În cele ce urmează voi reda mesajul primit de la frate Mircea Fratuțescu pe WhatsApp. Mesaj de mulțumire, de recunoștință și îmbărbătare pentru noi, că avem un Dumnezeu viu și milos, care ascultă rugăciunea. Este vorba despre frate păstor Fratuțescu, prins în nenorocirea de la Constanța, evacuat forțat din spital și întins pe iarbă mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat. Am publicat filmulețul în care i se ia interviul, ne-am rugat și IATĂ REZULTATUL!

„Va multumesc enorm pentru sustinere si rugaciune.

Prin mila lui Dumnezeu am fost externat din spital.

Mă simt mult mai bine și sunt acasă în recuperare.

Slavă Domnului că m-a ridicat si m-a salvat!

Dumnezeu este Bun! Biserica este puternică! Frații sunt prețioși.

Sunt recunoscător tuturor pentru că mi-au fost alături. Cu dragoste, Mircea Fratuțescu!”

Mântuitorul avea să spună în Mat 18:19: Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.
Dar când se unesc două mii? Sau trei mii? Sau chiar mai mult? Se petrec miracole. (3600 de oameni au citit mesajul pe blog la mine și sunt convins că au făcut și o rugăciune, iar Dumnezeu nu se lasă așteptat)

Vă este greu? Rugați-vă! Unele probleme par imposibile? Credeți în minuni! Sunteți la capătul răbdărilor și a puterilor? Cereți ajutor! La final veți rămâne uimiți de modul miraculos în care Dumnezeu își proslăvește Numele în dreptul vostru.

Continuăm să mijlocim frate Mircea. Refacere deplină!

„Cum e familia? Cum sunt copilașii? Cum vă simți? Aveți tot ce vă trebuie? Ne tot întrebați pe noi la fiecare slujbă de sănătate, vă rugați pentru noi, ne ajutați, iar noi nu ne gândim că și dumneavoastră sunteți om și aveți nevoie de încurajare.”

Credeți sau nu, acestea sunt cuvintele unei surori din biserică. O soră care trece prin multe probleme. Probabil așa se explica faptul că observă, intuiește suferințele celor din jur. Un om încercat are inima mai bună.

Nu așteptați cu anii să aduceți o încurajare slujitorilor voștri. Folosiți asta ori de câte ori simțiți să o faceți. Avem nevoie de încurajare ca de oxigenul însuși. După ce ne rugăm și plângem împreună cu voi, mai întoarceți-vă înapoi cu recunoștință, cu mulțumire. Ce fericit a fost Hristos de leprosul de etnie samariteană, care a făcut un gest de bun simț până la urmă, spunând un banal „Mulțumesc.”

Nu vă vine să credeți cât de mare nevoie avem de o încurajare, un cuvânt bun, o întrebare de sănătate. Și noi suntem oameni cu frici, gânduri, probleme, datorii, frământări, lipsuri. Voi vă luptați cu duhuri, noi ne luptăm cu legiuni.

Nu fiți zgârciți cu încurajările. Nu ezitați să ne întrebați de sănătate. Mai luați o zi de post și rugăciune pentru noi. Mai lăudați-ne vorbitorilor de rău. Nu le faceți jocurile, că e în defavoarea voastră.

Fiecare biserică are slujitorul pe care și-l merită, pentru care s-au rugat. La reclama pe care i-o faci, ce te-ai aștepta să fie? La cât te rogi pentru el, câtă eficiență ai vrea să aibă în predicare? La cât de implicat ești tu în evanghelizare și câți oameni ai invitat în ultimul an la biserică, nu te mira că biserica nu creste numeric și calitativ.

Îți mulțumesc stimată doamnă, soră, pentru întrebare. Sunt fericit că m-ați întrebat de sănătate. Sunt bucuros să fiți membră în biserica noastră. Sunt onorat să vă slujesc. Faceți ucenici, stimată soră, în ale încurajării. Dacă noi, slujitorii, suntem fericiți și bine, toată biserica va avea parte de binecuvântare. Dacă noi suntem criticați, bârfiți și umiliți, toți avem de suferit, dar mai ales Împărăția lui Dumnezeu.

Când ne vedeți trudiți și epuizați avem nevoie de un Hur și un Aaron care să sprijinească mâinile, nu de Izabela care sa ne taie picioarele. Vă mulțumim frumos!

„Pentru ce spuneți voi zicătoarea aceasta în țara lui Israel: ‘Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții’?
Pe viața Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că nu veți mai avea prilej să spuneți zicătoarea aceasta în Israel.
Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Ezechiel 18:2-4

Fiecare om are o memorie emoțională destul de încărcată. Stau de vorbă cu mulți tineri proveniți din familii monoparentale, abandonați, crescuți prin orfelinate, părinți divorțați sau chiar orfani cu părinții decedați. Majoritatea se confruntă cu probleme privind asumarea unei căsătorii, adaptarea la viața de familie, frici prind viitorul. Stop! Dumnezeu are altceva pentru tine.

Poate că ai dinții sterpezi din cauza deciziilor părinților tăi. Poate că ești încărcat în mintea ta cu păcatele lor. Posibil deciziile și comportamentele lor să te fi afectat, influențat sau chiar descurajat. Ridică-te! Nu ai nici o legătură cu ei când vine vorba de mântuire, viitor și fericire!

Mântuirea este personală! Dreptul la fericire este personal! Bucuria își are sursa în Dumnezeu și iertarea păcatelor tale, nu în falimentele trecutului tău, cu atât mai puțin în trecutul părinților tăi. Speranța și nădejdea sunt în viitor și în Hristos, nu în trecutul tumultuos al tău sau al părinților tăi. Când Dumnezeu vrea sa te binecuvânteze te întreabă: ce vrei să-ți fac?, nu ‘ce au făcut părinții sau bunicii tăi?’

Nu te mai bloca între mrejele trecutului! Nu mai accepta șoaptele străinului șarpe care te intimidează și seamănă frică, indicând spre falimentele părinților tăi. Ești copilul lor, dar nu ai nici o legătură cu ei privind viitorul tău. Doar Hristos te edifică spiritual, social și emoțional.

Dacă ai dinții sterpezi gândindu-te la părinții tăi, spală-te pe dinți cu uitare. Nu te lăsa copleșit de falimentele lor. Nici succesele lor nu te ajută la nimic. Sufletul care se pocăiește și este serios acela va trăi.

Ai dreptul sa fii fericit! Poți fi salvat social! Poți fi vindecat, pentru că ești om. Nu părinții ne dau sau ne iau privilegii, ci dragostea lui Hristos ne înnobilează.

Spală-ți dinții cu uitare! Nu mai fi trist! Ai nevoie de un detartraj al uitării. Fă un tratament fluorescent cu credință. Să poți zâmbi din toată inima. Să sclipească de fericire dinții tăi strepeziți, poate de prejudecăți și resentimente congenitale. Fii vindecat de cariile amintirilor neplăcute!

Smiley! O să vezi că poți! :))) Iată că fericirea îți și surâde în fereastra dimineții!

Mai zăboviți puțin. Uimiți-ne!

Norodul însă aștepta pe Zaharia și se mira de zăbovirea lui în Templu. Luca 1:21

Poporul era uimit de zăbovirea preotului Zaharia, iar el era uimit de revelațiilor divine. Multe slujbe/liturghii sunt făcute mecanic și în regim fast food. Parcă așa pentru leafă sau pentru a scăpa cât mai repede.

Dragi credincioși (mireni), când e vorba să venim la Templu tot timpul întârziem, iar când „se sună de ieșire” rupem ușile. Ne grăbim, ne prea grăbim. Am uitat destinația holului de la intrarea în biserică, acesta este pentru socializare, părtășie frățească, îmbrățișare, zâmbete, urări de bine. Iubiți credincioși, nu vă mai grăbiți! De fapt, unde vă grăbiți?

Zăbovim prin malluri, zăbovim la saloane de înfrumusețare, zăbovim prin piețe de mașini, prin concedii și supermarketuri, iar la biserică suntem așa grăbiți. Suntem prea grăbiți! De ce? Unde ne grăbim.

Iubiți slujitori, mai zăboviți în prezența îngerilor, mai așteptați vești de la Duhul Sfânt, mai zăboviți în citirea și înțelegerea Bibliei, în consiliere spirituală, în rugăciune de mijlocire pentru popor să atragem îndurarea lui Dumnezeu. Faceți medierea între noi și cer. Mai chemați-ne la spovedanie și mărturisire. Suntem invadați de boli și de frică, exorcizați societatea. Asta este slujba eclezială. Nu lux, nici dogme, nici slujbe obositoare, ci realitate, ajutor, viață, milă, nădejde, cer.

Uimiți-ne cu omilii/predici profetice. Nu ne mai impresionați cu emisiuni de la NASA, cu teorii conspiraționiste. Nu ne încălzește cu nimic mânuirea stângace a armelor lor. Folosiți armele noastre: rugăciune, post, Biblie, milostenie, slujire practică. Ieșiți din birouri, părăsiți periodic altarele, căutați-ne prin falimentele, decepțiile, fricile, dependendențele, depresiile noastre. Avem acută nevoie de voi! Nu ne abandonați!

Uimiți-ne cu lacrimi de compasiune, cu dreptate și milă. Veniți cu noi pe teren, căutați văduvele, îmbrățișați orfanii, salvați familiile ruinate. Faceți educație pre/postmaritală. Preveniți curvia și avorturile/ crimele, care atrag mânia lui Dumnezeu peste popoare. Spălați rușinea națiunii!

Dragi slujitori, păstori și preoți, nu ne chemați la proteste și marșuri, chemați-ne la zile de post și rugăciune că estera, la citirea Bibliei, faceți studiu biblic cu noi săptămânal că suntem analfabeți în Sfintele Scripturi, asta e cea mai mare tragedie. Ne fug mirenii spre horoscop, vrăjitorie, yoga, spre Gregorian Bivolaru cu transcendentalismul lui spasmic, oferiți-le alternativă tinerilor! Chemații înapoi cu iubire. Exircizați-i de droguri, beție, tutun, păcat, pornografie. Nu așteptați cotizațiile lor lunare dacă nu ați asumat prețul salvării fiilor risipitori din cocina de porci.

Avem acută nevoie de preoți pe profilul lui Zaharia. Care vorbesc cu Dumnezeu despre popor și cu poporul despre Dumnezeu. Vreau să fiu un astfel de preot! Vreau să uimesc pe oameni în acest mod. Divin.

Uimiți-ne. Nu cu basme și glume și politică. Uimiți-ne cu mesaje profetice primite de la Duhul Sfânt. Nu cu afaceri și fonduri europene, ci cu har în slujire. Nu cu clădiri impunătoare care vor arde, ci cu oameni sfinți, edificați prin Scriptură. Nu faceți jocurile politice ale sistemelor seculare, îndemnați-ne la sfințire și trăire duhovnicească.

Dezaprobați aceasta anomalie a rațiunii: nu face ce face popa, fă ce zice popa. Asta este o nebunie. A creat atâția mutanți religioși gata să ucidă. Un popă/păstor ipocrit nu are voie să deschidă gura, tot ce zice este egal cu doi bani și este spre nenorocirea lui. Chemați-i la sfințenia în care voi trăiți. Niciodată enoriașul meu nu va posti mai mult decât mine, nu va citi Biblia mai mult decât mine, eu trebuie să fiu un exemplu hristologic și veritabil pentru el, altfel aș fi un mincinos demonic ce așteaptă osânda, iar nu răsplata de la Dumnezeu. Nu vă jucați cu Hristos! El a murit pentru noi. Convinge-L că nu a murit degeaba.

Grăbiți- vă să treceți prin lume neatinși de ea și zăboviți asupra sufletelor noastre. Nu zăboviți asupra trupului și vestimentației mai mult decât asupra rănilor emoționale, spirituale, psihice. Vindecați-ne! Aveți har, aveți Biblie, aveți Duh Sfânt. Nu ne abandonați. Se va judeca Dumnezeu cu noi (slujitorii altarului) într-o zi.

Ca unii care vom da socoteală de sufletele lor, haideți să fim mai responsabili!

Așa să ne ajute Dumnezeu! Dacă noi ne smerim, El sigur ne va ajuta.

Sora Estera Tanasela a ajuns la linia de final. A slujit Regelui o viață întreagă. Chiar și mai scurtă, o viață închinată slujirii lui Hristos este tot frumoasă și plină de farmec.
Sora Estera nu s-au oprit între pereții inerției bisericești, a călătorit în scop misionar, a iubit lucrarea, a slujit în India în cucerirea de noi teritorii pentru Împărăția cerurilor.
Sora Estera, ai lăsat o amintire frumoasă în urma ta, ai lăsat suflete atinse cu mesajul iubirii evanghelice, ai lăsat lacrimi de durere, dar în curând cea mai fină mână a lui Hristos le va șterge pe toate.

Nelipsită de la post, tot timpul trează, vie, implicată în slujirea altora. Acești oameni obosesc repede. Inima lor dăruită facerii de bine obosește repede, dar răsplătirile dumnezeiești sunt doar pentru slujitorii obosiți. Ei sunt storși că o lămâie în teascul încercărilor vieții, dar așa se ajunge la răsplătire, prin jertfă. Spurgeon spunea: „Cine învinge fără luptă, triumfă, dar fără glorie” Cine pică pe frontul slujirii lui Dumnezeu însă e înviat din morți, e cules ciob cu ciob, și astfel e relansamblat în trup de slavă. Nu suntem invidioși pe strălucirea ta Estera, în curând vom străluci și noi asemeni!

La revedere sora Estera!
Mângâiere familiei îndurerate! Fiți onorați că ați trăit lângă un sfânt!
Felicitări îngerilor care serbează încoronarea unui erou căzut la datorie, pe front, chiar în linia întâi!
Pe curând!

Judecatorii (6:19) Ghedeon a intrat în casă, a pregătit un ied și a făcut azimi dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coș și zeama a turnat-o într-o oală, le-a adus sub stejar și I le-a pus înainte….
(24) Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului și i-a pus numele „Domnul păcii”.
(28) Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineață, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului de deasupra lui era tăiat și al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit.

Totul pornește de la revelație. Dacă Dumnezeu nu îți vorbește, nu știi ce să faci, iar dacă faci de unul singur, ești capabil de multe prostii. Când stai în prezența Domnului ți se arată îngerul Domnului, care te aduce la închinare înaintea lui Dumnezeu, iar închinarea costă. Slujitorul e și pitar, și bucătar la nevoie, și măcelar daca trebuie, constructor, arhitect, dar duce slujirea până la capăt. Începe din casa lui și ajunge până la guvern. Invers nu se poate. Totul se încheie cu un altar pe nume Yehova shalom = „Domnul păcii”

Ghedeon lasă finețea frământării făinii de la cocă și cu aceleași mâini ia târnăcopul. Înainte de orice zidire trebuie să te asiguri că acostamentul unde urmează să fie pusă fundația nouă corespunde geologiei divine. Și Hristos se asigură că sămânța pică în pământ bun. Ia târnăcopul, barosul și dărâmă toți idolii părinților, astarteea este pusă la pământ imediat. Surprinzător, poporul idolatru nu aude zgomotul rezidirii!

Lasă târnăcopul (picamerul demolator, buldozerul) și ia barda (toporul, drujba). Astarteea are stâlpi cu rădăcini adânci, iar pe rădăcini nu se poate construi. Nu știu care sunt rădăcinile tale, dar nu vei zidi nimic durabil dacă nu surpi stâlpii astarteei din viața ta. Asta doare, costă, obosește, dar pe pulberea reformei se construiesc mentalități și temelii noi. Pe sicriele reformatorilor se scriu poemele trezirilor spirituale. Iarăși e mirare cum nimeni nu aude. Când Dumnezeu vrea să-și proslăvească Numele, lovește cu surzenie idolatrii, așa cum i-a lovit cu orbire pe urmăritorii lui Elisei.

În colbul blestemat al mortarului lui Baal, pe rumegușul stâlpilor dărâmați se întrevede fum, pietre, carne și altar pentru Dumnezeu. Ghedeon din nou la mistrie! Al doilea altar în aceeași noapte. Primul e pentru el și familie, acesta din urmă este pentru popor și prevede închinare națională.

Ghedeon stă cu mistria în mână în timpul reformei, fiindcă a zidi este cel mai greu, dar și măreț lucru. Prin omilia și cuvintele tale, folosește mistria zidirii. În preajma noastră sunt oameni dărâmați, trântiți la pământ, abătuți, izolați în ancorele anxietății și depresiei. Reforma se naște în jurul altarului.

Vrei să fii un agent al reformei? Al schimbării în bine? O voce a lui Dumnezeu? Asta te costă. Nopți de rugăciune, oboseală, durere, bani, tigaie, fum, topor, mistrie, târnăcop, ied, cocă, stres, oameni, lacrimi, sânge. Iar dimineața s-ar putea să fii urât, blamat, vorbit de rău și disprețuit de toți… Dar ce mai contează? Dumnezeu te apără!

Începe prin sfințire! Așteaptă semnalul de sus! Adu jertfă personală! Pune familia sub adăpost! Dărâmă tot ce e putred! Mătură aluatul cel vechi! Ia mistria! Zidește!

Biserica Betleem a dat startul zidirii lăcașului de închinare. Așa cum se cuvine! În Arad, Cartierul Gai, Str. Faurilor Nr. 64. Am avut revelație, Dumnezeu ne-a vorbit, am riscat, am început, avem lupte, nopți nedormite, fire albe, stres, împotrivire, descurajare, dar la fel ca Neemia, vedem cum „mâna cea bună a Domnului este peste noi” la fiecare pas. Prin credință se realizează minuni!

Generația asta are acută nevoie de tine. Integru!