Veșnica problemă și discrepanță între generații a creat prăpastii colosale, unele dintre ele greu de traversat. Fiecare generație pare că își strigă cu disperare egoismul ei, dar în esență sunt nevoile fundamentale, care pâna la urmă sunt un drept al umanității. Dacă noi, adulții, nu vom face pași în înțelegerea celor tineri, dacă nu vom urca la nivelul lor dezvoltat de gândire, dacă nu vom coborî în văile tristeții și ale singurătății lor pentru a ne face sprijin pentru ei, îi vom pierde, iar posteritatea ne va taxa aspru.

Participând la Întâlnirea județeană de tineret, organizată impecabil de biserica Betania, uitându-mă cu băgare de seamă la ei, țin să accentuez câteva nevoi pe care vreau să le împărtășesc responsabililor de sufletele celor mici și celor puțin mai mari.

Nevoi ale generației Z

1. Nevoia de iubire. Sentimentul abandonului, desele conflicte cu părinții pe baza de transformări hormonale și de personalitate duc la însingurarea unor suflete atât de fragile. Fără iubire curată, fără compasiune, fără milă doar mimăm slujirea mielușeilor, dar nu vom avea acces la inima lor. Prin orice comportament și reacție a unui adolescent, oricât de ostilă ar fi, un adult înțelept trebuie să citească printre sunete și stări următorul mesaj: „Este cineva dispus să mă iubească? Îi pasă cuiva de mine? Știe cineva că eu sufăr?” Strofele unei cântări mai vechi și „demodate” spuneau: „de nu poți să iubești puternic, să nu te faci învățător.” 2 Petru
(1:7) cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Fără iubire suntem pătrați, suntem niste roboti executanți, livratori de programe și atât, niște propovăduitori fanatici ai unor prejudecăți sectariste și seci. „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” C. Petrescu.

2. Nevoia de modele. Pentru asta trebuie să coborâm în mijlocul lor, să ne identificăm cu problemele și nevoile lor, să ne lăsăm interpretați de ei, chiar dacă asta înseamnă să ne vulnerabilizăm, oare nu asta a făcut Domnul Isus? Pentru binele lor, merită. Avem tendința de a crea o imagine a liderului tablou, perfect, autoritar, o poziție de amvon, este exact ce nu au nevoie ei. (1Tim 4:12) Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă (model, exemplu) pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Puterea exemplului personal este inegalabilă. Ceea ce ești, strigă atât de tare încât nu pot auzi ceea ce spui.

3. Nevoia de înțelegere. Asta nu înseamnă validarea derapajelor adolescentine, nici aprobarea extremelor lor. Înțelegerea se traduce mai degrabă prin capacitatea de a ne întoarce în timp, de a simți cu tinerii de astăzi, de a ne aminti că și noi am simțit aceleași lupte și stări, sentimente ale abandonului, frici, dileme, conflicte interminabile cu părinții. Dar au trecut, ne-am maturizat și am înțeles că fericirea în viață atârnă în cuiul cinstirii părinților. A te arăta înțelegător cu dramele unui adolescent, asta înseamnă jumătate de problemă rezolvată.

4. Nevoia de sprijin. Nu îi putem condamna la nesfârșit că se refugiază pe Tik Tok, Instagram, jocuri electronice. Trebuie sa le oferim alternativă de calitate. Trebuie folosită varianta argumentării inteligente. La ei nu mai merge cu metoda totalitaristă în care am crescut noi: „fă așa că așa zic eu!” La ei trebuie să vii argumentat, dovedit, lămurit și concret. Chiar dacă asta implică un cont pe Facebook, Instagram sau alte rețele de „anti”-socializare. Adolescenții de astăzi sunt prinși în patimi și adicții fel și fel. Condamnarea îi apasă și mai mult. Trebuie căutat soluții, prezentat în mod plăcut și armonios harul hristologic, mila lui Isus Hristos pentru copiii Săi. Trebuie dirijat sistematic procesul nașterii din nou. Ei pot fi în biserică, dar sunt doar niște „păcătoși educați religios”, cum spunea Viorel Iuga. Nu puneți presiune inutilă pe ei! Nu aveți așteptări ca de la un om născut din nou. Vă epuizați și voi și puneți și presiune inutilă pe ei, trimițându-i forțat în complexe și frustrări. Ei nu pot realiza în doi ani prin cicăleală ceea ce voi ați realizat prin harul lui Dumnezeu și în 50 de ani.

5. Nevoia de validare. Tânărul și adolescentul trebuie valorizat, încurajat, apreciat pentru ceea ce face. Ei sunt foarte capabili. Adolescenții din diaspora știu două trei limbi în care pot comunica ușor, știu informatică, științe, filosofie. Nu îi condamnați la mediocritate. Dacă sunt mai deștepți urcați la nivelul lor și înțelegeți-i, nu îi subestimați! Nu pot fi umiliți și criticați la nesfârșit prin abuzul de putere al adulților. Dacă nu li se valorifică talantul în Biserică, vor căuta validare socială prin filosofia lumii, chiar pe la frontierele ridicolului. Recunoașteți talentul, valoarea și înzestrările naturale ale fiecăruia.

6. Nevoia de consiliere. Adolescentul este om. Are personalitate și individualitate proprie. Are orgoliu și demnitate, acestea trebuie respectate. Asta înseamnă că e nevoie de abordare personală și consiliere individuală. (Confidențialitatea fiind un factor crucial, dezamăgirea unui adolescent generează un adult frustrat, anxios și neîncrezător). Pentru Numele lui Dumnezeu, nu îi dezamăgiți pe cei mici! Vă implor. Ca pastor, lider de tineret, părinte, învățător de școală duminicală, profesor, evită corectura publică, respectă demnitatea lui de om, chiar de e mic și abordează-l personal, individual. Oferă-i timp și spațiu doar lui.

7. Nevoia de multă rugăciune. Sunt armate/legiuni de demoni specializați în coruperea celor mici. Prin droguri, jocuri electronice, patimi, adicții, frici, gânduri suicidale, anxietate. Aceste duhuri pot fi înfruntate cu rugăciune și post. Ca slujitori de tineret trebuie să avem un sfânt obicei de a ne ruga și posti pentru ei și împreună cu ei. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a le putea sluji. Ordinea se poate menține prin disciplină, dar echilibrul interior se restabilește prin praxisul disciplinelor spirituale. Ține-ți strâns legătura cu cerul.

Ca reprezentanți ai generației „Y”, noi, cei născuți în anii 80-90, am putea fi liantul perfect între generația „X” și generația Z. Jucându-ne puțin cu simbolistica literelor, Y are doua brațe sprijinite pe un picioruș. Deschidere spre două direcții. Un „v” mic suspendat pe un picioruș. Lăsâd deoparte simbolurile, haideți cu responsabilitate și iubire să slujim celor mici. Ei sunt curați, cinstiți, sinceri, cu un potențial fantastic. Nu e prea mult să îi încurajăm, să-i iubim și să le slujim așa cum ar face Domnul Hristos.

Ei sunt generația activă de ASTAZI! 80% din slujirea bisericii este administrată de ei. !Nu mai ziceți generația de mâine! Ei slujesc astăzi și o fac foarte bine! EI SUNT GENERAȚIA DE ASTAZI!

Faptul că mă iubește este evident pentru toată lumea când vine vorba de fetița noastră Briana. La cei patru anișori ne surprinde în fiecare zi cu câte ceva. La trei ani, venind pe mașină de la Arad, coboară din scăunelul ei, vine între scaunele din față și zice: „Tati, când o să chesc’ meie’ tu o să mă botezi și pe mine!” Vă dați seama că ar fi cea mai fericita zi.

De data asta, fiind plecat cu serviciul slujirii, mă întorc aproape de ora lor de somn. Probabil se gândea că nu sunt, și oi fi ajuns exact în momentele frământărilor ei. Cum am intrat pe ușă, își ridică mâinile în sus și vine alergând spre mine, strigând: „Taty, gigantul meu puternic!” Vă dați seama că inima mea a crescut și mai mare.

Iubiți părinți! Nu deformați în mintea copiilor imaginea tatălui și a mamei. Lăsați copilul să știe că tatăl lor este cel mai puternic, lăsați-i să știe că mama lor este cea mai puternică. Fiecare gest sau comportament contribuie la creșterea personalității lor.

La umbra unui părinte „puternic” cresc copii buni. Imaginea unui părinte puternic le dezvoltă caracterul, au încredere în ei, și li se dezvoltă capacitatea intelectuală și relațională. Lângă un părinte umilit, copilul crește anxios, neîncrezător, depersonalizat, trist și prada ușoară fricii, nefericirii și chiar depresiei.

Dragi mame! Cinstiți-vă bărbatul! Respectați-l ca pe chipul și slavă lui Dumnezeu, așa cum e văzut în lumina Evangheliei. Iar voi tați păstrați intactă demnitatea paternă! Câștigați-vă respectul cu fapte. De asemenea dagi tați! Cel mai mare bine pe care un tată îl poate face pentru copilul său este să îi iubească mama. Să o iubiți, asemenea raportarii lui Hristos la Biserică. Iar voi mame, păstrați-vă demnitatea maternă!

Dragi părinți! Fiți giganții copiilor dumneavoastră! Fiți eroii lor! Fiți tari! Iar voi copii, nu uitați să vă cinstiți parinții! Sunt uriașii voștri protectori!