Ieremia 29:11
Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

Poate te-ai trezit trist. Ești rănit emoțional. Ești dezorientat. Ai sentimentul abandonului din partea divinității. Te afli ca într-un labirint al sorții și nu mai vezi limanul. Ai impresia că și chiar Dumnezeu a uitat de tine. Cred că e momentul potrivit să citești ceea ce mi-a spus însuși Dumnezeu pentru tine. Oricine ai fi. Oriunde te-ai afla. Oricare ar fi problema ta. Iată ce plan gândește Dumnezeu pentru tine:

Fii pe pace. Nu lăsa furtuna interioară să se dezlănțuie împotriva ta. Nu lăsa frământarea să te conducă spre depresie sau chiar mai rău. Te rog nu! Dumnezeu mi-a spus să-ți transmit că lucrează la un plan de pace în sufletul tău. Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace. Era îndemnul încercatului frate Iov. Nu știu care este relația ta cu Dumnezeu. Așează-te pe genunchi înaintea Lui. Recunoaște greșelile tale. Cere-ți iertare. Împăcați-vă! Și vei vedea cum Duhul păcii va umple inimioara ta de speranță.

Nu te vei prăpădi. Dacă a venit în mintea ta gândul că te vei nenoroci, să știi că nu e de la Dumnezeu, e de la diavolul. Doar el(hoțul) nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Ne avertiza Mântuitorul în Ioan 10:10. Hoțul fură bucurie, pace, armonie. Dar nu poate diavolul fura cât poate Dumnezeu da. Așa îți vorbește Regele păcii! Vei trăi!

Un viitor cu cer senin. Viitorul doar pentru noi este perceput ca un timp acolo, sau cândva, dar pentru Dumnezeu este aici și acum. Nu te stresa pentru viitorul tău! El este deja acolo. Te așteaptă. Te ridică. Te ajută. Te înalță. Te scapă. Te izbăvește. Viitorul tău este în mână lui Hristos. Soțul tău, soția ta, copiii tăi, jobul tău, examenele tale. Totul!

O nădejde. Care nu înșeală. Nu există nimeni pe suprafața planetei, care să poată spune că a fost dezamăgit de Dumnezeu. El nu doar că nu dezamăgește, dar dă speranțe inclusiv celui dezamăgit. Cine s-a gândit ca să te trezești azi din pat? Cine a spus inimii tale să bată în timpul somnului tău? Cine ți-a pus pâinea pe masă în toate zilele vieții tale? Cine îți dă sănătate în fiecare zi?

Vezi! Există un Dumnezeu care se gândește la tine. Ia-ți și tu un timp de căteva minute astăzi și gândește-te la El. La cât de mare este, bun, iertător, plin de iubire, grijuliu, doritor de a-ți face bine. Nu vrei să-i mulțumim împreună că se gândește la noi?

Spune-i din toată inima: te iubesc Dumnezeul meu și Tată plin de iubire!

La Ville-Lumière („Orașul Luminilor”) așa este numit Parisul încă din antichitate. Dar și orașul iluminismului. Perioadă din gândirea europeană reprezentând emanciparea culturală a noii clase burgheze în ascensiune, prin accentuarea rațiunii și a experienței, neîncrederea față de autoritatea tradițională, cristalizarea idealurilor societății liberale și democratice.

Parisul e bântuit de proteste. Iluminismul este îngălbenit de veste în ultimele săptămâni. Veste dezlănțuite împotriva statului. Nu emanciparea, nici filosofia, nici politica, nici democrația nu pot oferi pacea desăvârșită, ci iubirea. Vă dau pacea mea, dar nu cum o dă lumea. Nu poate lumea să dea pace, pentru că nu poți da ceva ce nu ai. Doar Isus știe să o ofere.

Vestele galbene arată furia cetățeanului împotriva statului. Soluția parizienilor și a bucureștenilor, a tuturor oamenilor nu e dată de guverne, ci de Dumnezeu.

Champs-Élysées este în clocot. Nu de emoții ale îndrăgostiților, cu romantisme și inele de logodnă. Nu de sărutări tandre ale cuplurilor tinere, ci de furie, nervi, violență și groază.

Să ne rugăm pentru pace în inima Europei. Avem mii de frați în zonă. Avem biserici și comunități de români. Să ne rugăm pentru pacea Parisului. Pentru siguranța fraților noștri.

SEMNALUL DIN MIEZ DE NOAPTE

• Prea mult ne încredem în potenţialul nostru şi prea puţin în puterea Sfântului Duh. Prea mulţi mărginiţi de propriile resurse şi prea puţini accesează resursele lui Dumnezeu.
• Atâţia sunt orientaţi spre mâna lui Dumnezeu, dar ce puţini vor să-I descopere caracterul. Sunt destui prizonieri ai propriului interes şi atât de puţini preocupaţi de nevoile altora.
• Se investeşte foarte mul în înfăţişarea neprihănirii şi atât de puţin în esenţa ei. E mai mare orientarea spre darul lui Dumnezeu decât dăruirea faţă de El.
• S-a politizat atât de mult predica şi se dau ordine politice din spatele altarelor. Suntem aşi în pregătirea programelor, dar bisericile sunt din ce în ce mai goale.
• Suntem mai dispuşi să ascultăm discursuri oratorice pompoase decât mesaje sfinte din partea Dumnezeului sfânt. Ne-am ancorat atât de tare în nisipurile mişcătoare de aceea ne clătinăm când vin furtunile.
• Prea multă cunoştinţă seculară şi prea puţină Biblie în predicarea noastră. Ne tot întrebăm de ce nu lucrează Dumnezeu, dar atât de puţine vieţi consacrate,
• Oare unde au dispărut oamenii? Atâtea locuri goale în biserici şi atât de puţini slujitori văd lucrul acesta. Suntem premiaţi în masă şi calitatea este din ce în ce mai scăzută.
• Nu mă întrebaţi încotro ne îndreptăm, asta ar însemna să ştim pe unde suntem. E cert Egiptul din care venim, dar în pustie parcă ne-am pierdut busola.
• Nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu şi nici a slujitorilor, personal am dreptul de a mă certa cu mine însumi. Oh! Dacă am înţelege asta!
• Atât de mulţi îl văd pe Dumnezeu departe, dar atât de puţini se văd departe de El. Nu mă îndoiesc o clipă de Sfântul Duh care ne-a fost dat, dar îmi fac mari probleme pentru cei care pretind că au fost umpluţi cu El.
• Sunt aşa puţini măcinaţi de aceste lucruri, dar atât de mulţi în moara lor. Puţini mai plâng această stare şi mulţi încearcă a o acoperi prin glumele lor. Puţini mai observă nimicnicia lucrurilor lumii şi destui investitori în lucruri de nimic.
• Oare câţi mai sunt lacomi după neprihănire?… Dar oare câţi rătăcesc în lăcomia lor? Puţine candele mai licuresc şi atâtea au forme evlavioase.
• Oare câţi ascultători mai are adunarea? Dar oare câţi sunt simpli spectatori? Pe împlinitori îi știe numai Dumnezeu. Sunt atâţia în companii păgâne, oare câţi mai preferă singurătatea ce oferă compania lui Isus?

SOLUTIA?
Iubite slujitor al altarului,

Scurtează-ţi nopţile şi măreşte zilele,
Scurtează-ţi omilia şi lungeşte rugăciunea,
Mai înlocuieşte verbul a zice cu verbul a face,
Structurează vorbirea şi amplifică trăirea,
Diminuează egoismul şi dezvoltă altruismul,
Cântăreşte-ţi priorităţile şi împarte-ţi timpul.
Adună-ţi forţele şi împrăştie frica,
Lasă politica şi citeşte Biblia,
Renunţă la tine în favoarea slujirii,
Fugi din centrul existenţei tale şi predă-I comanda lui Hristos.

Avantajele?

Se va diminua numărul celor care dorm în biserică în timpul predicilor tale şi se va amplifica numărul responsabililor,
Măhrama teoriei va fi înlăturată şi oamenii vor vedea trăirea ta.
Diavolul îşi va retrage baza militară din biserică şi Duhul Sfânt va prelua conducerea sa,
Lumea îşi va face bagajele din interiorul adunării iar Hristos îşi va instala corturile.
Anemia predicării va fi spulberată şi focul Duhului Sfânt te va aprinde pe tine şi biserica ta,
Păcatul leneviei spirituale va fi înlocuit cu devotamentul sfânt, iar duritatea predicilor tale va fi înlocuită cu dragoste pentru păcătos. Şi Sfântul Duh îşi va face treaba.

• Să fii mai preocupat de sfinţenia predicării decât de estetica ei.
• Predica să fie hristocentrică.
• Ne întrebăm de ce predica nu mai are foc? Pentru că nu mai arde în noi focul pasiunii sfinte şi jăraticul sfântului înger de pe buzele noastre, a fost înlocuit cu tehnici moderne psihologice şi glume piperate.
• Puterea predicii e generată de trăirea predicatorului.
• De ce nu mai aprinde pe nimeni predica ta? Pentru că nu tea atins pe tine în prealabil.
• Să nu-ţi iei niciodată ca adversar omul, sunt destule milioane de demoni în văzduh împotriva cărora luptăm.

Fii responsabil!

28.12.2010

Am aproape zece ani de când lucrez în învățământ. Am avut experiențe și experiențe. Unele mai interesante ca altele. Am și o agendă cu tot felul de perle ale celor mici. Poate vor apărea într-o carte pe viitor.

La fiecare generație când ajung cu predarea să abordez pe necuratul, parcă sunt vorbiți toți: ” domnu’ diavolul cu „d” mic sau cu „D” mare?” Păi e substantiv propriu, gramatical, corect ar fi cu „D” mare. Le răspund. Nuuu! Eu îl scriu cu „d” mic. Și eu! Și eu! Și eu! Reacționează ceilalți. Asta este reacția majorității copiilor.

În decizia lor de a scrie cu literă mică observ o formă de pedeapsă la adresa celui rău. E o sancțiune naturală și vehementă. Cu literă mică sau mare, ce mai contează. Când îl pomenim zilnic în înjutlrături și vorbe necugetate, care vor cântări greu la judecată. Să știți că nu suntem mai puțin vinovați.

Cea mai pertinentă formă de protest față de sarsailă este să fim credincioși lui Dumnezeu. Să ascultăm citind și împlinind Cuvântul Bibliei. Iacov 4:7
Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi. Acesta este forma noastră de apărare, credința.

Cu „d” mic sau mare, e mai puțin important cum scriem diavolul. Cel mai important lucru e definit de cât de mare este Dumnezeu în inima ta. Aici nu încape dubii că se scrie cu „D” mare. Dar bucuria cea mai mare din inima lui Dumnezeu este atunci când îi recunoaștem în toate căile noastre măreția Sa.

Recomand responsabilitate în comportament față de diavolul. Nu e treabă noastră să spunem bancuri și glume pe seama demonilor. Avem drumul nostru, creștinismul nostru, terminologia noastră. Îl lăsăm pe Dumnezeu să lupte cu demonii. Noi stăm la umbra crucii. Doar jertfa lui Hristos ne păstrează nevătămați.

Dacă ai o inimă plină de un Dumnezeu Mare, atunci diavolul și nici chiar moartea nu mai au putere asupra ta.

În general avem un fel de discreție în privința prietenilor. Mergem la recreere cu ei, la rugăciune, în concediu. Postul prieteniei adevărate este mai tot timpul vacant. Unii demisionează, alții sunt concediați, alții se autopropun, doar unii sunt aleși.

Adevărații prieteni pe care i-ai avut în timpul vieții vor fi descoperiți de neamuri în ceasul morții tale. Într-o relație de amiciție fiecare are partea lui rezonabilă, dar cine te conduce pe ultimul drum înseamnă că te-a prețuit. La aflarea veștii morții tale cine te urăște dă telefoane, cine te iubește varsă lacrimi.

Respectă-ți superiorii și ascultă de ei, dar să nu neglijezi niciodată subalternii, abia aceștia vor împodobi cu lacrimi funerariile tale. Vor plânge nu cei care au avut avantaje pe urma ta, ci doar cei care te-au iubit cu adevărat.

Ce folos să trântești o căruță cu flori pe sicriul unui om în calea căruia ai semănat doar spini. Să îmi cumpărați flori la funeralii. Multe flori! Pentru că toată viața am iubit florile. Să le alegeți pe cele cu spini, că înțepătura nu mai lasă în urmă sânge, dar pe calea urmașilor presărați doar petale.

Tu câți prieteni ai? Nu te gândi la numărul celor virtuali. Ei te au pentru ei. Pentru like-urile lor. Câți dintre ei plâng împreună cu tine?

Iubește! Iartă! Fii prietenos! Poate că pentru unii ești singura lor șansă de a vedea un exemplu de om.

Indiferent câți pământeni m-or plânge sau nu, important este impresionantul număr de îngeri care mă așteaptă zâmbind prietenos la bun venitul meu în cer.

Motivat de nevoia pe care am întâlnit-o pe teren, ca profesor, ca diriginte și responsabil județean de tineret am inițiat un proiect de revitalizare a cititului. Avem copii dependenți de tehnologie, jocuri electronice, conectați în lumea virtuală. Vrem să le venim în ajutor.

Despre ce este vorba:

Împreună cu membrii de consiliu ai comitetului de părinți, vrem să fondăm o minibibliotecă în Scoala Gimnazială Agrișu Mare, care va conține cărți potrivite pentru copiii claselor 0-8. Elevii vor împrumuta pentru lecturate aceste cărți din școală, iar la terminare le vor înapoia.

Cu ce ne poți ajuta?

Poate v-au crescut copiii mari și nu mai au nevoie de acele cărți utile, ce v-au influențat viața, poate sunteți editură, tipografie, librărie și vreți să ne sprijiniți prin donații… V-am fi recunoscători!

Așteptarea este scrisă în legile firii. Inclusiv ale firii dumnezeiești. A ști să aștepți momentul potrivit, timpul potrivit, este și un exercițiu al inteligenței. Pierderea răbdării în momentele de criză poate aduce multe necazuri în viață ta.

Ne grăbim! Ne prea grăbim! Nu așteptăm o vreme rezonabilă, care este mai mult decât necesară unor concluzii rezonabile. Așa ne cresc copiii, se duce tinerețea, îmbătrânim și adunăm regrete.

Ne grăbim cu iubirea (eros). De prea fragezi „iubim”. Atât de fragezi, încât habar nu avem ce este iubirea. Și facem risipă de iubire, oferind dragoste curată de inimă adolescentină. Dar pentru că nu e vremea ei, cunoaștem pseudo-iubirea, care se manifestă prin: frustrare, suferință, anxietate, neîncredere, răni sentimentale. Toate acestea pentru că ne-am prea grăbit. Așteaptă iubirea, că vine. Numai bine între timp, până vine ea crești și tu, te maturizezi și vei ști să o gestionezi cum se cuvine. Cântarea Cântărilor 3:5
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. Deci nu vă grăbiți, ca să nu suferiți.

Ne grăbim să punem etichete. Dacă am văzut un aspect nițel nepotrivit la cineva, cu repeziciune îl etichetăm. În cele mai multe cazuri, deloc pozitiv. Iar asta nu e bine! Argumentez cu sentimentul neplăcut pe care tu îl ai atunci când ești etichetat injust.

Ne grăbim la replici. Primim o mustrare, un sfat care ni se administrează și nu ne alocăm timp optim pentru cugetare și autocorectare. Dăm replici imediate. Reacționăm. Ne scuzăm. Ne supărăm. Iar aceste reacții sunt specifice instinctelor primare, nicidecum omului manierat, civilizat, educat, născut din nou, matur, creștin adevărat. De aceea uneori eșuăm! Măsurăm o dată. Tăiem. Apoi ne gândim la zece variante de rezolvare a greșelii de măsurare. În loc să măsurăm de zece ori, ca mai apoi să acționăm tăierea.

Ne grăbim cu judecata altora. Am observat. Am criticat. Am judecat. Am condamnat. Nu vă grăbiți! Asta este o treabă de Dumnezeu, nu de om. Nu judecați ca să nu fiți judecați! Este un sfat dumnezeiesc, dat de Domnul Hristos. Nu te grăbi! Mai așteaptă o opinie. Ascultă ambele părți. Ajută! Ai răbdare! Judecă mai bine faptele tale. Condamnă-le prin pocăință și părere de rău. Apoi cere iertare de la Dumnezeu. Și nu vei mai avea timp de alții.

Ne grăbim cu vorba. Cele mai mari suferințe sunt generate de vorbe pripite, necugetate. Cuvântul scos pe gură sau scris trebuie să facă un traseu destul de lung printre valțurile minții. Trebuie depozitat la umbra cugetării obiective. Ținut o vreme la macerat. Zbătut bine, ca laptele. Apoi oferă interlocutorilor smântână de calitate. Mai bine o lingură de smântână curată și de esență, decât un ceaun de lapte crud și nestrecurat (notă personală).

Ne prea grăbim să murim. Prin îngrijorările vieții. Acestea jignesc pe Tatăl ceresc și credința. Și ne îmbolnăvesc. Prin ură. Oo! Ura îmbolnăvește inima și ucide. Prin invidie, care îmbolnăvește ficatul. Minciuna distruge caracterul, iar moartea survine imediat. Păcatul distruge sufletul și te condamnă la infern. Nu te grăbi să mori. Iubește. Iartă. Fă cât mai mult bine. Îmbrățișează cât mai multe persoane. Ajută. Acestea te vor ține în viață. Dar contribuie și la intrarea ta în cer. Crede! Fii răbdădor! Și așteaptă!

((Din California un frate))
California este in FOC, VA RUGAM RUGATI’VA PT NOI 🙏🏻🙏🏻😭. Ieri am intrat in panica, nu putem Respira din pricina fumului… Ne ustura ochii , gâtul si nu putem lua aer curat , poluarea este ftt Mare. Domnul sa Va Rasplateasca.
Nu pot pleca ,Se Blocheaza toate drumurile si e tot mai Periculos. Universitatile s-au oprit.
Arde si Sudul, arde si Nordul. 😭Orașul Malibu e in flacari. Ard palatele bogatilor cum arde Miristea.
DUMNEZEU A INTRAT la JUDECATĂ CU NELEGIUIREA❗❗ Nu avem unde fugi.
Focul inainteaza cu asa o Viteza ..încât Oamenii sunt Neputinciosi.E usor sa arzi de viu???😭😭ACUM ÎN ACESTEA CLIPE GROAZNICE ,MA CERCETEZ si Mă Văd pe Nicăieri!😭😭
Orasul “Paradis” a Ars tot!!!! ABSOLUT Nimic nu a Mai Rămas, e prima Plagă Din viata mea Cu care ma confrunt! !! Rugați’va pt Noi. .Suntem în Maree Necaz ❗🙏🏻

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire… 2 Timotei 3:16

Când Dumnezeu a început să comunice cu omul, a început redactarea Sfintei Scripturi. În ea descoperim caracterul lui Dumnezeu, dar și caracterul omului, cât și al diavolului. Justificat, Bibliei i se mai spune și Cartea Cărților.

De când lumea și pământul, forțele oculte au luptat pentru închiderea ei. Popoarele care au neglijat Biblia au dispărut din peisajul istoriei în mod rușinos. Omul care a fost omorât din pricina Bibliei, trăiește și azi, pentru că el e veșnic.

Când Torah (Biblia evreiască) a fost închisă în Templu, s-au deschis porțile robiei. Pentru că nu se poate trăi și liber și cu Biblia închisă.

Când Ezra a găsit cartea legii și jubila de bucurie, slava lui Dumnezeu a început din nou să umple Templul de la Ierusalim. Că nu se poate să vină Slava Domnului peste ruine și nepăsare.

Astăzi o ții tu închisă, dar va veni o vreme că Dumnezeu însuși va pecetlui Biblia.

Când Biblia se va închide îți vei aduce aminte de toate binecuvântările ratate. Puteai fi posesorul lor, dar ai ținut-o decenii închisă. Așa că le-ai ratat.

Când Biblia se va închide, bisericile vor fi pline, dar zadarnic! Ce să mai predice păstorii și preoții dacă nu mai au acces la Biblie?

Când Biblia se va închide, va prezenta cel mai mare interes pentru oameni. Dar, fără folos! Nu vor mai avea timp să cunoască îndurarea lui Dumnezeu, pentru că începe Judecata. O dată cu ea, se va închide și ușa milei!

Cât Biblia e deschisă vă predicăm despre dragostea dreptății divine. Când Biblia se va închide veți cunoaște dreptatea dragostei lui Dumnezeu.

Când Biblia se va închide, începe apostazia, somnul morții, groaza, veșnicia.

Când Biblia se va închide legiuitorii vor acționa împotriva naturii, a normalului, a bisericii, împotriva lui Dumnezeu. Iar legile lor fac să se rostogolească sfinții în morminte. Pentru că nelegiuirea va conduce.

Când Biblia se va închide, se va deschide Cartea vieții pentru judecată. Asta poate fi chiar azi sau mâine. Pentru că ușa morții se deschide în urma Bibliei.

Sunt multe țări și astăzi unde ești condamnat la moarte dacă ești prins cu o Biblie. Iar distribuirea de Biblii este infracțiune. Trăiești în România. Ești liber. Ai Biblie. Citește-o! Caută să împlinești ce știi! Veghează asupra ei la timp și nelatimp, spunea apostolul. Primește viață veșnică pe care ți-o promite. Cunoaste-L pe Dumnezeu așa cum ți-L revelează ea, și vei avea avantaje eterne.

Citiți! Citiți! Citiți! Dar, mai ales, citiți Biblia. Acum. Cât se mai poate! Se va închide în curând. Sau tu vei închide ochii. Și…va fi prea târziu!

America e din nou în flăcări!!! 6700 de case distruse, 36000 de hectare transformate în scrum. Patru orașe evacuate. Morți, dispăruți și sute de mii de sinistrați! Rugăciune pentru frații noștri!

Fiecare Eden are șarpele lui. Fiecare bucurie e curmată de nenorocirea ce o paște. Fiecare paradis are infernul lui.

Probabil oamenii care au stabilit numele orașului nord californian din America au gândit că aici va fi un loc de refugiu și recreere. De aceea l-au numit Paradise. Și ceva în genul acesta a fost până zilele acestea, când infernul a pus stăpânire pe el.

Nu există paradis terestru pe care infernul și demonii să nu fie invidios. De aceea ai grijă de paradisul tău. De edenul tău. De familia ta. Aici este locul în care te odihnești, unde ești iubit și acceptat așa cum ești tu. Fără accesorii.

Motivați de același gând vedetele hollywoodiene au ales orașul Malibu ca reședință de concediu. Și au investit miliarde de dolari. Doar că zilele aceste este evacuat. Paradise e scrum. America e în flăcări.

Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le arde focul, avea să zică Mântuitorul. Cu alte cuvinte, nu încercați să imitați anemic raiul, că nu veți reuși. Investițiile în paradisuri de acest gen sunt niște morbide încercări de a ajunge în paradis, dar fără Hristos. Iar în dragostea Sa, Dumnezeu ne demonstrează în interval de clipe că încercările sunt zadarnice.

Crede în Hristos și vei ajunge în adevăratul Paradis. Al lui Ilie, Moise, David, Ioan Botezătorul, Hristos și îngeri și însuși Dumnezeu.

Hai cu noi spre această destinație cu adevărat exotică. Începe prin a aduce raiul în inima ta, apoi în casa ta!