Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; și cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. Matei 7:2

Patru rațiuni din viața cotidiană care au consecințe eterne:

1. RĂU PENTRU RĂU

Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Romani 12:17

Înclinația biologică a fiecărui individ este de a da replică pe măsură, ba chiar mai dură. Aici este pus în joc orgoliul uman. Tendința dea demonstra superioritate. Dacă ești născut din nou, îmi dai dreptate că ești mai fericit dacă taci. Lasă-i interlocutorului impresia că e mai bun, mai tare, mai deștept. Numai un om puternic poate face asta. Nu acționa instinctual! Fii cerebral, stapânește-te, acționează ca un om duhovnicesc. Oare nu așa a făcut Hristos? Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât și faţă de toți. 1 Tesaloniceni 5:15

2. RĂU PENTRU BINE

Ei îmi întorc rău pentru bine și ură pentru dragostea mea. Psalmul 109:5

Am auzit cândva pe păstorul meu D. Mărgăian spunând unui individ: „Nu lovi mâna care te-a hrănit”. Da, îi făcuse mult bine, iar el, destul rău. E dureros să primești rău pentru bine. Recunoștința este scrisă între legile firii dumnezeiești. Vă imaginați ce este în inima lui Isus, care ne numește „binecuvântații Tatălui”, iar ca recunoștință își aude zilnic Numele rostit în înjurăturile unora!

3. BINE PENTRU BINE

Și dacă îmbrăţișaţi cu dragoste numai pe fraţii voștri, ce lucru neobișnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Matei 5:47

Legea reciprocității. În acest caz nu ne ridicăm mult peste necuvântătoare, care știu să te lingușească dacă le îngrijești. Nu e nimic deosebit în a face un bine unuia care nu are nevoie de el sau știi că te va răsplăti ori ai un beneficiu. Apropo: care sunt persoanele cărora le trimiți mesaje de sărbători sau de ziua lor? Îți spun eu. Cele de la care aștepți ceva în schimb.

Mântuitorul este de altă părere: A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut, Luca 14:12 Când, deci, am avut ca invitați la masa noastră din living niște flămânzi, săraci? Oare nu cumva urmărim să chemăm doar pe cei care ne apreciază ce am mai făcut nou la casă? Sau să le arătăm de ce suntem în stare?

4. BINE PENTRU RĂU

Aici vorbim de oameni puternici. De sfinți. Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmașii voștri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc și rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc. Matei 5:44 Sunt cuvintele ieșite din gura lui Hristos. Așa a făcut o viață pământească întreagă, asta face de o veșnicie. Haideți să învățăm de la El. Cel blând și smerit cu inima. Care, când era batjocorit, nu răspundea cu batjocoră.

Numai cel născut din Dumnezeu poate avea o gândire de acest fel. Să iubești pe cel ce te bârfește, să binecuvintezi pe cel ce te blastămă.

În concluzie: vrei să fii fericit? Vrei să fii sfânt? Vrei să ajungi în Împărăția Cerurilor? Indeferent de circumstanțe, fă bine! Îți este interzis categoric de legile dragostei să faci rău! Oare cum ar arăta planeta dacă toți oamenii ar gândi așa? Iubesc armonia, iubesc pacea, ador să fac bine. Toate acestea pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu.

Nu uita ca fiecare acțiune este ca un bumerang. Totul se întoarce spre tine. Fie că faci bine, fie că faci rău.

Cine dă, lui își dă. Cine face, lui își face.

Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” Marcu 14:61

Știu sentimentul tău. Îți vine să urli. Să dai replici. Să strigi, dar să nu audă nimeni. Ai vrea să plângi dar curg în loc de lacrimi rime. Ai povesti cu cineva, dar nu e nimeni disponibil să te asculte. Toate acestea le trăiești când știi că ai dreptate.

Ai făcut bine. Nu ai greșit cu nimic grav. Poate nu ți-ai dat seama. Sau poate ca Hristos, nu ai nici-o vină. Ai semănat o viață întreagă adevărul, iar în urma ta cresc spini și minciuni și pietre. Ai hrănit orfani, te-ai rugat pentru vindecarea lor, ai fost ca o slugă a evenimentelor și durerilor afișate de ei. Drept răsplată? Calomnie, injurii, jignire, durere, palme. Taci! Și rabdă! Asta ți-ar zice Hristosul, Domnul iubirii.

„Tăcerea și timpul rezolvă toate problemele”, spunea Dallai Lama. Dar mai credibil spune Ieremia: „bine este să aștepți în tăcere răspunsul Domnului” Ieremia 3:26. Sau David în Psalmul 37:7 „Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El”.

Învață de la Mântuitorul nostru să taci! Și El a tăcut. Și a făcut foarte bine. Poți să vorbești. Să dai replici. Să strigi. Dar faci mai mult rău. Asta ar însemna să lupți cu armele slabe ale unui adversar slab. Nu îți recomand! Mai bine taci!

Da, dar oare ceilalți nu vor crede că cel care minte are dreptate? Nu te interesează asta. Păstrează-ți cugetul curat și așteaptă. Timpul îi va ajuta pe toți să se lămurească. Fii înțelept și taci!

Și în mine urlă sfâșietor fiara orgoliului. Dar mă lupt, mușc din mine, mă înfrâneaz, mă rog, postesc și tac!

Și… Aștept liniștit ca Dumnezeu prin timp să elucideze lucrurile. Nu uita: Tăcerea și Timpul și neapărat Dragostea, te vor scoate învingător în Numele Lui Hristos.

Au amuțit mai apoi toți mincinoșii când li s-au deschis mormintele. Fugeau de frica propriilor morți. Au înghețat și au amuțit chiar ei. Da, cei cu gura mare. Tari în replici. Batjocoritori și ticăloși. Asta se întâmplă când începe Adevărul să vorbească. Tu doar așteaptă-l să ia cuvântul. Pe El, pe Adevărul.

Deci, taci!

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”. Matei 16:24

Pasul 1.

Voința- „dacă voiește cineva”. Voința este crucială în urmarea lui Hristos. Voința este tot. Dacă un om nu vrea un lucru, nu va reuși niciodată. Asta este cu orice viciu. Când vrei, manifești interes în a dobândi. Te rogi, ceri ajutor, acționezi. Nu ai reușit. Nu înseamnă că nu poți. Habar nu ai cât de puternic ești! Trebuie doar să vrei! Iar restul vine de la sine.

Pasul 2.

Lepădarea de sine. O! Acesta este la fel de necesar, chiar obligatoriu: „să se lepede de sine”. Când vii la Hristos, intri pe terenul Lui. Asta înseamnă că respecți regulile impuse de stăpân, de gazdă, de proprietar. Așa au smuls vindecarea Bartimeu, Zacheu, sutașul și alții din mână lui Isus.

Orgoliul este greu de controlat. Orgoliul este ca o fiară. Dacă nu renunți la orgoliul tău, iar prin dinamism să accepți condițiile impuse de Hristos, nu ești vrednic de Împărăția Lui.

Pasul 3.

Cucea: „să-și ia crucea în fiecare zi” Deci nu doar duminica sau sâmbătă sau joi, ci zilnic. Să înduri calomnie, condamnare, jignire și chiar martiriul. Crucea nu reprezintă orice problemă generată de un management slab al familiei. Nu. Crucea este doar ceea ce suferi pentru Hristos. Nu un fetiș atârnat la gât, ci asumată în minte, inimă și fapte.

Pasul 4.

Statornicia:„să mă urmeze”. Nu înaintea Mea. Nu în lateral. Nu deasupra. Nu, ci după Mine. Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Mat. 24:13

O iei înaintea lui Isus, eșuezi. Mergi pe căi lăturalnice, eșuezi. Rămâi prea mult în urmă, te pierzi. Ține pasul cu Dumnezeu.

Nu știu în ce obstacol te afli. Nu știu ce eșec te-a doborât. Poate nu știi încotro să apelezi. Care e următorul pas? Îți stă la îndemână o variantă viabilă și dumnezeiască: Hristos. El nu doar te îndrumă sau te trimite, El îți întinde mâna și te scoate din noroi. Și te înalță din nou pe munte.

Crede, dorește-ți, renunță la orgolii, asumă-ți crucea și mergi până la capăt de mână cu Dumnezeu. Acesta este următorul tău pas!

Sfânta mama

Cu palmele crăpate
Și fața încrețită,
Și cu dureri de spate,
Și veşnic obosită.

E doamna dintre doamne
Și sfânta dintre sfinți,
Ce crește cu ardoare
Fete și fii cuminți.

Ea merită statuie
În centrul metropolic,
Toti fiii să se-adune
La pieptul ei eroic.

Așa privim noi mama
O doamnă între doamne,
Până nici Dalai Lama
Nu are două mame.

Mama e o comoară
Ce merită păstrată
Cu dragoste în suflet,
În inima curată.

Trimite-i trandafiri
Și-mbrac-o în lalele,
Că peste cimitir
Nu-i zâmbet pentru ele.

Mai sun-o, mai zâmbește-i
Mai spune-i vorbe bune,
Și anii grei iubește-i
Durerea să-i aline.

Curând privi-vei locul
Unde statea aievea,
Si-și aștepta odorul…
Dar vei vedea doar prispa,
Ea-și luase demult zborul.

Când mama-i amintire
Obrazul este umed,
Sarută-l cu iubire
Cât încă îi e rumen.

În foarte scurtă vreme
Vom fi și noi asemeni,
Când vom fi tați și mame
Iar cinstea ni se cerne.

Din volumul de poezii în curs de apariție: Raze de soare

„Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.”
Romani 6:15

Toleranță? Da. Veniți la Dumnezeu. Cel mai tolerant personaj din istorie și eternitate. Mare tam tam mediatic pe subiectul toleranță. Iar creștinii sunt acuzați ca sunt intoleranți. Greșit! Dacă există vreun termen superior pentru toleranță, acela ar trebui atribuit lui Dumnezeu și Bisericii. Dacă un cetățean european, laic, are pretenția ca tolerează pe aproapele și atât. Biserica nu doar că îl tolerează, ci plină de iubire se roagă pentru el.

A tolerat fenomenul Babel, a tolerat Sodoma, a tolerat Gomora, l-a tolerat pe Hitler, ne tolerează astăzi pe toți. Dumnezeu este cel mai tolerant.

Însă o specificație: faptul că „tolerează”, nu înseamnă că este de acord cu ceea ce se petrece sub soare. Dovada? Nimicirea Sodomei și Gomora arată clar dezaprobarea lui Dumnezeu față de mișeliile etice și spirituale ale acestora.

Sora Elisabeta? O doamnă profesoară de limba germana din Ghioroc. A trăit onorabil. Respectată de toți. Trimite vorbă sa vină de urgență pastorul Bisericii „Muntele Sionului”. M-am prezentat la patul ei.

Suferindă. Pe jumătate paralizată. Îmi spune cu o luciditate inimaginabilă: „Toată viața mi-am dorit să mă botez și să îmi predau viață în mâna lui Dumnezeu. Am știut tot timpul că trebuie să fac asta. De aceea am trimis după dumneavoastră”. Am povestit multe cu dânsa, am mărturisit-o, apoi am botezat-o.

Am tras niște concluzii însă. Cei 88 de ani de „toleranță” divină, nu au făcut altceva decât să adune păcate și poveri care acum nu o lasă să moară. Toleranță azi și mâine și de 88 de ani încoace, sora Elisabeta, tânjea cu ochii înspre harul lui Dumnezeu.

Am botezat-o pe 1 Martie, în prima zi de primăvară. Cu o față senină și împăcată cu cerul, sora Elisabeta a plecat la Domnul. A prins patru zile de har. Suficiente pentru a aduna mai multă bucurie de cât în cele aproape nouă decenii trăite departe de cer. Bucurie oferită de dragostea lui Hristos. Acum merg la înmormântarea dânsei, la capela mortuară din Ghioroc.

Nu adormiți la liniștea „toleranței” divine! Treziți-vă mai degrabă la umbra crucii și a milei lui Dumnezeu. Nu risipiți harul! Toleranța te ajută să trăiești comod inclusiv în păcat pe pământ. Toleranță nu face decât să amâne pedeapsa trăirii în nelegiuire, mila lui Dumnezeu te poate scăpa de pedeapsă pentru totdeauna. Harul te ajută să fii veșnic fericit. Har înseamnă milă și iertare, nu îndreptățire pentru a trăi în nelegiuire.

Fii plin de bucuria iertării! Nu irosi harul lui Dumnezeu!

Ghioceii par a fi cele mai smerite flori. Cu trei petale albe, fără prea multă clorofilă, aceste gingaşe dar rezistente flori, ies primăvara din beţia mustului zăpezii, lăsând în urmă întunericul hibernării. Trăiesc scurta lor viaţă cu un fel de gârboveală în spate, iar odată cu venirea căldurii mor fără a cunoaşte vreodată ce este verticalitatea.
Ghioceii par florile veşnic îndoliate. Se nasc aplecaţi cu faţa în jos admirând chipul verde şi bine înrădăcinat în pământul îngheţat. Atent cercetând propriile chipuri, florile de ghiocei ne învaţă că sunt atât de multe lucruri de analizat şi amendat la propriile vieţi, încât nici timp de a se gândi la alţii nu au.
Cea mai frumoasă formă substantivală e la plural, lăsând să se înţeleagă faptul că numai în buchet şi numai împreună au valoare, putere şi pot emana frumosul. Vi se pare că ar avea totuşi câte ceva de învăţat şi omenirea din toate aceste aspecte ale florilor de ghiocei?
După o viaţă tristă parcă, trăind prin sacrificiul personal spre admiraţia altora, ghioceii lasă să se înţeleagă ca nu-i interesează nimic din ce se petrece în curtea vecinilor. Se încăpăţânează a nu se lăsa captaţi de peisajele vremelnice din jur, pentru a nu fi distraşi din cugetare. Ghioceii sunt florile creştine, frumoase, discrete şi cu bun simţ.
Lăsând în urmă lumina Soarelui cu dinţi, şi flori care mai de care mai mândre, ei se mulţumesc şi cu satisfacţia de a oferi farmecul lor într-o vreme în care, omul, nu putea oferi o altă floare din cauza frigului, ei se oferă voluntar ca galant al iubirii, dăruitorilor lui mărţişor.
În fine, ghioceii plâng pe cei mândri şi aroganţi, prea durabil înfipţi în gheţarul clipei care a trecut.
• Învaţă de la ghiocei, că toate-s trecătoare, că tot la fel va trece şi clipa ce îţi pare fericită, şi clipa care doare.

Veniţi totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. Isaia 1:18

Probabil mulți dintre noi vedeam piersicii înfloriți, ghiocei, mărțișoare, planuri pentru primăvară. Pe loc repaus! Ninge din nou. Ninge superb! E timp optim pentru odihnă și cugetare.

Isaia începe slujba profetică într-un mod pe cât de tranșant, pe atât de optimist. Judecata lui Dumnezeu este privită cu înfiorare, așa și este. Judecata de apoi atrage după sine consecințe, acuzare, condamnare și pedeapsă eternă. Orice om cu puțin simțământ duhovnicesc este de acord cu mine. Se vor judeca fapte, gânduri, vorbe goale, intenții, tot ce este păcătos.

Avem vești bune însă! Cuvântul de astăzi are în el acel nerv al speranței, că Dumnezeu este milos, încă.

Probabil, sunt destui cei deznădăjduiți și fără speranță. Oameni care au greșit și nu se mai pot ierta. Poate chiar în timp ce citești, te lupți cu sentimentul vinovăției. Respiră ușurat! Dumnezeu te iartă! Chiar acum! Chiar azi! Grație jertfei lui Hristos, conștiința ta poate fi albă ca zăpada!

Trebuie doar să crezi! E îndemnul meu, dar e promisiunea lui Dumnezeu exact pentru tine. Privește la zăpadă. Fiecare fulg de nea seamănă o sămânță de speranță pentru tine.

Ridică-te și mergi mai departe! Și încă ceva, dacă Dumnezeu te-a iertat, iartă-te și tu. Și permite-I lui Dumnezeu să te schimbe!

Fiii lui Aaron Nadab și Abihu și-au luat , fiecare, cădelniţa, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc, și au adus astfel înaintea Domnului foc străin , lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în faţa întregului popor.’” Aaron a tăcut. Leviticul 10:1‭-‬3

Ce să mai poată spune săracul Aaron în fața acestei grozăvii! Să îți vezi fiii prăjiți în fața ta. Doi din 4 băieți, jumătate de familie. Două sicrie deodată. Ce să zici, cumplit! Aaron a tăcut. Probabil că se gândea: oare ce mi-a scăpat să îi învăț în ale slujirii? Oare unde trebuia să insist mai mult? Ce a fost în mintea lor? Târziu!

Știți cum este? Atunci când Focul Domnului nu vine, există o blestemată de tendință în om de a o imita. Prin: efecte de lumini, tobe, studii arheologice în locul mesajelor inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Am fost șocat să văd în Marea Britanie, cum bisericile au început să aibă competiții sportive pe divizii, cu arbitri închiriați și ambulanțe. Se întoarce John Wesley în mormânt și Spurgeon și Bunyan și alții. Păi da, când nu mai sunt întâlniri de tineret pentru rugăciune, trebuie imitată părtășia sfântă cumva.

O! Ce bine că trăim în har. Altfel ar fi multe biserici incendiate de focul geloziei lui Dumnezeu. Dar harul nu face decât să amâne moartea spre focul veșnic. Iar asta mă înfioară, uitându-mă la sinistrele cruci de pe biserici, martore la adevărate incendii străine. Gem altarele sub văpaia focurilor străine generate nu doar de lumânările refabricate, dar și de conștiințele prea pătate.

Dragi creștini! Focul se aprinde pe genunchi. În prezența slavei lui Dumnezeu. Focul Sfântului Duh e declanșat de smerenie la poala crucii lui Hristos. Iar combustibilul vine din abundență Cuvântului Sfintei Scripturi, nu doar în predici, dar și în vieți transformate.

Stingeți incendiile nesfinte din biserică! Acestea au adus formalism, nepăsare, lipsa dragostei pentru nenorociți, apostazie și chiar moarte! Aprindeți focul iubirii histologice și al dragostei care merge până dincolo de moarte, până în veci de veci.

Câți Nadabi și Abihu să mai ardă! Câți sfinți Aaroni să moară cu zile asistând la acest suicid spiritual! Destul! E timpul să ne oprim! Este vremea să ne rugăm ca Sfântul Ilie. Din cer să vină focul!

Eu am venit să aduc un foc pe pământ și ce vreau să fie aprins chiar acum! Așa spunea Mântuitorul, și așa a făcut. Da, este vorba de focul Duhului lui Dumnezeu, care trezește pasiune și dragoste pentru Biblie. Este focul care ardea în inima lui Ieremia și a Apostolilor. Este focul Domnului care transportă viață din viața lui Dumnezeu.

Stingeți orice foc străin! Numai pe tăciunii firii pământești se poate aprinde focul iubirii lui Hristos. Astfel vrem să evităm suicidul spiritual gen Nadab și Abihu.

… Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și, chemând un om, a ras cele șapte șuviţe de pe capul lui Samson și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea. Judecătorii 16:19

Dalila este acea fată agățată pe stradă, pe Facebook, pe ștrand. Acceptabilă fizionomic de un băiat fără minte, fără criterii temeinice de evaluare, fără o definire clară a valorilor, doar cu hormonii în mișcare, care pune stimulii senzoriali peste principiile de esență ale vieții. Asta caută, asta este de fapt și asta găsește.

Să revenim la domnișoara Dalila.

• Este femeia care spune vorbe dulci, dar strecoară otravă incurabilă pentru partener.
• Dalila cântă frumos, dar armonia ei transmite acel blestem al ielelor (sirenelor), care conduce spre moarte pe obiectul ademenit.
• Dalila este femeia interesată de un sponsor. Nu poți Samson, să-mi asiguri suportul financiar pentru a arăta a divă, nu e problemă, te voi vinde spionilor filisteni pe sume considerabile.
• E profesionista în manipulare, aceea care îl prostește pe Samson, intrând ca o pisică în cele mai intime cămăruțe cordiale, ținute în secret de iubăreț, iar ea ascunde caracterul unei tigroaice, dornică de mușcătură mortală.
• Picioarele ei sunt ca niște arcuri, care adorm tâmplele prostuțe, legănându-le în ritm de moarte. Apoi, ne spune Solomon în Proverbe 6-7:… picioarele ei duc spre locuința morților.
• Este femeia care stă în piață sau pe Instagram, urmărind bărbați frumoși, nu pentru a-i iubi, ci pentru a le exploata imaginea în interes personal.
• Fugi de Dalila! O femeie al cărei zâmbet este pentru fie cine, nu va putea fi niciodată doar pentru tine.
• Măngâierile ei sunt un fel de anestezic, ca mai apoi degetele ei să apuce foarfeca morții și să taie șuvițele puterii, iar odată cu ele, firul vieții tale.
• Samson, ca victimă a Dalilei, ai grijă! Te aduce în pragul suicidului. Îți promite o viață fericită, dar te face să-ți dorești moartea mai mult ca orice.

Este cel mai minunat lucru să te căsătorești. Dar este unul și mai minunat să te căsătorești bine. Mulțumește-i Bunului Dumnezeu pentru reușita căsniciei… Poate ai evitat-o pe Dalila. Astfel Dumnezeu a putut să îți ofere binecuvântarea Sa.

Dalila este fata de plastic, lucrată bine în Photoshop și este fotogenică, pentru că doar în asta a investit o viață. Dar inima ei este goală. Să manifești milă pentru ea, să iubești sufletul ei chinuit de patimi, dorindu-i mântuirea, pentru chipul lui Hristos care trebuie revendicat și din ea.

Alege, dar să alegi bine fără a te pricopsit cu Dalila!

„ Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii”. Coloseni 3:14

I. PUFOAICA PĂCATULUI CARE TREBUIE DEZBRĂCATĂ
„… cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare” Efeseni 4:22
Omul cel vechi este ca o pufoaică îmbibată de păcat. Orice haină nouă, curată, călcată, îmbrăcată peste aceasta reprezintă o anomalie. O! Câți astfel de mutanți psiho-spirituali întâlnim zilnic!
Caracteristicile omului vechi le regăsim în versetele 20-31 din Efeseni 4. Iată hainele care trebuie dezbrăcate:

• Minciuna
• Mânia păcătoasă
• Cine fura să nu mai fure
• Cuvintele spurcate
• Amărăciunea care aduce necredință și îndoială
• Iuțimea
• Strigarea amenințătoare și umilitoare
• Clevetire și bârfa
• Răutatea
• Curvia

II. VEȘMINTELE NEPRIHĂNIRII CARE TREBUIE ÎMBRĂCATE
„… și să vă înnoiţi în duhul minţii voastre și să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfinţenie pe care o dă adevărul”. Efeseni 4:23‭-‬24

Păcatul l-a dezbrăcat pe Adam de slavă. Prin el și noi am fost deposedați de slava edenică. Dar în dragostea Majestății Sale, Dumnezeu nu ne-a lăsat goi, ci prin Hristos ne-a pregătit o nouă garderobă a neprihănirii.
Care sunt hainele neprihănirii? Coloseni 3:12-16:

• O inimă plină de îndurare
• Bunătatea
• Smerenia
• Blândeţea
• Îndelunga răbdare
• Îngăduința
• Iertarea
• Pacea lui Hristos
• Cuvântul lui Dumnezeu
• DRAGOSTEA

„… te sfătuiesc să cumperi de la Mine…. haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii și să vezi”. Apocalipsa 3:18 VD

• Ne îmbrăcăm cu haine din ce în ce mai de marcă, dar ascundem caractere tot mai pătate.
• Dacă o haină scumpă și nouă este îmbrăcată pe o fire pământească veche și neregenerată, oglinda ta este martoră a unei risipe de bani.
• Un caracter nobil nu mai are nevoie de haine super scumpe.
• Hainele ar trebui asemănate cu rușinea, sfiala și bunul simț, nu cu modelul tabloidelor consumeriste.
• Hainele neprihănirii se procură din cer, iar designerul și furnizorul lor este numai Dumnezeu.

Așadar, fă o curățenie în garderoba caracterului tău. Aruncă tot ce seamănă a zdrențe și aplică la veșmintele neprihănirii oferite de Hristos.