Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Matei 27:46

Doar Matei redă fraza în ebraică, se explică el se adresează evreilor. În general la Paște și la sfânta împărtășanie cu trupul și sângele Domnului(Cina), ne amintim de suferințele Mântuitorului. Cine mai ține cont? Că sărbătorile au devenit oportunități de distracție și programări de concedii. Puțini creștini sunt surprinși la biserică fie și o dată pe an. Dureros!

După trei zile de spitalizare, fiind internat cu copilul, si alte trei care urmează, am îmceput să înțeleg durerea ne dezbătută prea des din inima Tatălui. Dumnezeu și-a întors fața de la El, iar Isus simte asta din plin. Nu de indiferență, ci de durere văzând Fiul suferind.

„Eu aici o să mor!”, spune pe un ton stins și cu lacrimile până în barbă Yared, băiețelul meu, când siringile cu ac de zece centimetri îi străpung antebrațul și umple vreo trei recipiente. Era la mine în brațe, l-am rugat să se pună cu obrazul pe pieptul meu, cu mâna stângă îi țineam fixat antebrațul, iar cu mâna dreaptă i-am acoperit ochișorii scăldați în lacrimi.

Până la un punct am fost tare, am privit, am încuviințat, am fost deacord, dar la un moment dat a trebuit să întorc fața, nu am mai putut să mă uit. Era fiul meu, sânge din sângele meu, carne din carnea mea. Aș fi preferat să mă împungă pe mine cu zece ace, numai să nu îl văd pe el suferind. Sângele a fost pentru analize și în cadru steril.

E o asemănare nebunească, dar nu înseamnă că nu mi-a vorbit. E experiența mea. Ce a fost în inima lui Dumnezeu văzându-și Fiul în condiții insalubre, cu muște și 50°C temperatură, răni nelegate, bătut fară vină. Cum a privit Dumnezeu Tatăl, fiind conștient că printr-o suflare a gurii Sale i-ar fi făcut scrum? Totul a fost să ne poată salva pe noi. Este cel mai măreț mesaj al iubirii Agape, care merge până la sacrificiu. Tatăl ceresc, chiar a sacrificat totul! În inima lui a fost mare durere, sfâșiat de jertfa supremă a Domnului Isus, câteva momente nu a putut privi drama. Și da, și-a întors privirile! Dar era acolo, nu și-a părăsit Fiul, L-a înviat, L-a proslăvit și I-a dat toată puterea în cer și pe pământ.

Poate și băiatul meu a fost pentru o clipă debusolat, dar nu l-am părăsit, era în brațele mele. Nu știu care este sentimentul tău! Nu știu cu ce lupte te confrunți! Sunt tată. Pentru nimic în lume nu mi-aș parăsi puiuțul. Dorm cu el aici, pe o coastă, în condiții precare, dar sunt lângă el. Dacă eu care sunt firesc am grijă de băiatul meu, cu cât mai mult Dumnezeu care este sfânt nu va avea grijă de voi, puțin credincioșilor! Luca 12:28 parafrazat.

Tatăl nu părăsește pe nimeni! Doar fiii risipitor își părăsesc părinții. Ca un Tată iubitor, Dumnezeu te așteaptă, indiferent care este cocina de porci în care ai ajuns.

Vino fiule risipitor acasă!

Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada! Psalmul 51:7

Ninge frumos afară. Este zăpada mieilor pentru că se apropie 1 Martie, e un mărțișor frumos pe care divinul ni-l trimite în semn de iubire. Priviți pe fereastră și bucurați-vă!

Zăpada mieilor acopere gropile din asfalt, gunoaiele aruncate pe străzi, terenurile ne lucrate, amprentele de pe sol, zăpada acoperă în general cam totul, mai puțin urmele lupilor! Să nu ne îmbătăm cu apă rece, zăpada nu acoperă păcate, doar iertarea în sângele lui Hristos, iar asta se face prin căință și dorință de schimbare.

Numai Dumnezeu iartă păcate! Nu mai aștepta timpul să rezolve problemele tale, timpul mai tare le amplifică, iar forța ta de gestionare a conflictelor se șubrezește pe zi ce trece. Privește-ți urma pașilor tăi în vale, dromaderă iute la mers! Spunea Dumnezeu evreilor când au luat-o razna. Privește acum înainte ca bruma morții să se așeze pe potecile rătăcirii tale, înainte ca zăpada să facă strat deasupra cavoului sau sicriului tău.

Toți greșim! Suntem carne păcătoasă! Alunecăm! Ne stingem în luptă de multe ori, dar asta face diferența între lichele și eroi. Aceștia din urmă se ridică iar și iar. Cad și iar se ridică, pentru că privirile lor sunt ațintite la Golgota.

…urma vulturului pe cer,urma şarpelui pe stâncă, urma corabiei în mijlocul măriişi urma omului la o fată. Nu pot fi detectate. Prov 30:19

Poate a acoperit zăpada urmele compromisului tău. Poate, dar asta nu îmseamnă că le anulează. Vine iar soarele care va scoate la lumină TOT! Haideți să ne oprim o clipă din alergare, să facem o analiză responsabilă a incursiunilor noastre morale, emoționale, să corectăm ce este de corectat, să schimbăm traiectoria în direcția bună, pentru că zăpada luminează inima mieilor, dar nu șterge urmele lupilor, fie ei și camuflați în oi!

Astăzi zăpada transmite milă, har și iertare! Mâine s-ar putea să vină judecata!

Partea de la suprafața apei în sus reprezintă gradul de preocupare pe care ar trebui să îl avem. Asta înseamnă: igienă corespunzătoare, asumare a responsabilității publice, credință, precauție în zonele aglomerate.

Partea din apă este stresul nostru de fapt. Nu vedem nimc, nu știm ce este în adânc, nu ne afectează pentru că nu avem ce căuta acolo, nu va ieși la suprafață nicodată, dar stresul îl mâncăm pe pâine.

Se zice că 90% dintre lucrurile pentru care ne stresăm nu există și nu ni se vor întâmpla niciodată. Așa adunăm pe gratis toxine la ficat, trimitem neuronii la plimbare, ne îmbolnăvim prin programul mondial de înfricare și me deconectăm de la lucruri esențiale cum ar fi: veșnicia, iertarea, iubirea, mila, etc.

Problema nu sepune: ” Ce să fac dacă mă omoară virusul?”. Un virus oricum mă ne va pune la pământ într-o zi. Ci întrebarea esențială este: „unde mă duc după ce mor?”. Fiți responsabili! În fond Dumnezeu e suveranul.

Dialogul impersonal

Într-o sală spațioasă,
Pe tărâmul omeniei,
Cu alai și voie bună
În absența modestiei
Se-auzea din depărtare
Cum se ceartă niște „ele”.
Neavând esență-n fapte
Aruncau cu vorbe grele.

Răgușitul ton sopranic
Cu voaluri apretate,
Pe un tron spoit cu aur,
Pe spătar cu pietre scumpe,
Tolănită stă TRUFIA.
Glasul ei se-aude tare
Fără jenă sau sfială:
-Spuneți voi ce stați în sală
Și v-am invitat la masă,
Este pe pământ regină
Decât mine mai frumoasă?

Eu am inima curată,
Eu am freza mai cochetă,
Eu, așa precum vedeți
Am aliură de crăiasă!
Eu cunosc,
Eu știu de toate,
Eu sunt sfântă, nu himeră!
Eu, așa…privind oglinda
Văd la mine numai fapte.

Pe un ton suav și palid
Se ivește MODESTIA.
-Știi tu, draga mea „regină”
Ne-ai spus multe despre tine:
Fapte, flori, fiori și perle.
Hai să întrebăm și juriul
Ce observă drept și bine:
Ce părere v-a lăsat
„Doamna” ce vorbește bine?
– Noi, să judecăm profund…
N-am văzut nimic, în fine.
Doar o babă prost vopsită
Ce se laudă pe sine.

Iar tribuna clocotește
Ca vântul printre ulcele.
Fără reguli în vorbire
Ia cuvântul „doamna” BÂRFA.
-Vedeți voi ce spune asta?
Ce? Se crede ea mai mare
S-o-nfrunte pe sora noastră(bârfa)
Care stă drept în picioare?
Imediat e aprobată
De prietenele-i mute:
De beție, de minciună,
Preacurvia și hoția,
Blasfemia și-alte multe.

Dintr-odată ADEVĂRUL,
Ca viteazul din poveste,
Întretaie atmosfera
Pe un ton grav și solemn:
-Știți voi multe a vorbi,
Acuzați, dați cu părerea
În privat și ponegriți.
Iată sora modestia
Nu vă-nfruntă pe-ndelete,
Însă scurtă este vremea
Când însuși JUDECĂTORUL
Vă va scrie pe perete
Tot ce ați șoptit în taină.

Astăzi voi vă dați dreptate
Și beți ceaiul împreună,
Savurând cuvinte grele.
Țineți minte, în curând,
Ca un hoț are să vină
Între voi Judecătorul.
Tot ce gura a vorbit
În lipsa înțelepciunii
Va descoase umbra minții
Dreapta judecat-a lumii.

Strecurată pe-ndelete
Neînscrisă la cuvânt
Se arată CALOMNIA
C-o falcă-n cer, una-n pământ.
-Ce!… te crezi tu mai cu vază
Peste înțelepții sorții!?
Ești mai breaz?
Știi tu mai multe?
Las’ că mă ocup de tine.
De minciuni umplu poporul
Născocesc verzi și uscate
Să arunc în ceață lumea.
În gândiri presar dileme,
Spun doar rele despre tine,
Amăgesc pe toți naivii.
Te dezbrac de toată cinstea
Și-am să iau eu haina ta
Să mă creadă doar pe mine.

Prințul ADEVĂR cel verde
Se așează înr-un colț,
Ne-ncercând să țină pasul
Fiarelor dezlănțuite.
Și-ale calomniei saduri,
Răspândite printre rânduri,
Sar în față pe gradene
Ca hienele în junglă,
Hotărâte să-l sugrume,
Să omoare Adevărul
Care tot mai greu răsuflă.

Sar victorioase-n sală
Și-n banchet semnau victorii
Că învins-au Adevărul.
Însă groaza le cuprinde,
În plină benchetuială
Cu alcoolul neservit,
Un cutremur se pornește
De se clatină cavoul.

S-au înscăunat stăpâne,
Pe imperii, pe cuvânt
Ele decid soarta lumii
Și-s doar ele pe pământ.
Dar nu pentru multă vreme,
Că minciuna nu-i eternă
Nici trufia nu-i stăpănă,
Cel mai slab fiu din etern,
Însuși TIMPUL le înfruntă.

O lumină sclipitoare
Ca a soarelui de Mai,
Cum nu mai văsuse omul
Le orbește într-o clipă.
Neștiind ce se petrece,
Pe furiș le iau fiorii,
Înviase Adevărul!

De atunci aceste babe,
Slute, oarbe și meschine,
Vorbesc vrute pe-ntuneric
Nu au voie în lumină.
Vor cădea de pe arcade
Și strivite ca un vierme
Până focul le va arde
Fiindcă judecata vine!

Când ședința încetează
Fiecare se grăbește
Să-și practice meseria.
La ușa de la ieșire
Împroptit stă de perete,
Spre-nsoțire CARACTERUL.
-Hai cu noi! L-îmbie ele
Ca să iscodim poporul!
– Știți, nu pot veni cu voi
Și urâte, și învinse.
De aceea m-am decis
Mă-nfrățesc cu Adevărul.

E impersonal cuvântul,
La tine vin zilnic „ele”
Te vor interlocutorul.
Nu sta mult pe la perdele
Și să nu le faci favorul
Că vei fi strivit cu ele!
Tu fii om! Fii drept! Fii tare!
Votează cu ADEVĂRUL
Și păstrează-ți caracterul!

O. Botezatu, Ianuarie, 2020

Ce este un dar? Întreb pe copiii clasei a II-a. Fiecare a avut varianta lui, dar Damaris mă surprinde cu un răspuns genial: un dar este un copil! Cât adevăr. Același răspuns îl are și David în psalmul 128, copiii sunt o moștenire, o răsplată, un dar de la Dumnezeu.

Prea alergăm după lucruri, după obiecte trecătoare: case, mașini, telefoane, carieră; în lupta ahtiată după fericire uităm de cele mai multe ori că fericirea e lângă noi, e în inimile noastre, e în casele noastre.

Construiește un turn din Lego cu micuții tăi, joacă-te în nisip, privește-i în ochi, plimbă-i cu bicicleta, cu roaba, dă un șut într-o minge, citește-le povești frumoase, acesta este adevăratul secret al fericirii. Ignorăm niște comori inestimabile în fiecare zi, care sunt copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu în dar și alergăm după nimicuri, după fiare ruginite, iar nefericirea e ca o plagă națională.

Tu ești cel mai bogat. Ai un copil sau mai mulți care te iubesc cu adevărat, te privesc asemenea unui erou, ești cel mai bogat, ei sunt floarea bucuriei noastre, iar noi îi ignorăm poate zilnic. Dar periodic Dumnezeu mai scoate câte un înger păzitor în calea noastră, un îngeraș salvator care ne ajută în definirea cinstită a valorilor.

Ce este un dar de fapt? Un copil! E odorul tău, pe care tocmai l-ai primit de la divinitate. Fii mulțumit, fii bucuros, acestea sunt adevăratele comori. Cu ei vom moșteni cerul, iar fiarele sunt pentru rugină.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23

Oamenii vând viață și o vând foarte scump. În primă fază te sună un tip sau o tipă la telefon, te sperie zdravăn, iar apoi vine cu soluția unei asigurări de sănătate sau viață. Nu sunt neapărat împotrivă, dar am o ofertă mult mai bună de la Liderul absolut pe platforma eternității, care se numește har prin Hristos.

Demonul de frică activează cel mai bine astăzi; un om speriat e vulnerabil, ușor de manipulat și îi poți vinde orice i-ar putea oferi o rază de speranță. Frica, deci, se vinde bine și scump: „Dacă vă îmbolnăviți, dacă vă rupeți piciorul sau gâtul, dacă muriți”. Păi oricum se va întâmpla într-o zi! Coordonator vânzări viață. Acesta este om care prestează un serviciu pentru decenii, dar Dumnezeu are alternativă pentru tine care se traduce prin etern.

Viața veșnică nu te costă nimic, pentru că L-a costat pe Dumnezeu TOTUL! A venit Domnul Hristos să moară pentru ca tu să ai viața veșnică. E un dar, iar pentru dar nu se percep taxe. Oamenii vând fărâme de viață și speranță, care nici măcar nu le aparțin și vizează daune trupești, Hristos oferă în dar viață pentru că are de unde. El este sursa și suportul vieții și are din abundență viață pentru că eternul e viu și plin de vitalitate.

Viața adevărată nu costă nimic! Surogatele sunt platite scump totdeauna și au nevoie de reclame. Viața este Hristos, iar accesarea este un dar al credinței asumate.

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” Isaia 55:1

Nu e păcat să fii asigurat! Nu e nici măcar greșit, dar e de preferat și obligatoriu să ai poliță pe suflet. Asta o poate da doar Dumnezeu și e pe gratis!

Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Marcu 3:2

Când vii la Isus poți avea varii motive pentru a fi în prezența Lui, dar ficare motiv sau motivație va avea consecințe pe măsură.

Dacă vii la Isus bolnav și ai credință poți pleca acasă vindecat, au venit oameni plini de demoni și au fost dezlegați, orbii și-au deschis ochii, surzii au început a auzi, morții au înviat, ologii au umblat, păcătoșii au fost iertați. Boala sau păcatul sunt motive temeinice de implorare a îndurării divine, iar cine e înțelept are de câștigat.

Isus a avut simpatizanți, a avut ucenici, dușmani, vânzători, dar a avut și pândași. Aceștia vor fi aspru judecați de Dumnezeu!

Pândașul este omul fără caracter, care nu are puterea unei confruntări directe, dar stă la pândă ca lupul fioros din povestea lui Creangă, pentru a ticlui minciuni, calomnie, crime etc. El mai poate fi carnea de tun manipulată de alți „binevoitori”. Soarta pândașului este una foarte grea, iar judecata lui va fi dreaptă. Aceștia au fost actorii principali ai răstignirii mântuitorului.

Are și satana oamenii lui care stau de „șase”, pentru a ține la curent pe bârfitorii și răufăcătorii lui Isus. Oameni care așteaptă să te prindă cu vorba, abia așteaptă să greșești, să scoți o vorbă din gură pe care să o interpreteze după bunul plac și în scop denigrator.

Să nu fii niciodată pândaș! Să nu aștepți greșelile celor pe care nu îi simpatizezi ca mai apoi să le exploatezi spre înjosirea lor. Doar un demon sau un trimis al diavolului se îndeletnicește cu sportul acesta. Tu să nu fii jucător pe terenul luciferic, soarta este pecetluită: ești învins prin definiție.

Nu sta la colț! Nu fi iscoada lui Isus, nici a fraților lui. Stai în banca ta! Dacă observi o greșeală, să ai mai degrabă discernământul și bunătatea de a o îndrepta, de a veni cu sugestii constructive și decente, decât să fii un pârâcios. Asta nu îți va face cinste.

Moartea pândașului calomniator se naște din trădarea altui pândaș care e plătit să aducă pieirea.

Vestea bună este că astăzi, dragostea lui Hristos iartă și pe pândași dacă își doresc schimbare, dacă nu, mâine vine judecata!

Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! Psalmul 119:80

Un om cu inima împărțită este un individ pe care să nu te bazezi niciodată, lipsa lui de hotărâre și focus pe planurile ce le doriți comune va trage toată echipa înapoi. Mai ales când vine vorba de orânduirile divine, aici nu se negociază, Dumnezeu însuși nu are ce face cu un om nehotărât și cu inima împărțită pe șapte căi. În căsnicie, în afaceri, în proiecte eclesiale, în oricare domeniu al vieții, inima împărțită te trădează la un moment dat pe lângă faptul că ajunge de rușine s-ar putea să ruineze și planurile serioase.

Consecințele inimii împărțite

1. Lipsa pasiunii. Dacă nu faci cu pasiune un lucru, lasă-i pe alții să îl facă, oricum nu vei aduce nici un beneficiu, asta cu atât mai mult dacă vorbim de aspecte spirituale. Lipsa pasiunii indică direct spre lipsa interesului pentru țelul stabilit.

2. Nestatornicia. O regulă de bază propusă de un leadership de calitate este verificarea statorniciei unui om la locul de muncă, înainte de a fi selectat pe un post, în oricare domeniu. Dacă în ultimii doi ani a schimbat de șapte ori locul de muncă, să nu cumva să îi încredințezi vreo responsabilitate, profilul lui psihologic îmi livrează ideea că în doar câteva luni rămân fără om.

3. Lipsa de performanță. Când mă apuc de un lucru nu este suficient să îmi doresc să îl fac, ci să îmi doresc să îl fac cel mai bine posibil. Voi împinge către extrem limitele capacităților mele pentru a contribui concret cu ceva rezonabil la ceea ce fac, altfel e mai cinstit să las pe alții. Trebuie să las succesorilor un nivel cel puțin mai ridicat decât faza în care am preluat de la predecesori, altfel am trăit degeaba și am ocupat locul altuia mai capabil decât mine.

4. Suspiciunea trădării. Un tip nehotărât și cu inima împărțită înseamnă că are un cuvânt de spus și în cealaltă baricadă. El va juca dublu, va cânta la două mese pe game diferite, va perfecționa două fețe, două măsuri, iar jocul lui dublu din privat și întuneric va lucra la prăbușire și rușinea lui publică nu va întârzia să apară. Trebuie reperat imediat, anihilat și protejată comunitatea. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

5. Duplicitatea. Mai devreme sau mai târziu, va fi dat de gol. Opinia Mântuitorului despre astfel de persoane este radicală: Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. Matei 6:24
Unii încă mai cred că pot face asta, rușinea îi paște la fiecare colț când Dumnezeu îi va bate peste obraz. Psalmul 3:7

6. Trădarea. Până la trădare nu mai e decât un pas. Fie că e de partea ta sau a inamicului, dar cineva va fi trădat de omul cu inima împărțită. Moartea trădătorului se naște din trădare, spuneam într-o meditație din cartea Lacrimi și rouă. Mare grijă la trădători! Ei sunt rezultatul caracterului lor împărțit. Este atât de urâtă trădarea încât vreau să scutesc de ciuma ei chiar și pe vrăjmașul meu. Acesta din urmă are șansa de a fi reabilitat și este mai puțin periculos decât trădătorul. Ura lui pe față este mai sănătoasă decât sărutul tot pe față administrat de Iuda.

7. Dezamăgirea. Nu fi niciodată interesat de număr. Cantitatea fară calitate nu îți este de nici un folos. Fii un Ghedeon care trimite acasă toți limpăitorii cu limba a apei, care se dovedesc a nu fi bărbați hotărâți, mult mai multe realizezi cu 300 de oameni hotărâți decât cu trei sute de mii cu inima împărțită. Eroilor de la Termopile nimic nu le-ar fi putut rupe frontul dacă nu ar fi existat un cocoșat trădător. Reperează cocoșați din echipa ta și trimite-i acasă până nu te trimit ei în faliment. Până nu vei fi dezamăgit de ei.

Fiule, fii hotărât! Fii demn! Fii dârz! Întărește-ți inima ca un viteaz neînfricat, ca un leu tânăr. Iubește Dumnezeu pe omul hotărât în lucrurile bune ca pe ochii din cap. Nu te uita după vânt că vei secera furtună. Nu te uita la valuri că te vei scufunda ca Petru. Privește țintă la Hristos și vei defila ca un soldat curajos chiar și pe valurile înfuriate.