dacă Tu ai hotărât ca soțul meu să fie într-o parte a veșniciei și eu în alta…e alegerea Ta, eu nu mai pot face nimic!>>. Asta am spus eu, apoi a intervenit Dumnezeu.” Cu lacrimi în ochi se arăta foarte mulțumitoare cerului pentru minunea produsă.
În acești ani am mai vorbit la telefon cu fratele Pavel, care mergea prin sat pe la vecini și le spunea despre Dumnezeu. Anul acesta (februarie 2020) ne-am trezit cu el la biserica „Betleem” din Arad, unde a invitat o doamnă pentru care s-au rugat la spital. A îngenuncheat pe salon și s-a rugat pentru bolnavi, au venit medici și asistente să se roage pentru ei. Stăteau la rând și așteptau rugăciunea fierbinte a fratelui Pavel. Fratele Georgică mi-a amintit de lucrarea frumoasă de la spitalul din Ineu, unde fratele Pavel a fost internat. L-am vizitat și acolo, unde predica zelos despre harul lui Dumnezeu. Un domn Tudor Boc ( fochist la Biserică Baptistă din Bocsig de peste 30 de ani, împreună cu soția) a auzit cuvântul, iar fratele Grădinaru l-a călăuzit spre Hristos. La scurt timp a plecat acasă și fratele Boc.
Am avut săptămânile trecute un apel de la fratele Pavel. Am fost ocupat și am zis că o să îl sun. Regret!… Ar fi fost ultima convorbire, ultima lui dorință să mă audă. Astăzi nu mai am pe cine suna, fratele Pavel a plecat La Domnul. Îmi pare rău că nu am putut ajunge nici la înmormântarea dânsului. Dar sunt totuși bucuros că am fost la cel mai important eveniment din viața și veșnicia unui ins: împăcarea cu Dumnezeu. Botezul. Voi mai fi și la Nunta Mielului alături de fratele Pavel. În scurtă vreme!
Condoleanțe familiei Oacheș. Pe nepoți i-am avut elevi. Copii cuminți, modești, deștepți și pocăiți. Pentru mine această experiență a fost un fenomen. Fratele Pavel a fost un fenomen. Unul pentru care îi sunt mulțumitor lui Dumnezeu că m-am învrednicit să-i fiu martor. Nu putem decât să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, care uneori pune întreg universul în mișcare în scopul salvării unui om.
Am cunoscut un om. Pavel Oacheș!
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.