Arhive categorie: Noutăți

Avocatul lui Toma.

Publicat pe de

Ioan (20:24) Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

Toma, zis geamănul meu și al tău. Frate geamăn cu noi în gafe, temeri, îndoieli, frici, emoții, eșecuri, greșeli. Cei 10 își plângeau dramele la colectiv. Toma, probabil era un timp mai introvertit, mai emotiv. Mulți îl acuză și îl aseamănă cu seraliștii care lipsesc de la biserică. Nu știm noi ce suferință, ce drame trăiește Toma în privatul său. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.

Îl ador pe Toma. Este singurul care pune problema veridicității revelaționale. El este atent la detalii. Nu se lasă înșelat cu una cu două. Își aduce aminte de avertizarea lui Isus privind hristoșii mincinoși. Toma nu cere dovezi ca ateii. El are doar niste repere personale: semnele cuielor în mâini, coaste, picioare, semne pe care vrea să le testeze. Iar Dumnezeu ia act de ele.

Ioan (20:26) După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”
(27) Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”
(20:28) Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Isus îl asigură pe Toma de pacea interioară. Apoi îi cere lui Toma niște lucruri șocante. Parcă ar fi fost Isus martor la discuția lor. Începe exact cu dilemele lui Toma. Grijă mare ce vorbiți între voi, pentru că Isus este martorul discuției și ia notițe pentru judecată. „Toma aduți degetul, pune-l în coasta Mea, uită-te la palmele Mele, nu fi necredincios.” Nu zice „nu fi ateu” ci necredincios. Îndilemat.

Reperele revelaționale ale lui Toma.

1. Dimensiunea vizuală. „Dacă nu văd eu.” Ce? Ceva. Orice. Ceva personal sau personalizat la care am fost martor. Tu ce reper vizual ai privitor la Isus?

2. Dimensiunea tactilă. „Dacă nu pun mâna mea.” În coastă, în palme, pe picioare. Care este Semnul tău distinctiv, palpabil de reper al lui Isus? Ai un semn? Ai văzut mâna Lui la lucru? Ai o dovadă personală? Un reper al tău?

3. Dimensiunea auditivă. Maria îl confundă cu grădinarul. Dar când Isus începe să vorbească lui Toma, îi rezolvă aproape toate dilemele. Îl mai auzise vorbind. Tu ai un reper auditiv? Îi cunoști glasul Lui? Știi când vorbește Hristosul lui Dumnezeu și când vorbește hristosul mincinos? Avem mare nevoie de discernământ, dar mai ales de timp petrecut cu Isus în rugăciune!

4. Dimensiunea verbală. Declarativă. „Domnul meu!” Indicând spre Mântuitorul meu personal. Nu doar al neamului meu. Nu te mulțumi cu descrierile și experiențele altora. Luptă-te să ai relația ta personala cu Dumnezeu. Dumitru Stăniloaie spunea că revelația este incompletă fără dimensiunea mistică, experiențialistă, prin care omul îl percepe personal pe Dumnezeu. Îl simte în ființa lui. O vindecare, o rugăciune ascultată, o altă minune.

5. Dimensiunea suveranității lui Isus. „Dumnzeul meu!” Toma recunoaște dumnezeirea Domnului Isus. Când ai ajuns să cunoști puterea și natura divină a Mântuitorului, când îți asumi asta în declarații publice, începi să contezi și în economia lui Dumnezeu.

6. Dimensiunea credinței. „Ai văzut și ai crezut.” Noi nu încercăm să abandonăm metafizicii ceea ce nu înțelegem din Biblie, din Dumnezeu. Nu. Noi credem. Tot ce nu înțelegem și este zis de Dumnezeu, credem și atât. Fără explicații, fără îndoieli. Credința declanșează miracole, produce minuni, pune demonii pe fugă, rupe legături infernale, vindecă incurabilul. Toma crede convins că este Hristosul, Dumnezeu.

Nu îl mai judecați pe Toma! Vă implor! Dilemele lui au rezolvat dilemele miliardelor de oameni. Dacă el nu întreba, noi nu aveam răspunsuri. Dacă el nu proba, eram noi în ceață. Dacă nu îl fericea Domnul pe el care a văzut, nu ne fericea nici pe noi care nu am văzut.

Iți mulțumim frate Toma pentru precauția și responsabilitatea ta. Nu ai confundat credința cu credulitatea. Nu te-ai lăsat cu una cu două. Ai avut probe, argumente astfel, toate acestea dezvoltă convingerile sfinte. Toma ajuns misionarul Asiei. Moare ca martir în India. Iată de ce noi nu avem randament și lenevim, pentru că nu avem convingerile puse la punct. Convingerea dinamitează credința și crește la maxim randamentul duhovnicesc.

Apel urgent la rugăciune! Pentru siguranța copiilor noștri! Comunicat Ioan Filip!

Publicat pe de

APEL URGENT:

Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă!
Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:20-21)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Dragi frați și surori, ne adresăm dumneavoastră, cu un APEL la rugăciune:
În perioada următoare se vor analiza în comisiile parlamentare mai multe legi care au o importanță covârșitoare pentru viitorul copiilor noștri și al țării noastre. Conștienți de responsabilitatea pe care o avem de a veghea și de a mijloci înaintea lui Dumnezeu – în calitate de părinți, bunici, credincioși simpli sau slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu – inspirați de exemplul străjerului din Ezechiel 33:1-9, vă chemăm la post și rugăciune pentru următoarele inițiative legislative:

  1. Proiectul legilor învățământului preuniversitar si universitar care prevede, pe de o parte, obligația școlilor de a promova diversitatea pe criterii de orientare sexuală, iar pe de alta, îngrădirea sau chiar eliminarea educației religioase din școli, inclusiv respingerea cerinței ca religia să poată fi disciplină opțională la Bacalaureat. De asemenea, sunt presiuni mari pentru eliminarea cerințelor de a respecta specificul cultului fondator în școlile confesionale.
  2. Proiectul de lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, un proiect important din care trebuie eliminate orice ambiguități care lasă loc interpretărilor ce ar putea conduce la preluarea abuzivă a copiilor și separarea de părinții lor, așa cum se întâmplă în alte țări.
    În acest timp în care copiii născuți sunt supuși unor atacuri asupra gândirii și sufletului lor, copiii nenăscuți care sunt încă în pântecele mamelor lor au devenit ținta mai multor ONG-uri care exercită presiuni asupra instituțiilor statului pentru finanțarea avortului din bani publici.
    În fața acestor amenințări, vă chemăm să ne unim în rugăciune și să mijlocim:
  • Pentru parlamentari și pentru factorii decidenți în formularea acestor legi, ca să aibă înțelepciune, putere, curaj, credință și teamă de Dumnezeu, ca să voteze legi care să protejeze țara noastră de păcat, de abuzuri și de nedreptăți și care să îl onoreze pe Dumnezeu.
  • Pentru profesorii care influențează gândirea copiilor și care vor trebui să aplice aceste legi.
  • Pentru părinți, ca să își înțeleagă mandatul de a implementa valorile și credința creștină în mintea și inima copiilor cu care Dumnezeu i-a binecuvântat.
  • Pentru copiii noștri care sunt atât de expuși la informații toxice și care sunt miza acestor legi, Dumnezeu să-i ocrotească și să pună credință în inimile lor.
  • Pentru credincioși responsabili care să se implice și să ia atitudine atât în rugăciune și post, cât și în declarații publice care să susțină valorile Scripturii.
  • Ne rugăm pentru pocăința României, pentru întoarcere la Dumnezeu, la Scriptură.
  • Ne rugăm pentru Biserica din România, ca să fie sare și lumina într-o perioadă a întunericului.
    Îi îndemnăm cu dragoste pe toți creștinii, ca în măsura limitelor impuse de starea sănătății, să aleagă o zi de post în fiecare săptămână, până la vacanța parlamentară, 1 iulie 2023, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru aceste cauze.
    Vă mulțumim și ne rugăm ca Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze!
    Cu dragoste în Hristos, slujindu-L pe El împreună,
    Ioan FILIP, Președintele Cultului Creștin Penticostal din România
    Cornel HAUREȘ, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
    Paul NEGRUȚ, Vicepreședinte cu Educația, Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România

Mesaj transmis de Radio Vocea Evangheliei Timișoara

Isus pe plaja Tiberiadei

Publicat pe de

Ioan (21:1) După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
(21:3) Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea.
(21:4) Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus.

E noapte. Șase dezertori, o barcă, o mreaja ruginită, o plaja pustie, o mare goală, pești speriați, niște pescari eșuați care și-au transformat sandwich-urile în momeală, dar chiar și peștilor Isus le poruncește. Și celor mici, și balenelor lui Ioana. Dumnezeu poate transforma balena în submarin nuclear, care duce explozia nenorocirii în Ninive. Dar pocăința și iubirea sfarm-a armelor puterile și le transformă-n fiare pentru plug. Iar Ninive e salvată momentan. A trecut racheta balistică pe lângă urechile lor.

Iată cum răul se propagă mai repede decât binele. Simon Petru decide să se întoarcă la caldarâmurile trecutului. „Mă duc să prind pește” Mai bine zis: „Gata, m-am lămurit cu Isus, cu pocăiții, cu toate. Mă duc la ale mele, la cele vechi!” Este incredibilă puterea de influență a lui Petru, în rău acum, în bine mai târziu. Pe plaja s-au pierdut muți: Dima, Căldăraru, Imeneu, Alexandru. Vegheați, voi, părinți care stați în preajma plajelor. Acolo e potop de nelegiuiri. Nu lăsați copii să fie înghițiți de desfrâul plajei. Vegheați!

Nu ați observat că dacă nu mai vine unul la cor, la orchestră, la rugăciune se renunță în lanț. Îi aduni pe oameni la olaltă foarte greu, dar îi împarte străinul în doi timpi. Ciudată e influența răului. Așa a influențat străinul 33,3 % dintre îngeri, transfirmâdu-i în demoni. Nu te lăsa prins în mreaja disensiunii. Fugi de filosofia „Divide et imperam!” Te poate metamorfoza în diavol.

Fără Isus nu faci nimic. Și dacă ești profesionist. Nu prinzi nimic toată noaptea. Dar învață o dată să asculți de porunca lui Dumnezeu. Și dacă în dreapta e țiței, sau nisip sau sare, dacă Dumnezeu îmi poruncește să arunc mreaja se va umple. Isus a poruncit unui banc de fitofagi să plece. Le tastează pe GPS destinația, mreaja ucenicilor. Iar ei execută cu mic cu mare.

Curios că Isus nu are nevoie de banii noștri și nici de bunurile noastre. Ne cere unele lucruri pentru a ne testa caracterul. Stai liniștit că tot pe cheltuiala și frigiderul lui Dumnezeu trăiești. Nu merită să fii lacom, zgârcit, răutăcios, egocentric, în fond tot pâinea lui Dumnezeu o mănânci. „Ei au găsit jăratec, pește fript și pâine” preparate de însuși Isus. Iată că depresia se tratează întâi la restaurant, la masă, la o pizza cu limonadă și mentă.

Pe plaja mării, prin întrebările supărătoare ale lui Isus, Petru este crescut ca păstor. Dar mai mult. Avem un Petru anxios, depersonalizat, umil, dezamăgit, dezertor. Primul lucru pe care îl face Isus îi redă demnitatea umană. Îl reabilitează în fața colegilor săi. Îi redă în fața bărbaților onoarea pierdută în fața unei femei. Iar Petru se întramă emoțional și e pregătit pentru martiriu.

Domnul Isus înlocuiește obsedantul cântec al cocoșului, cu behăitul fin al mielușeilor și al oilor. „Petre, tu să stai printre oițe și mielușei, slujește copiilor, joaca-te cu ei și uiți de necazuri! Dacă muncești în turmă ziua, noapte poți dormi liniștit. Numai leneșii au coșmaruri noaptea” – „Dar, Doamne, va veni vremea bătrâneții, când mă culc o dată cu găinile și mă trezesc o dată cu cocoșii, ce va fi de mine? Voi avea un coșmar de bătrânețe!” -„Fii cuminte! Am organizat răstignirea ta deja. Doar ce intri în bătrânețe și pleci la ceruri. Te aștept! Nu te preocupa?”

Poate în proximitate ai oameni eșuați. Ajută-i să-și recapete demnitatea. Onorează-i ca pe niște oameni speciali. Care au chipul lui Hristos zugrăvit în ei înșiși. Ajută-i să vadă iarăși cerul. Caută pacea. Și vei fi fiu al Tatălui ceresc.

Lui Petru Isus i se arată personal

Publicat pe de

Luca (24:34) …și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” 1 Corinteni (15:5) și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Îl ador pe Domnul Isus pentru capacitatea Sa de a se revela personalizat, după nivelul de înțelegere al fiecăruia și în funcție de misiunea pe care o are fiecare. Pentru că pe temelia revelației lui Petru, Domnul a clădit Biserica Sa, el are nevoie de o înțelegere completă. Ani de zile Biserica Apuseană a interpretat greșit expresia și încă se persista în ea, cum că pe osemintele lui Petru se clădește biserica prin perpetuarea papalității. Nu. Pe REVELAȚIA lui Petru se clădește Biserica, anume: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Mai ales că Petru a fost ales apostolul evreilor. Nu avem date că ar fi ajuns măcar o dată la Roma.

În funcție de misiunea pe care Dumnezeu o are cu viața ta, vei avea acces la revelație. Descoperirea planului divin se face și prin suferință. În faliment, în durere, în necaz Dumnezeu prelucrează caracterul nostru, ne umanizează, devenim sensibili și empatici. Oare nu asta s-a întâmplat și cu Petru? Școala suferinței are cursuri foarte grele, dar am înțeles în timp că suferința este cel mai bun profesor. Nicolae Moldoveanu o numește: „Suferință școală sfântă, dar a harului de sus, numai cei ce trec prin tine, semăna-vor cu Isus.” În suferință devii dependent de Dumnezeu, te identifici cu Isus, te detașezi de tine însuți, umbli smerit cu Dumnezeul tău.

De două ori este consemnat în Biblie specific faptul că Isus i se arată lui Petru. Și de alte două ori are legătură tot cu Petru. Când Petru merge pe ape, și la focul de pe plajă unde Isus se ocupă tot de Petru. Un ucenic reprezentativ, chemat pentru evrei. La o singură predică, fără microfon, fără amplificare, fără clape, fără monitoare, se convertesc trei mii de oameni. Noi avem trei mii de predici și abia se conving câțiva. Ceva s-a pierdut.

Ți se arată des Dumnezeu pentru că are un plan cu tine. Fie prin necaz, prin vis, prin altă formă revelațională. Bucură-te! E semn că Dumnezeu te vrea pentru El. Să nu pleci la drum în nici o lucrare până nu ai convingerea personală că te-a trimis Domnul. El nu te trimite neîmputernicit. Nu te trimite în locul altuia. Nu te trimite singur. Nu te trimite fără o misiune clară.

Domnul Isus coboară la nivelul de înțelegere al fiecăruia. Lui Bartimeu i se revelează prin vindecare de orbire. Leproșilor prin vindecare de lepră. Lui Lazăr prin înviere. Lui Toma prin dovezi palpabile. Lui Petru la foc, pentru că la foc se lepădase. Ție îți vorbește prin necazuri, pentru că a văzut că dor la necaz îl chemi. Doar atunci te rogi. Îți vorbește mai des pentru că are o lucrare mai mare cu tine.

Luptă-te să înțelegi voia lui Dumnezeu. Ți-a vorbit o dată, de zece ori sau mai mult. Înseamnă că așteaptă niște răspunsuri de la tine. Niște decizii concrete. Fii cu inima deschisă către Dumnezeu și sincer și vei înțelege planul Lui pentru viața ta. Nu tot odată, că e prea mare să îl înțelegi, dar Domnul îl descoperă treptat, defalcat ca să depindem de El în totalitate.

De fiecare dată când Petru o gafează Isus îi zice: „Simone fiul lui Iona”, indicând spre slăbiciunile umane. La fiecare revelație Isus îi zice: „Tu ești Petru”, indicând spre capacitățile duhovnicești. În fiecare dintre noi este un „Simon” și un „Petru” O luptă acerbă între firea dumnezeiască și firea pământească. Va câștiga firea care e mai bine alimentată.

Ai niște semne? Dileme? Întrebări? Nedumeriri? Dumnezeu va ține cont de ele, deja prepară meniul personalizat pentru regimul tău. Pentru că te iubește enorm și are un plan măreț cu viața ta.

Arătarea de pe Calea Emausului

Publicat pe de


(13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,
(14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
(15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.
(16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.
(17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.
(18) Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
(19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. (Luca 24:13-19)

Unii la pescuit, alți spre oborul din Emaus, alții la muncile agricole, parcă suntem noi romănii după sărbători. Fiecare cu trebuirile lui. O săptămână trebuie până ne revenim de excesele alimentare și nu numai, pe la sălile de fitness să dăm kilogramele jos, job, scoală, facultate. Și cam asta a fost sărbătoarea. Doar atât?

După trei zile? Ei nu îl mai cunosc? Maria îl confundă cu grădinarul, ucenicii pe mare cred că e o nălucă, cei doi de pe calea Emausului îl văd ca pe un străin, ceilalți ucenici zic că e un duh. Ce zici, dacă lipsești săptămâni întregi de la biserică, ai șanse să nu îl confunzi și tu? Stai cuminte! Uiți toate vorbele Lui. Tot. Și Cina Domnului, și ziua botezului, și iertarea păcatelor. Tot. De aceea vă sfătuiesc: Țineți aproape de Domnul! (2Pet 1:9) Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.

Apar în text expresii specifice nouă: „ochii împiedecați să-L cunoască” și „uitându-se triști” Este minunat Isus Hristos. Îi ascultă răbdător, îi lasă să își spună oful, le permite să își verse amărăciunea, merge cu ei la drum câțiva kilometri, îi întrebă generalități. Când s-a asigurat de stabilitatea lor emoțională/psihică începe să discute la concret. Povestindu-le în linii mari toată Biblia.

Intră în casă, frânge pâinea, ei se prind imediat cine este, după felul în care rupe pâinea. Avea Isus un stil anume de a frânge pâine. După ce se conving că El este se face nevăzut.

E minunat modul lui Isus de a lucra. Nu știu în ce situație te afli. Dorește-ți să ți se arate Isus. Chiar dacă nu fizic. Poate prin familia ta, prin copii, prin pastor, prin situații. Te găsești trist și cu ochii împiedicați? Nu mai vezi limanul? Nu mai vezi nici o cale de ieșire? Nu mai știi încotro se îndreaptă familia ta?

Nu uita. Lângă tine este Isus. Merge la pas cu tine. Cu ofurile tale. Se identifică cu drama ta. Spune-i tot ce te pasă. Varsă-ți plângerea cu încredere la picioarele Lui. Fascinant! E dispus să îți asculte povestea până la capăt! Are soluții personalizate pentru tine! Chiar dacă asta înseamnă că te trimite în Biblie. A fost un mod de a ne arăta că de acum încolo, soluția problemelor noastre și comunicarea reală cu cerul se face prin Sfânta Scriptură.

Li se deschid ochii. Sunt vindecați pe deplin de anxietate. Sun reabilitați emoțional. Își redefinesc identitatea spirituală. Primesc forță și putere de a merge mai departe. Au biruit! Cu Isus!

Drumul Emausului este drumul tău. E viața ta. Dar și Domnul de pe drumul Emausului este Domnul tău. I-a salvat pe ei, te salvează și pe tine. E acolo. Vrea să îți facă bine. Te ascultă. Când nu mai ai nimic de întrebat, răspunde-I Lui la niște întrebări. Iar la final, deschide Biblia și primește viață. Descoperă dragostea lui Dumnezeu care reabilitează și astăzi. El încă mai cheamă morții din mormintele sufletești. Aduce depresivii la viață. Oferă pacea anxioșilor. Te vindeca cu drag și pe tine de afecțiuni fizice și psihice. Nu renunța niciodată!

Isus se arată femeilor. ~Doamnele Împărăției~

Publicat pe de

Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
Dar iată că le-a întâmpinat Isus și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat.
Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.” (Matei 28:8-10)

Este vorba de femeile care au îmbălsămat trupul Domnului pentru îngropare. Acele femei preocupate de slujirea Mântuitorului. Iată cum Istoria creștinismului începe cu sârguința și perseverența unor doamne extraordinare. Credincioase, perseverente, curajoase, implicate, preocupate de a sluji Domnului Isus. Orice abordare misogină referitoare la slujirea femeilor este nesustenabilă biblic. Slujirea din culise este baza oricărei slujiri publice.

Este la fel de adevărat că ele nu s-au afișat în public. Nu au încercat să monopolizeze slujirea altarelor, dar femeile sunt profesioniste pe parte de logistică a Bisericii. Pregătire a Cinei Domnului (Azimi, must/vin, față de masă, paharele, ligheanele), copii, grupe, cămăși, curățenie, decor, mese de dragoste, servit, găzduire. Bisericile noastre arată impecabil datorită slujirii lor. Doamne binecuvintează surorile care își înțeleg chemarea!

Isus le zice scurt: „Bucurați-vă!” Numai ce au încheiat convorbirea cu îngerii. Priviți reacție: „ele s-au aplecat să-i cuprindă picioarele.” Iată dovada vie de înclinație nativă a doamnelor spre închinare. Isus le liniștește emoțional. Le asigura de toată aprecierea și pacea Sa. Apoi le dă o misiune clară, un mesaj recomandat pentru ucenici. O întâlnire tainică programată special pentru ei.

Luca ne lămurește care erau femeile: (Luca 24:10) Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. Deci erau câteva doamne credincioase. De atunci și până astăzi Isus se arată tuturor. Mai ales doamnelor smerite. E o explicație pentru faptul că doamnele reacționează pozitiv la Evanghelie în procent mai mare decât bărbații. Sunt mai docile, mai deschise spre Cuvânt. Probabil bărbații sunt mai raționali, mai orgolioși, poate puțin mai mândri.

Cinstiți femeile credincioase! Să ne rugăm pentru ele. Slujirea voastră este indispensabilă. Sunteți de neînlocuit în slujirea pe care v-a încredințat-o Dumnezeu. Slujiți cu bucurie. Așa zice Hristos în text: „Bucurați-vă!” De fiecare pahar de apă, de fiecare cearceaf spălat, fiecare cămașă călcată, fiecare oală de sarmale. Bucurați-vă, că răsplata dumneavoastră va fi mare în ceruri. Voi îl creșteți pe adolescentul Timotei, îl predați lui Pavel plin de Biblie, apostolul investește în el studii teologice de înaltă calitate și rugăciune, iar Dumnezeu face dintr-un adolescent timid episcop de Efes. Voi, doamnele (mame, mătuși, bunici) creșteți episcopii și patriarhii Împărăției lui Dumnezeu. Slujiți-vă copiii cu bucurie, nu stiți dacă nu cumva creșteți un pastor sau episcop.

Dezaprobăm orice formă de violență domestică! Dezaprobăm orice abuz împotriva femeilor și a copiilor! Încurajăm orice slujire, a tuturor. Bărbați, femei, tineri, copii, băieți, fete, bătrâni. În câmpul Evangheliei este nevoie de voi, de fiecare. Asta ne transmite Isus înainte și după înviere.

1 Petru (3:7) Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.

Învierea. Ultimul capitol al creștinismului

Publicat pe de
Hristos e viu!

În prima zi a săptămânii, la orele 3 dimineața, în cimitir bătrânii ne spuneau că umblă doar strigoii și fantomele. Nu știau nici ei ce sunt ăia. Nici noi nu știm. Sincer nu am văzut nici un strigoi niciodată, dar nici nu mi-a fost frică de ei vreodată. Probabil că sunt doar basme. Poate se refereau la duhuri rele, demoni, dar aceștia nu stau printre morminte. Cimitirul îi plictisește de moarte. Ei stau în mințile și inimile celor vii.

Femeile cotrobăie printre cavouri. Doar niste femei puteau fi acolo, că bărbații stăteau cu ușile încuiate. Ascunși în spatele fricii, anxietății, disperării. Probabil se gândeau că urmează crucificarea lor. Dar nu. Diavolul nu are mare treabă cu noi. El luptă cu Dumnezeu direct. De aceea este ca și învins. Pe noi ne mai lovește sporadic pentru că știe că dacă dă în noi îl doare pe Hristos. De aceea Dumnezeu ne aseamănă cu „lumina ochilor Săi.” Domnul luptă pentru noi! Noi să stăm liniștiți.

Și-au luat de o grijă și barbarii romani și prelații apostați, pe undeva și diavolul, dar nu era prea sigur. Se lămuresc cu toții, de la infern, la moarte, la preoți, la împărat abia în dimineața învierii. Pământul se încordează și expulzează cerului pe Fiul lui Dumnezeu zicând: „Ia-Ți Stăpâne ce e al Tău! Acesta nu este un mort obișnuit. Nu pot purcede procesul putrezirii în El. E de alta natură. Nu se potrivește nici unui decor funebru. Ia-Ți Dumnezeule ce e al Tău. Ia-Ți Fiul în cer!” Și Tatăl L-a luat!

De atunci și până astăzi, noi nu sărbătorim învierea Lui, a înviat pentru totdeauna, noi doar ne amintim zilnic despre învierea Lui. Despre impactul său în viața credincioșilor. Despre puterea de a chema morții spirituali la viață nouă în Hristos. Despre viața îmbelșugată adusă turmei Sale, de Blândul Păstor. Despre fântâna arteziană din inimă credinciosului care țâșnește în eternitate viață veșnică.

Dacă Hristos a înviat cu adevărat în viața ta, permite-ne și nouă să vedem asta. Să vadă soțul, soția, copiii, părinții, societatea, toți. Lasă-te pătruns de lumina hristologică, primește har, dă mai departe viață celor din jur. Transformă pustiul emoțional într-o oază de bucurie pentru cei care interacționează cu tine. Aici se vede puterea învierii lui Hristos, în viața ta.

Pace în inimă. Pace în casă! Pace la masă. Pace în trafic! Pace între neamuri. Pace peste tot, doar cu Hristosul viu!

La scurt timp vine Duhul Sfânt. De aici biserica primește împuternicirea de a străluci peste veacuri. Cincizecimea este o realitate vie, care trebuie întâlnită în stilul de viață al creștinului. Prin moartea Domnului, răstignire, îngropare și înviere, Duhul Sfânt convinge păcătoși de 2000 de ani încoace. Iar milioane și milioane de oameni au spus „DA”, s-au botezat și au intrat în turmă lui Hristos.

Învierea, ultimul capitol al creștinismului. După învierea noastră din morți începe veșnicia cu Dumnezeu în ceruri.

Hai și tu cu noi!

„Dumnezeu a murit”

Publicat pe de

Ideea morții lui Dumnezeu apare în scrierile lui Nietzsche, secțiunea „Nebunul” a cărții Știința voioasă astfel: „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!” Este un mod figurativ prin care autorul (un critic exigent al creștinismului) subliniază răspândirea și impactul iluminismului.

Ați vrut să scăpați de El, voi preoții cei mai de seamă, sau cei care vă bagați în seamă. Iată că ați scăpat! Sunteți liniștiți acum? O să aveți Templul plin mâine dimineață? Toți o să vă asculte pe voi? V-ați salvat fotoliul cald. Puteți ieși la pensie neliniștiți. Dacă a murit, de ce vă mai temeți de El. Puneți soldați să păzească un trup inert? De un Om puternic te temi și când e mort. Mai ales dacă îl cheamă Isus.

Un Iosif din Arimateea blând cere trupul mort al lui Isus. Un Nicodim, preot pe jumătate luminat, care boicotează ședința împotriva lui Isus. Probabil a stat pe genunchi. Vine cu un hectolitru de parfum, de mir foarte prețios, pe care îl donează pentru îmbălsămarea lui Isus. Femeile credincioase se ocupă de îmbălsămare. Au vrut să Îl mumifice să nu putrezească. Ei nu știau că plăcile tectonice au alergie la sfinți. În curând cu toții vor învia și se vor înălța la cer.

Lumea fără Dumnezeu e pe întuneric. E searbădă. E plină de ucigași în serie. Proxeneții se înmulțesc precum virușii. Politicienii dau legi demonice. Mamele își avortează fetușii nenăscuți. Țările creștine se omoară și se bombardează chiar și în Joia Mare. Se omoară cu ură fratricidă frații între ei. Soții divorțează din cauza curviei și a poftei nesăbuite. Copiii mint și își ucid părinții. Adolescenții se droghează. Se închid biserici și se deschid case de pariuri sportive, puburi și bordeluri. Gem pușcăriile de hoți și criminali. Liderii religioși propaga dogme false, vând pe bani mulți nădejdi înșelătoare.

Vai! Păi înseamnă că România e țară păgână? Analizați cât Dumnezeu mai avem în țara asta. Trăim ca și cum Dumnezeu ar fi încă mort. Ca și cum nu ar exista. Dacă toate faptele și orgiile păgânismului se practică în sânul unei țări majoritar creștine, dacă așa arată creștinismul, atunci cum arată păgânismul?

În toate cimitirele, pe toate crucile scrie „aici odihnește robul lui Dumnezeu” unde sunt, deci cimitirele fiilor diavolului? Unde sunt îngropați robii lui? Arătați-mi un cimitir satanic! La cimitir se vede realitatea minciunii religioase.

Domnul Isus e în mormânt (trupul Său). A vrut Dumnezeu să ne arate ce înseamnă lumea fara Dumnezeu. E oribilă. Te vrem Isuse Hristoase înapoi! Vino în casele noastre contagiate de telenovele și preocupări lumești! Vino în Casa Ta, unde slujbele seci, liturghiile lipsite de esență și viață nu mai impresionează pe nimeni. Nici măcar păianjenii din colțurile reci de piatră. Nu mai condamnăm oamenii că nu mai vin la biserică, ce să asculte când slujitorii altarului te-au părăsit. Atunci ai luat biciul (pentru animale), astăzi nu știu ce ar trebui să iei la noi.

Vino Hristoase! Noi nu așteptăm să învii, doar ne aducem aminte de învierea ta. Ești viu de 2000 de ani încoace! Ești dătătorul de viață și lumină. Ne-ai transferat lumina hristologică, ajută-ne să o purtăm cu demnitate până la sfârșit. Te așteptăm să vii în slavă, să ne duci acasă. Suntem obosiți, trădați, jigniți, umiliți, interpretați greșit de două mii de ani. Am vrea să ne odihnim veșnic la umbra aripilor tale.

Îl așteptăm să vină cât mai curând. Apoi, din nou tăcere veșnică. Iată cum arată iadul. Un loc în care Dumnezeu nu mai vorbește deloc.

Dumnezeu vorbește o dată, de două ori, uneori de o mie de ori, apoi tăcere. Când el tace mori cu zile. Martin Luther spunea: „Doamne, ceartă-mă! Mustră-mă! Numai spune ceva în dreptul meu că tăcerea ta mă usucă de pe picioare! Mă omoară!” Cel mai aprig blestem pentru un om este să nu îi mai vorbească nimic Dumnezeu. Vorbise 3600 de ani de istorie. Apoi tace 400 de ani. Apoi iar vorbește prin Hristos 33 de ani. Apoi iar tace o zi și se blochează universul. Se stinge soarele ziua ‘namiaza mare. De atunci a lucrat două zile(sau 2000 de ani). Tocmai am intrat în zorii celei de a treia zi. Sunt pregătiri intense de nuntă în cer. Stați gata, dar. Se apropie Mirele!

Tată, vină Împărăția Ta! O aștept cu sufletul la gură!

Vineri. Între Ana și Caiafa

Publicat pe de
Black friday. Cea mai neagră vineri din istorie!

Ce ai face dacă ai mai avea 5 ore de viață? Isus se roagă pentru ucenicii Săi, lasă ordine în urmă, lasă o Împărăție (cea mai mare din istorie), lasă speranță și lumină. Rugăciunea din Ghetsimani este scurta și concentrată. Glandele sudoripare din vasele capilare elimina sânge în loc de vapori de transpirație, semn că luptă spirituală cu infernul dezlănțuit nu e ușoară.

Cum să pui cătușele pe mâinile care au făcut numai bine? Cum să legi pe Hristosul lui Dumnezeu? Să condamni un nevinovat? Să trădezi pe cineva care a fost sincer cu tine? Hei! Tu, lume cum să judeci pe cel mai cinstit Judecător, care va judeca TOATĂ lumea în curând? Sunt întrebări retorice, dar comitem aceste abuzuri și infracțiuni zilnic. Ca popor român, suntem primii din Europa la capitolul înjurături, alaturi de italieni. România va conta pe harta demnității când Numele lui Hristos va fi pomenit mai mult în rugăciuni decât în înjurături. Altfel, atragem zilnic trăsnetul blestemului.

Crucea este un fel de paratrăsnet care absoarbe blestemele ce le merităm, iar Majestatea Sa, Hristos le transformă în binecuvântări. Deocamdată! Nu știu până când. Ne vindem domnii turcilor pe un deț de țuică, ne împușcăm președinții, ne judecăm cu frații, ne ucidem viitorul prin avort zilnic. Mă mir cum de a mai sosit primăvara peste țara noastră?

Îl aleargă pe Isus între cei doi politruci. Nu știi dacă sunt bărbați sau femei după nume. (Ana și Caiafa). Probabil erau bărbați, că erau preoți, dar cu ideologia asta de gen, e o harababură socială că nu mai știi de tine, dacă nu ești ancorat în Biblie. Preotul este avocatul vinovaților înaintea lui Dumnezeu, dar dacă și-a vândut sufletul diavolului devine acuzator de nevinovați.

Petru se leapădă de trei ori, iar Iuda se descotorosește de Isus pentru treizeci de arginți. Tu și eu ne-am lepădat de 30 de mii de ori, și l-am vândut pe Isus mai ieftin decât Iuda. Suntem în stare să îl punem și pe OLX pentru bani de țigări. Ne-am denaturat prea tare ca rasă umană. Sper să vină cât mai curând Domnul să ne ducă în Împărăția luminii și a dreptății. Doar pe cei luminați și drepți!

Iuda se sinucide. Măruntaiele îi curg din el. Fără popă, fără înmormântare, fără coroane, mâncat de muște și de viermi de viu. Groaznic! Când spiritualul nu mai are nimic de demonstrat intră în mariaj cu statul. Așa că Isus este trimis la Pilat din Pont. De undeva de pe coasta Mării Negre. Poate cu origini tracice. Ceva strămoș de al nostru. Nu știm sigur. Acest mariaj al bisericii cu statul a prăjit sfinții în perioada medievală, prin blestemul istoric numit INCHIZIȚIE.

Iar El, Isus, se roagă pentru noi: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” Atunci da, era inconștiență, dar astăzi știm că este Hristosul, Unsul lui Dumnezeu, Mesia Cel făgăduit, Marele Preot al mărturisirii noastre, Fiul lui Dumnezeu. Iar pentru că știm devenim beneficiari, dar și responsabili.

Nu încercați la nesfârșit să vă bronzați pe plajele indulgenței divine, mai degrabă ascundeți-va cu smerenie la umbra crucii lui Isus!

De atunci și pâna astăzi mântuirea se află între Ana și Caiafa. Nici la Ana, nici la Caiafa, ci între ei. Iar între ei e Hristos!