https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2963249343749987&id=1933569346685999

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1303810933112929&id=1933569346685999

Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simţ Și nu-i pricepere în ei. Deuteronomul 32:28

Sunt niste cuvinte aspre rostite de însuși Dumnezeu împotriva poporului evreu. La o analiză mai atentă a afirmațiilor vom observa cauza care Îl determină pe Creator să îi clasifice astfel.

Poporul se află într-o stare de apostazie, indiferență, nepăsare, ignorând toate intervențiile miraculoase la care au fost martori până acum. Un ateu e mult mai puțin vinovat decât ei, care au cunoscut și văzut cu ochii lor mâna lui Dumnezeu. Versetul 32 explică pe undeva cauza: „vița lor este din sadul Sodomei”

Privesc îngrijorător spre generația noastră, unde se observă o mare criză a bunului simț. Se vede la școală, în tramvai, în familie, căsnicie, în trafic, politică, televiziune, practic pe toate palierele societății se promovează vulgaritatea și superficialitatea. Ca o cauză generală se poate sublinia promovarea agresivă a non-valorilor. Televiziuni de scandal, reality-showuri care promovează valori necreștine și cu deficențe mari de bun simț.

Școala românească s-a născut în mod instituționalizat în curtea bisericii, iar acum promotorii de la nivel înalt ai învățământului, chiar și la cote internaționale, luptă cu înverșunare să împingă pe Dumnezeu din curtea școlii. Dar miza este bineînțeles cucerirea minților celor nevinovați și mici(a copiilor)

Dumnezeu leagă în acest pasaj deficitul alarmant al bunului simț, de coerența intelectuală: și n-au pricepere în ei. Da, acuratețea intelectuală este direct generatoare de simțiri cumpătate, iar lipsa înțelepciunii izvorâte din Dumnezeu, redă o generație de neoameni nepricepuți, nemanierați, necreștini.

Pentru cunoașterea înţelepciunii și învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
Pentruntru căpătarea învăţăturilor de bun-simţ, de dreptate, de judecată și de nepărtinire;
Ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tânărului cunoștinţă și chibzuinţă. Proverbele 1:2-4

Aici este cheia. În citirea Sfintei Scripturi. Aplicarea ei în trai ca stil de viață. Aceasta este șansa generației noastre. Câtă vreme vom sta departe de Biblie, vom avea o țară de criminali, bătrâni călătorind în picioare în tramvaie și tineri cu șapca întoarsă în spate și cu căștile în urechi stând jos, părinți umiliți de proprii copii, profesori agresați, politicieni corupți și biserici goale.

Înapoi la Biblie! Înapoi la valori! Înapoi la bunici! Înapoi la biserică! Înapoi la normal! Înapoi la Dumnezeu! Și vom avea șanse să reprindem din urmă bunul șimț pe care l-am cam izgonit din viața noastră în ultimele decenii.

Am speranțe. Cred. Aștept cu nădejde schimbarea.

Întâmplător deschid știrile pe un anumit post TV. O domnișoară reporter călătorește în mașina personală a Ministrului Apărării Naționale. În filmul documentar prezentat, cu modestie și seninătate în priviri, domnul ministru descrie puțin detalii din slujba sa ca înalt demnitar de stat.

Este întrebat dacă mai are timp de studiu: ” Da, destul de puțin, dar îmi rămâne”. „Ce cărți citiți?”. Întreabă reporterița. „Biblia este preferata mea”. „Aveți un text preferat?”. „Da: Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra. Psalmul 37:5. „Mai aveți un text preferat?” „Da. Nu te socoti singur înțelept!” Sfat dat de cel mai înțelept om de pe pământ.

De curios am dat un search pe Google; să știți că am rămas impresionat de CV-ul său. Are ani de școală poate cât am eu de viață. Iar la publicații, are câteva cărți scrise, poate că unii într-o viață nu reușesc nici să citească ce a scris dumnealui. Cu toate acestea, domnul Gabriel-Beniamin Leș citește Biblia. Felicitări, domnule ministru! Sincere și prețioase felicitări! Așa fac oamenii mari. Cele mai de seamă personalități ale istoriei au citit Biblia, au fost oameni temători de Dumnezeu.

Aud tot felul de pigmei atât dpdv social, cât și spiritual și intelectual. Că Biblia e scrisă de oameni, că nu cred în Dumnezeu, că nu cred în nimic, etc. E specific piticilor și anonimilor istoriei această filosofie. Dar pentru un domn ca Ministrul Apărării Naționale nu e prea deplasat să citească Biblia. Pe lângă statura impozantă și curăția din privirile sale, valoarea acestei personalități e evidențiată de respectul față de Dumnezeu.

Un om cu frică de Dumnezeu este cel mai curajos în raport cu cei mai de temut oameni.

Când la conducerea Ministerului Apărării Naționale- ai un om la conducerea căruia se află Preasfinția Sa, Dumnezeu- poți să afirmi că ești apărat la cel mai înalt nivel.

M-ați impresionat, domnule Gabriel-Beniamin Leș! Sunteți un exemplu pentru cei care se cred șmecheri prin faptul că nu deschid niciodată Biblia. Dar și pentru cei mici, care își evidențiază și mai mult micimea, ignorând Cuvântul lui Dumnezeu.

A trimis îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s-a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, și fata l-a dat mamei sale. Marcu 6:27-28

O farfurie scumpă. Cea mai scumpă farfurie din lume, pentru că are capul celui mai mare om născut din femeie, omul Ioan Botezătorul. Da, întotdeauna pe capul sfinților și al eroilor se pune un preț scump. Dalila a primit aproape trei milioane de dolari pentru capul lui Samson. A murit cu ei în poșetă. Iuda a primit 30 de arginți pentru capul lui Isus, prețul pentru ogorul sângelui. I-a aruncat în Templu. Iar românii au primit câte o bere și un țap de țuică de fiecare de la turci pentru capul lui Mihai Viteazul. De atunci România cam tot fără cap e.

Imaginați-vă tabloul. Un cap tăiat recent. Cu sânge închegat în jurul jugularei, de culoare vișiniu închis. Niște plete negre ca pana corbului care atârnă pe lângă farfurie îmbibate în sânge. Ochii ieșiți mult din orbită. Limba scoasă afară, de o culoare vânăt înfiorător. O mustață și o barbă pline de urme de sânge închegat. O farfurie de arcopal sau aur mânjită toată cu dâre de sânge al unui om uscățiv și mai tot timpul flămând, pentru că Ioan postea mult, iar de câteva zile era și în temniță. Cât de sadică poți fi, Irodiada, să preferi acest tablou!

Lumina, când se aprinde în întuneric, omul mânjit, fie se spală, fie stinge lumina. Irodiada, căreia îi plăcea viața și cloaca păcatului în care se scălda, preferă a doua variantă, chiar dacă se lasă cu vărsare de sânge. Sunt convins că te va blestema în față! A spus Satana lui Dumnezeu, pariind pe Iov. Dar nu a făcut așa Iov, pentru că celui neprihănit îi răsare o lumină chiar și în întuneric. Ioan moare destul de fraged, dar rămâne în capul listei celor mai mari oameni ai planetei, pentru că și în fața morții rămâne drept. „O dată mor, de aceea vreau să mor în picioare”, spunea un general de armată.

Poftă bună, Irodiada! Să nu credeți că a mai avut vreo noapte liniștită și întreagă, această nedoamnă, toată viața ei. Nevinovăția sfântului Ioan a accentuat și mai tare vina ei. Să nu crezi că vei putea avea altă soartă câtă vreme decapitezi sfinții lui Dumnezeu. Cum se decapitează un sfânt astăzi? Prin calomnie, vorbire de rău, injurii, lipsă de supunere față de cuvânt, acuzare pe nedrept, jignire, neadevăruri spuse despre el, condamnare pe nedrept. Stop Irodiada! Destui sfinți ai decapitat! Poate că ești frate sau soră cu Irodiada. Poate că ai stat la taifas și bârfă cu ea. Poate că ai încuviințat moartea unui sfânt. Cea mai mare pedeapsă pentru tine, Irodiada, cât și pentru prietenii tăi este să trăiești mulți, mulți ani, iar la fiecare zi a ta să ți se ureze: La mulți ani….fericiți!

Acum ești sigură că nu mai vorbește Ioan. Dar nu sunt la fel de sigur că vorbele lui nu îți este îngăduit să trăiești în incest și preacurvie, în păcat și imoralitate, nu le auzi și astăzi. Acestea nu le vei putea face să tacă în conștiința ta, nici până la adânci bătrâneți. Totuși mai e o șansă pentru tine, nedoamnă Irodiada. Dacă vei avea harul să te întâlnești măcar o clipă cu verișorul primar al nevinovatului pe care l-ai devorat fără milă și fără scrupule. Dacă vei sta o clipă de vorbă cu Isus, cerându-ți iertare, ai avea șansa eliberării de catastrofa conștiinței tale. Toate coșmarurile ți s-ar șterge de pe cortex. Altfel, viața lungă va fi cea mai mare condamnare pentru tine, iar veșnicia o va pecetlui.

Sfinții nu se răzbună. E suficient să îți ureze, stimată nedoamnă: poftă bună! Și La mulți ani! Cu cât sunt mai mulți, cu atât mai rău pentru tine. Totuși, doamna Irodiada, caută pe verișorul lui Ioan Botezătorul. Doar Isus te poate elibera de drama sângelui vărsat, care apasă pe conștiința ta, ca petele de sânge de pe cearșaful personajului feminin din romanul lui Dostoievski. Pentru că nu există crimă fără pedeapsă.

Dacă nu vii la Isus, vei rămâne doar cu poftă bună și la mulți ani…nefericiți!

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Galateni 5:24

Dacă tot ai luat această sfântă decizie, de a răstigni firea pământească, atunci las-o acolo că stă bine! De ce ai tendința morbidă de a o dezgropa? Sau ai uitat câte necazuri ți-a făcut pe vremea când trăiai după îndemnurile ei? Dacă amintirile sunt atât de dureroase, gândește-te ce ar însemna o recidivă din partea ei!

„Doamne, fă să țină cuiele! Doamne, fă să țină cuiele!” Se ruga un frate cu un fel de disperare.

-Ce ai, măi frate? Îl abordează vecinul de bancă din biserică.

-Cum, zice acesta, am răstignit firea pământească, iar acum mă lupt cu ea că vrea să se smulgă de pe cruce. Vrea să se sustragă de la pedeapsă.

Cam despre asta este vorba. Foarte mulți „creștini” și-au răstignit fiara firii pământești în ace de siguranță. La fiecare mic scurtcircuit relațional se smulge de pe cruce. Fraților, răstigniți firea cu piroane de 125 cm. Să iasă prin partea cealaltă a crucii. Apoi îndoiți-le prin dos.

Prea ne sare muștaru’, prea multă efervescență și abordare vulcanică, prea mulți nervi deversați într-o inimă rea și necredincioasă, prea multă iuțime și mânie și răbdare de paie. Asta pentru că firea ta veche e răstignită în ace de siguranță. Când circumstanțele îți sunt nefavorabile, atunci apelezi la serviciile ei: minciună, vorbe de ocară, compromis. Grijă! Mare grijă! Atât de ușor se poate întina cugetul, apoi ai nevoie de o viață să dregi leziunile.

Nu dezgropa cadavrul firii pământești! Ai început în Duhul alergarea ta? Continuă în Duhul, nu în firea pământească. Nu îți este de nici un folos. La fiecare electroșoc, în loc să pui genunchii la pământ, iei lopata și începi a dezgropa la cadavrul firii pământești pentru a te putea răzbuna. Este cea mai neînțeleaptă decizie. Renunță la ea! Lasă-te prelucrat de Duhul lui Dumnezeu prin răbdare, înfrânare, îndelungă răbdare. Lasă omul nou regenerat prin Duhul și puterea Evangheliei să te edifice, să te asemene cu Hristos. Lasă-te asimilat Împărăției lui Dumnezeu. Lasă neprihănirea ta să o întreacă pe a cărturarilor și a fariseilor, ca să fii fiu al Tatălui ceresc.

Oricum e moartă în păcat. Nu mai spera la reînviere. Lasă morții tot ce este mort. Acționează cu bunătate și neprihănire, ca nu cumva să te trezești săpând la deshumarea firii pământești.

Fii înțelept!

Moarte, n-ar trebui să ne-nțelegem bine,
Îți simt ecoul pașilor când vii.
Te-ai pus la drum, și ai pornit spre mine,
În urma ta văd stepe și pustii.

Te bat să știi! Cu propriile-ți arme,
Nu-ți las o clipă de răgaz în vale,
Te i-au de piept, cu gâtul între palme,
Mă vrei în umbră, dar eu lupt la soare.

Nu încerca să fugi!
Te prind din urmă.
Te-mpiedic, și în prima curbă ai să pici,
Te rod cu dunții și te prind de blugi.

Eu am puterea lui Hristos în mine,
Si-n pieptul meu păstrez tainic Arvuna,
Te i-au în râs când te umfli la mine
Eu am Golgota, tu nu ai decât țărâna.

Un veșnic n-are ce vorbi cu tine,
În dialog cu sfinții te-nfiori,
Ce să vorbesc cu tine de safire!?
Nu meriți nici măcar un snop de flori.

Hai, lasă-mă în pace! Fugi în noapte!
Ai înghițit destui printre milenii,
Tu îi răpui doar pe cei fără minte,
Cei înțelepți au alte emisfere.

N-am nici o frică de te simt aproape M-amuz atunci când te holbezi la mine,
Sfântul din cer venit-a să mă scape,
De frica ta, de viciile humii.

Ia-ți caldarâmurile, fugi departe
În prejma mea nu stă decât lumina,
Poate mai sunt cei ce se tem de moarte,
Eu stau cuminte și-mi aștept cununa.

La dans nu facem valsuri împreună,
Vreau doar în ring să îți propun duel,
Ca antrenor nu ai decât tărână,
Eu am un deal, o cruce și un Miel.

E sărbătoarea Maicii Domnului. Așa cum spunea îngerul „fericită vei fi tu între femei”. Și a fost. Mare har să ai ca om, să porți pe Dumnezeu-Om în pântece! Dar Maria, așa cum reiese din text este beneficiară a harului, nu emanatoare de har: „ți s-a făcut mare har!”

O domnișoară cinstită. Mare lucru să fii domnișoară cinstită în orice societate. Păcatul curviei și al pornografiei reprezintă o mare ispită pentru tineri și tinere. Dar Maria, descendentă a neamului aaronic (neam preoțesc), găsește puterea și motivația necesară de a-și păstra demnitatea feciorească. Iar Dumnezeu o selectează pentru a purta în pântecele ei pe Isus.

Cunoaște Tora. Când îngerul îi vorbește în limbaj teologic, biblic, Maria nu începe a face pe cruci cum că nu ar înțelege despre ce este vorba. Știe cine este Dumnezeu. Știe cine este Mesia! Știe ce înseamnă o revelație, un înger. Oare câte fete de 12-14 ani de astăzi ar putea înțelege toate aceste lucruri? Câte fete sau băieți din România au o Biblie personală la 10 ani? Pe care să o citească și să o studieze zilnic? Câți adolescenți adorm pe genunchi seara în rugăciune și să li se reveleze Dumnezeu prin îngeri? La ce filme, conturi, poze și preocupări au tinerii noștri, e mai mare probabilitatea să viseze monștri și diavoli decât îngeri.

Disponibilitatea Mariei. „Iată roaba ta. Facă-mi-se după cuvintele tale!” Mare disponibilitate! Acordul ei însemna jertfă. Mare jertfă! Rușine, bârfe, vorbe umilitoare, suspiciune de viol sau curvie, izolare, grețuri maternale, pedeapsa cu moartea chiar. Dar sfânta Maica Domnului și le asumă cu drag. Cu drag de Domnul ei.

Și tu poți fi o Maică! Cum? Dar dacă sunt băiat/bărbat? „Iată mama Ta și frații Tăi te așteaptă afară!” Au spus lui Isus mai târziu când se afla într-o casă la slujire. Atunci Isus, uitându-se la ucenici, face o afirmație cât istoria creștinismului de mare: „mama mea și frații mei sunt cei ce fac voia Tatălui Meu care este în ceruri. Aceștia îmi sunt: mamă, soră, frate”

Nu vrei să faci voia lui Dumnezeu? Nu vrei să fii un credincios frate al lui Isus? Nu vrei să fii o soră credincioasă? Hai că se poate! Maxim Mărturisitorul, unul dintre părinții bisericești spunea că orice creștin poate fi o mamă a lui Isus. Ia Cuvântul Său, Biblia, îl propovăduiește altora, aceștia cred, Cuvântul încolțește/ germinează în inima lor, apoi se nasc noi fii duhovnicești. Așa apostolul Pavel spune despre Onisim: „copilul meu pe care l-am născut în lanțurile mele, pentru Onisim” Filimon 1:10

Nașteți prunci! Ce bine că a existat o Maria! Ce bine că Isus a avut o Maică! Ce bine că ni s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul! Ce bine că pot fi iertat în jertfa Sa!

Cel mai bine este că și tu poți fi o maică, un frate, soră, rudă de gradul I cu Domnul Isus, prin ascultare de Sfântul Cuvânt. Iar descendenții să spună: ce bine că a trăit cândva, acest om prin care am auzit Cuvântul! Să zică asta despre tine!

Haideți să mai uităm puțin de Caracal, de monștri, de mutanți psiho-genetici, de corupție, de dureri, de pensii, de caniculă, de tot. O clipă doar, că mai apoi vă veți întoarce înapoi la problemele, suferințele, depresiile voastre. Nu că nu ar putea Dumnezeu să le rezolve și pe acestea, dar cere un gram de credință asumată.

În intervalul a 25 de ore am parcurs aproape o mie de km cu motocicleta. România este o adevărată grădină a Maicii Domnului. Dacă am avea disponibilitate, că resurse, capacități și inteligență avem și să livrăm altora. Capacitatea de a promova această minunăție de țărișoară. Am colindat 8(opt) județe, câteva zeci de mii de curbe, păduri, pruni încărcați cu roade coapte, meri de vară plini de rod, brazi, coline și văi, pietre și ape cristaline, oi, măgari, vaci, țărani și boieri, toți pot coabita în armonie aici la noi. În țara NOASTRĂ! Da nouă ne-a dat-o Dumnezeu. Dacă vom ști să avem grijă de ea, iar dacă Dumnezeu mai ține pământul, putem fi fruntașii Europei.

Nu începeți cu texte uzate în genul: la noi nimic nu merge, că nu se mai poate face nimic, că suntem…… Suntem binecuvântați, iubiți și protejați de Dumnezeu. Haideți să începem a schimba ceva, schimbând propria optică, mentalitate, raportare. Ex: Eu nu vreau să mai dau mită! Eu vreau să fiu cinstit și respectuos! Eu vreau să plantez un pom! Eu vreau să mă rog mai mult! Eu vreau să fiu nelipsit de la Biserică! Eu vreau să iubesc mai mult! Eu nu mai arunc gunoaie în natură! Nu mai bârfesc! Nu mai mint! Etc. Dacă începem așa, avem toate șansele de a inspira aerul occidental și mai frumos parfumat cu aromă de Carpați. Că sunt un patriot convins, asta se știe deja.

Românii sunt cei mai iubiți și frumoși și originali oameni din Europa. Și sincer am umblat puțin în lume! Dincolo de gheorghedincopatia ultimelor zile și săptămâni, avem o țară splendidă! Bun. Spune-i asta părinților Alexandrei, sau Luizei. Ce să poți zice acestor oameni devastați!? Of! Probabil i-a găsit Dumnezeu pe ei mai puternici decât noi. Numai Dumnezeu poate face dreptate! Și o va face în curând!

Vă lansez o provocare: Scrieți ceva frumos despre România. Ceva ce ai văzut. Ceva ce te-ai hotărât să faci. Ceva ce deja practici și vezi roadele. Apoi recomandă-ne și nouă. Și uite cum posibil că a început deja schimbarea!

Cu Dumnezeu înainte. Pentru România!