După trei zile de priveghi alături de apropiații familiei, am înmormântat-o astăzi pe sora Lia. Durere! Multă durere, să vezi o mamă de 75 de ani care întreabă cu voce tare: „Lia! De ce nu am plecat eu în locul tău, Lia!” Nu încercați să vă imaginați. E cumplit! Octavian Paler definea fericirea astfel: ” Fericirea pentru mine înseamnă ca eu să-mi îngrop părinții, iar copiii mei să mă îngroape pe mine”. Asta indică spre ciclul normal al vieții. Când păintele trebuie să-și îngroape copilul e devastator!

În spatele meu se afla un morman de coroane și flori vestejite. Așteptau plictisite focul administratorilor de cimitir. Nu zic, e un gest frumos să duci o coroană la mormântul unui apropiat care a plecat în alte emisfere. Dar mi-am pus niște întrebări.

Oare când a fost în viață, mama, sora, bunica, soția etc. ai avut vreodată îndemnul să-i duci un buchet de flori? Ce folos mai are să trântești un snop de trandafiri peste un leș îmbrăcat în costum de scânduri? Multă filantropie și fățărnicie ascundem de multe ori sub acest gest furibund.

Iubiți muritori! Oricum viața este scurtă. Prea scurtă pentru a nu răspândi decât frumos în jurul nostru. Faceți cadouri, multe cadouri! Dăruiți flori, bomboane și ciocolată. Dar daruiți-le celor care pot mirosi, zâmbi, bucura. Un proverb german spunea: „Dacă dai, dă cu mână caldă” Asta înseamnă să faci bine cât trăiești, nu să aduni pentru a avea ce devora moștenitorii fără valori. Deasemenea dă unei inimi calde.

Puiu Chibici, poetul creștin, român, spunea cu referire la mama: „Nu la mormânt îi trebuie trandafiri”. Haideți să răspândim parfumul iubirii în jurul nostru prin gesturi, stări, daruri, dragoste, armonie. Nu aștepta sicriul udat de lacrimi să îmbrățișeze florile tale. Oferă-le celor vii, frumoși, iubitori, iar aceștia sunt în proximitatea ta. Iubește-i! O viață întreagă administrezi înjurături, jigniri, acuze, neglijență, iar apoi vrem să ne spălăm păcatele cu nițică țărână între trei degete aruncată în mormânt și un buchet de lalele. Nu merge așa!

Mormanul de flori și coroane uscate, nu vor avea nicio răsplată, pentru că nu s-a bucurat nimeni, nu a produs nici un sentiment sau bună dispoziție. Crengile uscate nu smulg zâmbete și fericire, nu. Acestea sunt roade ale persoanelor iubite. Du-te în grădinuță, rupe o floare, cumpără un buchet, oferă un strop de fericire doamnelor din viața ta: ( soție, mamă, bunică, soră, fată, învățătoare etc.) Astfel vei fi mai mult de cât fericit, devii furnizor de fericire.

Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. 1Petru 2:23

Supunerea este un fenomen foarte rar întâlnit și greu de accesat. Asta nu pentru că e prea abstract sau imposibil de îndeplinit, ci pentru că firea umană este pervertită și din ce în ce mai greu de îmblânzit.

În familie. Supunerea nu înseamnă că unul e sclavul, iar celălalt baronul care comandă. Supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos. Efeseni 5:21. Aici Pavel face apel la respectul pe care îl avem față de Hristos, același respect să îl avem și față de partener. Această abordare nici pe departe nu umilește soții, ci mai degrabă îi edifică. Soția care este supusă soțului ei = respectând autoritatea lui Hristos în el, nu este o umilă slugă, ci cu mult mai mult, ea este prințesa care manifestă onoare și respect bărbatului care reprezintă chipul și slava lui Dumnezeu, 1 Cor 11:7. Iar cu un verset mai sus spune că femeia este slava bărbatului. Deci slava bărbatului este întunecată de nevasta lui nesupusă, pe când noblețea supunerii îi sus-pune, îi edifică pe amândoi. Adevărul este că unei soții îi este foarte ușor să i se supună(să respecte) unui soț care i se supune lui Hristos în fiecare zi.

Față de autoritățile statului. În acest caz, ca și în primul, supunerea nu este o opțiune, ci este o poruncă: supuneți-vă legilor și stăpânirilor spunea sfântul apostol Pavel, care continuă: căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Cu politicieni buni sau răi, mai deștepți sau mai puțin deștepți, toți sunt îngăduiți de Dumnezeu. Câtă vreme legea care mi se impune nu este una imorală și nu susține o fărădelege, atunci eu trebuie să o respect. Acest lucru nu mă face mai slugarnic, ci mă face mai nobil, elegant, educat, cu bun simț, cu spirit civic. Dacă dragostea lui Hristos locuiește din abundență în noi, respectarea legilor devine o banalitate. Pentru că Dumnezeu este Creatorul tuturor legiuitorilor, iar ca fiu al lui, tu ești mai presus de lege. Nu contravenient (călcător de legi), ci sfânt.

Supunerea la locul de muncă. Dacă nu am avea șefi și conducători, am trăi într-un haos total. În timp ce noi dormim, ei lucrează și semnează contracte ca noi să avem ce lucra a doua zi. Aproape unanim este o formă de invidie nejustificată și batjocoră la adresa șefilor, mai ales din partea angajaților needucați. Aceștia din urmă merg la serviciu împinși de instinctul de supraviețuire, pentru un salariu, dar directorul este responsabil de zeci, sute, sau mii de salarii. E diferență. Dacă nu ar fi niște reguli și politici de conduită care trebuie respectate, compania, firma, instituția ar intra în faliment. Nu vă mai bârfiți șefii! Nu-i mai apostrofați! Nu-i batjocoriți în lipsă, iar pe față îi lingușiți, că miroase a ipocrizie și acest lucru este condamnat de Dumnezeu. Respectați-i! Supuneți-vă! Ascultați! Iar avantajele sunt colaterale.
Adu-le aminte să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun. Tit 3:1

Supunerea în Biserică.
Ascultaţi de mai-marii voștri și fiţi-le supuși, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre ca unii care au să dea socoteală de ele, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos. Evrei 13:17

Ajutați-ne să vă slujim cu bucurie. Nu ne mai vorbiți de rău! Nu ne mai bârfiți! Că zi și noapte ne rugăm și plângem înaintea lui Dumnezeu să vă fie bine, să ne dea hrană pentru voi, să vă slujim eficient. Vă dați seama cât de dureros este să auzim că ne batjocoriți după ce v-am slujit prin binecuvântarea copiilor, am tremurat de frig prin cimitirele înghețate bocnă pentru a vă îngropa morții, am suportat zăduf de 40°C să vă cununăm, ne-am expus bacteriilor spitalicești, milogindu-ne de doctori pe la reanimare să ne lase să vă facem ungerea, am alergat cot la cot cu voi pentru a vă recupera din văile depresiei. Am alergat sute de mii de kilometri fără căldură și climă la mașini ani de zile să vă facem programe și evenimente, cutreierând lumea în lung și în lat. Uneori flămânzi, obosiți, cu inima în șuruburi, amendați, accidentați, chinuiți de gândul ineficienței după programe, iar voi? Ne umiliți în public, ne jigniți, ne înjurați pe rețelele de socializare, ne bârfiți assfamiliile. Nu uitați că avem un Dumnezeu drept.

Nu ne plângem de milă, colegii mei slujitori vor primi răsplata de la Dumnezeu pentru ostelneala lor, eu plâng de milă mai degrabă batjocoritorilor care se ating și lezează un slujitor. Cine se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor mei, spunea Isus. Poate că aveți exemple de pastori sau preoți nedemni de acest nume, dar să spui că un oraș de 30 de mii de locuitori are doar femei ușoare pentru că vezi cinci fete pe centură în așteptarea șoferilor desfrânați este deja prea mult. Nl kmu ți se pare?

Supuneți-vă! Ascultați! Faceți cinste părinților, șefilor, soțului, soției, dar mai ales lui Dumnezeu.

Sora Lia a plecat la Domnul!

Am fost chemați la o adresă în Arad pentru a face o rugăciune pentru o femeie bolnavă. Împreună cu conducerea Bisericii Betleem am mers acolo. Întâmpinați cu suspiciune, am găsit o doamnă de 52 de ani în comă profundă. Nu am avut cu cine discuta. Am început să vorbim puțin cu partenerul ei, care s-a arătat foarte afectat de Cuvântul lui Dumnezeu.

Aproape de miezul nopții, ne-am despărțit, dar i-am spus că revin mâine, când Lia va primi coerență de la Dumnezeu, o să o botezăm și apoi o încredințăm pe palmele lui Hristos. A doua zi am fost la doamna Lia, care părea a fi în comă. Am făcut o rugăciune, apoi a deschis ochii, am discutat jumătate de oră cu ea ca și cu un om normal. I-am vorbit despre Isus, a recunoscut nevoia de iertare și mântuire, am mărturisit-o apoi am botezat-o. Administrarea botezului ca act de cult și taină a Bisericii a fost asumat cu o conștiență și luciditate nemaipomenită.

Am terminat ceremonia de botez împreună cu fratele Florin, iar înlăcrimată mama ei, sora Maria, care tocmai ne povestește că are un an de zile de post și rugăciune pentru fata ei. Cu o bucurie, care pentru puțin o face să uite de boala incurabilă a fiicei ei, dă slavă lui Dumnezeu că i-a ascultat rugăciunea.

În mod cu totul surprinzător, după ce am botezat-o, am facut rugăciunea, am cerut acordul să îi aducem Cina Domnului, am primit acordul ei, apoi a intrat din nou în comă.

Azi la o săptămână distanță am primit vestea că sora Lia a plecat în veșnicie. Cinci decenii de așteptare, o metastază, coroborat cu lacrimile, rugăciunile și zilele de post ale surorii Maria, a apropiat îndurarea lui Dumnezeu, care a salvat-o pe Lia din infernul suferinței trupești dar și veșnice.

De ce trebuie să vină metastaza? De ce accidentul și nu voința? De ce frica morții la bătrânețe și nu iubirea lui Hristos în anii fragezi? De ce foarte târziu? De ce uneori chiar prea târziu? De ce la înghesuială căutăm pe Dumnezeu și mântuirea? Sunt niște întrebări la care trebuie să mă ajutați să răspund.

Câtă vreme se zice astăzi! Ești lucid, frumos, coerent, puternic, tânăr, adu-ți aminte de Făcătorul tău, altfel îți va aminti metastaza! Dacă sora Lia ar putea vorbi probabil că ți-ar zice: o deșertăciune sunt plăcerile de o clipă, viața pe pământ, consumul de păcat, amânarea, distracția. Regret că nu a mai rămas nimic pentru Dumnezeu decât un trup muribund, acum, după ce diavolul a exploatat totul. Frumusețea mea, tinerețea, viața, conștiința, trupul, mintea, inima. Iubiți tineri, dați toate resursele amintite mai sus Domnului. Un gânditor creștin spunea astfel: „Să trăiești viața în așa fel încât morții să nu îi rămână nimic a distruge”

Drum bun sora Lia. Aștept să ne vedem în cer! Pe curând!

Caracal este România. În Caracal trăiesc români. Nu stigmatizați o regiune sau o zonă sau o țară prin prisma unui om demonizat. Este un caz izolat, dramatic, îngrozitor. Acest om, care pe fondul nevegherii, a permis unei legiuni de demoni să preia controlul ființei lui. Ne dezicem ca neam de aceste fapte, le dezaprobăm, le condamnăm, le amendăm, iar Dumnezeu le va judeca.

Condoleanțe familiei! Ne pare rău de tine, Alexandra! Ai plecat devreme dintre noi. Responsabilii să își asume erorile din sistem.

Stimați români! Nu asta e România. Aici, pe acest petec de pământ, te poți simți în siguranță. Nu bazându-te pe munți sau fortărețe sau instituții, ci prin credința în Dumnezeu. Fără protecția divină copiii sunt expuși riscurilor, proxeneților, criminalilor, accidentelor.

Iubiți părinți, am o recomandare pentru dumneavoastră. La fiecare plecare a copilului din casă, la școală, la serviciu, la facultate, cu mașina, cu trenul, cu avionul, faceți o rugăciune pentru el. Cereți ajutorul și protecția lui Dumnezeu peste îngerașii dumneavoastră! Abia în mâna Lui sunteți în siguranță.

România este o țară liniștită. Cu oameni gospodari și cu credință în Dumnezeu. Nu vă speriați! Nu intrați în panică!

Putem scoate cuiele, dar rănile rămân. Haideți să fim puternici, binecuvântând copilașii noștri, sperând la mai bine.

1. Lucruri ieftine. Lucrurile ieftine sunt acele obiecte pe care le vezi peste tot. Ușor accesibile, chinezării de Dragonul Roșu, gen bascheți care țin până la prima ploaie. Dar lucrurile foarte ieftine sunt și de proastă calitate. Și, din păcate, de cele mai multe ori, nu încadrăm între criterii și noțiunea de calitate. Asta cântărește cel mai mult. Se potrivește și social și emoțional. Un prieten care te vorbește oricând la fie cine, e de calitate inferioară, are un caracter ieftin. Debarasează-te de el. Între lucrurile ieftine sau lucruri de nimic amintim: bârfa, invidia, ura, flecăriile, minciuna, etc. Dacă în anturajul tău ai oameni care se complac în comerțul cu aceste accesorii, caută să te eliberezi din mreaja lor. În foarte scurtă vreme, caracterul lor de nimic va face din tine un om de nimic, te vor evalua sub limita demnității omeniei tale.

2. Lucruri scumpe. Sunt acele accesorii din viața noastră pentru care facem sacrificii și economii să le dobândim. Aici vorbim de calitate. Este vorba de preferințele oamenilor care trăiesc o viață echilibrată, salariați, fară vreun business personal, dar care totuși vor să aibă o viață decentă și de calitate. Principiul: sunt prea sărac pentru a mânca/ mă îmbrăca ieftin, este dezvoltat de această categorie de oameni. Un om scump, conform spuselor îngerului care îl vizitează pe Daniel, este omul iubit de Dumnezeu. Vă recomand să vă întovărășiți cu oameni scumpi. Aici vorbim de înțelepciune, echilibru, sprijin, moralitate, sfințenie. Îmi doresc un anturaj de oameni scumpi, astfel am șanse reale de a-mi crește valoarea vieții.

3. Lucruri foarte scumpe. Acestea sunt pentru oamenii cu afaceri, pentru corporatiștii internaționali, care duc o viață destul de aglomerată în privat. Pentru toți cei pe care îi cunosc și care au râvnit la lucrurile foarte scumpe, au ajuns înglodați în datorii, alții hărțuiți de cămătarii care i-au împrumutat, iar alții slugi pe viață la băncile din țară și din străinătate. Se poate trăi frumos și decent fără lucrurile foarte scumpe. Calitatea vieții este accesibilă inclusiv oamenilor care nu își permit să procure lucruri foarte scumpe. Cu puțină înțelepciune, cu principii sănătoase, poți fi fericit cu mașina ta modestă, casa, familia, sănătatea ta.

4. Lucruri extrem de scumpe. Aici vorbim de opulență și extravaganțe ale oamenilor cu bani, în general nemunciți. Croaziere, vacanțe de lux, avioane personale, vile, vicii. De notat faptul că mulți sfârșesc în patimi, crime, autodistrugere sau după gratii. Chiar dacă din exterior pare ceva foarte cool, în esență supraviețuirea la acest nivel este una plătită foarte scump și cu riscuri la tot pasul. Bărbați umflați, femei de plastic, mașini scumpe, dar imoralitatea și compromisurile redau moarte prematură și idealuri spulberate prea curând. E genul de viață râvnită de adolescenții fără minte, dar de care ar scăpa oricând cei prinși între gratiile acestui tip de supraviețuire, cel luxuriant și la fel de riscant cu divorțuri, flirt, stupefiante, arme etc.

5. Valori. Dacă am face un sondaj de opinie, foarte puțini co-naționali ar fi capabili să definească ce sunt acelea valori. Asta pentru că școala nu le dezvoltă, societatea nu le promovează, iar media și mediul online, promovează în procent de 99 % non-valorile. Atunci tânărul neîncercat este convins până la vârsta majoratului că e mult mai benefic și profitabil să te afirmi prin non-valori sau extravaganță decât prin echilibru. Valorile sunt acele virtuți care nu se pot cumpăra cu bani, nici cu aur, nici cu altceva material. Valorile sunt binecuvântări, daruri divine pe care le primim prin har și de care trebuie să ne îngrijim ca de ochii din cap. Accesarea lor depășește estimările lucrurilor chiar extrem de scumpe, de ce? Pentru că este imposibil să le dobândești dacă nu ți se revelează, dacă nu ți se dăruesc de către divinitate.
Căci știţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deșert de vieţuire pe care-l moșteniserăţi de la părinţii voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. 1 Petru 1:18-19

Acest citat din Sfânta Biblie te ajută să înțelegi că răscumpărarea sufletului tău( mântuirea), cugetul curat, omenia, trăirea în adevăr, cumpătarea, iubirea, credința, bunul simț sunt lucruri pentru care merită să pierzi orice pe pământ pentru a le dobândi.

Vrei să fii considerat un om valoros? Și eu vreau! Hai să investim, să dezvoltăm, să dobândim, să ne alimentăm cu valori. Ceea ce ai în inimă și în suflet dă valoare ființei tale, în nici un caz accesoriile externe.

Isaia 43:4
De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că ești preţuit și te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viaţa ta.

Aceasta este abordarea lui Dimnezeu. Valoros este omul prețuit doar în ochii lui Dumnezeu. Și tu poți fi printre ei!

[13]Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
[14]Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
[15]Nu este mare lucru dar dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor. 2 Corinteni 11:13-15

Sistemul de operare al prefăcătoriei este minciuna, iar finalitațile ei sunt ipocrizie, înșelăciune, eroare, lacrimi. Duhul prefăcătoriei este foarte periculos. El se întâlnește în toate palierele societății, de la cerșetor la rege, de la copil la bătrân, prefăcătoria este o babă mai veche decât multe imperii. E cam de vârsta istoriei în sine. De la Cain, care ironic îi comentează lui Dumnezeu: sunt eu păzitorul fratelui meu? Cu alte cuvinte: cum aș putea eu să știu unde este? Ce mă întrebi pe mine? Ce îmi pasă mie? Eu am treburile mele! Oare știa unde este Abel? Cu siguranță știa că de fapt nu mai este. Dar prefăcătoria sa arată atitudinea de criminal, de lup moralist, de vorbăreț vinovat. În general, cine vorbește mult ascunde multe „mistere”, slăbiciuni, complexe, neîmpliniri. Logoria este o formă de camuflaj al realității.

Cameleonismul acesta intelectual, politic, social și din păcate și spiritual, face victime colaterale la cote uriașe. Iosua este înșelat de niște oameni de nimic, Iacov fură ca un hoț calificat de sub nas binecuvântarea fratelui său adulterin, Naaman își ascunde lepra sub haina prefăcătoriei, Iuda îl vinde pe Isus, camuflat sub un sărut „frățesc” pe obraz, saducheii cu inimi de năpârcă sălbatică vin la Ioan Botezătorul, cameleonizați în miei convertiți. Iar istoria și lumea este plină de exemple care arată natura umană, monopolizată de tatăl tuturor prefăcătoriilor, care este Satan.

De ce apelează oamenii la fals? Avantajele par a fi mai mari și mai rapide. Refuzând a plăti ce se cuvine statului, firmei, companiei, cresc veniturile personale. Dar aceasta este doar o amăgire, pentru că mai devreme sau mai târziu, plătești toate restanțele. Minciuna pare calea scurtă și mai ușoară, doar pare, că în esență e doar o iluzie psiho-optică deformată, care aduce regrete, durere și lacrimi pe termen lung. Uitați-vă la politicienii pușcăriași și pușcăriabili.

Prefăcătorie, fals în afaceri. În general cei mici apelează la fals și prefăcătorie împinși de instinctul de supraviețuire, cei mari, din pofta și dorința de câștig. Banii cer bani. Cine are mulți bani, vrea mai mulți. Și în general omul prins în mreaja iubirii de bani, e foarte greu să mai scape singur. Devine zgârcit, lacom, temător de faliment, înclinat la evaziune etc. Aceste pofte nesăbuite îl sugrumă cu fiecare zi care îi strivește soarta.

Prefăcătoria în căsnicie. Aici se utilizează foarte des. La ordinea zilei întâlnești numai băieți generoși și romantici, luptându-se să agațe fete frumoase și deștepte. Manevrele manipulatoare acționează în regim non-stop. De aceea se recomandă să ceri prin rugăciune ajutorul lui Dumnezeu în faza de întocmire a căsătoriei, că mai pe urmă e prea tărziu și regretabil. Întâlnesc zilnic soții și soți prostiți prin manevrele prefăcătoriei, care sunt șocați de monstrul ce doarme în același pat matrimonial cu el/ea.

Cum poți să scapi și să nu pici victimă a înșelăciunii? Simplu! Există între darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12, darul deosebirii duhurilor, darul de cunoștință, darul de înțelepciune. Acestea nu sunt doar niște idei abstracte tangențiale omului. Nu. Ele sunt daruri care se primesc prin sfințire personală, credință, rugăciune, stăruință. Așa a văzut Ioan veninul de năpârcă din glasul saducheilor și al fariseilor veniți cu gândul de a se boteza, așa vede Ahia profetul, prin Duhul, o nevastă a lui Ieroboam care se deghizase în alta decât propria identitate. La fel vede Isus în spatele sărutului lui Iuda o inimă de demon, așa vei fi scutit și tu de buza mincinoasă.

Pentru că tatăl lor, sau tatăl minciunii cum mai este numit are mulți fii, îți recomand să te înarmezi cu darurile Sfântului Duh, amintite mai sus, pentru a avea mai multă agilitate, înțelepciune, lumină, discernământ, acuratețe teologică, astfel vei fi scutit de cursa celor răi.

Dacă încerci să trișezi, să câștigi pe nedrept, să înșeli, chiar dacă ești considerat inteligent sau descurcăreț, vor fi doar niște așchii de diavol scârbos. Dar dacă te mulțumești cu sinele tău, cu menirea ta pe pământ, cu plinătatea Duhului Sfânt și avantajele pe care ți le oferă Dumnezeu prin muncă cinstită, vei fi printre cei neprihăniți. Ferice de cei cu inima cutată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu. Matei 5:7. Doar ei!

Cine trăiește în adevăr prin imitațio Hristi, va deveni un desăvârșit urmaș al lui Hristos și fiu al lui Dumnezeu, dar cine se compromite prin imitațio mondo, va deveni un fiu al diavolului. Ferice de inima înțeleaptă, care lucrează cu transparență, sinceritate, dragoste, adevăr, ea va moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Se întâmplă poate o dată sau de două ori la o sută de ani, sau poare mai des, dar să fie și senin, e foarte rar. Fără ochelari speciali, fără telescopul lui Jordano Bruno, avem ocazia să vedem cu ochiul liber inclusiv de pe teritoriul României, acest fenomen, parte a tainelor cosmologice, create de Dumnezeu.

Între orele 11:00 și 02:00 (16-17 iulie), în această noapte, poți fi martor pe gratis la acest proces de juxtapunere, când Luna intră în umbra Pământului. Stai treaz! Veghează! Odihnește-te! Fă poze, să ai ce povesti copiilor și nepoților. Încă puțină, foarte puțină vreme și vor arde, vor dispărea și Pământul, Luna, stelele, toate. Dacă nu ar spune Dumnezeu lucrul acesta, ar fi demn de îndoială, așa că așteptăm. Slujind.

Noapte albă și recuperare ușoară:)!

Când o nenorocire vine pe neașteptate, nu prea ai ce face. Te sperii, te prinde pe stradă, îți zboară țiglele de pe acoperiș, înregistrezi daune totale la autovehicule. Apoi, după ce a trecut, din nefericire, se numără morții, se calculează și se tratează răniții. Asta s-a întâmplat zilele acestea în Grecia (Halkidiki), Italia, America, anul trecut chiar în România.

Ce faci când știi că vine prăpădul? Sincer, încalță-te pentru 5 minute cu sandalele unui nord-american, de pe albia gigantului fluviu Missisippi. În următoarele ore se așteaptă ca furtuna polară botezată „Barry” să lovească fără milă America de Nord. Tu ce măsuri ai lua? Gândește-te la primele 5 lucruri în ordine ierarhică, astfel vei constata care sunt adevăratele valori pentru tine. Această abordare te ajută să vezi cine ești cu adevărat, bazându-te pe prioritățile pe care le ai.

Cunoscând firea umană din mine, din om, în general, tare mă tem că mulți vor fi surprinși ca cetățeanul rus, care preocupat de bagaje a reușit să pună capăt șansei la viață la vreo 20 de co-naționali. Dacă lista ta ar începe cu lucruri materiale, ar fi tragic pentru tine. Sunt oameni în genul soției lui Lot, care se obișnuise atât de bine cu luxul și viața bună din Sodoma, încât nu mai are nici o reacție la paradele păcătoase cu nuanță de violet din metropolă. Teama mea este că mulți creștini ar fi transformați în stane de sare, dacă mâine ar fi sfârșitul.

Un mare avantaj pentru americanii de pe Missisippi, care știu că vine nenorocirea. Hristos ne spune de vreo 2000 de ani că vine prăpădul peste Terra. Cu 1900 de ani în urmă, înainte de martiriul său, sfântul apostol Petru ne avertiza că cerul și pământul sunt păstrate pentru mânia lui Dumnezeu. Ar fi ridicol pentru cineva care se numește creștin să fie surprins de sfârșitul lumii, care este un act iminent!

Barry, uraganul așteptat, prognozat, anunțat, zvonit, ar trebui să fie o pildă pentru noi. Dacă vreun american este prins pe plajă, nu mai poate acuza stația ANM pentru nimic, din cel puțin două motive: 1. A fost anunțat; 2. E mort. Ciclonul omoară! Cine s-ar putea dezvinovăți în ziua de apoi că nu a știut? Nimeni! Nu uraganul Barry omoară, sau Catrina, Sandy sau oricare altul, ci indiferența la semnale. Tot la fel cum nu Apocalipsa bagă oamenii în iad, nici Biblia, nici chiar Dumnezeu, nu, ci indiferența și nepăsarea și refuzul lui Hristos, care de 2000 de ani avertizează, informează, cheamă, iubește, așteaptă, mântuiește, iartă și trimite semnale de alarmă.

Acum știi că vine Apocalipsa! Știi că vine sfârșitul! Știi că Pământul va arde! Știi că indiferența ucide! Știi că te poți salva! Știi că sângele lui Hristos te spală! Știi că poți fi scutit de dezastru! Ia măsurile spirituale care se impun, în așa fel ca Uraganul Zilei mâniei lui Dumnezeu, să nu te prindă pe nepregătite!

Fii înțelept!

Copiii sunt o moștenire, spunea înțeleptul Solomon în Psalmul 127. Dacă primești ca moștenire o mașină, iar zece ani nu îi schimbi niciun filtru sau cauciuc, oare va merge perfect? Același lucru cu o casă, ogor, orice moștenire, inclusiv copiii- care sunt moștenire eternă. Avem exemple atât pozitive cât și negative în cauză. Tu cum îți salvezi copiii de influențe, filosofii, deviații? Redăm în continuare zece sfaturi care te ajută să îi pui pe calea bună.

1. Petrece timp cu el. Nu există copil obraznic, el are un anume comportament pentru că te vede preocupat de multe lucruri, iar el se vede pe locul doi. Năzdrăvăniile lui sunt de fapt încercări puierile de a cuceri prim-planul și atenția ta. Lasă tableta, serialul, meciul, Facebook-ul, telefonul și ocupă-te de el. Timpul petrecut cu el este mai important decât orice pe pământ. Încă puțin și nu va mai avea nevoie de tine. Cât timp vei petrce cu el când e mic, atât va petrece cu tine când ești bătrân.

2. Cadourile. Mare grijă ce cadouri faceți copiilor voștri! Se promovează o filosofie a urâtului. Jucăriile sunt din ce în ce mai urâte: scheleți, vampiri, monștri, roboți tot felul de ciudățenii. Copilul se identifică cu jucăriile lui, intră în rolurile acestora, jucăriile deci, vor influența caracterul lui. Din păcate se observă o atracție a copiilor față de aceste jucării, tu, ca părinte, dirijează gusturile lui. Explică-i, ajută-l să înțeleagă. Nu îi cumpăra tabletă la trei ani, că nu are ce să facă cu ea! Doar îi va atrofia creierul.

3. Lăsați-vă interpretați. Poți să bagi filosofie și sfaturi cu pâlnia pe grumazul copilului tău, dacă tu ai altfel de comportament decât cel afișat înaintea lui, pierzi. Copilul este cel mai cinstit judecător, spunea doamna Carmen, secretara noastră de la școală. El va sesiza ipocrizia ta și te va taxa când îți este lumea mai dragă. Este ca și diavoleasca expresie: fă ce zice popa, nu ce face acesta. Și așa se și procedează. E o ipocrizie suspectată și taxată de mirenii de rând. Rugați-vă împreună, mergeți la biserică. Trebuie să educi copilul că este veșnic, învață-l moralitatea, viața duhovnicească, bunul simț.

4. Luați masa împreună. Este un amănunt esențial pentru creșterea și dezvoltarea bunului simț. Lasă-l să te cunoască si în contextul confortului tău, nu doar când ești nervos și iritat. Învață-l să se roage, să mănânce civilizat, să fie cumpătat. Se recomandă și în rezolvarea crizelor din cuplu. Mâncați împreună. Așteptați-vă unii pe alții, respectați-vă.

5. Învățați-i să lucreze. Asta se face în paralel cu școala. Nu îl subestima că e prea mic. Nici să stea ca o legumă, în fotoliu, pe tabletă, iar tu să muncești ca un sclav afară. Dă-i responsabilități potrivite vârstei lui, dar ajută-l. Dacă înveți să te joci cu el la 3-6 ani, îți va fi foarte ușor să îl înveți lucrul la 7-10 ani. Dacă ai fost prea permisiv și grijuliu până la 10 ani, gradul de dificultate se dublează în privința învățării lucrului.

6. Proporționează responsabilitățile cu vârsta lui. Nu este cinstit să rupi spatele copilului tău fraged cu munci de om mare. E păcat înaintea lui Dumnezeu să exploatezi până la epuizare copilul cu responsabilități care îți revin ție. Asta va duce la deformarea lui. Oare e mai bine mort sau viu? Se întreba un copil pe care îl cunosc bine, din cauza epuizării. Pentru un puști de clasa a lV-a e o „filosofie” prea grea. Fiți responsabili!

7. Stimulează-i interesul pentru școală. Lasă-l că n-o fi el profesor! Spunea o vecină mamei mele când lipseam de la școală și lucram cu copilul ei sau pierdeam vremea. Deja atitudinea acestei mămici era una subestimativă față de noi. Începusem să credem în ea. Dar curând m-am răzgândit și iată că am zece ani de vechime la catedră. Ajută-l, chiar dacă vezi că aspirațiile lui depășesc nivelul tău de cunoaștere. Ajută-l prin încurajare. Nu trebuie să știi matematică, plătește-i meditații.

8. Gradul de permisivitate. Ne place sau nu, să recunoaștem franc, am crescut drept mai mult prin restricții decât prin filosofii. Iar asta nu este neapărat rău. Părintele trebuie să fie dinamic. Ușor permisiv la anumite gusturi și dorințe nepăcătoase ale copilului, dar să fie ferm și hotărât când vine vorba de principii. Acestea nu se negociază. Lasă-l să te vadă corect în trafic, generos cu vecinii, respectuos cu soția (care este mama lui, ce are el mai scump pe pământ). Așa au creat bărbații prăpastii ireversibile între ei și copii, jignind ce au ei mai scump: mama.

9. Cereți-le opinia. Mai ales dacă sunt mai mari. În general regula primită sau impusă irită, dar arta negocierii și a persuasiunii atenuează și rezolvă conflicte. Întreabă-l. Consultă-l. Cere-i opinia. Asta îl dezvoltă, îl tratează de la egal la egal, respectându-i opinia, îl respecți pe el, iar respectul ți se va întoarce.

10. Roagă-te pentru el. Învață că nu le știi pe toate. Că nu ești atotputernic, numai unul singur este: Dumnezeu. Consultă-L pe Dumnezeu. Cere-I opinia. Răul se ține de firea copilului, nu bătaia îl descotorosește de rău, ci credința. El s-a născut și trăiește sub imperiul răului; cu rugăciune, post, credință, îl poți transfera în Împărăția lui Dumnezeu. În copilul tău este un chip al lui Dumnezeu care trebuie revendicat. Nu fi mândru, recunoaște-ți limitele, apelează la ajutor și vei salva pruncul de la moarte.

Nu le luați imperativ, sunt sfaturi, recomandări utile care, dacă le veți trata cu onestitate, vă vor fi de mare ajutor, vouă, dar mai ales copiilor voștri. Fiți fericiți!

Pompierii au reușit în sfârșit să stingă învăpăiatele flăcări care au învăluit Mănăstirea Râmeț. Mă gândesc la obiectivul inițiatorilor, care au gândit acest loc pentru închinare și apropiere de Dumnezeu. Îmi pare rău de fiecare dată când aud că astfel de edificii eclesiale sunt năpădite de flăcări. Sporadic se mai declanșează câte un Notre Dame, câte un Râmeț. Parcă ar vrea Dumnezeu să ne transmită un mesaj. Treziți-vă!

Când ajungi în punctul în care doar flăcările să mai atragă atenția asupra clădirilor bisericești, înseamnă că ne-am pierdut busola, ca neam. Bisericile goale și încuiate pe care le deplângea Nicolae Iorga, secolul trecut, călătorind cu trenul prin Transilvania, au ajuns acum în paragină, pline de igrasie, incendiate, mai mici ca palatele civile în unele localități. Asta arată secularismul postmodernist spre care România a pornit cu pași alerți de câteva decenii. Întrebarea se pune: Încotro? Prea multe biserici părăsite stau supărate și goale, doar rândunicile, liliecii, porumbeii și viespii mai caută adăpost în ele.

Avem tichete de vacanță, plecăm în călătorii exotice, ne distrăm, ne relaxăm, dar concediile sunt doar un anestezic al adevăratelor probleme. Și asta pentru că singurul beneficiar este trupul trecător. Dar sufletul? O zi la Paște și alta la Crăciun și poate încă una la Sfânta Maria, oare ajung unui suflet împovărat cu patimi și păcate, adunate în cele peste 362 de zile pe an? Raportul este de 48 de weekenduri plus concediul de două săptămâni, ne dă un egal de 110 zile la 3, în favoarea firii pământești pe parcursul unui an. Așteptăm îndurare de la Dumnezeu cu acest procent?

Haideți să-L căutăm pe Dumnezeu! Să luăm cu asalt clădirile bisericesti duminica dimineața. Să stabilim un raport echitabil între cele două entități ale existenței noastre: partea spirituală și cea biologică, trecătoare. Este injust să alocăm atât de mult timp din viață unui trup care în scurt timp va fi una cu țărâna și cenușa, și să fim neglijenți cu un suflet care trăiește veșnic. Acum înțelegeți formula răscumpărării? Omul își decide veșnicia prin proporția timpului alocat pentru Dumnezeu sau pentru celălalt stăpân.

Vă îndemn să părăsim mânia, lăcomia, indiferența, egoismul, abuzul de senzualitate, ura, invidia, neglijența premeditată a vieții duhovnicești. Dacă vă mai și supărați pe noi, ăștia, „ciudații”, care mai vorbim aducându-vă aminte din când în când că suntem trecători, atunci vom rămâne doar cu varianta umanistă, incompatibilă cu viața hristocentrică.

Tăciunii de la Râmeț strigă! Urlă! Fumul mănăstirii declanșează senzorii conștiinței, îmi doresc să auzi clopotele acestui mesaj la plecare în călătorie, seara la culcare, dimineața la trezire, în concediu, la serviciu. Trăind astfel, începi să simți aroma veșniciei și a iubirii lui Dumnezeu.