Haidem să ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” Geneza 11:7

Dumnezeu a dat omului poruncă să se înmulțească, să crească și să se răspândească pe toată planeta. Dar divolul și-a arătat colții de pe atunci: „De ce trebuie să vă împrăștiați, voi ascultați de Dumnezeu? Nu mai bine stați la un loc?” Și așa au început construcția Turnului Babel.

Atunci consiliul Sfintei Treimi s-a autosesizat: „Haidem să le încurcăm limbile”. Imaginați-vă ce haos s-a creat pe acel mega șantier. Apoi, fiindcă nu se mai înțelegeau, au fost nevoiți să se despartă, abandonând master-planul orașului vertical (Zgârie-nori).

Babel este rădăcina cuvântului Babilon și apare în Apocalipsa ca Babilonul cel mare. El reprezintă sistemul lumesc, spiritul epocii, secularism, filosofia umanistă, care luase o anvergură galopantă spre autodistrugere. Egoismul, desfrâul, păcatul, excesul, opulența au atins apogeul. Dacă era lăsat în pace, omul ajungea ușor la nebunie. Dar a venit Dumnezeu și a zis: STOP EXCESELOR, VEȘNICIA ARE PRIORITATE.

Iar la porunca Majetății Sale totul s-a oprit în loc: timpul, planurile, firmele, avioanele, visele, TOT! Viața post CoVid-19 va fi altfel. Cei care vor rămâne vor fi oameni mai simpli, mai profunzi, mai originali, iar cel mai important, cu siguranță, mai preocupați de viața de dincolo. A lovit Dumnezeu prin cutremur lumea de aici, ca să deschidem ochii să o vedem pe cea de deasupra norilor. A scuturat clipa, să vină veșnicia mai aproape.

Stop clipă! Veșnicia are prioritate! Stop umanism! Dumnezeu are prioritate! Stop planuri! Voia lui Dumnezeu are prioritate! Stop lucruri! Omul e cel mai important pentru că Dumnezeu și-a plămădit chipul în Om!

O femeie simplă, o bătrânică de la țara care nu avea ceva deosebit care să îți atragă privirile. Dar chipul lui Hristos din inima ei strălucea atât de tare, încât Clujeanul, ziarul local au numit-o: „vedeta comunității ei”

Sora Ileana nu a fost o vedetă, nu a fost un star în felul secularist vorbind, dar puține voci ar fi putut concura cu ea. Nu știu câtă pregătire muzicală a avut, dar când lua microfonul în mână și începea să cânte, nu doar că ți se ridica părul pe mâini, dar simțeai fiorii prezenței lui Dumnezeu.

Îi plăcea tare mult cântarea Pe Muntele Sionului va fi cada Domnului. O cântare ce avea altă rezonanță prin vocea ei. Acum a ajuns acasă, urcă treptele tronului spre Cetatea lui Dumnezeu. A colindat țara în lung și în lat lăudând Numele Domnului. Acum, același Domn, a chemat-o să o premieze. Pe la evanghelizări, evenimente, inclusiv televiziunea CREDO TV, difuza înregistrări și videoclipuri cu sora noastră minunată. În livadă, la țară, în biserici, sora Ileana știa un singur lucru: să preamărească pe Regele Suprem.

Nu a primit vreun glob de aur, nu a lansat nici vre-un disc de platină, nu avea nici formație, ca mulți dintre cei care poate au astfel de realizări, dar veșnicia nu va pomeni nimic despre ei. Sora Ileana în schimb avea acel har deosebit, însoțirea Duhului Sfânt, când își deschidea inima să cânte, o făcea cu atâta pasiune.

Sora Ileana, o să ne fie dor de dumneavoastră. Ce bine că există youtobe, care arhivează unele amintiri. Dar îm curând nu vom mai avea nevoie nici măcar de internet, pentru că Dumnezeu însuși va sursa bucuriei noastre eterne.

Avem organizată seară prelungită, o dată pe lună. De această dată prietenul nostru Beni Cibu a făcut echipa. Au venit mulți frați, între care și fratele Ghițu. Înainte de începerea programului am avut consiliere spirituală. E drept am avut niște cazuri complicate atunci. Harul mare pe care Dumnezeu mi l-a dat a fost să invit la consiliere și pe fratele Ghițu.

Un om simplu, cu freza albă, aranjată peste cap, dsacoperind o frunte lată, sub care stau doi ochi de o blândețe ca a Domnului Isus. Când a preluat cazul, cu niște cuvinte înțelepte și o bunătate exemplară, experiența sa de slujire descoperă priceperea sa.

La slujbă l-am pus la o rugăciune. O rugăciune atât de înfocată în mijlocul căreia tresaltă vocea lui Dumnezeu care transmite mesaje. Așa foc al rugăciunii nu am văzut la oameni de 30 de ani. Ne tot frământam cum să procedăm, având în vedere că în sală era și fratele Dragoș Croitoru. Beni mă atenționează să nu mă tem a-l pune pe fratele Ghițu ultimul la Cuvânt, că sigur nu o să regret.

Conducea Florin programul, diaconul Bisericii. I-am prezentat situația, iar fratele Ghițu a avut ultimul mesaj. Nu a avut decât 20 de minute, dar, sincer nu am auzit predică la noi în biserică atât de puternică. Cu o forță ieșită din comun, vibra sala de prezența lui Dumnezeu. Rafale de amin și aleluia, cutremurau parcă din încheieturi biserica. Tare mi-aș fi dorit să merg măcar o dată în viață cu domnia sa în misiune. Să povestesc cu el, să mă spovedesc, să mă sfătuiască.

A fost un fel de cântec al lebedei, pentru că la trei săptămâni după asta fratele Ghițu a plecat acasă! Mi-am amintit că în timpul slujirii a avut un mesaj de la Dumnezeu: bătrâne! pregătește-te, că scurtă este vreme și te voi chema acasă. Atât a fost. Și a plecat în aceeași lună. Pastor pensionar, nu știu detalii despre familia dânsului, dar intuiesc faptul că eate vorba de oameni minunați.

Frate Ghițu, nu ați trăit degeaba, dimpotrivă, viața dumneavoastră dedicată pentru Hristos a fost o pildă demnă de urmat. Ce mult ne dorim și noi să îmbătrânim la altar, dacă nu vine Domnul.

#stațiacasă este sloganul zilelor noastre, pe care vă recomand să îl respectați cu mare responsabitate. Când e vorba de locuința pământească putem respecta, închidem poarta, intrăm în casă și ne păzim de primejdie, din respect pentru noi, pentru semeni, dar și pentru autoritățile îngăduite de Dumnezeu: guvern, armată, poliție, etc.

Dar când glasul marelui Păstor te cheamă la adevărata Casă, împărăția Sa, pleci cu bucurie. Noi privim ca o durere pierderea unui om mare, un predicator care ne-a hrănit copilăria și tinerețea cu predicile lui pline viață, rostite cu mare pasiune. Și noi predicăm astăzi, dar fratele Candreanu predică de pe vremea când noi poate nu eram născuți.

Cu adevărat un mare om a căzut în România. A pășit în lumină, obosit de drumuri, nesomn, mâncat pe apucate, vorbiri de rău pe alocuri (cam asta este soarta unui păstor). Dar bucuria mea este că nu se oprește aici, pentru că cerul nu ține cont de părerile mulțimii.

Fratele Candreanu nu spunea niciodată nu! Cu avântul său tineresc, vivacitate și duhul înfocat, atunci când se ridica la altar, se cobora Dumnezeu în adunare. Acum se înalță spre tronul răsplătirii în Paradis, pe care l-a predicat, în care a crezut și spre care a condus mii de oameni.

Atașez o cântare a grupului Speranța, care l-a îndrăgit mult pe fratele Candreanu și au slujit mult împreună pe la Case de Cultură, stadiane, biseruci, pe unde au răspândit Vestea Bună a aEvangheliei: Mântuirea.

Aici sunt pentru-o vreme,
Nu ştiu cât mai am de stat,
Şi unde locuiesc,
Nu-i nici bordel sau vreun palat.
Pe acest pământ, eu am o locuinţă
Casa mea e sus, o văd prin credinţă.

R: /: În cer îmi este casa
Unde S-a dus Hristos
Să-mi pregătească un loc atât de frumos
În oraşul de aur, acolo e şi casa mea
Unde pe veci voi locui, când de aici voi pleca.

2. Casa pe care-o am
Nu e casa-adevărată
De nu mai plăteşti la ea, 
Banca ţi-o ia pe dată.
Poate să o ardă focul,
Şi nu mai e de trebuinţă
Dragul meu să ştii, aici eşti doar la locuinţă.

3. E bine să ai un loc
Ca vântul să nu te bată
Dar nu uita să-ţi faci 
O casa-adevărată.
O casă ca-n poveşti,
Să fie a ta reşedinţă
Fiindca pe pământ, tu esti doar la locuinţă.

Să știți că după cum se arată lucrurile, vine Domnul nostru și pentru noi, iar în curând vom fi împreună.

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:Eu stăpânesc peste neamuri,Eu stăpânesc pe pământ.” Psalmul 46:10

Iubiți creștini, zilele acestea probabil că unii dintre dumnevoastră sunteți anxioși și împovărați. Pentru noi viața depindea de părtășia bisericii. Pentru toți ar trebui să fie așa. De când s-au închis bisericile, suferința relațională a afectat pe mulți și nu a trecut valul de încercare.

Continuați să fiți uniți. Bucurați-vă pentru fiecare minut de viață. Mulțumiți Domnului și pentru lucrurile care vi se par puerile. Să fim ca niște copii, pentru a avea parte de cer. Pe mulți această pacoste ne-a prins nepregătiți. Prinși în tot felul de activități și proiecte, am uitat să trăim.

Haideți să începem de la lucrurile simple. Jucați-vă cât mai mult cu copiii. Ei m-au învățat zilele acestea că este o nebunie să te îngrijorezi. M-au învățat că atâta timp cât tata e cu ei, sunt fericiți și nu au nici un stres. Am prins de la ei faptul că brațele tatălui sunt un belșug de pace. Umbra Celui Atotputernic e mult mai răcoroasă, privită prin ochii lor.

Azi am împlinit zece ani de la prima întâlnire cu soția mea. Am realizat că niciodată nu am avut atât de mult timp liber împreună în care să vorbim, să râdem, să jucam un șah, să facem activități împreună. Eram împreună, dar fiecare prins cu treburile lui. Am revenit la bucurii comune, am redescoperit primăvara și căldura căminului. Retrăim minunatele momente ale amintirilor noastre.

Răsfoiți albumele cu poze. Desenați cu copiii tot ce vă imaginați. Construiți avioane de hârtie. Să fim mai umani. Petreceți timp cu dumneavoastră înșivă prin meditație și reflecții cumpătate. Scrieți poezii. Sunt atât de multe lucruri de făcut, încât mă tem că nu îmi ajunge timpul acesta de repaus.

Afară au îmbobocit piersicii. Doamne, sunt spendizi! Merg de câteva ori pe zi să parcurg fiecare milimetru al deschiderii coroanei florilor. Magnoliul alb parfumat stă gata să explodeze, pomișorii abia plantați au frunzulițe. Liliacul are boboci mov, parcă sunt niște strugurași de nohan, smochinul stă gata să explodeze prin mugurii lui mari și verzui. Mesteacănul din fața dormitorului îmi amintește de elixirul tinereții, anume că tinerețea nu poate trece neobservată. Iasomia și ea e nărăbdătoare să emane parfumul ei îmbătător. Tuia a rămas verde peste iarnă, pentru a ne aminti că nici gerul nu e veșnic. Salcia este plină de sute de albine, nici nu am știut până primăvara asta că salcia are flori (multe nu am știut, dar ne-a dat divinul timp să le învățăm). E basm primăvara asta!

Această oprire ne arată suveranitatea lui Dumnezeu și căldura îmbrățișării Lui. Aveam programul făcut până la sfârșitul anului: conferințe, tabere, bilete de avion cumpărate și anulate, programe și iar programe. Dumnezeu mi-a arătat mie, dar și dumneavoastră, că El este Stăpânul.

Fiți fericiți! Lăsați-vă fascinați de harul lui Dumnezeu! Arătați-vă dispuși să învățați!

Și asta va trece! Dar noi oare cu ce vom rămâne?

Pentru noi ca familie, fratele Șerban a jucat un rol important. Rodi, soția mea a fost prima fată pentru care s-a rugat la binecuvântarea ei, pe când era păstor în Cuvin, a predicat la nunta noastră, deci s-a rugat pentru binecuvântarea căsniciei noastre, s-a rugat pentru Yared, băiețelul nostru la binecuvântare.

Fratele Șerban a fost păstorul familiei noastre. Pentru mine a fost inițiator în învățământ, cu el a făcut practica psiho-pedagogică, a slujit la ordinarea mea, tot dânsul a avut cuvântul pentru deschiderea oficială a Bisericii Betleem. Sunt prea multe motive care arată atașamentul meu față de fratele păstor Șerban.

A slujit multor generații de elevi, păcat că împrejurările sunt de așa manieră, că nimeni nu poate veni la înmormântare. Dar ne revanșăm în cer frate păstor. Voi cere un favor lui Dumnezeu să stați lângă noi și la nunta Mielului.

Afară ninge și e frig, dar dumneavoastră nu mai simțiți frigul. E zăpada mieilor, se zice, dar se pare că și a păstorilor. Frate Ioan, e totul alb în jur, natura nu poartă doliu sfinților, ea se îmbracă în alb, cum alb este și veșmântul dumneavoastră. Drum bun spre zări! Fiecare fulg de nea ne amintește de lacrimile slujirii pe care ne-ați adus-o neobosit.

La revedere frate păstor! Cei care ați fost îmbărbătați de predicile sale pline de afecțiune sunteți mulți. Împreună transmitem un gând al nădejdii familiei îndoliate.

Pe curând iubite frate păstor Șerban!

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Geneza 12:3

Pentru siguranța noastră, a fiecăruia, vă recomand să ne încredem în Dumnezeu și să respectăm regulile indicate de către autoritățile statului, cuprinse în ordonanța militară.

Nici o măsură nu este prea aspră în aceste momente, nici un efort de înfrânare nu este prea greu, nici un comentariu nu mai este util.

După ce a încheiat cele 11 articole ale ordonanței militare, domnul ministru al afacerilor interne încheie pledoaria cu următoarele cuvinte: Dumnezeu să binecuvânteze România! Apoi a plecat. Nu mai era nimic de obiectat. Felicitări, domnule ministru! Sunteți de apreciat!

Asta ar trebui să facem de la mic la mare. Asta a făcut cetatea Ninive atunci când Iona a venit cu un Breaking News de ultimă oră: Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicită!. Împăratul a luat în serios avertismentul, a vestit un post care nu a scutit nici regnul animal, iar 40 de zile au stat cu saci și cu cenusă pe cap, în sfințire. Iar Dumnezeu a renunțat la nenorocire.

Domnule ministru Marcel Vela, vă mulțumim că recunoașteți suveranitatea lui Dumnezeu. Nu veți fi nerăsplătit; nici noi. Ne rugăm în bisericile noastre pentru toți demnitarii țării; este o poruncă biblică pe care o onorăm cu drag.

Ascultând încheierea discursului dumneavoastră, domnule ministru Vela, mă voi ruga cu o mai mare pasiune, ca toți demnitarii țării să copieze formula dumneavoastră. Dumnezeu se va arăta îndurător față de poporul care îl cinstește.

Marcel Vela devine primul om în stat, ca autoritate, pe perioada stării de urgență.

Ne rugăm pentru dumneavoastră și vă respectăm ordinele! Ne rugăm pentru întrega țară! De ACASĂ!