Paraschiva numită și „Cuvioasă” născută în Epivata, regiune aparținând Traciei. Wikipedia nu ne dă data nașterii ei. Dar începe să fie pomenită pe la sfârșitul Evului Mediu.

Este vorba de o copilă, care la vârsta de 10 ani, la ieșirea din biserica Constantinopolului s-a dus la primul cerșetor, i-a dat hainele ei strălucitoare și s-a îmbrăcat în hainele lui. Apoi a transformat viața ei adolescentină în astfel de obiceiuri. Foarte frumos! Această măsură a fost luată în urma ascultării unei predici care evidenția nevoia de asemănare cu Hristos. Iar asta s-a luptat toată viața să facă.

Ce ziceți dacă toate fetele din România ar trăi ca Paraschiva? Oare unde ar fi România? Și biserica?

Dacă ar trăi Paraschiva astăzi și ar vedea ce se petrece în jurul oaselor ei, ar avea următorul mesaj:

Iubiți creștini: nu stați pe genunchi două zile în jurul oaselor mele, ca mai apoi 364 de zile să trăiți în compromis și preacurvie cu același trup, autoprigonit aici.

Nu vă adunați aici, lăsând banii îngrijitorilor oaselor mele! Împrăștiați-vă prin gările, orfelinatele, canalele din România și hrăniți flămânzii și îmbrăcați nenorociții. Așa a făcut Hristos, Cel ce are grijă de sufletul meu!

Nu așteptați viață veșnică punând mână pe moaștele mele! O, nu! Eu nu o pot oferi. Însă puneți mână și citiți Biblia, Cartea în care îl veți descoperi pe Hristosul care m-a motivat și pe mine. El e singurul care poate face minuni, inclusiv minunea mântuirii tale!

Nu plătiți bani pentru a vedea minuni, atingând-vă de racla oaselor mele! Beneficiați de minunea mântuirii voastre atingând-vă de Hristos. Minunile se fac prin mâinile voastre, banii voștri, timpul vostru, investirea în nevoia aproapelui. Mergeți pe străzi și faceți minuni copiilor și cerșetorilor. Eu Paraschiva, așa am făcut!

Pe mine religia mă plictisea foarte mult în biserică, atunci când mă uitam și așteptăm de la oameni. Dar când am început să privesc la Hristos, surprinzător, am început să semăn cu El.

Nici o secundă în viață mea de adolescentă nu am intenționat să atrag atenția asupra mea, ci asupra lui Hristos. Eu sunt fire trecătoare, Dumnezeu e veșnic!

Am vrut să fac bine. Atât! Iar oamenii să vadă prin mine harul lui Dumnezeu. Nu îmi faceți nici un serviciu divinizând faptele mele. Cea mai mare bucurie este să le repetați.

Câți dintre voi, care vă călcați în picioare să îmi atingeți racla, aveți gânduri și hotărâri altruiste? Ca ieșind de aici să trăiți viața în folosul altora. Oare nu cumva gânduri egoiste și nevoi personale vă mână să veniți aici?

Bucură-te române că ai pace în țară, resurse, putere, săraci. Fă bine! Îmbracă-te în Hristos și atunci și eu aș fi bucuroasă. Slujește necondiționat semenilor și vei avea o răsplată în ceruri.

Nu-ți cheltui banii să vii să îmi vezi oasele, mergi la Dumnezeu care te salvează pe gratis. Pentru că a plătit prin viață, moartea și învierea lui Hristos prețul mântuirii tale.

Majoritatea popoarelor tracice m-au uitat. Sunt bucuroasă că voi românii nu m-ați uitat. Dar mi-ar fi și mai mare bucuria să vă văd repetând zilnic faptele mele. Iar anul viitor, banii biletului de tren până la Iași să-i cheltuiți cu oamenii săraci. Poate ați acoperi vreo 500 de case. Asta ar fi marea mea bucurie!

Vă mulțumesc scumpii mei, religioși români și oameni de bună credință.

Cu deosebită considerație, Paraschiva din Epivata, către poporul român.

O! De ai fi rece sau în clocot, dar pentru că ești căldicel am să te vărs din gura mea. Apocalipsa 3:15

Iubirea reprezintă firul roșu al Bibliei, al lumii, al mântuirii, al existenței noastre în general. Iubirea e sfântă, e magnifică, este sublimă, dar înțeleasă greșit e din caleafară de periculoasă.

Dacă aș scrie continuu, zi și noapte până la vârsta de 89 de ani, probabil că aș parcurge un procent de 0,1% din ceea ce înseamnă iubirea. Cu euforiile ei, cu geloziile și complicațiile și lacrimile ei. Cu frustrările și extazul ei. Iubirea e complicată! Iubirea e uimitor de frumoasă!

Pentru a vedea starea iubirii tale, trebuie să analizezi starea bazinului în care te scalzi, în ale iubirii. Cum? Întreabă Arhitectul!

1. Iubirea de gheață. Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Matei 24:12

Vorbim aici de amintiri. De abordarea sectară, dogmatică, rudimentara a iubirii. Asta scârțâie ceva mai mult decât iubirea platonică, atât emoțional cât și spirutual. Se văd, mănâncă, dorm, merg la biserică doar la înmormântări, se salută. Durerea este că nu mai au nici chimie, nici sentimente comune. E un gen de creștinism teoretic, dar neasumat în virtuți.

Mântuitorul atrage imperativ atenția asupra acestui gen de surogat al iubirii. O dragoste rece, e aceea care nu mai încălzește pe nimeni. E ghețarul din salutul vecinului. E acreala de pe față și lipsa de esență creștină. Este acel creștin nostalgic, al vremurilor de demult, dar cu caracter nehristologic.

2. Iubirea căldicică. Dar pentru că ești căldicel, am să te vărs din gura mea! Apoc. 3:15 Waw! E grav. Lucrurile se complică. Acest gen de creștin seamănă cu acel alcoolic devastat de patimi, dar care și-a tatuat o cruce mare pe mână, să se pună bine cu divinitatea chipurile. E doamna cu cruciuliță de aur cumpărată de la Atos s-au Ierusalim, care nu ratează nici o ocazie de flirt și compromis. Nici în car, nici în căruță. E o formă de eutihopatie spirituală. Omul dintre două lumi, care ajunge în final să fie biruit de una.

Dacă iubești căldicește. Dacă vrei să te pui bine și cu Dumnezeu, dar și cu michiduță. Vrei să trăiești oricum, dar să ajungi și în cer. E vremea să te oprești pentru o scurtă analiză. Binele pe care tu ți-l dorești numai Dumnezeu ți-l poate oferi. Această stare de agregare a iubirii trezește din partea lui Dumnezeu greață. Oh! Ce dur să auzi din partea Lui: „dacă nu iei măsuri am să te vărs din gura mea”. Este iubire ce crează stare de vomă lui Dumnezeu.

3. Iubirea fierbinte. O de ai fi… în clocot Apocalipsa 3:5b

Da așa trebuie să fie creștinul. Este adevărat, că în funcție de circumstanțele vieții, gradul de iubire are fluctuații. Dar trebuie să țintim sus. Cât mai sus! Asta înseamnă un creștinism activ. Practic. Implicat. Conectat la real. Viu. Transformator de vieți și caractere. Așa a fost Hristos. Așa ne cere și nouă. Asta implică: zâmbet, respect, implicare socială, corectitudine în etica de zi cu zi.

Din afirmația lui Dumnezeu înțelegem durerea din inima Sa, care arată puternica dorință de a vedea rezultate ca expresie a iubirii Sale în noi. Poate nu ai știut, dar Hristos are mari așteptări de la tine. Are și motive. A investit atât de mult în tine: resurse, oportunități, har, ocazii. Dar ignoranța ta continua te va transfera într-o „Alaska” emoțională, care te poate afecta incurabil.

Iubește! Iubește! Și iar iubește! Dar iubește histologic. Așa cum a iubit Mântuitorul. Și vei fi cu adevărat creștin. Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Ioan13:34

Mergea mama cu fetița ei pe faleză. Toate lucrurile erau normale.

-Mami, ce sunt ăia?

-Un porumbel cu porumbiță lui.

– Mami, ăia de pe apă ce sunt?

– E o rățușcă stând lângă rățoiul și puiuții ei. Dumnezeu i-a făcut așa.

– Dar aia, mami?

-E o pisică ce are puiuți în pântecele ei. Va naște și îi va alăpta în curând.

– Dar, mami, de ce sunt câte doi și totuși diferiți?

-Pentru că așa i-a lăsat Dumnezeu: parte bărbătească și parte femeiască.

– Și toate viețuitoarele sunt la fel?

– Da, mami. Toate sunt așa.

Pe o bancă învecinată fetița vede doi bărbați care se pupau…

-Mami, dar ăia de ce nu respectă regulile? Ei sunt de pe altă planetă?

-Nu, mami. E o rușine ce fac ei.

-Vai, mami! Dar nu am văzut între animale așa ceva!

– Nici eu, mami.

– Dar ei nu au copii.

– Nu, dar s-ar putea să îl înfieze pe fratele tău.

– Nuuuu! Nu poți să mă duci într-o lume mai bună să nu mai vad așa ceva?

Și mama își pleacă în pământ capul, plângând în hohote. Îmi crapă obrazul de rușine!

-De ce, mama? Tu ești normală.

-Da…dar as fi putut ieși la vot în urma cu 20 de ani și am preferat să stau nepăsătoare cu burta în sus în pat… astăzi ai fi fost deja într-o lume diferită!

Iar cu ea vor plânge milioane de mame și tați cu amarele lacrimi ale ignoranței irecuperabile!

[2]I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat și le-a dat numele de „om” în ziua când au fost făcuţi. Geneza 5:2

Aa! Deci binecuvântarea o primește doar „omul”. Când vorbim de om, în opinia divinității, vorbim de parte bărbătească și parte femeiască. Asta sugerează că doar în această combinație își păstrează demnitatea umană.

Nu am emoții la referendum! Românul e spiritual, cu frică de Dumnezeu și iubește biserica. Românul va vota DA!

De când este lumea au fost deviații de la normal. Citiți cauzele potopului din Geneza 6, carte a Sfintei Scripturi. Citiți cauzele potopului de pucioasă de peste Sodoma și sora ei cetatea Gomora. Citiți Romani 1.

Astăzi sunt deviații. Cât va fi lumea vor fi deviații. Ca o consecință a căderii în păcat. Biblia numește pământul de acum împărăția întunericului. Iar în întuneric beznă, lumina devine atipică, anormală. Iar întunericul va luptă să stingă lumina. Pentru că aceasta descoperă și vulnerabilizează faptele întunericului.

Familia #rezistă! Iubiți-vă copiii. Manifestați fidelitate: soția față de soț, soțul față de soție. Căsătoriți-vă! Nașteți copii. Jucați-vă cu ei! Iubiți-i! Rugați-vă în fiecare zi. Asta este filosofia noastră. Asta este arma noastră. Iubirea. Nu luptăm împotriva a nimic. Noi apărăm frumusețea și sfințenia familiei binecuvântată de Dumnezeu. Care asșeaptă Împărăția. O Împărăție a Luminii. Cu Hristosul înviat Rege.

#Rezistă alături de Rege!

Tsunami! Cutremure! Morți! Lacrimi și doliu național. Cam aceasta este soarta Indoneziei ultimului deceniu. Peste 400 de morți până în prezent, în ultimele 24 de ore. Un număr în creștere, iar pe măsura creșterii lui scade speranța de viață, bucurie, liniște.

Miluiește Doamne Indonezia! Toate energiile lor sunt concentrate pe supraviețuire. Înțeleg că se apropie și de Europa un ciclon. Acum amenință Grecia, unde la această oră sunt furtuni și vânt năprasnic. Ne cam înconjoară.

În România avem pace. Și liniște. Și siguranță. Ce frumos ar fi să o investim în apropierea noastră unul de altul, în împărțirea reciprocă a bucuriilor. În facere de bine. În pregătirea pentru eternitate. Timpurile bune nu sunt pentru risipă și desfrâu, ci pentru acumularea resurselor spirituale pentru iminența vremurilor de restriște. Care vin! Și vin cu viteză mare!

Oh, Indonezia, iarăși tu!? Cu ce suntem noi mai buni decât tine? Ce păcate ai făcut tu pe care noi să nu le fi încercat? Cu ce ești mai vinovată ca mine, ca noi? Cum vom ști să mulțumim Presfântului pentru cele 400 de sicrie, care încă sunt noi în România? Cu ce te-am putea și noi ajuta? Ce să facem pentru tine? Soră Indonezia! Ne rugăm Bunului Dumnezeu să se îndure din nou. Acceptă că numai El poate să te ridice. Să te păzească.

Români, haideți să fim mulțumitori. Mergând la votul pentru Normal, din 6-7 Octombrie. Păzind astfel România pentru câteva decenii de sodomie „legalizată”. Oare nu pentru asta amână Dumnezeu nenorocirile din jurul nostru? Să vadă ce decidem pentru viitorul pruncilor noștri?

Mă duc la vot! Vino și tu! Spune DA pentru binecuvântarea neamului nostru!

Pentru ceea ce iubești, întotdeauna vei găsi timp suficient.

Suntem ocupați. Foarte ocupați. Mult prea ocupați. Nu mai avem timp de noi, de familie, de părinți, de biserică, de Dumnezeu. Acestea sunt câteva realități pentru care să nu ți se pară nicodată că petreci prea mult timp. Totdeauna va mai fi loc.

Niciodată copilul nu te va critica pentru că ai avut un salariu mai mic, dar s-ar putea să o facă dacă l-ai neglijat pentru a avea un salariu mai mare.

Niciodată nu îți va reproșa copilul pentru că ai avut un singur job și ai venit cu bani mai puțini acasă, dar s-ar putea să îți reproșeze dacă ai furat din timpul lui pentru a accepta un al doilea job.

Niciodată soția ta nu îți va reproșa pentru că ai venit prea devreme acasă, dar cu siguranță vei avea reproș dacă ai plecat cu noaptea-n cap și te-ai întors tot pe noapte. Aceasta cu prețul neglijării ei cotidiene.

Nu te va întreba niciodată Dumnezeu cât timp ai petrecut în atelier sau câte case ai construit; în schimb va trebui să dai notă explicativă pentru fiecare duminică petrecută prin oboare și prin piețe auto, neglijând conștient Casa lui Dumnezeu.

Nu este curios Dumnezeu dacă i-ai citit pe Shakespeare, Platon, Dostoievski, Homer sau Eliade, dar cu siguranță te va trage la socoteală pentru că nu ți-ai făcut timp pentru Sfânta Scriptură.

Fă-ți timp! Fă-ți pentru ceea ce merită. Mai ales familia. Oare nu ei sunt cei care se bucură cu adevărat de realizările tale? Împreună cu tine? Nu ei sunt cei care vor plânge pe marginea coșciugului tău? Sau, cine va mai planta din când în când o floare peste mormântul tău? Doar ei…crează-le motive pentru care ar face asta. Încearcă să petreci cât mai mult timp cu ei.

Valoarea unui om e măsurată nu în funcție de posesiunile sau diplomele sale, ci de modul în care își gestionează timpul, ținând cont de eternitatea sa.

Nu uita că ești etern! Să nu pierzi niciodată asta din vedere. Cu siguranță îmi vei da dreptate pentru vorbele acestea pe patul morții. Dar aș vrea să fim amândoi în avantaj, realizând aceste lucruri acum. Când poți schimba ceva.

Mă alinieze latinilor prin zicala fugit ireparabile tempus. De fapt nu timpul trece, tu te treci pe zi ce trece. Omul, zilele sunt ca un sunet, spunea Sfântul Moise în Psalmul 90. Investește timpul, cheltuind-l la maxim în favoarea eternității tale. Fii înțelept!

America lovită din nou! Milioane de oameni evacuați și afectați de amenințările acestui monstru climatologic. Pentru unii a fost sfârșitul lumii. Da, că au murit! Aveau speranțe, planuri de viitor, proiecte neterminate, studii începute, dar au trebuit să le lase în urmă.

Oare înțelegem că în orice secundă suntem expuși riscului de a încheia socotelile cu viața. Iar apoi? Nu vreau să vă sperii, doar să vă conștientizez de faptul că nu suntem veșnici.

Știm noi să fim mulțumitori lui Dumnezeu că avem viață, copiii sunt sănătoși, soarele strălucește zâmbitor pe cer, nu avem teroriști în școală, trecem pe lângă spitalul plin cu mii de bolnavi, pompele funebre au program de lucru non-stop, iar noi nu ne intersectăm cu ele. Astăzi ți-ai luat măcar cinci minute pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru tot? Sau crezi că ți se cuvine?

Mâna lui Dumnezeu este întinsă peste România, pentru că mai are biserici deschise Duminica, pentru că mai are cel puțin 6 milioane de oameni care apără familia binecuvântată și sfăntă, pentru că între parlamentari mai are oameni cu frică de Dumnezeu, care mai țin cont de Biblie.

României i s-au făcut mare har să reziste asaltului de legi și curente occidentale și multe nebiblice. România mai are români devotați, mai are păstori și preoți cu crucea’n frunte, mă are pe mine și pe tine.

Ia-ți zece minute de reflecție. Multumește-I lui Dumnezeu pentru tot ce este. Pentru tot ce ți-a dat. Și sigur se va bucura.

La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl așteptau. Luca 8:40

Cu câteva ore mai devreme gherghesenii L-au alungat pe Isus din mijlocul lor. Du-te Doamne, I-au zis ei. Nu avem nevoie de Tine!

Respingeți-L pe Isus, că nu va rămâne cu siguranță singur. În fiecare secundă sunt milioane de oameni care abia așteaptă să vină Isus. Nu aveți nevoie de El? Nu-L batjocoriți, lăsați-L să vină la mine.

~ am nevoie să îmi dea sănătate, mie și familiei mele și să ne păzească de accidente ;

~ am nevoie să îmi dea înțelepciune și lumină și apa vieții pentru a nu mai înseta niciodată ;

~ am nevoie de Isus să mă ierte, că mult am mai greșit înaintea lui (cu vorba, cu mintea, cu imaginația, cu atitudinea, cu privirea)

~ am nevoie de Isus să-mi desăvârșească sufletul și caracterul, să mă edifice prin Spiritul Sfânt pentru a putea ajunge într-o zi în cer;

~ în Numele Lui Hristos, Dumnezeu Tatăl îmi ascultă rugăciunea care este după voia lui: tot ce veți cere în Numele Meu veți primi;

~ am nevoie de Isus să mă însoțească în slujirea predicării hristologice a Cuvântului Sfintei Scripturi;

~ în mijlocul unor oameni care și-au pierdut sensul de a trăi, am nevoie de Isus să dea sens vieții mele prin bucuria mântuirii Sale;

~ am nevoie de Isus să mă iubească așa cum numai El știe, prin sfântul „Agape”, ca Unul care și-a dat viața pentru mine, care a murit în locul meu. Dar a înviat și de două milenii pregătește un loc sfânt pentru a mă duce într-o zi acasă, locul eternității mele prin credință;

~ am nevoie de Isus ca prieten adevărat și sfânt, de sorginte celestă, care atunci, în zilele falimentului meu, când oamenii mă abandonează, El se apropie mai tare de mine și se face ca un frate iubitor;

Nu ai nevoie de Isus? Nu-L înjura! Nu-L batjocori! Lasă-L să vină la mine!

Mă vezi liniștit sub aripile Lui? Nu mă considera ciudat! Nu mă vorbi de rău! Nu mă invidia! Să știi că a fost Isus pe la mine. Iar pentru că a fost iubit, a rămas lângă mine. Și în casa mea. Și în inima mea. Și în sufletul meu.

Iar dacă îmi vei spune cinstit că ai nevoie de El, îți promit c-o să-L trimit și la tine!

În final ține minte un lucru: lui Isus îi place să meargă acolo unde este iubit și dorit, și acceptat și chemat.

Iar în seara asta Isus a venit și la tine. Prin mine. Lasă-L să meargă și la prietenii tăi. Prin tine!

Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. Exodul 20:7

Fă un exercițiu de imaginație: tu cum te-ai simți ca în fiecare zi cineva să-ți înjure copilul? Cum pățește ceva omul, să înjure lumina ochilor tăi și carne din carnea ta? Să îl blasteme, să își bată joc de el de dimineața până seara? Tu să auzi, ba mai mult, să vină vineri cei care iti insultă odorul sa și să îți zică: plătește-mi facturile, dă-mi de mâncare, du-mă cu mașina etc.

E dureros, nu? E tragic! Mai mult, să-l trimiți într-o zi pe fiul tău cu pâine, iar ei să îl omoare? Ce ai face? Apoi să continue să îți bată în poartă pentru pâine, că moare de foame.

Înțelegeți o fărâmă din ceea ce se trimite către cer zilnic. De dimineața până seara Dumnezeu Tatăl aude milioane de înjurături la adresa Majestății Sale și a Fiului Sau. Dacă nu poate înșuruba o piuliță, înjură mecanicul pe Hristos, dacă își dă cu ciocanul peste degete, înjură pe Dumnezeu, dacă îl bruschează cineva în trafic, înjură aceleași Nume, dacă a spart display-ul la smartphone înjură, dacă plouă înjură pe Dumnezeu și lucrurile sfinte. Ce credeți că e în inima lui Dumnezeu?

Stimați oameni, NU-L MAI JIGNIȚI PE DUMNEZEU!

Că apoi seara venim tot la El să ne dea de toate. Lumină, sănătate, apă, mâncare, pace, oxigen, Totul. Iar noi în loc de mulțumire trimitem spre cer înjurături. Oare nu ne este rușine? Ar trebui să ne fie!

A doua parte a poruncii din decalog arată rasplata: Domnul nu lasă nepedepsit pe cel ce ia în deșert Numele Domnului. Stimați oameni, nu vă jucați cu Dumnezeu! Vă ardeți! A lua în deșert Numele Domnului înseamnă a-l folosi în oricare alt context decât cel de rugăciune și adorare. Bancuri, glume, înjurături etc. Un fost profesor se lăuda că pe vremea studenției lui ar fi luat locul 1 la un concurs de înjurături. A înjurat trei ore continuu. Ce o fi scris pe diplomă? Dar oare s-o fi rugat în viața lui măcar trei minute? Iată de ce e blestem asupra țărișoarei noastre!

E prea bun Domnul cu noi! Ne iubește! Ne mânuiește! Dar, într-o zi va și pedepsi pe cel care Il batjocorește. Astăzi poți avea iertare! Sfințește-ți vorbirea și NU-L mai jigni pe Dumnezeu!

Au ajuns musulmanii mai apologeți decât noi cu alahul’ lor. Ei sunt in stare sa te omoare dacă le insulți zeul. Noi nu vom face asta niciodată. Noi doar va implorăm cu dragoste, nu-L mai jigniți pe Dumnezeu!