Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Iona 1:15
Când intri pe acces interzis ți se suspendă permisul de conducere. Când ai verde la semafor în direcția Ninive, și GPS-ul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îți spune să virezi dreapta spre Ninive, iar tu faci stânga spre Tars, intri în contrasens cu voia lui Dumnezeu, îți asumi responsabilitatea. Ești pe cont propriu!

Drumul spre Tars poate fi orice decizie pe care o iei în pripă, din orgoliu, la nervi, în interes propriu, fără a cere acordul lui Dumnezeu. Dacă un pilot ignoră comenzile imperative primite de la turnul de control poate crea o tragedie cu rezonanță mondială. Nu e de glumit!

Drumul spre Tars, e plin de gropi. Dacă ești în depresie și simți că se învârte pământul cu tine, nu poți să dormi noaptea și ai coșmaruri că te afli într-un labirint fără ieșire, trezește-te în toiul nopții, mai uită-te o dată pe hartă, mai fă o analiză a vieții tale, mai roagă-te s-ar putea să te afli într-o corabie care merge spre Tars.

Dacă vin furtuni și valuri în viața ta, atât de mari că simți cum se clatină din toate încheieturile barca vieții tale și te apucă disperarea. Nu da vina pe meteorologi, nici pe comandantul de vas, este posibil să fi intrat în aria teritorială a coastei din Tars. Ori tu aveai altă destinație din câte știu. Sau nu?

Dacă înregistrezi pagube materiale, și toată lumea e nevoită să arunce toate averile lor în mare unde le devorează rechinii, în loc să mănânce copiii tăi, nu pune vina pe guvern și pe ministrul economiei, nici pe șeful tău, nici pe companie, falimentul survine faptului că ai urcat într-o corabie greșită. Reevaluează-ți traseul spiritual.

Dacă oamenii din jurul tău se agită, te găsesc vinovat, te înjură și te condamnă la moarte prin aruncare la rechini, nu sunt ei vinovați! Deciziile tale greșite fac victime colaterale. Distrug familia, compania la care lucrezi, biserica în care ești membru, din cauză că ești în drum spre Tars, unde nu te vrea Dumnezeu.

Dacă vezi balene albastre și orci în jurul corăbiei tale și chiar în jurul capului tău, nu pune vina pe soartă, nici chiar pe hazard, e problema ta cu Dumnezeu, care trebuie rezolvată nu tergiversată la infinit.

Dacă patronul te-a dat afară, colegii de călătorie te aruncă în mare, toți încearcă să se debaraseze de tine, nu învinui pe nimeni, e foarte riscant să aibă compania unui om ca tine care L-a supărat pe Dumnezeu. Oferă-le șansa de a se salva.

Dacă simți miros de cadavre marine, și ești împletit printre dinții unui gigant subacvatic, nu, nu ai murit, e doar lovitura mortală care te trezește la realitate. E submarinul pe care Dumnezeu ți l-a trimis gratis, să mai recupereze ceva din paguba ta bugetară nejustificată aruncată pe biletele unei croaziere interzise. Te bagă puțin pe sub ape, până se potolește furtuna de la suprafață, că să ajungi la destinația dorită de El.

Dragă Iona sau Ioana sau oricine ai fi. Nu pune vina pe alții, nici pe Satana, nici pe Dumnezeu, nici pe părinți pentru evenimentele din viața ta. Nu sunt nenorociri, sunt încercările lui Dumnezeu de a te aduce pe drumul cel bun. Pe drumul voinței Sale sfinte. Nu poți fi o viață întreagă fugar de Dumnezeu. Nu ai unde să fugi. A încercat și David: în cer, în mormânt, la marginile pământului, dar a realizat stupefiat omniprezența divină.

Hai Iona, că nu mori! Încercările nu sunt cauzatoare de moarte, ci mai degrabă cauzatoare de viață. Ele reprezintă o a doua șansă pentru un rebel încăpățânat ca Iona, sau ca mine sau ca tine. Iona, un ultim sfat: Intră din nou pe frecvența lui Dumnezeu, cu orice preț și vei trăi. Altfel te prăpădești rușinos în adâncuri!

…și-a deschis toată inima faţă de ea și i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” Judecătorii 16:17

Această felină a justiției evreiești, acest gigant politic, uriașul puterii umane absolute al vremii, numărul 1 în Circuitul Glory, juca ping-pong cu oamenii, jongla cu porțile fortărețelor de zeci de tone pe care le urca fără elicoptere pe munți. Samson e campionul atletismului care, a reușit să prindă 300 de vulpi, îi năucește și astăzi peste milenii pe cercetători. Nimeni nu poate explica modalitățile folosite de el în a prinde atâtea vulpi, în contextul în care o vulpe este foarte isteață și foarte greu de văzut, da altminteri de prins.

Dacă se supăra o dată și avea prin preajmă un maxilar de măgar, strivea o armată întreagă, până la 1000 de capete de bărbați înarmați până-n dinți, care o viață întreagă erau antrenați pentru a ucide. Samson era tare! Ridicați-l pe „Muntele Bihorului” Sandu Lungu la puterea un milion și vă puteți face o mică idee despre acest Samson. Și să știți că nu era deloc impunător fizic pentru că toți se mirau de unde îi vine puterea aceasta!

Fizic, era cam sfrijit. Privind în context, dincolo de remarcile adolescentine, recunoaștem că toate aceste pușeuri de forță se manifestau atunci când Duhul Domnului venea peste el. Dar îl făcea puternic. Mai tare decât Sandokan. Nici armata, nici amenințările, nici insistențele părinților îndurerați, nici atenționările lui Dumnezeu, nu au reușit să-l oprească pe Samson din drumul pe care a apucat distanțându-se puțin câte puțin de Domnul său.

Atunci Diavolul cel șmecher a schimbat strategia. Știți, când un om este pregătit pentru provocări atât de mari ca subiectul nostru. Când meciurile se țin la acest nivel, când ești erou național și ai ca adversar o țară întreagă cu armată cu tot, nu mai bagi în seamă micile provocări și slăbiciuni. Aici a cedat Samson.
Oricât de mare ar fi o felină, când este mușcată de un șarpe veninos, sau o pisică sălbatică, Dalila, în cazul nostru, îi poate fi letal.

Orice provocare a puterii, îl făceau mai tare pe gigant. Dar exploatarea laturii emoționale, l-a vulnerabilizat. El nu era antrenat să lupte cu dibăcia unei curtezane. L-a ademenit, l-a măgulit, l-a alintat, l-a sărutat apoi i-a înfipt colții în inimă. Fizic, dacă o strângea o dată în mâini, ar fi făcut-o stafidă într-o clipă. Dar ea pisica, luptă cu alte arme, cu armele seducției și cucerește tigrul. Și apoi îi tunde coama.

Nu știu care sunt punctele tale forte. Dacă ești cu adevărat puternic, nu e nevoie să te lauzi, pentru că toți vor vedea rezultatele competențelor tale. Ține minte un lucru, diavolul când atacă nu vine să lupte cu armele tale, el le are pe ale lui și te atacă exact prin partea în care ești cel mai slab pregătit. Și te doboară dacă ești neglijent.

Pisica e rea. Pisica e veninoasă. E sălbatică. Fără scrupule. Nu ține cont de nimic în plus, decât de conturile personale, unde bugetul de stat al filistenilor virează trei milioane de dolari pe capul lui Samson. Nu ea îl omoară, ea doar îl tunde, apoi vin alții care se ocupă de el. De fapt nici de moarte nu a avut parte cum se cuvine, de aceea sătul de umilințe apelează la suicid.

Dragă tigru. Nu știu care sunt elefanții pe care i-ai doborât. Nu știu câți bizoni ai pus la pământ. Nu știu câte fălci de lei ai spintecat. Nu știu câți urși ai făcut pastramă. Nu știu câți rinoceri ai spulberat. Am un sfat pentru tine: fii cu ochii-n patru, că la orice colț pândește o pisică sălbatică! Nu fi eroul împuns de o vacă. Nu merită! Începutul oricărui lucru e bun, e sublim, e lăudabil, dar este încununat sau descalificat de sfârșitul lui.

Tu îți știi vulnerabilitățile. Întărește punctele slabe! Roagă-te! Și nu uita prietene, că și pisicile pot doborât tigri!

Ne-am îmbogățit! Casa noastră este un colțișor de rai cu un hectar de cer mai mare. A venit Brianna Selena! Acum avem un prinț și o prințesă. Fericirea a găsit din nou adresa noastră de casă, având drept curier pe însuși Dumnezeu. Vă mulțumim celor care v-ați rugat pentru noi! Cele mai multe felicitări se îndreaptă spre regină, care Dumnezeu a binevoit să fie sortită palatului nostru. „Cel mai mare bine pe care i-l poți face copilului tău este să-i iubești mama!”

Pentru mine familia este cel mai minunat lucru de sub soare, este locul unde îți poți permite luxul de a fi tu însuți. Fără accesorii, fără prefăcătorii, fără frici. Toate trec pe locuri secunde când vine vorba de familie: serviciul, școala, slujirea tot. Iubește-ți familia! Luptă pentru ea! Salveaz-o! Este singurul drum spre fericire pe care îl ai la îndemână în viață, coroborat cu cinstirea părinților.

Ei(familia) sunt cei care te îngrijesc atunci când ești bolnav. Ei se roagă pentru tine cu lacrimi! Ei te ajută la bătrânețe! Ei te plâng la final! Ei te îngroapă!

Lăsați urme netede, cuvinte dulci și amintiri frumoase în urma voastră. Viață pe care o ai, este uficientă pentru a o trăi atât de frumos încât să poată fi povestită cât mai multor generații.

Toți greșim, în multe feluri, spunea Ioan, dar e justificat să fim curioși care sunt păcatele care nu vor fi niciodată iertate.

De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Matei 12:31 Acesta este un păcat foarte grav care nu are iertare spunea Isus. Conform Teologiei dispensaționiste a lui Eriksson, orice împotrivire față de adevăr, acum în dispensațiunea Duhului Sfânt este pasibilă de neiertare. Explicația ar fi că e ultima șansă pe care Dumnezeu o oferă omului, revelându-se în vremurile din urmă prin Duhul Sfânt. După această perioadă urmând răpirea bisericii, judecata și eternitatea, fără a mai fi vreo șansă de reabilitare pentru păcătos.

Un alt răspuns la întrebarea: care sunt păcatele care nu vor avea iertare? Toate. Da. Absolut toate păcatele nemărturisite și de care nu te-ai lăsat sunt și vor rămâne neiertate. Dacă nu vede Dumnezeu regrete, și lacrimi și părere de rău, nu te aștepta ca tu să vezi iertare. Că nu vei vedea. Tu cum te-ai simți să fii înjurat în fiecare zi de copilul tău? Iar apoi să vină să își ceară iertare cât să capete niște bani ca mai apoi iar să te înjure. Să facă un sport zilnic din a te huli și înjura și blestema. Cum te-ai simți? E adevărat că iei în calcul inclusiv dezmoștenirea? Dar oare Dumnezeu cum se simte că te aude blasfemiind sfântu-I nume zilnic? Oo! Câți pseudocreștini nu vor fi dezmoșteniți din Împărăția lui Dumnezeu! E înfiorător de adevărat ce vă subliniez aici.

Păcatul tău activează puterea iertătoare a jertfei lui Hristos în momentul în care este mărturisit. Atunci diavolul este demascat, dat pe față ca înșelător, tu primești iertarea și puterea de a nu mai repeta acel păcat. Dar câtă vreme continui să păcătuiești, iar aceasta face parte din programul tău, fără niciun fel de regret și remușcare, tu nu vei putea beneficia de iertare, asta înseamnă că vei ajunge la judecată!

Nu e de glumit cu păcatele. Păcatul neregretat este păcat neiertat. Nu vă culcați pe urechea toleranței divine, că vă puteți trezi în iad. Ce vom zice dar, să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi care am murit față de păcat să nu mai trăim în păcat. Romani 6:1-2 Asta este gândirea sfântului Apostol Pavel despre păcat. Și nu ne permitem a ne juca de-a veșnicia.

Aici nu vorbim de abilități-le noastre de auto-disciplină, sau de o viață etică, pentrucă oricât de ordonată ar fi viața ta, ea are nevoie de intervenția divină a lui Hristos. El îți dă putere asupra păcatului. Acest lucru este posibil doar prin credință!

Dumnezeu ne va judeca nu neapărat pentru ce am făcut, ci mai degrabă pentru ce nu am făcut, anume că nu am acceptat jertfa iertătoare a lui Hristos. Apelați la iertarea divină! Să ne cerem iertare cu lacrimi! Cu părere de rău, regretând abaterile noastre. Și oricât de mare și grav ar fi păcatul tău, astăzi poate avea iertare. Iar oricât de mic ar fi, fără Hristos este suficient de periculos pentru a te duce în infern.

Toate păcatele au iertare în Hristos. Toate sunt pasibile de moarte și pedeapsă în afara lui Hristos și a recunoștinței tale.

Like, ador, comment, cerere de prietenie și apoi share…toate acestea din partea lui Dumnezeu.

E bine să-L ai pe Dumnezeu în listă, pentru că vei fi mai precaut/ă la postări și comentarii.

Dacă îl ai pe El în listă, nu vei exagera cu timpul pierdut pe internet, că te va vedea online și îți va atrage atenția, iar tu din bun simț vei merge la culcare.

Dacă îl ai pe Dumnezeu în listă, el îți va da discernământ și pricepere să selectezi mai precaut lucrurile pe care le sharuiești, dar și cele cărora le dai like.

Like. Matei 15:7
…. bine a proorocit Isaia despre voi… Este atat de important să te laude Dumnezeu peste secole. Să îți dea like în auzul tuturor. Vorbește în așa fel să găsească plăcere Dumnezeu în cuvintele și trăirea ta. Să poată spune: acesta este fiul meu în care îmi găsesc plăcerea. Căruia îi dau like.

Ador.” David fiul lui Iese, om după inima mea” cu alte cuvinte: îl ador pe fiul lui Iese. Este cel mai important lucru să determini prin comportamentul tău admirație din partea divinului. Să fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu.

Comment. Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni că el pe toată fața pământului. Este un om fără prihană și se abate de la rău. Sunt cuvinte ieșite din gura lui Dumnezeu, la ședința din Paradis, în loja în care avea acces și Satana. Poate, oare Domnul să spună același lucru despre mine și despre tine văzând: filmele, pozele, cuvintele, viața de rugăciune, interesul pentru etern manifestat de noi? Trăiește în așa fel încât cerul întreg să se laude cu tine, inclusiv satanei. Să îți lase Dumnezeu comment, dar unul onorabil.

Cerere de prietenie. Iov 22:21
Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. Nu poți dormi? Ești descurajat și depresiv? Ești dezamăgit? Nu dispera, vezi că ai o cerere de prietenie ce stă în așteptare de vreo două mii de ani. Dă-i accept! Nu poți să-L ții pe Hristos în așteptare ani de zile la ușă prieteniei tale, iar ție să îți meargă bine. Acceptă-L în listă, în casă, în inima ta, în telefon, tabletă și vei avea pace.

Share. Marcu 16:15
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea și propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Ai primit Vestea Bună? mântuirea, bucuria salvării? Nu fi egoist! Dă-i share! Ai găsit comoara Împărăției lui Dumnezeu? Sharuiește-o cât mai repede! Astfel vei avea răsplată de la Hristos. Distribuie mesaje pozitive, versete biblice, ca Evanghelia să ajungă până la marginile pământului!

Dacă vei ține cont de aceste aspecte pe rețeaua ta de ocializare pe verticală cu Dumnezeu, dar și pe orizontală cu oamenii, vei avea un cont cu adevărat relevant, iar tu vei fi un contact (om) fericit.

În toate privinţele v-am dat o pildă….. să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” F.A. 20:35

A fost ziua mea. Ziua în care m-am născut. Nu a avut nimic special față de altele, doar că voi ați făcut-o specială. Voi cu gândurile voastre, cu mesajele voastre, cu stikere, filmulețe, dar mai ales cuvinte călduroase.

Am primit sute de mesaje. Le-am apreciat pe toate, dar mai mult în inima mea. Nu ați avut nici o obligație să îmi scrieți și totuși ați scris. Bucuria și onoarea au fost de partea mea, dar furnizate de voi. Deci a fost ziua mea sau a voastră? Da, a fost ziua voastră de slujire și răspândire a iubirii. A fost ziua în care, puțin v-ați gândit la alții. A fost ziua în care ați scris ce ați gândit și ați gândit frumos. A fost ziua voastră în care ați urat de bine. Ați îndulcit o inimă, ați încălzit o familie, ați fost o unealtă în mână lui Dumnezeu.

Continuați cu acest gen de trăire. Mi-am dorit tot timpul ca spațiul online să fie unul al armoniei, al păcii, al bunului simț, al creștinismului, al manierelor. Voi ați arătat că se poate. De aceea, când mai greșesc oamenii, mai alunecă, există opțiunea privat. „Trageți-i de urechi” în privat. Așa îi ajutați, nicidecum publicând rănile sau greșelile lor și așa usturătoare.

În ideea aceasta mi-am făcut un blog, care să fie un tărâm al iubirii, al acceptării celuilalt, al respectului, al valorizării celor slabi. Vorba lui Platon: iubitorul este mai aproape de divin.

Haideți! Se poate! Să fim mai buni și mai prietenoși. În noi locuiește Hristos, care ne învață că e mai bine să fii altruist. Că preocuparea este cu atât mai sfântă, cu cât urmărește binele celuilalt. Ne plac și like-urile; ele răspund nevoii de a fi acceptat. Ne plac și statisticile răspund nevoii de a avea succes. Ne plac și mesajele, răspund nevoii primare de a fi iubit.

Cu încurajare, cu iubire, cu gânduri bune, cu bunătate mergem mai departe, ca niște adevărați cultivatori ai armoniei. Hai că se poate!

La atâtea investiții, decorațiuni, ornamente, musafiri, evenimente și cheltuieli de sărbători, este normal să tragem niște concluzii, nu? Cu ce ne-am ales în urma sărbătorilor?

1. Suntem mai bătrâni. Vă gândiți că noi celebrăm propria îmbătrânire? După atâta stres, agitație, cheltuieli, semafoare, rafturi am mai făcut rost probabil de ceva fire albe. Deci suntem mai bătrâni. Nu mă credeți? Faceți o poză buletinului și dați-i zoom pe CNP.

2. Suntem mai săraci. Motorină, mâncare, cadouri, ornamente, astea toate costă. Și pe magi i-a costat ceva, au lăsat daruri pentru cazarea lui Isus în Egipt. Dar ei n-au sărăcit. Trebuie să plătim datoriile, facturile mai mari la curent, deci putem ieși mai săraci din sărbători. Mai faliți.

3. Suntem mai obosiți. Nopți lungi, prieteni mulți, colindă, drumuri parcurse, sporturi de iarnă. O ciudățenie pe care nu am înțeles-o niciodată. În perioada anului când lucrezi, ești mai odihnit ca în concediu. Concluzia? Nu este în stare nici statul, nici șeful, nici patronul, nici nimeni să îl exploateze pe om mai mult decât se auto-maltratează. Să nu ne lase Bunul Dumnezeu pe mâna noastră că avem acea anticapacitate de a ne ucide.

4. Poți ieși mai bogat. Magii au lăsat daruri Regelui, dar nu au plecat mai săraci acasă, pentrucă nu este mai mare bogăție decât sublimul revelației pe care ei au avut-o și schimbarea drumului vieții. Au fost cei mai fericiți pensionari din astrologie. Au înregistrat cea mai mare realizare din istoria studierii astrelor, cea mai superbă teză de doctorat în astrologie, bineînțeles cu ajutorul revelației. Vor primi de la însuși Dumnezeu premiul Nobel pentru pace, pentru că au descoperit locul nașterii Prințului păcii.

Iosif se alege cu un Hristos de care trebuie să aibă grijă, cu resurse de la Tatăl lui Hristos, care este Dumnezeu.

Maria rămâne cea mai fericită femeie, pentru că a acceptat să fie Maica Domnului.

Păstorii, cei mai fericiți ciobani, care au depășit exageratele povești mioritice de luptă cu lupul, cu ursul. Ei au în palmares povestea miraculoasă a revelației divine.

Simion moare fericit că a dus la binecuvântare în Templu pe Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Concluzia ne ajută să înțelegem că sărbătorile în genul chefurilor din casa lui Crăciun, cu Hristos izolat în grajdul de animale, sunt sărbători ce înregistrează mari pagube materiale și spirituale. Iar sărbătorile petrecute după modelul magilor, păstorilor, Iosif, Maria, Simion care pun accent exclusiv pe Regele Hristos, sunt sărbători mai mult decât câștigate. Sunt genul de sărbători care îți garantează veșnicia.

Toate cumpărăturile de sărbători au fost de 150 de lei în familia noastră. Nu din motive financiare, care îmi permit mai mult. Nu. Ci din motive spirituale. Este forma familiei noastre de a pleda în favoarea lucrurilor cu adevărat valoroase, cu accent pe Hristos. Și bineînțeles că în mod intrinsec intru în război cu filosofia consumeristă, război care sincer îmi place.

Nu știu cum ai ieșit din sărbători. Tu știi cel mai bine. Îți spun doar atât: pleacă la drum cu Hristos și vei fi printre bogații Împărăției lui Dumnezeu. Pleacă fără Hristos din sărbători și îți vei petrece restul vieții printre tomberoanele sărăciei lucii spirituale ale secularismului.

Din copilărie am fost pasionat de matematică. Eram printre primii din clasă. De la geometria în spațiu, trigonometrie, algebră le devoram, atât de mult îmi plăceau. Orele de matematică, logică și fizică erau un adevărat deliciu intelectual. Ca adult, iubesc matematica lui Dumnezeu.

Studiind Biblia, am observat în abordarea lui Dumnezeu o matematică atât de precisă că sfidează toate formulele fizicii și ale matematicii. Nucleul pământului cu toate forțele sale gravitaționale de atracție reprezintă o „grandioasă” fărâmă din infinitul lui Dumnezeu.

Din fizică. Uitați-vă la Hristos, prin întruparea sfidează logica și biologia. Prin moarte și înviere sfidează forța de atracție a Pământului. Prin înălțare îl detronează pe Isac Newton cu forța atracției gravitaționale. Dumnezeu e suveranul.

Din matematică. Sunt multe aspecte, aici punctez doar una: Funcția sinusului. Pe grafica sinusului, având drept coordonate pe x și y, orice valori ai da lui x sau y, funcția va șerpui între -1 și +1.

1. În insuces.

Stau de vorbă cu mulți oameni. „Domnule nu mai este scăpare pentru mine!” Este, doar că trebuie să crezi. „Am căzut într-o prăpastie atât de mare că nu mă mai pot ridica!” Ba da, poți. Te-ai depărtat de El. Adică ești la -1, la minus Dumnezeu. Întinde-i numai mâna și vei vedea puterea Lui de ridicare. Majoritatea oamenilor se îneacă în ape de un metru, la mal. La minus Dumnezeu. Nu problema ta te îngroapă ci problema lipsei lui Dumnezeu. Problema ta cea mai mare, nu e problema în sine, ci rezolvă mai întâi problema lipsei lui Dumnezeu din viața ta.

2. În succes.

Merg la câte un bogat, material sau spiritual și încep să-mi arate realizările lor. Și mă urcă pe grafica lui x, de amețesc. Dar de fapt nu văd mai mult de +1, adică plus Dumnezeu. Ce am realizat prin Dumnezeu nu mă îngâmfă niciodată, dar ce realizez fără Dumnezeu mă poate ucide. Minus mine este egal cu ce a rânduit Dumnezeu pentru mine. La general, din perspectivă divină, toți sunt maxim la plus 1. Ce vezi tu în plus e umanitate, putrezibil, efemer trecător. Când bursa, personal vorbind scade, nu ajunge decât la nivelul normal al lucrurilor.

Ce frumos este un balon umflat cu heliu! Cum plutește agale prin aer. O înțepătură îl aduce la pământ. Îl face o bucată de cauciuc. Adică rămâne el însuși. Așa e și cu noi. Nu te obișnui cu zborul. Nu ți-l atribui. Nu. E heliu sau Holly Spirit. E duhul lui Dumnezeu care te ține. Când ești dezumflat nu intra în panică. Ăla ești tu de fapt.

Atenție!

Nu poți urca mai sus de +1, adică nu poți urca fără să amețești decât treptele în care îl ai pe Dumnezeu de mână. De aici și dacă pici nu mori, că te sprijină El.

Nu poți coborî mai jos de -1, decât fără Dumnezeu. Iar consecința poate fi iad, pierzare veșnică. Dacă ai căzut lângă Dumnezeu, nu te teme! Nu ezita să-i întinzi mâna, abia așteaptă să te ridice. Oricât de tare ești căzut este scăpare pentru tine. Ești doar la un Dumnezeu distanță de izbăvire. Distanță ce o rezolvă jertfa lui Hristos.

Suntem egali sau diferențiați. Suntem la fel sau diferiți. Căzuți fără vreo șansă de salvare sau izbăvibili, depinde cât Dumnezeu locuiește în noi. Viața ta e sinusoidală. Dacă ești la bine, calculează minus tu, adăugând plus Dumnezeu. Filosofia de viață a lui Ioan Botezătorul: ” eu să mă smeresc, El să se înalțe”. Dacă ești la greu, calculează minus tu, plus Dumnezeu. David: „Domnul este scăparea mea, de cine să-mi fie frică?”

Ridică-te! Ai toate șansele de partea ta. Ai toată puterea lui Dumnezeu la îndemână. Poți!!!

S-a stins cât încă era plin de viață, lăsând urme adânci în sufletele și inimile noastre, ale tuturor. A fost un băiat harnic, un bărbat iubitor, un slujitor devotat. Astăzi ne mai alinăm cu faptele lui. Pentru că Onisim a plecat la Domnul.

Lacrimi, durere, necaz și sute de oameni în doliu. Asta a lăsat Onisim Buzduga în urma lui. Mă uitam la sicriu, citeam pe coroane, auzeam predicatorii cu expresii de genul: ” Onisim a plecat la Domnul” sau „Cel care a fost fratele Onisim” și sincer să fiu m-au luat puțin fiorii. Vedeam sicriul de doi metri în fața mea, cu greu mi-am adunat puterea pentru a avea câteva cuvinte de mângâiere pentru familie.

Oricum într-o zi se va întâmpla. Am asistat la scene ce vor semăna mult propriilor funeralii. A rămas în urmă o văduvă de doar 26 de ani. Mult prea devreme Claudia a intrat într-o altă categorie de doamne. Dar ne alină faptul că însuși Domnul se prezintă a fi apărătorul văduvei și al orfanului. Bunul Dumnezeu va avea milă de ea!

O să regret multă vreme de acum înainte faptul că nu am ajuns la Bacova. Și-ar fi dorit să mă mai audă și eu să-l văd. Eu am reușit să-l văd cum nu mi-aș fi dorit, l-am văzut în postura în care el nu m-am mai putut auzi.

La revedere Onisim! Pe curând! Iar familiei i-am transmis deja principul universal valabil: Dumnezeu nu greșește niciodată! Cineva m-a întrebat de ce îngăduie Dumnezeu situații din acestea? I-am răspuns: pentru că Dumnezeu iubește atât de mult pe unii oameni încât îi dorește cât mai curând la Sine.

Am învățat lângă sicriul lui Onisim că familia este cel mai important lucru pe pământ, iar restul sunt detalii. Am învățat că nimeni nu este de neînlocuit și oricât de importanți ne-am crede, ne trecem. Și în urma noastră se ridică oameni mult mai cucernici și mai capabili decât noi.

Am mai învățat că investiția în familie nu este niciodată prea multă și că singurii care vor petrece drumul până la cimitir în lacrimi sunt doar cei apropiați. Ei sunt singurii care ne iubesc până la capăt. Am învățat că profunzimea vieții se reflectă în mare măsură prin curcubeul lacrimilor de lângă coșciugul tău. Am învățat multe…

• Redau mai jos o poezie pe care care am scris-o în 2014:

  Directive pentru coşciug

  Să nu accepţi în tine

  Decât un trup bătrân,

  Şi fără pic de vlagă,

  Şi nu-mi va fi ruşine.

  De pipăi-vei corpu-mi

  Şi vei vedea că-i tânăr,

  Să nu-l accepţi în tine…

  Tresari… Şi nu-l primi!

  Aprobă-mi

  Doar nins capul.

  Iar de-i pământeniu,

  Să nu ridici capacul…

  Ci fă-o mai târziu.

  Când vei privi la braţe

  Şi vei vedea că-s tari,

  Să ştii că nu e vremea

  Să mă conduci spre Rai.

  Când fruntea e întinsă

  Şi dinţii sunt în gură,

  Nu te grăbi spre uşă,

  Mai am o partitură!

  De-i prăfuit mahonul

  Structurii de ce-o fi,

  Nu îmi vei duce dorul,

  Căci voi îmbătrâni

  Până să-ţi treacă vremea,

  Cât nu vei putrezi.

  Ţi-e bine doar cu leşul
• Din tot ce eu am fost…
  Să cântăreşti tot preţul,

  Să nu rămână rest…

  Nu lua nici o fărâmă

  De viaţă-n vidul tău.

  Căci lacrima pe faţă

  E din decorul meu.

  Când mâini vor fi pe tine,

  Să nu le cerţi mâhnit…

  Căci te-or spăla cu lacrimi

  Cei care m-au iubit…

  Fi-voi apoi cu tine

  Până nu voi mai fi

  Ne-om despărţi, în fine,

  Iar tu vei putrezi.

  Pământ se face carnea,

  Şi lemnul, tot pământ.

  Dar nu mi-e veşnic starea

  Cu tine în mormânt.

  Să nu mă ţii când glasul

  Pe nume îmi va zice:

  Fii viu, ridică-ţi capul,

  Tu, rodul de la Cruce!

  Tu să rămâi în humă,

  Să nu vii după mine…

  Am fost cândva cu tine,

  Dar eu… eram LUMINĂ