Ne-am îmbogățit! Casa noastră este un colțișor de rai cu un hectar de cer mai mare. A venit Brianna Selena! Acum avem un prinț și o prințesă. Fericirea a găsit din nou adresa noastră de casă, având drept curier pe însuși Dumnezeu. Vă mulțumim celor care v-ați rugat pentru noi! Cele mai multe felicitări se îndreaptă spre regină, care Dumnezeu a binevoit să fie sortită palatului nostru. „Cel mai mare bine pe care i-l poți face copilului tău este să-i iubești mama!”

Pentru mine familia este cel mai minunat lucru de sub soare, este locul unde îți poți permite luxul de a fi tu însuți. Fără accesorii, fără prefăcătorii, fără frici. Toate trec pe locuri secunde când vine vorba de familie: serviciul, școala, slujirea tot. Iubește-ți familia! Luptă pentru ea! Salveaz-o! Este singurul drum spre fericire pe care îl ai la îndemână în viață, coroborat cu cinstirea părinților.

Ei(familia) sunt cei care te îngrijesc atunci când ești bolnav. Ei se roagă pentru tine cu lacrimi! Ei te ajută la bătrânețe! Ei te plâng la final! Ei te îngroapă!

Lăsați urme netede, cuvinte dulci și amintiri frumoase în urma voastră. Viață pe care o ai, este uficientă pentru a o trăi atât de frumos încât să poată fi povestită cât mai multor generații.

Toți greșim, în multe feluri, spunea Ioan, dar e justificat să fim curioși care sunt păcatele care nu vor fi niciodată iertate.

De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Matei 12:31 Acesta este un păcat foarte grav care nu are iertare spunea Isus. Conform Teologiei dispensaționiste a lui Eriksson, orice împotrivire față de adevăr, acum în dispensațiunea Duhului Sfânt este pasibilă de neiertare. Explicația ar fi că e ultima șansă pe care Dumnezeu o oferă omului, revelându-se în vremurile din urmă prin Duhul Sfânt. După această perioadă urmând răpirea bisericii, judecata și eternitatea, fără a mai fi vreo șansă de reabilitare pentru păcătos.

Un alt răspuns la întrebarea: care sunt păcatele care nu vor avea iertare? Toate. Da. Absolut toate păcatele nemărturisite și de care nu te-ai lăsat sunt și vor rămâne neiertate. Dacă nu vede Dumnezeu regrete, și lacrimi și părere de rău, nu te aștepta ca tu să vezi iertare. Că nu vei vedea. Tu cum te-ai simți să fii înjurat în fiecare zi de copilul tău? Iar apoi să vină să își ceară iertare cât să capete niște bani ca mai apoi iar să te înjure. Să facă un sport zilnic din a te huli și înjura și blestema. Cum te-ai simți? E adevărat că iei în calcul inclusiv dezmoștenirea? Dar oare Dumnezeu cum se simte că te aude blasfemiind sfântu-I nume zilnic? Oo! Câți pseudocreștini nu vor fi dezmoșteniți din Împărăția lui Dumnezeu! E înfiorător de adevărat ce vă subliniez aici.

Păcatul tău activează puterea iertătoare a jertfei lui Hristos în momentul în care este mărturisit. Atunci diavolul este demascat, dat pe față ca înșelător, tu primești iertarea și puterea de a nu mai repeta acel păcat. Dar câtă vreme continui să păcătuiești, iar aceasta face parte din programul tău, fără niciun fel de regret și remușcare, tu nu vei putea beneficia de iertare, asta înseamnă că vei ajunge la judecată!

Nu e de glumit cu păcatele. Păcatul neregretat este păcat neiertat. Nu vă culcați pe urechea toleranței divine, că vă puteți trezi în iad. Ce vom zice dar, să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi care am murit față de păcat să nu mai trăim în păcat. Romani 6:1-2 Asta este gândirea sfântului Apostol Pavel despre păcat. Și nu ne permitem a ne juca de-a veșnicia.

Aici nu vorbim de abilități-le noastre de auto-disciplină, sau de o viață etică, pentrucă oricât de ordonată ar fi viața ta, ea are nevoie de intervenția divină a lui Hristos. El îți dă putere asupra păcatului. Acest lucru este posibil doar prin credință!

Dumnezeu ne va judeca nu neapărat pentru ce am făcut, ci mai degrabă pentru ce nu am făcut, anume că nu am acceptat jertfa iertătoare a lui Hristos. Apelați la iertarea divină! Să ne cerem iertare cu lacrimi! Cu părere de rău, regretând abaterile noastre. Și oricât de mare și grav ar fi păcatul tău, astăzi poate avea iertare. Iar oricât de mic ar fi, fără Hristos este suficient de periculos pentru a te duce în infern.

Toate păcatele au iertare în Hristos. Toate sunt pasibile de moarte și pedeapsă în afara lui Hristos și a recunoștinței tale.

Like, ador, comment, cerere de prietenie și apoi share…toate acestea din partea lui Dumnezeu.

E bine să-L ai pe Dumnezeu în listă, pentru că vei fi mai precaut/ă la postări și comentarii.

Dacă îl ai pe El în listă, nu vei exagera cu timpul pierdut pe internet, că te va vedea online și îți va atrage atenția, iar tu din bun simț vei merge la culcare.

Dacă îl ai pe Dumnezeu în listă, el îți va da discernământ și pricepere să selectezi mai precaut lucrurile pe care le sharuiești, dar și cele cărora le dai like.

Like. Matei 15:7
…. bine a proorocit Isaia despre voi… Este atat de important să te laude Dumnezeu peste secole. Să îți dea like în auzul tuturor. Vorbește în așa fel să găsească plăcere Dumnezeu în cuvintele și trăirea ta. Să poată spune: acesta este fiul meu în care îmi găsesc plăcerea. Căruia îi dau like.

Ador.” David fiul lui Iese, om după inima mea” cu alte cuvinte: îl ador pe fiul lui Iese. Este cel mai important lucru să determini prin comportamentul tău admirație din partea divinului. Să fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu.

Comment. Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni că el pe toată fața pământului. Este un om fără prihană și se abate de la rău. Sunt cuvinte ieșite din gura lui Dumnezeu, la ședința din Paradis, în loja în care avea acces și Satana. Poate, oare Domnul să spună același lucru despre mine și despre tine văzând: filmele, pozele, cuvintele, viața de rugăciune, interesul pentru etern manifestat de noi? Trăiește în așa fel încât cerul întreg să se laude cu tine, inclusiv satanei. Să îți lase Dumnezeu comment, dar unul onorabil.

Cerere de prietenie. Iov 22:21
Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. Nu poți dormi? Ești descurajat și depresiv? Ești dezamăgit? Nu dispera, vezi că ai o cerere de prietenie ce stă în așteptare de vreo două mii de ani. Dă-i accept! Nu poți să-L ții pe Hristos în așteptare ani de zile la ușă prieteniei tale, iar ție să îți meargă bine. Acceptă-L în listă, în casă, în inima ta, în telefon, tabletă și vei avea pace.

Share. Marcu 16:15
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea și propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Ai primit Vestea Bună? mântuirea, bucuria salvării? Nu fi egoist! Dă-i share! Ai găsit comoara Împărăției lui Dumnezeu? Sharuiește-o cât mai repede! Astfel vei avea răsplată de la Hristos. Distribuie mesaje pozitive, versete biblice, ca Evanghelia să ajungă până la marginile pământului!

Dacă vei ține cont de aceste aspecte pe rețeaua ta de ocializare pe verticală cu Dumnezeu, dar și pe orizontală cu oamenii, vei avea un cont cu adevărat relevant, iar tu vei fi un contact (om) fericit.

În toate privinţele v-am dat o pildă….. să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” F.A. 20:35

A fost ziua mea. Ziua în care m-am născut. Nu a avut nimic special față de altele, doar că voi ați făcut-o specială. Voi cu gândurile voastre, cu mesajele voastre, cu stikere, filmulețe, dar mai ales cuvinte călduroase.

Am primit sute de mesaje. Le-am apreciat pe toate, dar mai mult în inima mea. Nu ați avut nici o obligație să îmi scrieți și totuși ați scris. Bucuria și onoarea au fost de partea mea, dar furnizate de voi. Deci a fost ziua mea sau a voastră? Da, a fost ziua voastră de slujire și răspândire a iubirii. A fost ziua în care, puțin v-ați gândit la alții. A fost ziua în care ați scris ce ați gândit și ați gândit frumos. A fost ziua voastră în care ați urat de bine. Ați îndulcit o inimă, ați încălzit o familie, ați fost o unealtă în mână lui Dumnezeu.

Continuați cu acest gen de trăire. Mi-am dorit tot timpul ca spațiul online să fie unul al armoniei, al păcii, al bunului simț, al creștinismului, al manierelor. Voi ați arătat că se poate. De aceea, când mai greșesc oamenii, mai alunecă, există opțiunea privat. „Trageți-i de urechi” în privat. Așa îi ajutați, nicidecum publicând rănile sau greșelile lor și așa usturătoare.

În ideea aceasta mi-am făcut un blog, care să fie un tărâm al iubirii, al acceptării celuilalt, al respectului, al valorizării celor slabi. Vorba lui Platon: iubitorul este mai aproape de divin.

Haideți! Se poate! Să fim mai buni și mai prietenoși. În noi locuiește Hristos, care ne învață că e mai bine să fii altruist. Că preocuparea este cu atât mai sfântă, cu cât urmărește binele celuilalt. Ne plac și like-urile; ele răspund nevoii de a fi acceptat. Ne plac și statisticile răspund nevoii de a avea succes. Ne plac și mesajele, răspund nevoii primare de a fi iubit.

Cu încurajare, cu iubire, cu gânduri bune, cu bunătate mergem mai departe, ca niște adevărați cultivatori ai armoniei. Hai că se poate!

La atâtea investiții, decorațiuni, ornamente, musafiri, evenimente și cheltuieli de sărbători, este normal să tragem niște concluzii, nu? Cu ce ne-am ales în urma sărbătorilor?

1. Suntem mai bătrâni. Vă gândiți că noi celebrăm propria îmbătrânire? După atâta stres, agitație, cheltuieli, semafoare, rafturi am mai făcut rost probabil de ceva fire albe. Deci suntem mai bătrâni. Nu mă credeți? Faceți o poză buletinului și dați-i zoom pe CNP.

2. Suntem mai săraci. Motorină, mâncare, cadouri, ornamente, astea toate costă. Și pe magi i-a costat ceva, au lăsat daruri pentru cazarea lui Isus în Egipt. Dar ei n-au sărăcit. Trebuie să plătim datoriile, facturile mai mari la curent, deci putem ieși mai săraci din sărbători. Mai faliți.

3. Suntem mai obosiți. Nopți lungi, prieteni mulți, colindă, drumuri parcurse, sporturi de iarnă. O ciudățenie pe care nu am înțeles-o niciodată. În perioada anului când lucrezi, ești mai odihnit ca în concediu. Concluzia? Nu este în stare nici statul, nici șeful, nici patronul, nici nimeni să îl exploateze pe om mai mult decât se auto-maltratează. Să nu ne lase Bunul Dumnezeu pe mâna noastră că avem acea anticapacitate de a ne ucide.

4. Poți ieși mai bogat. Magii au lăsat daruri Regelui, dar nu au plecat mai săraci acasă, pentrucă nu este mai mare bogăție decât sublimul revelației pe care ei au avut-o și schimbarea drumului vieții. Au fost cei mai fericiți pensionari din astrologie. Au înregistrat cea mai mare realizare din istoria studierii astrelor, cea mai superbă teză de doctorat în astrologie, bineînțeles cu ajutorul revelației. Vor primi de la însuși Dumnezeu premiul Nobel pentru pace, pentru că au descoperit locul nașterii Prințului păcii.

Iosif se alege cu un Hristos de care trebuie să aibă grijă, cu resurse de la Tatăl lui Hristos, care este Dumnezeu.

Maria rămâne cea mai fericită femeie, pentru că a acceptat să fie Maica Domnului.

Păstorii, cei mai fericiți ciobani, care au depășit exageratele povești mioritice de luptă cu lupul, cu ursul. Ei au în palmares povestea miraculoasă a revelației divine.

Simion moare fericit că a dus la binecuvântare în Templu pe Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Concluzia ne ajută să înțelegem că sărbătorile în genul chefurilor din casa lui Crăciun, cu Hristos izolat în grajdul de animale, sunt sărbători ce înregistrează mari pagube materiale și spirituale. Iar sărbătorile petrecute după modelul magilor, păstorilor, Iosif, Maria, Simion care pun accent exclusiv pe Regele Hristos, sunt sărbători mai mult decât câștigate. Sunt genul de sărbători care îți garantează veșnicia.

Toate cumpărăturile de sărbători au fost de 150 de lei în familia noastră. Nu din motive financiare, care îmi permit mai mult. Nu. Ci din motive spirituale. Este forma familiei noastre de a pleda în favoarea lucrurilor cu adevărat valoroase, cu accent pe Hristos. Și bineînțeles că în mod intrinsec intru în război cu filosofia consumeristă, război care sincer îmi place.

Nu știu cum ai ieșit din sărbători. Tu știi cel mai bine. Îți spun doar atât: pleacă la drum cu Hristos și vei fi printre bogații Împărăției lui Dumnezeu. Pleacă fără Hristos din sărbători și îți vei petrece restul vieții printre tomberoanele sărăciei lucii spirituale ale secularismului.

Din copilărie am fost pasionat de matematică. Eram printre primii din clasă. De la geometria în spațiu, trigonometrie, algebră le devoram, atât de mult îmi plăceau. Orele de matematică, logică și fizică erau un adevărat deliciu intelectual. Ca adult, iubesc matematica lui Dumnezeu.

Studiind Biblia, am observat în abordarea lui Dumnezeu o matematică atât de precisă că sfidează toate formulele fizicii și ale matematicii. Nucleul pământului cu toate forțele sale gravitaționale de atracție reprezintă o „grandioasă” fărâmă din infinitul lui Dumnezeu.

Din fizică. Uitați-vă la Hristos, prin întruparea sfidează logica și biologia. Prin moarte și înviere sfidează forța de atracție a Pământului. Prin înălțare îl detronează pe Isac Newton cu forța atracției gravitaționale. Dumnezeu e suveranul.

Din matematică. Sunt multe aspecte, aici punctez doar una: Funcția sinusului. Pe grafica sinusului, având drept coordonate pe x și y, orice valori ai da lui x sau y, funcția va șerpui între -1 și +1.

1. În insuces.

Stau de vorbă cu mulți oameni. „Domnule nu mai este scăpare pentru mine!” Este, doar că trebuie să crezi. „Am căzut într-o prăpastie atât de mare că nu mă mai pot ridica!” Ba da, poți. Te-ai depărtat de El. Adică ești la -1, la minus Dumnezeu. Întinde-i numai mâna și vei vedea puterea Lui de ridicare. Majoritatea oamenilor se îneacă în ape de un metru, la mal. La minus Dumnezeu. Nu problema ta te îngroapă ci problema lipsei lui Dumnezeu. Problema ta cea mai mare, nu e problema în sine, ci rezolvă mai întâi problema lipsei lui Dumnezeu din viața ta.

2. În succes.

Merg la câte un bogat, material sau spiritual și încep să-mi arate realizările lor. Și mă urcă pe grafica lui x, de amețesc. Dar de fapt nu văd mai mult de +1, adică plus Dumnezeu. Ce am realizat prin Dumnezeu nu mă îngâmfă niciodată, dar ce realizez fără Dumnezeu mă poate ucide. Minus mine este egal cu ce a rânduit Dumnezeu pentru mine. La general, din perspectivă divină, toți sunt maxim la plus 1. Ce vezi tu în plus e umanitate, putrezibil, efemer trecător. Când bursa, personal vorbind scade, nu ajunge decât la nivelul normal al lucrurilor.

Ce frumos este un balon umflat cu heliu! Cum plutește agale prin aer. O înțepătură îl aduce la pământ. Îl face o bucată de cauciuc. Adică rămâne el însuși. Așa e și cu noi. Nu te obișnui cu zborul. Nu ți-l atribui. Nu. E heliu sau Holly Spirit. E duhul lui Dumnezeu care te ține. Când ești dezumflat nu intra în panică. Ăla ești tu de fapt.

Atenție!

Nu poți urca mai sus de +1, adică nu poți urca fără să amețești decât treptele în care îl ai pe Dumnezeu de mână. De aici și dacă pici nu mori, că te sprijină El.

Nu poți coborî mai jos de -1, decât fără Dumnezeu. Iar consecința poate fi iad, pierzare veșnică. Dacă ai căzut lângă Dumnezeu, nu te teme! Nu ezita să-i întinzi mâna, abia așteaptă să te ridice. Oricât de tare ești căzut este scăpare pentru tine. Ești doar la un Dumnezeu distanță de izbăvire. Distanță ce o rezolvă jertfa lui Hristos.

Suntem egali sau diferențiați. Suntem la fel sau diferiți. Căzuți fără vreo șansă de salvare sau izbăvibili, depinde cât Dumnezeu locuiește în noi. Viața ta e sinusoidală. Dacă ești la bine, calculează minus tu, adăugând plus Dumnezeu. Filosofia de viață a lui Ioan Botezătorul: ” eu să mă smeresc, El să se înalțe”. Dacă ești la greu, calculează minus tu, plus Dumnezeu. David: „Domnul este scăparea mea, de cine să-mi fie frică?”

Ridică-te! Ai toate șansele de partea ta. Ai toată puterea lui Dumnezeu la îndemână. Poți!!!

S-a stins cât încă era plin de viață, lăsând urme adânci în sufletele și inimile noastre, ale tuturor. A fost un băiat harnic, un bărbat iubitor, un slujitor devotat. Astăzi ne mai alinăm cu faptele lui. Pentru că Onisim a plecat la Domnul.

Lacrimi, durere, necaz și sute de oameni în doliu. Asta a lăsat Onisim Buzduga în urma lui. Mă uitam la sicriu, citeam pe coroane, auzeam predicatorii cu expresii de genul: ” Onisim a plecat la Domnul” sau „Cel care a fost fratele Onisim” și sincer să fiu m-au luat puțin fiorii. Vedeam sicriul de doi metri în fața mea, cu greu mi-am adunat puterea pentru a avea câteva cuvinte de mângâiere pentru familie.

Oricum într-o zi se va întâmpla. Am asistat la scene ce vor semăna mult propriilor funeralii. A rămas în urmă o văduvă de doar 26 de ani. Mult prea devreme Claudia a intrat într-o altă categorie de doamne. Dar ne alină faptul că însuși Domnul se prezintă a fi apărătorul văduvei și al orfanului. Bunul Dumnezeu va avea milă de ea!

O să regret multă vreme de acum înainte faptul că nu am ajuns la Bacova. Și-ar fi dorit să mă mai audă și eu să-l văd. Eu am reușit să-l văd cum nu mi-aș fi dorit, l-am văzut în postura în care el nu m-am mai putut auzi.

La revedere Onisim! Pe curând! Iar familiei i-am transmis deja principul universal valabil: Dumnezeu nu greșește niciodată! Cineva m-a întrebat de ce îngăduie Dumnezeu situații din acestea? I-am răspuns: pentru că Dumnezeu iubește atât de mult pe unii oameni încât îi dorește cât mai curând la Sine.

Am învățat lângă sicriul lui Onisim că familia este cel mai important lucru pe pământ, iar restul sunt detalii. Am învățat că nimeni nu este de neînlocuit și oricât de importanți ne-am crede, ne trecem. Și în urma noastră se ridică oameni mult mai cucernici și mai capabili decât noi.

Am mai învățat că investiția în familie nu este niciodată prea multă și că singurii care vor petrece drumul până la cimitir în lacrimi sunt doar cei apropiați. Ei sunt singurii care ne iubesc până la capăt. Am învățat că profunzimea vieții se reflectă în mare măsură prin curcubeul lacrimilor de lângă coșciugul tău. Am învățat multe…

• Redau mai jos o poezie pe care care am scris-o în 2014:

  Directive pentru coşciug

  Să nu accepţi în tine

  Decât un trup bătrân,

  Şi fără pic de vlagă,

  Şi nu-mi va fi ruşine.

  De pipăi-vei corpu-mi

  Şi vei vedea că-i tânăr,

  Să nu-l accepţi în tine…

  Tresari… Şi nu-l primi!

  Aprobă-mi

  Doar nins capul.

  Iar de-i pământeniu,

  Să nu ridici capacul…

  Ci fă-o mai târziu.

  Când vei privi la braţe

  Şi vei vedea că-s tari,

  Să ştii că nu e vremea

  Să mă conduci spre Rai.

  Când fruntea e întinsă

  Şi dinţii sunt în gură,

  Nu te grăbi spre uşă,

  Mai am o partitură!

  De-i prăfuit mahonul

  Structurii de ce-o fi,

  Nu îmi vei duce dorul,

  Căci voi îmbătrâni

  Până să-ţi treacă vremea,

  Cât nu vei putrezi.

  Ţi-e bine doar cu leşul
• Din tot ce eu am fost…
  Să cântăreşti tot preţul,

  Să nu rămână rest…

  Nu lua nici o fărâmă

  De viaţă-n vidul tău.

  Căci lacrima pe faţă

  E din decorul meu.

  Când mâini vor fi pe tine,

  Să nu le cerţi mâhnit…

  Căci te-or spăla cu lacrimi

  Cei care m-au iubit…

  Fi-voi apoi cu tine

  Până nu voi mai fi

  Ne-om despărţi, în fine,

  Iar tu vei putrezi.

  Pământ se face carnea,

  Şi lemnul, tot pământ.

  Dar nu mi-e veşnic starea

  Cu tine în mormânt.

  Să nu mă ţii când glasul

  Pe nume îmi va zice:

  Fii viu, ridică-ţi capul,

  Tu, rodul de la Cruce!

  Tu să rămâi în humă,

  Să nu vii după mine…

  Am fost cândva cu tine,

  Dar eu… eram LUMINĂ

„O, neam necredincios și pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici, la Mine.” Matei 17:17

Te cam saturi și de oameni. Omul este extraordinar, este frumos, este nevoiaș, este sublim, dar este din cale-afară de egoist și mândru și tăios și torționar. Omul e neom. Nu vă bizuiți pe oameni. Nu vă puneți încrederea în ei. Ca să nu intrați sub blestem. Oamenii sunt doar oameni.

Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul! Ieremia 17:5

Ce bine că Dumnezeu nu e om! Ce bine că e Dumnezeu. El e perfect! E sfântul! E drept! E suveran! El nu greșește niciodată. Noi suntem oameni. Suntem răi! Greșim! Avem limite și slăbiciuni! Nu ne condamnați, ci luați-ne ca atare.

Venea de pe munte Hristos, după schimbarea la față. Începuse să redevină Dumnezeu. Să reintre în slavă. Fața îi lumina ca soarele. Avea nevoie să fie singur. Să reflecte puțin la lucrarea mesianică. Avea nevoie de liniște, dar nu poate să se odihnească pentru că egoismul omului îl smulge pe Hristos din liniște. Nu are voie slujitorul să-și revină, se se reculeagă, să se odihnească.

Chemați-ne! Cereți ajutorul că venim! Vă ajutăm! Vă sprijinim! Dar nu faceți abuz, că ne omorâți! Nu ne sufocați! Lăsați-ne să mai luam o gură de oxigen. Hristos vine din cer să le vindece bolile, să le învie morții, să-i elibereze din ghiarele morții și ale păcatului. Și a făcut scopul slujirii Sale din asta și al vieții scurte. Iar ei, ei caută motive de moarte în El.

Domnul Isus a venit să-i transforme pe ei, cei păcătoși în sfinți și face tot ce-i stă în putință să-i scape de eterna condamnare, iar capii păcătoșilor se luptă să îl transforme pe Cel sfânt în păcătos, pentru a-L putea condamna la crucificare in mod „legal”. Vă imaginați cum predica Isus știind că mintea lor nu e la predică în scop de pocăință, ci ei caută motive de intrigă și condamnare?

Iubiți oamenii! Respectați-i! Ajutați-i! Faceți-le bine, cât mai mult bine. Ascultati-le nevoile! Parcurgeți cu ei multe mile! Hrăniți-i! Plângeți cu ei! Dar apoi fugiți de ei. Să nu ajungeți la mâna lor. Că au o poftă bestială de a te ucide, cu atât mai mult cei cărora le-ai făcut bine. Mult bine! Iar dacă pun mâna pe voi și vă prind, lăsați-vă uciși. Așa se nasc martirii. Obiectivul lor este uciderea, dar obiectivul lui Dumnezeu este învierea.

Ieșiți de sub blestem! De sub blestemul încrederii în om. Eu am ieșit și nu mai vreau să intru. Sunt fericit și binecuvântat să-l am ca singur sprijin pe Dumnezeu.

Se întâmplă atât de des pe drumul patriei că am devenit imuni. Dar nu e tot una când se petrece cu 20 de minute înaintea ta. Când ești între primele mașini și asiști în detaliu la descarcerare, manevre de resuscitare și să te pună poliția martor la decesul a două persoane. Mai mult de zece mașini de poliție, ambulanțe, pompieri, si aproape de 30 de oameni ai legii.

Telefonul la volan omoară din nou! În fața mea. Mă deplasam pe ruta Satu Mare Sighetul Marmației. Un tip tinerel care asculta muzică pe telefon, pentru că probabil primise ceva clip hazliu, a uitat că e la volan și a intrat frontal într-o dubiță Mercedes. Live-istul a murit pe loc, au cules de prin copaci leșurile lui, iar nevinovatul la câteva minute distanță în fața noastră.

Ce ma surprins printre altele, nu atât manelistul cu live-ul, nici atât vârsta lor fragedă 19 și 45 de ani, ci procedura de resuscitare. Conform protocolului, sunt obligați să acționeze 45 de minute înainte de a-l declara mort. Noi vedeam că e mort de la început. Putea fi declarat mort pe loc. Dar nu. Medicină legală așteaptă, pompierii ajută, medicii fac masajul cardiac, mai schimbă rândul că oboseau. Aparate și aparaturi performante, furtune și instrumente folosite. Tot ce trebuie. Stăteau cu caietele în mână, cu ochii pe ceasurile medicale, se consultau, se agitau, întrebau. Iar după mai bine de două ore, iese un domn de la S.M.U.R.D care istovit confirmă decesul așa ca printre dinți. Iar un polițist de la rutieră anunță presa în mod oficial. După care vin pompele funebre.

Iubiți creștini. Nu vă grăbiți cu diagnosticul înainte de vreme! Nu vi se pare că ne prea pricepem la diagnostice. Suntem și constatatori, și informatori, comentatori, asistenți, medici legiști, jurnaliști și din păcate chiar dumnezei în lucruri spirituale? Durerea e că am cam uitat să fim salvatori. Să dăm o mână de ajutor. Să ne legăm de urmele de viață care au rămas în cei căzuți. Să-i ridicăm cu duhul blândeții, Galateni 6:1

Ne prea grăbim să punem etichete. Îi trimitem prea repede pe oameni la „morgă”, pe unii de vii chiar. Prea îi băgăm și îi scoatem din iad, uitând de minunata jertfă mântuitoare a lui Hristos. Uităm de iubire! Uităm de har! Uităm de milă! Uităm de iertare! Uităm de compasiune! Uităm de șanse! Fariseii au condamnat la moarte o femeie care păcătuise ca majoritatea dintre ei și fierbeau cu pietrele în mâini ca fiarele sălbatice, îmbătați de sânge și pregătiți pentru a ucide. Doar că au fost mai șmecheri și nu i-au prins alții. Iar de pe marginea gropii, Isus o salvează pe amărâtă și o face sfântă. Da, că așa face o inimă de Hristos iubitor, salvează.

Dumnezeu să îți dea lumină, ca citind aceste rânduri să te trezești, înțelegând că iubirea salvează de pe marginea gropii. Să înțelegi că ura și invidia nu doar că se grăbesc să pună diagnostice incurabile sufletului, dar chiar ea, răutatea are capacitatea luciferică de a ucide. Aceeași greșeală politică și dârză a Mareșalului Ioab, omoară un Absalom neîncercat cât încă e plin de viață.

Prea mulți Absalomi mor prin bisericile noastre, pe la locul de muncă, prin familii. Unii ajung să își pună capăt zilelor, pentru că îi convingem noi „neavizații” că nu mai au nici o șansă. Dar, oare tu sau eu suntem cu șansele și viața? Oare nu Dumnezeu însuși e suveran? Oare e neputincios El să salveze pe cel pentru care te rogi?

Mai fă o rugăciune! Mai așteaptă! Mai crede! Mai speră! Mai lasă-l pe Dumnezeu să se pronunțe, că s-ar putea ca cel drag ție să nu fie mort!