Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.” luca 18:17

Paradisul locuiește în inima de copil. Pe măsură ce creștem, învățăm, ne dezvoltăm intelectual, ne educăm, cu atât mai mult ne îndepărtăm de cer. Începem să ne creem propriul univers. Acesta este opac, îngust, cenușiu și nefericit.

E paradisul lui Hitler, Confucius care afirmat la final: ” nu știu nici măcar unde mă duc, cum aș putea cunoaște calea într-acolo” e chiar paradisul lui Emil Cioran, pe care Țuțea îl definește ca fiind: „scepticul de serviciu al unei lumi în declin”. Chiar dacă are în formulă toată știința seculară, universul creat de tine este nesatisfăcător.

Pe măsură ce îmbătrânim, căutăm din nou biserica, Biblia și Paradisul. De ce? Pentru că din nou, la bătrânețe ne asemănăm cu ei, copii. Începem să gândim ca ei. Cu unele diferențe totuși.

Sătui de toate deșertăciunile vieți, sătui de noi, sătui de propriul univers, sătui de oameni, sătui de viață, sătui de știință și deșteptăciune, realizăm că adevăratul Paradis, e cel din inima copilăriei. Zugrăvit în detaliu de Mântuitorul care spre deosebire de Confucius afirma înainte de moarte: Eu mă duc să vă pregătesc un loc în Paradis. Mă duc la Tatăl. Iar calea o știți: Eu sunt calea, Adevărul și Viața(veșnică). Ioan 14:2-3

Să fim ca ei(copiii). Să iubim ca ei. Să credem ca ei. Să iertăm ca ei, uitând imediat răul și nedreptatea. Să avem entuziasmul lor, și frumosul zugrăvit de ei în imagini aforme prin acuarele și creioane colorate. Și astfel paradisul este al nostru. Cine nu iubește copiii, urăște Paradisul adevărat!

Dacă nu ne facem că ei, nu vom avea șansa apartenenței la Paradis. Doar cu inimă și atitudine infantilă poți recunoaște slăbiciunile, limitele tale, dependența de Dumnezeu și Mântuitorul tău. Și doar crezând copilărește, acceptând schimbarea, ai șanse reale de a ajunge în adevăratul Paradis.

Mă abordează o mămică împreună cu soțul ei aseară la Biserică „Izvorul Vieții” Aradul Nou.

– Vă aduceți aminte de noi?

– Sigur. Îi cunosc bine, chiar și familia. Dar nu știam exact la ce face referire. Imadiat urmau să-mi amintească un episod foarte frumos.

– În urmă cu patru ani mi-ați spus că la împlinirea a zece ani de la nuntă o să țin în brațe un copilaș! El e Levi, băiețelul nostru.

Despre ce este vorba: Intrând în discuție cu Vasi și Dana, ne întrebăm reciproc despre familii. Tocmai ce născuse soția. M-au felicitat. Voi? Îi întreb eu. O! Frate. De nouă ani așteptăm un copilaș. E tare greu să îți aduni cuvintele în astfel de situații. Dar de data asta sunt foarte relaxat și sigur pe răspuns: când veți împlini zece ani de la nuntă, veți avea o mare surpriză. Domul vă va dărui binecuvântarea așteptată.

Nu îmi atribui nimic. A fost un cuvânt profetic. Și s-a împlinit. Aseară am avut ocazia să-l cunosc pe Levi. E o minune de copil. E splendid. Mă bucur enorm pentru ei.

Poate ești în aceeași situație. O rugăciune în plus. Mai așteaptă! Mai speră! Mai crede! Nu deznădăjdui. Dacă Dumnezeu are rânduit pentru tine un dar ca acesta (un copil), îl vei avea. Poate are pentru tine altfel de daruri. Copii sunt „un dar” spune Psalmul 127. Deci sunt și alte daruri.

Dumnezeu este suveran. Iar El nu greșește niciodată!

Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre.

Mă întreb, cum de Mântuitorul a stat la masă cu Iuda? A servit paștele. Au dormit în același loc. Au mers la pescuit. Au avut sute de programe de biserică. Știind că în inima lui Iuda e un demon, care va crește și într-o zi el însuși(Iuda) se va transforma într-unul. Cu toate acestea l-a ținut la masă. Pliniu cel Tânăr spunea: cine nu are grijă de dușmani, își va distruge prietenii.

Dușmanul te ține în priză. Te motivează. Te determină. Nu renunța niciodată la omul din echipă care are opinii diferite de tine. Ai grijă de el. Spală-i picioarele. Iubește-l. Cheamă-l la ședință. Este foarte necesar. Este instrumentul rânduit de Dumnezeu care te ajută să te gândești de două ori înainte să acționezi.

Primește-l în biserică și pe Iuda, însă nu sta la ceai cu el. Te va provoca la bârfă, la ucidere, la complot, la ură și dezbinare. Nu sta la ceai cu Iuda! Un singur Iuda a transformat o generație întreagă de preoți în criminali. Cea mai mare dramă, să ai o problemă, preot sau păstor fiind și să apelezi la serviciile lui Iuda. Ai grijă! El nu știe altfel să îți întindă mâna decât mânjită de sânge.

Aruncați un ochi în istorie la copiii lui Iuda. Persecutorii creștinilor, asasinii, cei acuzați de genocid în masă, cum au sfârșit ca tata’ lor, Iuda. Mâinele care ucid, nu vor avea dificultăți în a gâtui propriul corp. Majoritatea ajung la suicid.

Stai la masa Domnului! Mergi la biserică! Iubește! Roagă-te pentru toți. Chiar pentru Iuda care urmărește să te omoare. Dar să nu îți bei niciodată ceaiul cu el! La chermeze și grătare mulți oameni buni au picat în mreaja judecăților injuste și condamnări ale fraților. Virusul batjocorii te va învălui pe neașteptate. Cainismul e contagios! E devastator! Te omoară!

Iubește. Așa ca Hristos, care s-a rugat pentru toți. Inclusiv pentru Iuda. Dar nu a băut ceaiul cu el.

Trei principate înfrățite
Unite sub aceeași lumânare,
Altarul mănăstirilor umbrite,
Aceasta este România Mare.

Carpați cu vaduri
Și cascade înspumate,
Cu frații dunăreni
Și fetele câmpiei.
Același steag,
Aceeași libertate,
Același cer,
Aceeași Românie.

De țara României
Îți e mamă,
De te-ncălzesc
Stejarii din Carpați.
Lasă uitării haina dușmăniei!
Hai să cântăm:
PE VECI NOI SUNTEM FRAȚI.

Înfrice-se când ne-or vedea dușmanii,
Uniți la braț,
Cu fruntea înspre cer,
Noi în genunchi nu stăm
Decât la rugăciune,
Ca să ne apărăm al nost’ drapel.

Un cer,
O țară,
Un pământ,
Și-n inimă
Un Dumnezeu ce-i sfânt.
Creștin
Și curajos
Și harnic,
Iată cum este el,
Românul trainic!

Vom fi mereu uniți
Și-n pace și-n război,
În suta de ani împliniți.
Cât cerbul iarba în pace își paște,
Cât știm că Dumnezeu este cu noi.

O B

16.10.2018, h 22:30

Paraschiva numită și „Cuvioasă” născută în Epivata, regiune aparținând Traciei. Wikipedia nu ne dă data nașterii ei. Dar începe să fie pomenită pe la sfârșitul Evului Mediu.

Este vorba de o copilă, care la vârsta de 10 ani, la ieșirea din biserica Constantinopolului s-a dus la primul cerșetor, i-a dat hainele ei strălucitoare și s-a îmbrăcat în hainele lui. Apoi a transformat viața ei adolescentină în astfel de obiceiuri. Foarte frumos! Această măsură a fost luată în urma ascultării unei predici care evidenția nevoia de asemănare cu Hristos. Iar asta s-a luptat toată viața să facă.

Ce ziceți dacă toate fetele din România ar trăi ca Paraschiva? Oare unde ar fi România? Și biserica?

Dacă ar trăi Paraschiva astăzi și ar vedea ce se petrece în jurul oaselor ei, ar avea următorul mesaj:

Iubiți creștini: nu stați pe genunchi două zile în jurul oaselor mele, ca mai apoi 364 de zile să trăiți în compromis și preacurvie cu același trup, autoprigonit aici.

Nu vă adunați aici, lăsând banii îngrijitorilor oaselor mele! Împrăștiați-vă prin gările, orfelinatele, canalele din România și hrăniți flămânzii și îmbrăcați nenorociții. Așa a făcut Hristos, Cel ce are grijă de sufletul meu!

Nu așteptați viață veșnică punând mână pe moaștele mele! O, nu! Eu nu o pot oferi. Însă puneți mână și citiți Biblia, Cartea în care îl veți descoperi pe Hristosul care m-a motivat și pe mine. El e singurul care poate face minuni, inclusiv minunea mântuirii tale!

Nu plătiți bani pentru a vedea minuni, atingând-vă de racla oaselor mele! Beneficiați de minunea mântuirii voastre atingând-vă de Hristos. Minunile se fac prin mâinile voastre, banii voștri, timpul vostru, investirea în nevoia aproapelui. Mergeți pe străzi și faceți minuni copiilor și cerșetorilor. Eu Paraschiva, așa am făcut!

Pe mine religia mă plictisea foarte mult în biserică, atunci când mă uitam și așteptăm de la oameni. Dar când am început să privesc la Hristos, surprinzător, am început să semăn cu El.

Nici o secundă în viață mea de adolescentă nu am intenționat să atrag atenția asupra mea, ci asupra lui Hristos. Eu sunt fire trecătoare, Dumnezeu e veșnic!

Am vrut să fac bine. Atât! Iar oamenii să vadă prin mine harul lui Dumnezeu. Nu îmi faceți nici un serviciu divinizând faptele mele. Cea mai mare bucurie este să le repetați.

Câți dintre voi, care vă călcați în picioare să îmi atingeți racla, aveți gânduri și hotărâri altruiste? Ca ieșind de aici să trăiți viața în folosul altora. Oare nu cumva gânduri egoiste și nevoi personale vă mână să veniți aici?

Bucură-te române că ai pace în țară, resurse, putere, săraci. Fă bine! Îmbracă-te în Hristos și atunci și eu aș fi bucuroasă. Slujește necondiționat semenilor și vei avea o răsplată în ceruri.

Nu-ți cheltui banii să vii să îmi vezi oasele, mergi la Dumnezeu care te salvează pe gratis. Pentru că a plătit prin viață, moartea și învierea lui Hristos prețul mântuirii tale.

Majoritatea popoarelor tracice m-au uitat. Sunt bucuroasă că voi românii nu m-ați uitat. Dar mi-ar fi și mai mare bucuria să vă văd repetând zilnic faptele mele. Iar anul viitor, banii biletului de tren până la Iași să-i cheltuiți cu oamenii săraci. Poate ați acoperi vreo 500 de case. Asta ar fi marea mea bucurie!

Vă mulțumesc scumpii mei, religioși români și oameni de bună credință.

Cu deosebită considerație, Paraschiva din Epivata, către poporul român.

O! De ai fi rece sau în clocot, dar pentru că ești căldicel am să te vărs din gura mea. Apocalipsa 3:15

Iubirea reprezintă firul roșu al Bibliei, al lumii, al mântuirii, al existenței noastre în general. Iubirea e sfântă, e magnifică, este sublimă, dar înțeleasă greșit e din caleafară de periculoasă.

Dacă aș scrie continuu, zi și noapte până la vârsta de 89 de ani, probabil că aș parcurge un procent de 0,1% din ceea ce înseamnă iubirea. Cu euforiile ei, cu geloziile și complicațiile și lacrimile ei. Cu frustrările și extazul ei. Iubirea e complicată! Iubirea e uimitor de frumoasă!

Pentru a vedea starea iubirii tale, trebuie să analizezi starea bazinului în care te scalzi, în ale iubirii. Cum? Întreabă Arhitectul!

1. Iubirea de gheață. Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Matei 24:12

Vorbim aici de amintiri. De abordarea sectară, dogmatică, rudimentara a iubirii. Asta scârțâie ceva mai mult decât iubirea platonică, atât emoțional cât și spirutual. Se văd, mănâncă, dorm, merg la biserică doar la înmormântări, se salută. Durerea este că nu mai au nici chimie, nici sentimente comune. E un gen de creștinism teoretic, dar neasumat în virtuți.

Mântuitorul atrage imperativ atenția asupra acestui gen de surogat al iubirii. O dragoste rece, e aceea care nu mai încălzește pe nimeni. E ghețarul din salutul vecinului. E acreala de pe față și lipsa de esență creștină. Este acel creștin nostalgic, al vremurilor de demult, dar cu caracter nehristologic.

2. Iubirea căldicică. Dar pentru că ești căldicel, am să te vărs din gura mea! Apoc. 3:15 Waw! E grav. Lucrurile se complică. Acest gen de creștin seamănă cu acel alcoolic devastat de patimi, dar care și-a tatuat o cruce mare pe mână, să se pună bine cu divinitatea chipurile. E doamna cu cruciuliță de aur cumpărată de la Atos s-au Ierusalim, care nu ratează nici o ocazie de flirt și compromis. Nici în car, nici în căruță. E o formă de eutihopatie spirituală. Omul dintre două lumi, care ajunge în final să fie biruit de una.

Dacă iubești căldicește. Dacă vrei să te pui bine și cu Dumnezeu, dar și cu michiduță. Vrei să trăiești oricum, dar să ajungi și în cer. E vremea să te oprești pentru o scurtă analiză. Binele pe care tu ți-l dorești numai Dumnezeu ți-l poate oferi. Această stare de agregare a iubirii trezește din partea lui Dumnezeu greață. Oh! Ce dur să auzi din partea Lui: „dacă nu iei măsuri am să te vărs din gura mea”. Este iubire ce crează stare de vomă lui Dumnezeu.

3. Iubirea fierbinte. O de ai fi… în clocot Apocalipsa 3:5b

Da așa trebuie să fie creștinul. Este adevărat, că în funcție de circumstanțele vieții, gradul de iubire are fluctuații. Dar trebuie să țintim sus. Cât mai sus! Asta înseamnă un creștinism activ. Practic. Implicat. Conectat la real. Viu. Transformator de vieți și caractere. Așa a fost Hristos. Așa ne cere și nouă. Asta implică: zâmbet, respect, implicare socială, corectitudine în etica de zi cu zi.

Din afirmația lui Dumnezeu înțelegem durerea din inima Sa, care arată puternica dorință de a vedea rezultate ca expresie a iubirii Sale în noi. Poate nu ai știut, dar Hristos are mari așteptări de la tine. Are și motive. A investit atât de mult în tine: resurse, oportunități, har, ocazii. Dar ignoranța ta continua te va transfera într-o „Alaska” emoțională, care te poate afecta incurabil.

Iubește! Iubește! Și iar iubește! Dar iubește histologic. Așa cum a iubit Mântuitorul. Și vei fi cu adevărat creștin. Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Ioan13:34

Mergea mama cu fetița ei pe faleză. Toate lucrurile erau normale.

-Mami, ce sunt ăia?

-Un porumbel cu porumbiță lui.

– Mami, ăia de pe apă ce sunt?

– E o rățușcă stând lângă rățoiul și puiuții ei. Dumnezeu i-a făcut așa.

– Dar aia, mami?

-E o pisică ce are puiuți în pântecele ei. Va naște și îi va alăpta în curând.

– Dar, mami, de ce sunt câte doi și totuși diferiți?

-Pentru că așa i-a lăsat Dumnezeu: parte bărbătească și parte femeiască.

– Și toate viețuitoarele sunt la fel?

– Da, mami. Toate sunt așa.

Pe o bancă învecinată fetița vede doi bărbați care se pupau…

-Mami, dar ăia de ce nu respectă regulile? Ei sunt de pe altă planetă?

-Nu, mami. E o rușine ce fac ei.

-Vai, mami! Dar nu am văzut între animale așa ceva!

– Nici eu, mami.

– Dar ei nu au copii.

– Nu, dar s-ar putea să îl înfieze pe fratele tău.

– Nuuuu! Nu poți să mă duci într-o lume mai bună să nu mai vad așa ceva?

Și mama își pleacă în pământ capul, plângând în hohote. Îmi crapă obrazul de rușine!

-De ce, mama? Tu ești normală.

-Da…dar as fi putut ieși la vot în urma cu 20 de ani și am preferat să stau nepăsătoare cu burta în sus în pat… astăzi ai fi fost deja într-o lume diferită!

Iar cu ea vor plânge milioane de mame și tați cu amarele lacrimi ale ignoranței irecuperabile!

[2]I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat și le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. Geneza 5:2

Aa! Deci binecuvântarea o primește doar „omul”. Când vorbim de om, în opinia divinității, vorbim de parte bărbătească și parte femeiască. Asta sugerează că doar în această combinație își păstrează demnitatea umană.

Nu am emoții la referendum! Românul e spiritual, cu frică de Dumnezeu și iubește biserica. Românul va vota DA!

De când este lumea au fost deviații de la normal. Citiți cauzele potopului din Geneza 6, carte a Sfintei Scripturi. Citiți cauzele potopului de pucioasă de peste Sodoma și sora ei cetatea Gomora. Citiți Romani 1.

Astăzi sunt deviații. Cât va fi lumea vor fi deviații. Ca o consecință a căderii în păcat. Biblia numește pământul de acum împărăția întunericului. Iar în întuneric beznă, lumina devine atipică, anormală. Iar întunericul va luptă să stingă lumina. Pentru că aceasta descoperă și vulnerabilizează faptele întunericului.

Familia #rezistă! Iubiți-vă copiii. Manifestați fidelitate: soția față de soț, soțul față de soție. Căsătoriți-vă! Nașteți copii. Jucați-vă cu ei! Iubiți-i! Rugați-vă în fiecare zi. Asta este filosofia noastră. Asta este arma noastră. Iubirea. Nu luptăm împotriva a nimic. Noi apărăm frumusețea și sfințenia familiei binecuvântată de Dumnezeu. Care asșeaptă Împărăția. O Împărăție a Luminii. Cu Hristosul înviat Rege.

#Rezistă alături de Rege!