Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Ce moștenire lași copiilor tăi?

Publicat pe de

Căci știţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deșert de vieţuire pe care-l moșteniseră-ţi de la părinţii voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. 1 Petru 1:18

1. Felul deșert de viețuire

Prin natura umană, prin ADN, codul nostru genetic, transmitem mai departe gena păcatului adamic. Părinții noștri ni l-au transmis nouă, iar noi prin perpetuarea speciei îl transmitem mai departe. Apostolul Petru subliniază aici un lucru esențial: felul deșert de viețuire. Părinții mei vin din lume, din felul deșert de viețuire al lumii. Ei sunt la prima generație de credincioși și cu siguranță a fost greu procesul de metamorfoză. Cu toate acestea, toată viața s-au luptat să ne dea o educație bună.

Pentru mine este mult mai ușor să transmit un nou fel de viețuire, unul de născut din nou. Eu devin mult mai responsabil pentru copiii mei, decât au fost părinții mei pentru mine. Ei au avut părinți laici, și au îngropat unul în Hristos, iar altul fără Hristos. La ambii bunici a fost la fel. Bunicile au cunoscut pe Domnul spre bătrânețe. Asta înseamnă că părinții mei au experimentat nașterea din nou la tinerețe. La jumătatea vieții. Iar eu m-am născut și am crescut în biserică. Cu bunicii pe un sfert pocăiți, cu părinți cu jumătate de viață predată Domnului, abia noi urmașii lor am experimentat integral viața bisericească. Copiii noștri trebuie să vadă asta și să fie desăvârșiți.

Este foarte adevărat că Dumnezeu nu mai ține cont de părinți să sterpezească dinții copiilor cu păcatele lor, dar nu putem emite pretenția unei genetici impecabile. Nu putem anula proveniența de neam. Este foarte important ce lăsăm în urma noastră copiilor noștri. Toate frustrările de neam ar trebui consumate aici, iar ei să crească pe deplin vindecați și cu mintea curată.

2. Siguranța zilei de mâine

Sunt responsabil atât pentru viața cât și pentru veșnicia copiilor mei. Ei trebuie să aibă o viață decentă. Nu este deloc recomandat să compar copilăria lui cu a mea. Este adevărat că posibilitățile au fost minime atunci, dar el trebuie să fie educat, crescut, pregătit prin prisma posibilităților pe care le avem la dispoziție acum. Dacă mama mergea aproape 300 de km până la București să cumpere trei pachete de unt, două kg de slănină si câteva pachețele de biscuiți, iar apoi mai stătea la rând jumătate de zi pentru 200 gr de drojdie, nu înseamnă că fiii mei trebuie să se simtă mai vinovați că eu în două minute le cumpăr de la supermarket ce vor ei.

M-am căsătorit de bună voie, nu am fost obligat de nimeni, ci doar de dragoste. Dacă mariajul a fost opțional, nu înseamnă că asigurarea traiului decent soției și copiilor este la fel. Aici devin responsabil cu normă întreagă, iar o viață bună, în limitele decenței, este nu doar o prioritate pentru mine, ci o obligație. Am două dorințe nepretențioase: 1. Să nu las familia cu datorii. 2. Să nu îmi rămână copiii orfani, adică să fie măcar căsătoriți. A vedea și nepoții la majorat este deja un bonus pe care Dumnezeu îl dă doar celor apropiați inimii Lui. Pe cei apropiați sufletului Său îi ia mai curând acasă.

3. Un nume bun

Sunt anumite blesteme care se răspândesc din generație în generație. Vorbim aici de patimi, vicii, obiceiuri păgâne, ură, bârfă ș.a. Nu contează câte conține lanțul trofic al neamului meu, pentru familia mea am autoritatea în Numele lui Hristos să rup orice blestem. Prin sângele scump al lui Hristos am autoritate. Pot face asta prin rugăciune, post și viață transformată. Vreau ca pruncilor mei să le fie cinste când se vor întâlni cu oamenii care m-au cunoscut, să fie salutați cu respect și priviți cu onoare, iar cunoscuții să aibă o vorbă bună despre mine. Să știe că am trăit cu Hristos.

Eclesiastul 7:1 spune că un nume bun prețuiește cât untdelemnul mirositor. Cel mai frumos parfum pe care îl vor inhala urmașii tăi este caracterul tău ales. Iar Proverbe 22:1, subliniază adevărata moștenire: un nume bun prețuiește mai mult decât o bogăție mare. Nu casele, mașinile sau conturile îi încălzesc pe copiii noștri, ci frumusețea caracterului nostru.

În scurt timp, cu toții vom fi o amintire. Îmi doresc să fie una plăcută, onorabilă neamului meu, dar mai ales familiei mele. Nu transmite felul deșert de viețuire copiilor, nu îi învenina cu ură și dor de răzbunare, nu îi lăsa cu datorii, străduiește-te să lași în urmă un nume bun, apoi le va fi ușor să-ti ierte slăbiciunile sau chiar să le uite.

Cea mai bună moștenire este să reușim a-L face cunoscut pe Dumnezeu copiilor noștri. Să prindă drag de El. Să îl iubească. Am surprins pe copilul meu cel mare rugându-se: Doamne, când sunt mare, ajută-mă să fiu pocăit și să predic ca tati! Îmi doresc să repete aceeași rugăciune și la 20, 30, 40 de ani. Asta este o adevărată provocare pentru mine, dar și o adevărată moștenire pentru ei.

Cât mă costă sărbătorile de fapt

Publicat pe de

Cum să scapi de cheltuieli inutile de sărbători.

Toată viața m-am gândit de ce supermarketurile au parcări de sute de mașini, în contextul în care procentul de ocupare este de câteva zeci, majoritatea în fața ușilor de intrare. Fiecare ar vrea să fie cât mai aproape de intrare, unii parchează chiar pe locurile disable, alții ar intra cu mașina în magazin dacă ar putea. Am primit explicația zilele acestea, trecând pe lângă supermarketuri, ale căror parcări sunt pline până la refuz, iar baronii știu asta. Ei știu că la sărbători se fac cele mai consistente vânzări.

1. De ce de sărbători mai mult?

Sunt două zile. Doar două zile! Mai ales că nu lucrez, asta înseamnă că excesul îmi dă organismul peste cap. Normal, am musafiri, cumpăr ceva în plus, ceva bun pentru prieteni, dar mai mult de atât, ce? Firmele de salubritate avertizează în fiecare an după sărbători că găsesc baxuri întregi de mâncare bună și neexpirată. Acest lucru este păcat. Este risipă. Recent m-am întors din India, unde se mănâncă foarte slab, copii, tineri și adulți subnutriți. E prea mare dezechilibrul. Puneți-vă părinții să vă povestească acele vremuri din anii 80′ când stăteau la rând pentru o pâine de tărâțe. Este adevărat că avem belșug astăzi, dar belșugul trebuie să ne determine la compasiune și altruism, iar nu la risipă.

Fă un calcul estimativ rezonabil, gândește-te cam câți oaspeți ai, apoi fă cumpărăturile. Și așa oricum va rămâne după sărbători, iar containerul de gunoi nu e prima opțiune, nu sunt sigur dacă la 50 sau 100 de metri de casa ta, în mod cert cineva nu suferă de foame. Dă-i cu toată inima și îți aduni o comoară în cer.

2. De ce doar de sărbători?

Fiind implicat în mai multe proiecte sociale, aceeași problemă o întâlnim la fiecare cămin de bătrâni sau orfelinat. Responsabilii ne spun cum de sărbătorile de iarnă au până la refuz de toate, iar apoi pe timpul anului nu mai știe nimeni că există. De ce? Oamenii aceștia nu pot mânca doar o săptămână pe an. Au nevoie zilnic. Și nu vorbesc despre leneși aici! Vorbim de bătrâni, oameni cu dizabilități, orfani, văduve etc.

Rezonabil ar fi să adopți o familie două, să te ocupi de ea. Are un copil la școală, plătește-i căminul sau chiria, cumpără-i haine elevului/elevei. Se pot face foarte multe lucruri, ori asta ar fi o adevărată lucrare creștinească.

3. Cât mă costă de fapt?

Adevărul este că prin toate faptele caritabile, creștinești amintite mai sus, nu îmi cumpăr mântuirea. Aceasta a fost cumpărată prin jertfă. Eu doar demonstrez că sunt mântuit, dovedesc față de mine însumi că în inima mea locuiește Hristos. Concret, NU MĂ COSTĂ NIMIC! Pentru că a plătit Dumnezeu totul. A dat pe Fiul Său. Toată istoria Dumnezeu dă. Și dă cu mână largă, de aceea zgârcenia este demonică. Omul zgârcit este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Simbolizat prin chipul broaștei care adună pământ, mănâncă pământ, trăiește în pământ, omul zgârcit este prin definiție necreștin sau chiar păgân.

Una dintre trăsăturile de bază ale creștinismului este dragostea, care se manifestă prin milă, iar mila dă. Se sacrifică, jertfește, își face timp, se preocupă de alții. Așa arăți că ești în Hristos, prin faptul că dai. Și nu doar de sărbători! Tot anul. Toată viața.

Evită cheltuielile inutile! Ai în vedere și nevoile celor săraci! Belșugul tău să sature pe semeni, nu șobolanii și ciorile de la groapa de gunoi. Adu-ți aminte că Dumnezeu e darnic. El a dat. Și continuă să dea. L-a costat totul. Un singur Fiu a avut și L-a dat pentru tine. Tu ce dai pentru el? Atât cât dai altora. Fă-L pe Isus fericit de sărbători.

Adunările mai ard, Biserica niciodată!

Publicat pe de

Vedeți foarte multe știri de genul: Biserica „Betel” din Arad a ars în procent de 60-70%. Nu dragilor! Biserica nu arde, pentru că biserica este formată din pietre vii, oameni.

Clădirile mai ard, se mai aprind, se mai produc scurtcircuite, mai arde mobilierul și mai pocnesc și geamuri, dar se fac înapoi. Sunt convins că frați și surori din toată lumea vor sări în ajutorul fraților noștri de la Betel, pentru a ajuta la refacerea edificiului. Clădirile sunt doar un suport temporar unde biserica se adună periodic în prezențe Regelui.

Biserica „Betel” nu a ars. Nici un mădular al trupului lui Hristos nu a fost vătămat, că așa îngăduie Dumnezeu. Biserica dormea liniștită și acest lucru s-a întâmplat noaptea. Aceeași biserică de oameni harnici și inimoși, ajutați de noi ceilalți, vom renova sala de cult a Bisericii copiilor lui Dumnezeu.

Nu vă panicați iubiți frați de la Betel! Nu puneți prea multe întrebări! Rămâneți tari! Domnul este lângă voi, prin noi toți. Și suntem destui, cei care ne rugăm pentru dumneavoastră și vom sări în ajutor.

De ce este bine să fii punctual.

Publicat pe de

Unul dintre marile păcate contemporane, pentru care poate rar ne-am cerut iertare de la Dumnezeu este nepunctualitatea. Promitem mult și facem puțin. Stabilim întâlniri și le încălcăm cu bună știință. Avem multe lucruri pe cap, suntem aglomerați, epuizați și păcătuim nefiind punctuali. Am reperat câteva riscuri ale nepunctualității și avantaje ale punctualității:

1. Oamenii vor fi călcători de cuvânt. Asta avertiza apostolul Pavel în urmă cu două milenii. Nu zice că impostorii sau hoții sau oamenii fără caracter, ci oamenii. E vorba de cei serioși, echilibrați, responsabili. Pentru că faci lucrurile bine oamenii vor căuta să îți dea cât mai multe responsabilități. Luptă-te să nu fii călcător de cuvânt.

2. Prioritatea. Iubesc fairplay-ul la toate nivelurile, dar mai ales în trafic. Dă prioritate și vei fi salutat. Era o vorbă cu tâlc. Atunci când pleci grăbit de acasă, nu mai ai vreme de priorități și bun simț. Atunci treci pe roșu, accelerezi, te enervezi, pentru că ești în întârziere. Dă prioritate, manifestă respect față de ceilalți participanți la trafic. Și ei sunt grăbiți, tu fii altfel!

3. Respectarea legislației rutiere. Sincer îmi doresc să fiu exemplu pentru familie, copii, pentru oricine și prin respectarea limitelor legislației rutiere. Când ești grăbit conduci tare, depășești pe interzis, forțezi semafoare, iar toate acestea atrag consecințe. Nu recuperez în tragic ci în gestionarea corectă a timpului de pregătire acasă. Rămâi și fără bani, care merg pe amenzi.

4. Siguranța. Atât a ta cât și a persoanelor din mașină, dar și a celorlalți participanți la trafic. Lipsa de disciplină în gestionarea timpului te poate transforma într-un pericol public. Mai bine de un milion de oameni mor anual nevinovați în accidente generate de alții, prea grăbiți. Viața are prioritate!

5. Demnitatea. Nu ați observat că atunci când întârzii trebuie să fii cu capul plecat la întâlnire, cu umilință și ești la mâna interlocutorului prin scuze, motivații. Asta poate merge o dată de două ori, dar nu poate merge la nesfârșit, iar oamenii te vor lua drept neserios și nu îți va face cinste. Ajungând la timp, ești așteptat cu respect punctualitatea în sine impune respect.

6. Să ajungi tu primul. Nu vorbim doar de întâlnirea romantică unde e chiar ridicol să întârzii, dar orice întâlnire de afaceri, prietenească, etc. În primul rând arăți prețuirea față de persoana care a stabilit întâlnirea cu tine sau persoanele care te așteaptă să le slujești: colegii de muncă, elevii, biserica, inclusiv familia. La orice întâlnire obiectivul meu principal este să ajung primul chiar cu 15-20 de minute mai devreme. Pentru că am experimentat de sute de ori ce înseamnă să aștepți. Odată am așteptat într-un ger de ianuarie 7 ore în frig după cineva. E ridicol și chiar dezgustător.

7. Coerență. Când ajungi târziu ești tentat să vorbești cu respirația întretăiată, gâfâind chiar, materialele didactice să fie nepregătite, microfoanele ne probate, mijloacele tehnice de prezentare ne instalate, etc. Toate acestea te pot descalifica iremediabil dacă devine obicei. Una dintre marile metode pe care diavolul le folosește pentru a te face de minune este să îți dea volum foarte mare de lucru, să devii anxios, nervos, nepoliticos, ineficient, neproductiv și chiar să te falimenteze. Nu fi atent doar la compromisuri mari, fii vigilent și la „micile” și multe acțiuni care revin altora.

Fiți punctuali! Respectați cuvântul dat, care e mai prețios ca aurul. Ajungeți primii! Fiți eficienți! Fiți un exemplu! Nu acceptați foarte ușor scuzele celor nepunctuali, pasivitatea și toleranța fară observații îl va încuraja să fie nepunctual și îi pierdeți. Cu Dumnezeu înainte, și la timp!

Încă un titan promovat. A plecat și fratele Bonnke

Publicat pe de

După plecarea în veșnicie acum mai puțin de o lună a pastorului Pit Popovici, un pastor român stabilit în America, s-a stins la onorabila vârstă de 101 ani. Un om cât România de mare. El și România s-au născut în același an, 1918. Prin radio, televiziuni și CD-uri a transmis Evanghelia multor inimi secătuite de putere spirituală.

Astăzi planeta întreagă ar trebui să fie în doliu, a plecat în veșnicie și pastorul Reinhard Bonnke. Prin entuziasmul său, râvna aprinsă pentru Evanghelie și duhul său înfocat a reușit să aducă la supunerea față de Hristos sute de mii sau chiar milioane de oameni. Acești oameni se nasc o dată la un secol. Dar și ei sunt trecători, iar alții trebuie să ducă ștafeta mai departe. Poți fi chiar tu!

Când spui Bonnke spui foc. Spui Evanghelizare prin foc. Cine nu a citit măcar o dată cartea scrisă de el cu acest nume? Dacă nu ai citit-o, de urgență trebuie să faci asta. Te pune pe jar, la propriu. Bonnke e pastorul care nu a dormit la amvon, și dacă de piatră erai la predicile lui cu ton sacadat, într-o engleză cu pronunțat accent nemțesc, cu o simplitate evanghelistică foarte ușor de rumegat, dar cu o forță teologică a Duhului Sfânt de neegalat.

A plecat acasă obosit. Foarte obosit! Epuizat de drumuri, avioane, mulțimi, printre popoarele africane chiar cu sutele de mii la o întâlnire, răpus de un cancer, care l-a ajutat să vadă înaintea noastră cum se trăiește ca’n cer. Adevărul este că nu vor fi la răsplătire creștini odihniți. Nu au ce căuta acolo! La răsplătirile dumnezeiești merg oameni epuizați pe câmpul de luptă spirituală, răpuși de nesomn și mâncat pe apucate. Merg oameni sătui de drumuri și slujbe care te consumă pentru cer.

Creștinul e ca o lumânare care arde spre a lumina pe alții. Dar la moarte nu-i moare speranța că materialul ei este folosit pentru o altă lumânare care va lumina. Noi mergem la putrezire până la înviere, dar mai apoi vom învia cu Hristos. Duhul și însuflețirea Evangheliei o transmitem altora, care o vor duce mai departe.

Luptă-te să fii printre eroi. În scurt timp oricum vei fi o amintire atât pentru „fani”, cât și pentru dușmani. Să fii o amintire frumoasă. Și, mai ales Dumnezeu să își amintească de tine. Fii un Bonnke în generația ta! Un Timotei, Tit, Ioan, Petru. Fii un creștin veritabil așa cum au fost și ei. Nu îi încălzesc cu nimic pe ei că le onorez sicriele și oasele, îl onorez pe Dumnezeu însă, călcând pe urmele lor. Sunt urme bune. Pe ele a mers și Isus.

La revedere frate Bonnke!

Bilet la cușetă, dar cursa interzisă

Publicat pe de

Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului. Iona 1:3 VDC

Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus. Iona 1:5b

Când asculți de Dumnezeu, achitarea facturilor intră în responsabilitatea Majestății Sale, ori Dumnezeu nu se uită la preț, nici nu calculează în funcție de condițiile minime: când dă, dă cu mână largă. Cea mai mare jignire pentru samaritean ar fi fost ca la întoarcerea sa, hangiul să spună: „știi, am fost pe mare economie cu toate cheltuielile, uite am cheltuit jumătate de sumă, ia-ți restul”. Nu. El a, zis clar: să cheltuiești tot. Iar dacă va trebui să suplimentezi de la tine ceva, îți returnez fără probleme.

Când asculți de Dumnezeu e bine cu biletele, mâncarea, transportul, dar când fugi de Dumnezeu, trebuie să achiți singur toate facturile. Iona scoate din buzunar banii, cu pretenții ridicate, ia un loc confortabil la cușetă, se schimbă în pijamale și doarme dus. Ar fi avut vise mai frumoase dacă nu ar fi călătorit pe vasul interzis. Liniștit nu L-ar fi deranjat pe Dumnezeu că el vrea la cușetă și în drum spre Ninive. Unii au impresia că misionarii trebuie să aibă viață de refugiați. Nu. Ei sunt ambasadori ai cerului și trebuie să aibă condiții cel puțin decente.

Câteva întrebări cinstite: Ce direcție are Corabia vieții tale? Cine este la cârmă ei? Cine a sponsorizat călătoria? Știi cumva și ce urmărește? Dacă navighezi împotriva voii lui Dumnezeu, la cine vei striga în caz de furtună? Dar când vine țunami în viața ta și a familiei tale? Cine va primi slava la sfârșit? La final vei primi răsplată sau pedeapsă? Dumnezeu este de acord cu cursa ta(căsnicie, afacere, slujbă, viață)?

Toate aceste întrebări își au rezolvarea în răspunsul la o singură întrebare: Trăiești tu în ascultare de Dumnezeu? Veghează cu vigilenți sporită asupra căilor tale și nu te lăsa îmbătat de ofertele pe care inamicul ți le face, fie ele și la cușetă. Prefer în bătaia vântului și ploilor chiar și în furtună pe drumul în care Dumnezeu merge cot la cot cu mine, decât legănat în cușetă unei garnituri ce mână nebunește împotriva lui Dumnezeu.
imaginea

Penntru lumea întâi iubire, pentru lumea a III-a ce?

Publicat pe de

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu LUMEA. Ioan 3:16a

Adică TOATĂ LUMEA!

De ce iubim lumea întâi?

Iubim lumea întâi pentru că e cea mai ușoară iubire. Lumea întâi este curată, civilizația este la ea acasă, are drumuri foarte generoase pe care se poate circula cu viteză foarte mare, cu mașini foarte bune. În lumea întâi te duci cu buzunarele goale și datorii, lucrezi și te întorci acasă cu merinde pentru prunci. Slavă lui Dumnezeu pentru asta.

În lumea bună, securitatea este în favoarea ta, ai drepturi, ți se oferă statut, poți fi asimilat de ea. Lumea bună, lumea occidentală este un loc binecuvântat de Dumnezeu, pentru că orice dar bun și desăvârșit vine de la Dumnezeu. Aici, în lumea întâi sunt haine bune și scumpe, se trăiește în lux și unii chiar ating limitele opulenței. Aici ai libertate religioasă și te poți închina liber. Ai mulțumit vreodată lui Dumnezeu cu toată ființa ta că te-ai născut într-un loc binecuvântat? Vreau să îți dau un motiv în plus de mulțumire.

De ce lumea a III-a este greu de iubit?

Lumea a III-a este foarte departe, ori iubirea la distanță este greu de întreținut. Aici este mizerie, aglomerație, sărăcie, boală și speranță de viață foarte scăzută. Trebuie să mergi cu bani de acasa, cu mulți bani. La 50 de ani ești bătrân. Confortul este sub orice limită a imaginației, e gălăgie, praf, stres, frică și multe riscuri.

Tocmai mă întorc din lumea aceasta, mă aflu pe avion deasupra Moscivei, am traversat planeta de la un capăt la altul. Că după noi mai era Oceanul Indian, apoi veșnicia. Și mă întreb, oare o fi uitat Dumnezeu de lumea aceasta? Am trăit printre ei o săptămână. Să știți că nu a uitat-o Dumnezeu. Au înțeles asta și ei. Din motive de siguranță nu le pot da numele.

Sunt o echipă de oameni cât România din venele lor de mare. Inimi pline de iubire pentru ei. Pentru cei nenorociți, amărâți, disperați, care mi-au intrat la inimă pe viață. Acești oameni, români de-ai noștri slujesc cu toată dăruirea și multă iubire pentru lumea a III-a. Ei au înțeles bine că Evanghelia trebuie să ajungă la orice făptură și la toate neamurile. Au renunțat la tot. La casă, țară, limbă, familie, la tot. Pentru a le sluji doar lor. Celor fără nici un ajutor.

Cum putem arăta iubire față de lumea a III-a?

Fiecare are chemarea lui. Dar dacă Dumnezeu îți vorbește în mod special, poți să arăți iubire pentru lumea a III-a. Pastor Teem, are un microbuz care nu mai e bun nici pentru cușcă de porumbei. Mergeam în spatele lui și efectiv ca oțelul lichid curg tablele de pe el, iar fumul e cât un tren în urmă. Un microbuz pe care numai ce l-a scos din service, cred că se apropie de 40 de ani.

Să îl schimbe! Da și eu am zis la fel. Dar când ai câteva zeci de copii și adolescenți de hrănit zilnic, copii culeși cândva de pe stradă, fără identitate, fără nume. Copii care acum sunt mari, e greu să reușești ceva.

Poate că în timp ce citești aceste rânduri îți vorbește Dumnezeu să arăți iubire față de cei din lumea a III-a, dar care se află în linia întâi pe front. Trebuie făcute multe, dar înainte de orice, trebuie schimbat microbuzul.

Ești în lumea întâi. Nu vei înțelege niciodată ce se petrece în aceste zone. Poți fi acolo. Poți arăta iubire și compasiune pentru fluidizarea slujirii fraților noștri, dar și pentru bucuria și încurajarea celor mici. Cum am văzut că știu ei să se roage pentru tine, nu o va face nimeni niciodată.

Dumnezeu iubește toată lumea. De la A la Z. Își dovedește o fărâmă din iubirea Sa inclusiv prin feedbackul tău. Haideți să schimbăm microbuzul lui Isus!

Sabia Domnului și a lui Ghedeon, nu DOAR a Domnului

Publicat pe de

Sabia Domnului și a lui Ghedeon! Sabia Domnului și a lui Ghedeon! Judecătorii 7:20

Îl iubesc pe Dumnezeu! Are așa un dar special de a ne face să ne simțim speciali. Și suntem! Pentru că în inima unui om plin de Hristos este turnată o comoară specială. Comoara călăuzirii divine. În oricare moment al istoriei, Dumnezeu are suficientă putere ca într-o secundă să spargă toate zidurile împărăției întunericului. Toate! Și cu toate acestea stă prin piețe strigând:
Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi și căutaţi în pieţe, dacă se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, și voi ierta Ierusalimul. Ieremia 5:1

Ghedeon viteazule, du-te și izbăvește pe Israel! stai puțin Doamne, mergi Tu! Așa ne-am obișnuit să lucrezi Tu. Să vindeci Tu! Să te trimitem pe Tine. Chiar mai este nevoie de mine? Serios? Da Ghedeon, Eu folosesc oameni. Vreau să binecuvintez mulți oameni. Am răsplată pregătită pentru oameni. Vreau un om! Vrei să fii tu? Nu e obligatoriu să zici Da. Aleg pe altul, dar socot că această misiune ți se potrivește perfect ție. Vrei?

Dragi creștini! Nu dați cu piciorul în invitațiile pe care Dumnezeu însuși vi le face. Nu vă împotriviți! Nu fugiți ca Iona! Nu vă ascundeți printre vasele complexelor copilărești ca Saul! Nu amânați! Nu vă jucați cu aventurile ca Samson! Intră în slujire azi! Mâine dimineață s-ar prea putea ca Dumnezeu să se reorienteze spre altcineva. Dar ce vei face tu? Cu ce te înfățișezi înaintea cerului?

Sabia Domnului ȘI A LUI GHEDEON! Nu doar a Domnului. Dumnezeu găsește plăcere în a te invita să-I fii coleg de slujire. Să lucrezi în via Lui. Să îți dea popoare pe mână. Să te trimită dincolo de frontierele imaginației tale. Să bați dușmani mult mai puternici decât tine. Să învingi goliații, filistenii și madianiții din viața ta. Să biruiești ispita și provocările pornografiei în Numele Lui Isus. Să vorbești și altora despre biruința ta. Iar la final, melodia biruinței să sune: Sabia Domnului și sabia ta! Sabia Domnului și sabia ta!

Dar, pentru aceasta trebuie să ieși din rutina și limitele logicii tale. Să pășești înainte prin credință. Nu trebuie să deții arme de distrugere în masă, nici artilerie antiaeriană. Nu. Ghedeon s-a dus cu niște vase și cu mare încredere în Dumnezeu și a ajuns împărat. Du-te cu darul tău, cu resursele tale, cu inima ta, dar cu puternica ta credință în puterea și resursele lui Dumnezeu. Lasă-te abandonat în brațele lui Isus, cere umplerea Duhului Sfânt și vei păși peste lei și scorpii și vei ieși nevătămat.

Dumnezeu nu are nevoie de elite, nici de cei mai inteligenți, frumoși, bogați oameni. El are nevoie de un om. Un om plin de credință. Să facă din inima lui un altar pe care să ardă focul pasiunii pentru gloria Lui. Iar pe acest om, Dumnezeu îl echipează, îl împuternicește, îi dă autoritate, pune oameni sub comanda lui, iar madianiții vor fugi în goană din fața ta. Tu mergi la luptă în Numele Regelui Isus. Tu ești mai mult decât biruitor!

Sabia Duhului este Cuvântul lui Dumnezeu. Mănâncă-l pe pâine la micul dejun și vei fi cu adevărat eficient în slujirea ta. Iar madianiții spirituali vor fugi din calea ta.

Un altfel de vot, pentru un altfel de Candidat- Rege

Publicat pe de

Era o zi de alegeri când m-am dus la votare. Am urcat treptele clădirii, şi când am ajuns la rând am fost întrebat:

– Numele.

– Moldoveanu Nicolae.

A cautat şi apoi mi-a spus:

– Dumneavoastră nu aveţi dreptul să votaţi, deoarece aţi fost deţinut politic şi sunteţi degradat civic

Atunci când m-au arestat, mi-au dat 12 ani de închisoare, confiscarea averii şi degradare civică. Prin degradare civică se înţelegea că omul nu mai avea nici un drept în societate. Nu putea să se angajeze, nu putea să deţină nici o funcţie – nici măcar cea de portar.

Am plecat din acea clădire, întristat… şi pe scări am spus:

„Doamne Isuse, am fost să aleg pe oameni. Azi nu mai aleg pe nimeni, doar Te aleg pe Tine.”

Când am ajuns acasă, am aşternut cântarea pe hârtie: ISUSE, DINTRE TOŢI TE-ALEG MEREU.

1 Isuse, dintre toţi Te-aleg mereu,
În orice zi, în orice clipă,
Căci Tu eşti viaţa sufletului meu
Şi harul care mă ridică.

Refren:
Te-aleg mereu, Te-aleg mereu,
Isus, Mântuitorul meu
Te-aleg mereu, Te-aleg mereu.

2 Isue-aleg deplin cărarea Ta
Din miile de căi din lume
Şi vreau să merg pe ea, cât m-ar costa
Dă-mi Duhul Tău să mă îndrume.

3 Isuse-aleg Cuvântul Tău cel sfânt
Căci numai el e adevărul,
Ce-mi dă lumină lină pe pământ
Şi-avânt să pot ajunge cerul.

4 Isuse-aleg iubirea Ta de jar
Din tot ce-n lume mă îmbie,
Ca să-mi aprindă-al inimi altar
Să ard-acum şi-n veşnicie.

5 Isuse, din orice Te-aleg mereu,
Zi după zi Te ştiu mai bine
Căci Tu eşti dragul sufletului meu
Alt bun nu-mi vreau decât pe Tine.

De ce votez cu Isus?

Votez cu Isus pentru că el este singurul care tot ce promite face, iar tot ce face este sfânt.

Votez cu Isus pentru că suma tuturor acțiunilor Sale indică spre faptul că nu are nevoie de oameni sacrificați pentru El, ci însuși El s-a sacrificat în favoarea tuturor.

Votez cu Isus pentru că nu a pretins nici un fel de protocol și coloane oficiale, ci s-a mulțumit cu un măgăruș pe care să intre călare în Ierusalim.

Aleg pe Isus pentru că îl iubesc și El mă iubește pe mine. E Regele care a refuzat înscăunarea la palatul de la Ierusalim, clădit pe corupție și compromis. Astăzi șade la dreapta Tatălui și în curând o să mă ducă în Palatul Său etern.

Iată câteva dintre milioanele de motive pentru care alături de Nicolae Moldoveanu și alți eroi ai credinței, aleg să votez cu ISUS.