(căci neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite). 2 Petru 2:8

Astenie de primăvară. Alergie la polen, la buruieni, praf, gluten, lactoză. Merg zilele acestea la doctor. M-a întrebat înainte de a-mi prescrie antibiotice dacă am alergie la ceva. I-am răspuns că am. Pentru moment s-a oprit, pentru că tocmai scrisese antibioticul. La ce? Mă întreabă nedumerită. La minciună, doamna doctor. La minciună și păcat. Zâmbește și face o pauză contemplativă. Apoi îmi răspunde,: „da, toți ar trebui să avem alergia asta!”

Despre asta este vorba. Suntem o generație de îmbufnați. Nemulțumiți. Recalcitranți. Revoltători la lucruri sau pentru lucruri neesențiale. Sensibili la aspecte neimportante, și energici pro sau pentru lucruri de doi bani. Dar cine mai este alergic la păcat astăzi? Cine își mai chinuie sufletul în Sodoma ca Lot? Cine mai ia atitudine împotriva idolatriei ca Asa? Cine mai plânge pentru poporul nostru ca Neemia? Cine mai arde pentru cel căzut ca Pavel? Cine?

Cine mai pune paravan ochilor la filme mizerabile? Cine mai fuge ca Iosif de poftele tinereții? Cine mai închide urechile la cuvinte cu dublu înțeles? Cine mai pune frâu limbii la cuvinte ușuratice? Cine mai e interesat de cugetul său pentru a-l păstra curat? Și mintea și imaginația? Cine?

Isaia 5:18
Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii și păcatul, cu șleaurile unei căruţe.

Asta vede profetul Isaia cu vreo 2,5 milenii în urmă. Alergia e benefică într-un fel. Ea te pune în alertă, te avertizează de prezența unor substanțe nocive, te obligă să iei măsuri de precauție. Acest rol îl are Duhul lui Dumnezeu prin Biblie.

Îmi doresc o generație de oameni alergici la păcat. Care să nu suporte mita. Să urască orice formă de corupție. Să iubească adevărul! Să se depărteze de oameni mincinoși, bârfitori, obraznici, calomniatori, batjocoritori. Să facă alergie în prezența lor. Am început să ne complacem ca broasca țestoasă, care se obișnuiește cu apa în proces de fierbere până ajunge ea însăși să fiarbă, fără niciun semn de ripostă. Suntem pe marginea iazului fierberii nelegiuirii. Nu vă obișnuiți! Nu vă complaceți! Nu acceptați ca virusul să vă facă imuni moralicește! Fiți alergici la nelegiuire!

Dumnezeu a pregătit pentru tine un cer. O răsplătire. Binecuvântare. Vrea să te scape de infecție morală, emoțională, intelectuală, trupească. Asemenea antibioticelor, sângele lui Hristos vindecă și incurabilul. Dar pentru a fi beneficiar cu normă întreagă al harului divin, trebuie să te declari alergic la păcat.

O alergie care lucrează neprihănirea. Așa vorbim astăzi despre neprihănitul Lot. Oare despre tine ce vor zice strănepoții tăi?

Vine primăvara. La majoritatea status-urilor veți vedea ghiocei, flori de piersic, cireș, poze în rapiță lui Aprilie și asta e tot. O poză cu mașina pe avarii, un zâmbet forțat, un selfie, o încărcare pe o rețea de anti-socializarea și cam atât. Ce indică asta, foamea după mioriticul din noi, după viața originală din mijlocul livezii, cântecul cucului de Mai și mersul desculți prin iarba înrourată a dimineților de Iunie.

Ne întâlnim foarte rar cu prietenii. Cel mai mult timp din cele câteva zeci de minute le petrecem cu ochii în telefon. Fiecare în al lui. Apoi ne despărțim în urma unei îmbrățișări învăluită în zâmbetul forțat.

Nu ne-am privit un minut în ochi. Nu am legat două fraze de dialog una de alta că ne întrerup notificările. Și sunt multe, pentru că și conturile sunt multe. Nu am aflat detalii utile, nevoi, dureri ale interlocutorului. Nimic! Prietenii au devenit doi străini care se întâlnesc singuri împreună, vorbesc, dar fiecare cu telefonul său, zâmbesc, dar la filmulețele hazlii. Și pleacă singuri prin jungla tristeților anti-societății.

E vremea să ne trezim! Să învățăm să vorbim. Vedem cicloane occidentale dar nu mai vedem peste masă pe cei din fața noastră. Suntem la sute de kilometri distanță de cei care stau pe scaun lângă noi în același tramvai. Unul vede filmulețe cu urși polari, alții elefanți sud-africani. Calculați dumneavoastră distanța dintre cei doi.

Haideți să mai citim o carte! Să mai ieșim la o plimbare pe marginea râului, în pădure. Ieșiți în parc fără telefoane la voi. Zâmbiți, dar fără emoticoane, ci cu dinții la vedere. Oferiți-vă din timpul vostru să mai primiți și complimente, nu cerșiți doar like-urile unor necunoscuți. Îmbrățișează-ți părinții care te iubesc la fel ca lumina ochilor lor, nu oferiți ador-uri unor oameni care nu te-ar ajuta nici să mori nici să trăiești.

Ieșiți de pe mut! Comunicați prin arta persuasiunii. Folosiți epitete și metafore poetice. Comunicați! Zâmbiți! Îmbrățișați-vă! Spargeți telefoanele și sudați relațiile cu copiii voștri! Veniți-vă în fire! Haideți să ne trezim! Altfel vom fi niște analfabeți singuratici, trăind în satul virtual, în jungla anti-socială a irealei existențe în mediul online.

Cel mai reușit live pălește în fața celui mai grăbit sărut regal oferit pruncului sau soției/soțului pe frunte în zorii unei zile friguroase.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru zilele minuta petrecute în prezența Sa în acest weekend. Au fost zile de mare îndurare divină.

Joi: prima zi de Evanghelizare. Mulțumim Adi Mocanu pentru slujirea și dedicarea ta.

Vineri: a doua zi. Mulțumim Dănuț Așchilean, ai fost un instrument al lui Dumnezeu.

Sâmbătă: Conferința Județeană de Leadership. Am avut parte de părtășie extraordinară. Mulțumim pastorului Ciprian Bârsan pentru seminarul de Leadership actual, proaspăt și plin de pragmatism. Dar și fratelui pastor Iosif Anca pentru partea rabinică de întrebări și răspunsuri. Înainte de a deschide gura la fiecare răspuns, deschide bibliuța verde. Ați fost cu adevărat călăuzit.

Seara: Evanghelizare cu pastorul Petrică Huțuțui. Domnul să vă răsplătească efortul celor peste 1000 de kilometri.

Duminică: ultima seară de Evanghelizare. Per total sute de oameni au auzit Cuvântul Evangheliei. Mulțumim lui Dumnezeu pentru cei care s-au înscris la cateheză. Mulțumim pastorului și prietenul Cristi Boariu, pentru slujirea de Duminică.

P.S. Mulțumitori lui Dumnezeu suntem și pentru întreaga echipă de slujitori de la Betleem. Oameni sinceri, consacrați și plini de inimă pentru lucrarea lui Dumnezeu. Avem o echipă dinamică și plină de pasiune.

Proverbele 18:22
Cine găsește o nevastă bună găsește fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul.

Prin eleganță și rafinament. Prin loialitate și hărnicie, femeia a reușit să își câștige locul meritat de ființă deosebită. Fericirea unui bărbat nu o oferă banii, nici poziția socială, nici pregătirea profesională, ci comoara descoperită în noblețea unei soții bune. Așa că suntem fericiți, cei care iubim pe Domnul, nu pentru că am fost mai isteți, ci pentru că, Dumnezeu ne iubește. Să nu vezi niciodată în femeie meritul tău, că ai șanse de a te prăpădi, să vezi întotdeauna harul lui Dumnezeu.

Prin nașterea de fii. Împodobirea căminelor noastre, femeia rămâne îngerul cu chip de om care ne dă sens. Noi bărbații construim case, și sunt foarte necesare, dar soția credincioasă construiește căminul, care dăinuiește pe veci.

Să le iubim. Să le apreciem. Să le protejăm. Și, să nu uităm să mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu pentru că ne-a hăruit ca prin însurătoare să găzduim în casă noastră, lângă noi, un înger înomenit în chipul feminin al nevestei bune.

Dăruiți-le flori, miresme, dedicații, atenție și iubire. Merită!;) Aveți șansa de a fi regi, prin noblețea soției tale. Dacă vei face din soția ta prințesă, la rândul ei te va considera rege. Altfel, vei trăi că un însurat de rând!

Bucurie (la pătrat)`

🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊

🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊🕊

„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucuraţi-vă!”
Filipeni 4:4

Înseamnă că sursa bucuriei noastre este Dumnezeu. Nu banii, nici bunăstarea, nici laurii, nici belșugul material. Bucuria se pare că are rădăcini divine. O! Iată de ce nu ești bucuros! Nu cumva urmărești bucuria în efemeritate? Nu o vei găsi. Pentru că viața este plină de vești rele, de inconveniente, de eșecuri, de lipsuri, de probleme, așa că vei găsi suficiente motive să plângi, să te tângui, să fii morocănos.

„Bucurațivă totdeauna în Domnul”. Chiar totdeauna? În orice circumstanță? Se pare că da. Cum e posibil? Apostolul Pavel îi îndemna pe romani să se bucure „în nădejde”, anticipat, în avans. Cunoscând faptul ca Dumnezeu este suveran și interesat de binele și bucuria mea, ca un copil ce se încrede în tăticul lui, am și eu încrederea aceasta. Că Domnul va dirija lucrurile spre bucuria mea. Asta se traduce cam așa: Sunt sănătos, mă bucur. Sunt bolnav, mă bucur că Dumnezeu mă va vindeca.

Bucuria este dată de gesturile mici pe care le oferim, pe care le primim în fiecare zi. Are legătură cu floarea aceea de păpădie ruptă și oferită cuiva drag. Cu admirarea fluturașului ce s-a așezat pe frunza de piersic. Cu aplauzele oferite copilașului care și-a terminat poezioara. Cu aburii de la ciocolata caldă de dimineață, petru care îi mulțumești lui Dumnezeu. Cu plimbarea pe faleza unui râu, fie el și înghețat. Cu fiecare rază de soare care îți mângâie obrazul când întră pe fereastra de la living. Bucuria deci, e generată de lucruri mici. Ea este roadă a Duhului Sfânt, o caracteristică obligatorie pentru insul locuit de Duhul lui Dumnezeu.

Împarte în jurul tău bucurie. Primește bucuria oferită de alții. Să fii mai calofil=iubește frumosul. Fii mulțumitor! Pavel ne trimite la izvor. La izvorul bucuriei și al vieții, Dumnezeu. Când ți-e bine bucură-te. Când ți-e greu ai nădejde în Domnul, adică iarăși bucură-te. Cam asta ne zice apostolul neamurilor.

Fericirea este alcătuită dintr-o suită de bucurii mărunte. Nu știi să te bucuri, nu vei fi niciodată fericit. Bucurați-vă! Și mai zic o dată: BUCURAŢI-VĂ! Primesc bucuria lui Dumnezeu și ofer bucuria Majestății Sale și altora. Asta înseamnă bucurie la puterea a 2-a.”

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. Proverbele 14:12

Cine dintre dumneavoastră ar merge în stația de taxi, să ia cel mai luxos autoturism, o limuzină să zicem, cu un șofer îmbrăcat la patru ace, cu un tarif de două mii de procente peste prețul pieței, iar pe deasupra să știi că urmează să plonjeze de pe primul viaduct în fața unui TGV, sfârșind prin incendiu?

Zici: E aberant ce spui, domnule! Știu! Problema nu este să afirmi o aberație, tragedia cea mai mare este să te alimentezi zilnic cu ea.

Îmi imaginez că Solomon vede magistrala spre locuința morților ca pe o autostradă occidentală sau orientală sau Beijing, cu câteva zeci de benzi pe sens. Iar înțeleptul vede motociclete și bolizi, gonind cu gânduri bune și destinații premeditate, dar cu toate acestea sfârșeau în infern.

Drumul spre veșnicie însă îl parcurgem cu un autoturism în care suntem pasageri în dreapta, stând cu GPS-ul în mână și dând coordonate șoferului.

Magistrala spre iad are multe mașini, și fiecare are șoferul ei, foarte scump de altfel. Matei 7:13
Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulţi sunt cei ce intră pe ea. Amintim câțiva șoferi costisitori, închiriați zilnic pe autobanda infernală:

Alcoolul. Acesta conduce multe suflete spre locuința morților. Las fierbinți reprezintă doar o imagine a realității dramatice din satul românesc. Filmul nu poate introduce crimele, violurile, violențele domestice, orfanii etc.

Tutunul. Comerțul cu tutun a concurat în fruntea clasamentelor mondiale la capitolul cifră de afaceri, chiar dacă cea mai mare parte e ilegal.

Stupefiantele. Acesta este printre cei mai scumpi șoferi, cu destinație sigură: infern! Când individul a intrat în „limuzina” lui, nu-l mai scapă nici poliția, nici pușcăria, nici armata, numai Dumnezeu.

Preacurvia. Odată intrat în mreaja ei, ești condamnat la faliment, și boli, și păcate cu miliardele. Fie că este săvârșită în trup, virtual(pornografie), ca pasager al ei te nenorocești pe viață. Fugiți de curvie, e prima doamnă a iadului!

Iubirea de bani. 1 Timotei 6:10
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă și s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Priviți în literatura Romană: Romanul Ion, Mara, Moara cu noroc, arată autodistrugerea generată de cancerul lăcomiei de bani.

Orice păcat: bârfă, lăcomie, minciună, mândrie, neascultare, răutate, invidie, etc. etc. reprezintă un șofer plătit scump din bugetul tău personal, pentru a te masacra. De ce șofer? Pentru că până te urci în mașină tu ești stăpânul, dar după ce ai pornit, el te conduce spre infern. Ai grijă cu cine pleci la drum! Îi plătim scump, prea scump. Cu prețul vieții și implicit al veșniciei.

Calea spre Împărăția lui Dumnezeu, nu e așa permisivă, are multe radare și limitări de viteză, are restricții legislative, dar te duce în siguranță la destinația Paradis. Am încredere în această Cale, pentru că Dumnezeu este la cârmă, Duhul Sfânt are GPS-ul, iar Calea e Isus.
Ioan 14:6
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Vino cu noi pe Calea sigură. Fără bani și fără plată. Cento per cento gratis! Nu pentru că e fără valoare, ci pentru că a plătit Hristos în locul tău tot traseul!

Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteţi din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Ioan 15:19

Duhul lumii = reprezintă sistemul depravat al lumii infectate până în măduva oaselor de păcat. Filosofia, faptele, sistemele care promovează urâciunea și desfrâul. Nu are nmic a face cu religia, nu se referă doar la criminali, violatori și pușcăriași, ci și la oamenii cu bun simț, blânzi, citiți, care trăiesc în întuneric și în înstrăinare față de Jertfa lui Hristos.

Duhul lui Hristos = este animat de roada Duhului Sfânt, și se caracterizează nu prin norme și dogme religioase, ci prin autoritatea lui Hristos în viața omului. Asemenea, nu are nimic în comun cu religia, ci caracterizează pe omul locuit de Duhul lui Dumnezeu. Acest fapt este vizibil în suma tuturor acțiunilor lui.

Dacă experiențele trăite duminică diferă cu mult de experiențele trăite în cursul săptămânii, asta sună a ipocrizie, spunea A. W. Tozer

Nu mai încercați metode pacifiste între duhul lumii și Duhul lui Hristos, că nu există! Nu mai căutați anemic accepțiunile lumii că nu vă sunt necesare! Nu cerșiți voturile lor la concursurile seculare, că nu vă încălzesc cu nimic, dimpotrivă, pot să vă ucidă!

Niciodată lumea nu va iubi sfințenia! O va ucide, o va condamna, o va critica, o va ironiza. Pentru că niciodată Satana nu a iubit pe Isus. Din scutece a urmărit să-L omoare. L-au omorât, dar învierea nu au mai putut-o birui. Biserica lui Hristos tot timpul a fost prigonită, bătută, prăjită, spânzurată, împușcată. Și așa va fi până la sfârșit! Dacă știu acest lucru, nu mai pot fi surprins negativ de el. O iau ca pe o onoare a martiriului.

Romani 8:36
După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca niște oi de tăiat.”
Asta recunoaște apostolul Pavel, asta au recunoscut părinții bisericești, asta au recunoscut victimele inchiziției, asta recunosc eu… de ce ai vrea să schimbi acest lucru? Nu observați demonii duhului lumesc deghizați în sfinți cum au invadat bisericile noastre și ne ademenesc tinerii și tinerele spre eterna lor condamnare?

Orice apare nou în lume, devine modă în adunările evanghelice de astăzi! Ce s-a întâmplat cu noi, dragi creștini? Pe unde suntem? Încotro ne îndreptăm? Ce vrem de fapt de la viața și veșnicia noastră?! Este vremea să ne trezim!

Lipsa prezenței Duhului Sfânt în viața noastră a înlocuit curajul martiriului (pe care numai abundența harică a Duhului Sfânt o dă), cu un duh lumesc de frică. Acesta redă un creștinism cameleonic, imitator de modă, ce se caracterizează mai degrabă prin imitatio mondo decât prin imitatio Hristi. Acesta conduce la un fel de cooperare improvizată între cele două entități. Această cooperare nu este posibilă fără acceptarea compromisului. Ori în acest caz deja am fi învinși.

Sunteți trimiși ca niște miei în mijlocul lupilor. Ce crezi, dragă mielușel, Laura, că lupii vor linge vreodată sare? Nu! Ei vor sânge. Ei nu sunt ierbivori. Sarea pământului nu este pentru deliciul lupilor, ci pentru oile rătăcite. Auzeam tot felul de comentarii: că trebuie să fim lumină în lume! Corect, e porunca Mântuitorului, dar lumină pentru oile rătăcite, nu emigrând în mijlocul haitei de lupi, cerșindu-le like-ul. Nu mi-l vor da. Ei urlă mult mai „original” decât mine! Ei votează urlete, nu imnuri din oierit. Niciodată un anti-familist nu va vota o pro-familistă. Dar de ce aș avea nevoie de votul lui? Asta este dilema mea. Bucuria mea mare este că nu au votat imnul Dear Father, acesta este doar pentru fii. Recomandarea mea este să nu mai participăm niciodată la astfel de concerte. Locul nostru de slujire este altul decât scenele care nu ne aparțin. Laura, să nu fii dezamăgită. Tu ești lumina însăși. Nu poate soarele să invidieze nici cea mai strălucitoare stea din noapte. Oricât de tare ar străluci o stea a nopții, pălește în fața primei raze a soarelui dimineții.

Efeseni 5:27
…ca să înfăţișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.

Așa vrea Hristos să găsească Biserica Sa. Sfântă. Curată. Imaculată. Iar asta se face cu prețul surogatului de pace, cu prețul renegării și al prigoanei, inclusiv cu prețul vieții.

Ești gata? Numai Duhul Sfânt te poate insufla să fii!

Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toţi oamenii.

Cunoaștem cele șapte epistole generale ale Noului Testament, de la Iacov la Iuda. Se numesc generale deoarece conțin scrisori scurte, fără un anume destinatar, ceea ce sugerează că învățătura lor este pentru toți creștinii din toate timpurile. Epistola lui Iuda este foarte scurtă, nu are numai câteva versete care subliniază niște principii fundamentale cu un puternic factor apologetic.

Ca perioadă istorică, între epistola lui Iuda și împlinirea evenimentelor Apocalipsei, sunt vreo două milenii. Cine predică în această perioadă? Cine scrie? Cine propagă Împărăția lui Dumnezeu? Cine? Tu și eu!
Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. 2 Corinteni 3:2-3

Aceste versete au dimensiuni sociale extraordinare, reprezintă un fel de bază a disciplinei Teologie Publică. Hristos trebui să fie purtat de noi: la școală, pe câmp, în pădure, în familie, la biserică, peste tot. „S-ar putea ca singura evanghelie pe care unii oameni o vor citi în viața lor să fie evanghelia faptelor tale”. O ideie foarte frumoasă.

Voi sunteți o epistolă, dar să fiți una vie. Prea mulți creștini au devenit epistole moarte, prin viața neduhovnicească pe care o duc în timpul săptămânii și pe la locul de muncă. A fi o epistolă vie înseamnă, a pune Evanghelia pe picioare, a da viață Cuvântului sfânt prin trăire și viață curată. Înseamnă punerea în aplicare a roadei Duhului Sfânt.

Viața sfinților, moartea martirilor, scrierile patristice, nu au făcut altceva decât să perpetueze Evanghelia peste veacuri. Oare care sunt cuvintele pe care le citesc oamenii pe noi, creștinii contemporani, pe hainele noastre, pe fețele noastre, în cuvintele și privirile noastre, în faptele noastre.

Lăsați-vă interpretați de oameni! Lăsați-i să citească literatură de calitate în comportamentul vostru. Ajutați-i să-l vadă pe Isus în noi. Dacă șeful tău sau Dumnezeu are nevoie de un om, oferă-i ocazia să acceseze adresa ta de casă.

Fiți o epistolă vie! Un indicator spre cer. Toți oamenii să citească pe fruntea noastră ISUS. Acesta este creștinismul adevărat, nu dogme și culori religioase, ci caracter și fapte.

Același, dar diferit

Aceeași lună 🌒
Același cer,
Același soare ☀️
Același taler.

Aceiași țară,
Același vad,
Același paradis de îngeri
Același demonic iad.

Același Rege,
Același Regat,
Unul e fiu
Iar altul e argat.

Același munte🗻
Același lac,
Același Dumnezeu,
Și același drac.

Aceeași mare,
Aceiași copii,
Unii sunt robi,
Iar alții sunt fii.

De ești același,
Să fii diferit!
Și în gândire
Dar și în iubit.

Avem o Țară,
Avem un Palat,
Dar ca Tărâm
E pe Celălalt.

Acolo e Domnul
Aici suntem noi,
Întinde-i dar mâna
Și vino cu noi.

Pășim în lumină
Cu fruntea în sus,
În Țară de îngeri
La Domnul Isus!

Că suntem aceeași
Ne-a dat Dumnezeu,
Să fiu diferit,
Asta decid eu!

Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Luca 10:18

Misionez de vreo 15 ani în Oltenia. Am avut ocazia să văd multe. Am început cu pastorul Nicu Margăian și apoi am continuat, cu Valer, fratele Duțu și alte echipe. Fiecare drum făcut în această zonă a fost unul teribil. Sa lăsat cu accidente, înjurături, pagube, răsturnări de mașini, războaie spirituale cumplite.

Sunt programat în seara asta la Filiași. Noaptea trecută fetiță a fost mai agitată ca oricând. Daniel, fratele ce trebuia să vină cu mine nu a dormit toată noaptea. Deja știam că nu va fi ușor.

Pornesc la drum. Singur. Fac plinul mașinii, să nu mă ia vântul, că e destul de ușoară, iar nici eu nu sunt prea greu. Mă lansez pe autostradă și pornesc în trombă. Nu parcurg 10 km și îmi sare mașina din viteza a cincea. Se oprește motorul și face un zgomot ciudat. Nu mai pornește. Sun mecanicul. Da, a picat distribuția. Sună frații de la destinație pe unde mă aflu. Le povestesc puțin, îmi spun că seoagă pentru mine. Sunt contratimp. Mă rog și dau telefoane. Și aștept! Dumnezeu face ca puterea satanei să pice la pământ în fața noastră. Nu mergem în nume propriu, mergem în Numele Regelui.

Slavă lui Dumnezeu! Un frate cu inimă îmi răspunde. Vine Codrin cu mine. Rugați-vă pentru noi. Să ajungem cu bine! Domnul are nevoie de noi și sunt sigur că va lucra deosebit. Am tras mașina în prima parcare și am pornit. Suntem pe drum. Totul se face cu mari sacrificii. Spurgeon spunea: „cine învinge fără luptă, triumfă dar fără glorie”

Doamne dă izbândă!