Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Ștefan, sfântul care îl ridică pe Dumnezeu în picioare!


Ștefan a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 7:56

Când un sfânt sosește la linia de final, Dumnezeu se ridică în picioare pentru a-l primi onorabil.

Puține știm despre Ștefan, probabil avea și el familie, părinți, idealuri, pe care urma să le pună în practică. Dar nu a mai apucat, pentru că ura de frate ucide cu sânge rece și rapid. Culmea că la acest fratricid contribuie în mod pasiv și Saul. Îl știți nu? Da, este fanaticul religios fără dragoste și scrupule, îmbătat de gândul de „promovare spirituală”, care colinda Israelul în dorința lui mioapă de a lega sfinții ca pe taurii spanioli, pentru a-i duce în arenă spre măcelărie. Dar este metamorfozat ulterior, când se întâlnește cu Hristos, în Sfântul Pavel.

Să revenim la Ștefan. O viață scurtă. Prea scurtă parcă. Un astfel de om ar fi trebuit să mai trăiască, se potrivea pentru a fi episcop al Ierusalimului. Dar se pare că între criteriile tradiționale nu intrau și „amănunte” ca: să fie sfânt, plin de Duhul lui Dumnezeu, sincer, nediplomat, cu inimă curată, în a cărui ADN să vibreze Hristos, îndrăzneț, puternic, plin de curaj. Nu. Nu-și pierde nimeni vremea să cultive amănunte de genul.

O predică scurtă. Nu a fost aplaudat, nici remunerat, nici nu a terminat-o. Nu a mai apucat. Deși scurtă, omilia lui Ștefan este plină de Hristos și de Duh Sfânt. El nu are timp de bancuri, nici de glume, nici de laude, nici de acompaniere instrumentală. Parcă predică pe fugă, în timp ce își face bagajele să moară pentru Hristos.

Au pus mâna pe bolovani și au început să-l mitralieze. Când o lumină care este îndreptată spre caractere îmbibate cu păcat, arată mânia lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri: 1. Ori păcătosul se schimbă, 2. Ori stinge sau omoară lumina, să pară curat. L-au îngenunchiat. Și ce, el asta știa mai bine să facă, să stea pe genunchi. A picat sub ploaia de pietre, trimise cu râvnă religioasă, dar oarbă.

Te-ai trezit în această dimineață cu multe poveri și orizonturile ți s-au închis. Primește câteva sfaturi. Nu de la mine, de la un sfânt. Dacă Ștefan ar trăi azi, cred că te-ar sfătui astfel:

  • Trăiește în plinătatea Duhului Sfânt și Dumnezeu îți va umple gura și inima de cuvintele Lui;
  • Spune adevărul chiar dacă pentru el ar trebui să mori. Mai onorabilă este moartea pentru Hristos, chiar dacă e în floarea tinereții, decât pensionarea pe spatele lui Hristos.
  • Cănd frații tăi de neam și limbă îți închid uși, și oportunități și drumuri, nu uita că Dumnezeu îți deschide un cer.
  • Când ucigașii vor crede că ai dispărut, grăbindu-ți plecarea prin ură ucigătoare, există un Hristos care îți zice „bun venit în cer!”
  • Dacă sacrifici adevărul de dragul confortului personal, vei sfârși ca un laș, iar nu ca un erou al credinței.
  • Când ei îți vor ucide stârvul unei vieți plină de suferințe și dureri și boli, un trup de slavă este deja pregătit pentru tine.
  • Când ei vor vedea în tine un om învins, tu vei vedea în cer un Dumnezeu victorios, care te cheamă lângă Sine.

Așadar, Ștefan devine primul martir. Dar și primul sfânt care vede cerul. Da, nu este blasfemie. Când un erou ca el depășește, fără să trișeze linia de final, Hristos (care și-a reintrat în atributile dumnezeiești), se ridică în picioare.

Protejează-ți gambele, stând cât de mult poți pe genunchi în fața crucii. Va rămâne drept în picioare, inclusiv în fața morții, creștinul care a știut să stea cât mai mult pe genunchi.

Cât de mare este puterea rugăciunii?

„…Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. Iacov 5:16

Cât de mare este puterea rugăciunii? Atât de mare încât deschide cerul. Vorba lui Cristi Boariu: „Când genunchiul atinge pământul, inima atinge cerul”. Cea mai înaltă altitudine este atinsă de om nu când se află pe vârful Omu, nici chiar pe Everest, ci atunci când se așează pe genunchi.

Atăt de mare este puterea rugăciunii cât sa determine puterea lui Dumnezeu, care, prin mila Sa, mută munții din viața ta. Da, rugăciunea deschide ochii lui Bartimeu, vindecă lepra incurabilă, face să crească mușchi pe slăbănog, aduce la viață fiul văduvei. Puterea rugăciunii reprezintă o firimitură din puterea lui Dumnezeu.

Te-ai trezit în dimineața aceasta, iar multitudinea problemelor te copleșește. Nu mai știi ce să crezi, nici ce să faci… Roagă-te! Crede în puterea rugăciunii! Ai nădejde că puterea lui Dumnezeu este net superioară puterii întunericului. Află că ridicarea ta se face nu prin salturi cascadorești, ci prin îngenunchiere la poalele crucii.

„Când tu faci un lucru, va fi un lucru făcut de tine. Dar când te rogi, atunci Dumnezeu lucrează”. Asta ne sfătuia fratele Simi Tomuța, pastorul Bisericii Betania din Arad, aseară la ședința liderilor de tineret pe municipiu. Este atât de profundă această idee!

Hristos a zis: „Vino după Mine!”. Personal, deduc de aici că în orice situație trebuie să-l trimit pe Domnul Hristos înaintea mea. Cum altfel, decât prin rugăciune? Acceptă voia lui Dumnezeu!

  • Facem studii lungi despre feluri și tipuri de rugăciune, dar ne rugăm atât de puțin.
  • Ne băgăm în proiecte care mai de care, fără să-L consultăm pe Dumnezeu prin rugăciune.
  • Vrem să urcăm, dar fără coborâre pe genunchi.
  • Așteptăm să vină fiii risipitori acasă și întârzie, pentru că am uitat să-i așteptăm pe genunchi.
  • Facem studii apocaliptice despre venirea lui Hristos, dar fecioarele înțelepte îl așteaptă veghind în rugăciune.
  • Apelăm la tribunale să ne rezolve problemele și să ne salveze familiile, dar aceste lupte se câștigă prin rugăciune.
  • „Am atâtea lucruri de făcut astăzi, încât simt că nu voi realiza nimic dacă nu mă rog măcar trei ore”. Așa găsim într-un jurnal de-al lui Martin Luther. Numai așa se naște o reformă care influențează jumătate de mileniu.
  • Ne ducem copii pe la tot felul de cabinete pentru a încerca să-i salvăm de dependențe, iar Mântuitorul ne spune că exorcizarea se face cu post și rugăciune.
  • Suntem prinși cu treburi seculariste și nu mai avem timp de Biblie și de biserică, dar Petru ne învață altceva: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar și vegheaţi în vederea rugăciunii”. 1 Petru 4:7

Te rogi, ești puternic. Nu te rogi, ești doborât. Am reușit să te conving doar dacă în urma citirii acestui mesaj mergi pe genunchi să ceri putere de la Dumnezeu. Începe să te rogi, oricât ți-a fi de greu și vei experimenta miraculoasa putere a lui Dumnezeu!

Traiectoria profesională

CURRICULUM VITAE #every one

În toate domeniile vieții există anumite faze profesionale, pe care inevitabil va trebui să le traversezi. E foarte important ca în fiecare stagiu să te lupți a da randament maxim.. . Nu te îngrijora, nu vei rămâne gol. Cel care te-a înzestrat cu daruri va alimenta izvorul resurselor tale.

FAZE:

1. Nu te cunoaște nimeni, nu te cheamă nimeni;

2. Dacă ești conștiincios și faci treabă bună, te trimite mentorul în locul lui. (Dacă nu accepți să fii trimis, nu vei fi chemat niciodată)

3. Începi să fii chemat;

4.Eși invitat de onoare pentru randamentul de excepție pe care îl ai;

5. Ești prea invitat. Agenda este plină, te dai peste cap și te străduiești să mulțumești pe cât mai mulți;

6. Începi să fii invitat așa, din respect;

7. Nu prea mai ești chemat. Pe fondul ușoarei plafonări, mai ai foarte puține de oferit;

8. Nu te mai cheamă nimeni;

9. Vine vremea în care te auto-inviți;

10. Nu mai ai chef nici să te inviți. Te pregătești de „concediu”.

CÂTEVA RECOMANDĂRI:

-Este foarte important să îți înțelegi locul.

-Să nu mergi nicăieri neinvitat.

-Când ești invitat, să te lupți a da randament maxim.

-Leagă oricare dintre fazele amintite mai sus de cartea de identitate.

-Luptă-te să fii la zi cu informațiile.

-Tratează teme relevante.

-Fă alianță cu Dumnezeu, indiferent de circumstanțe.

-Să petreci mult timp cu Dumnezeu în rugăciune.

-Fă tot ce găsești că e bine, cu pasiune, bucurie și dragoste.

Fii OM!

„Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te și fii om!” 1 Împăraţilor 2:2

Astea da cuvinte înainte de moarte! Așa își sfătuiește un rege nobil principele succesor. Îi spune cu alte cuvinte: învață din greșelile mele. Ia ce este bun! Fii om!

Oare cum ar arăta România dacă ar avea în toate ministerele medici, profesori, polițiști, magistrați, politicieni cu un astfel de start în viață? Dar familiile care ar avea soți și tați sfătuiți cu limbă de moarte de bătrânii lor: FII OM! Nu există educație abilă în afara Bibliei.

„Caut printre ei un om”, zicea Dumnezeu în Ezechiel 22:30. Păi cum, în câteva milioane de oameni nu este Unul? Se pare ca nu. Cu toate că pretențiile nu depășesc limitele realizabile. Să fie OM.

Prin acrostih ar ieși cam așa: Onestitate Modestie

Asta este definiția pe scurt a sfântului. Într-o epocă umanistă caracterizată de egoism și consumerism, se mai poate trăi cinstit și modest? Omenește, categoric NU! Dar prin Hristos, cu siguranță DA! Aici este lupta de fapt: despărțiți de Mine nu puteți face nimic! Spunea Mântuitorul în Ioan 5.

În firea pământească veche și neregenerată nu avem nici o șansă de a mai îndeplini statutul de OM, pentru că a fost pervertită de păcat în tot genotipul ei. De aceea este nevoie de naștere din nou. Asta încearcă să-l lămurească Hristos pe Nicodim(un doctor în teologie, evreu). Doar, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. 2 Corinteni 5:17. Așa are șansa de a fi OM. Modest, cinstit, onest și integru.

Aderă la Hristos! Începe o viață nouă în Dumnezeu! FII OM! Și vei fi o veșnicie cu Domnul Hristos.

Care este credința adevărată?

„Și credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Evrei 11:1

Fiecare cu credință lui! Aud asta aproape zilnic. Ar fi vorba se pare de un fel de credință individualistă. Care ar putea exista, probabil, dar nu se poare bucura de argument biblic. Noi știm ca există o singură CREDINȚĂ, un singur botez și un singur Domn. Efeseni 4:5. A! Că putem vorbi de raportări diferite la aceeași credință, e cu totul altceva.

CARACTERISTICILE BIBLICE ALE CREDINȚEI ADEVĂRATE:

1. Credință adevărată este darul lui Dumnezeu. Efeseni 2:8 „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” . Dacă ea, credință ta s-a născut în urma înțelegerii harului divin, iar nu în urma basmelor băbești, ai șanse mari de a avea o credință adevărată.

2. Credința adevărată este aceea care se naște în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Romani 10:17. „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Se pot naște credințe în urma lecturării multor genuri de doctrine și literatură: marxistă, hindusă, maiașă, nazistă etc. Asta nu înseamnă că vorbim de credință adevărată. Poate fi fanatism sau extremism în care poți crede, chiar muri. Dar nu este ce ea ce iubește Dumnezeu.

3. Credință adevărată are la bază Cuvântul lui Dumnezeu. 2 Timotei 3:16. Omul ancorat în Biblie este un om blând, neconflictual, corect, sigur pe veșnicia lui. Da, pentru că încrederea lui este alimentată de infailibilitatea Bibliei. Iar toată Biblia este insuflată/inspirată de Dumnezeu. Adevărul absolut de care se bucură Biblia generează credință adevărată.

4. Credința adevărată este asumată în adâncul inimii. Romani 10:10 „Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Nu te poți trezi involuntar într-o doctrină de viață din care nu înțelegi absolut nimic, să pretinzi apoi că mori pentru acea doctrină. Ai fi un martir inconștient. Credință adevărată vibrează în inimă, este determinntă, transmite viață.

5. Credința adevărată locuiește într-un cuget curat. 1Tim 1:19 „și să păstrezi credinţa și un cuget curat, pe care unii l-au pierdut și au căzut din credinţei”. Se pare că nu are nici-o valoare credința care locuiește într-un cuget compromis prin: minciună, preacurvie, ură, lăcomie, invidie, răutate, avort etc. Iată că trebuie să-ți verifici mai întâi mintea și conștiința, apoi să discutăm despre credință. Compromiterea cugetului te excomunică intrinsec, de pe tărâmul credinței adevărate.

6. Credință adevărată este asumată în fapte. „Tot așa și credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși”. Iacov 2:17. Credință care nu este trăită, pusă în practică este afirmată de un individ mort spiritual. O spune Iacov. Credință Neasumată în fapte este o credință demonică: „Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară! Dar ei niciodată nu fac voia lui Dumnezeu” Iacov 2:19. Chiar la botezul Mmajestății Sale, Mântuitorul dorea să împlinească „tot ce trebuie împlinit”. Asta arată că e sătul de teoreticieni, vrea fapte.

7. Credință adevărată este răsplătită. 1Petru 1:9 „pentru că veţi dobândi, ca sfârșit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre”. Evrei 10:35-36 „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”. Dumnezeu este drept și va răsplăti atât pe sfinți care au murit ca martiri, cât și pe cei care rămân credincioși până la sfârșit.

După cum observați nu am amintit nimic despre religie, dogmatică, biserici. Nu. Nici Dumnezeu nu face asta. Însă nu ai nimic de pierdut dacă îți vei scana credință prin prisma criteriilor amintite. Criterii biblice. Ca și tine și eu sunt curios să aflu dacă îmbrățișez o credință adevărată.

Noi suntem mulți. Credințe sunt multe. Filosofii de asemenea. Dar între ele există una Adevărată. Aceea trebuie să fie credință ta și a mea.

ROMÂNIA VEȘNICĂ

România noastră este mai mare decât secolul pe care îl împlinește anul acesta. Mai mare chiar decât propriile granițe. Am susținut o conferință de tineret în Republica Moldova și să știți că am ținut-o în limba română. Și chiar ne-am înțeles. Se pare că, deși suntem state diferite, avem ceva în comun: limba și sărăcia, dar și pe Dumnezeu. Pe Cel din urmă nu ni-L mai poate împărți nimeni, nici măcar prin granițe. Am slujit în Ucraina, prin multe sate basarabene, până dincolo de Cernăuți, unde vorba lui Leșe, răsună cântecul cucului din Bucovina. Știți ce este curios? Nu doar cucul cântă pe aceeași limbă, ci și sfinții.

Am iubit întotdeauna cântarea din spațiul Federației Ruse, în care este imposibil să nu reperezi acel accent caucazian formidabil. Vă provoc să ascultați cântecele lor duhovnicești, sunt angelice. Dar ei vorbesc și românește. Interesant!

România a traversat multe în veacul încheiat astăzi. Dacă îi atașăm și veacul precedent, spațiul acesta carpato-danubiano-pontic a traversat ceva revoluții, răscoale, două războaie mondiale, sisteme de conducere destul de cromatice. De la monarhie, legionari, comunism, democrație, ceva însă a rămas neschimbat: românul. Peste multe evenimente, fapte și personaje s-au așternut flori și praf.

Politicul trece. Sistemele se schimbă. Personajele istorice se înlocuiesc. Istoria e ciclică. Are România ceva veșnic? Da. Sfinții și pe Dumnezeul lor. Al lui Brâncoveanu, Wurbrand, Traian Dorz, Arsenie Papacioc, Țuțea și mulți alții. Pe Dumnezeu nu ni-L poate lua nimeni, nici măcar libertatea. „Veșnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga. E o metaforă, clar. Însă în mod cert, satul este desprins parcă din veșnicie. Aici mai ai șansa de a găsi oameni care încă mai știu să trăiască. Să comunice folosind limba, nu degetele.

Suntem români. În timp, ni s-au luat multe: teritorii, tezaure, doctori, tineri, copii, păduri, petrol. Dar avem ceva totuși al nostru, pe care nu ni-L va putea lua nimeni, dacă nu renunțăm noi înșine la El: este Hristos. România poate fi veșnică? Da. Pentru că România este a lui Dumnezeu. Și a românului sfințit prin cruce.

Țineți de veșnicia României cu dinții! Când vi se duc dinții prindeți cu proteza. De ați uitat unde ați pus-o, prindeți cu gingiile de ea. Prindeți-vă de Dumnezeu cu mâinile, dar mai ales cu inima. El este veșnicia României noastre. El este speranța copiilor noștri.

România este veșnică atâta timp cât rămâne lângă sfânta cruce. Lângă Hristos și lângă credință. Și încă ceva, România mai are și cer, vorba lui Nicolae Geantă: „Cerul României se află deasupra României”

FĂ O PROGRAMARE! HRISTOS NU PERCEPE TAXĂ!

 „În neliniștea mea ziceam: Orice om este înșelător”. Psalmul. 116:11

În neliniște poți zice multe, bune sau rele; asta nu înseamnă că sunt cele mai reale lucruri. Neliniștea este generată de o suită de factori: decepții sentimentale, pierderi însemnate, falimente, diagnostice surprinzătoare, dezamăgiri de tot felul, amenințări, trădare etc. Până la urmă este normal. Trăim pe pământ, mișcăm, interacționăm și inevitabil, uneori, eșuăm.

David scrie acest psalm pe care îl recomand spre citire tuturor celor afectați în vreun fel amintit mai sus. Dacă e David nu înseamnă că este scutit de riscul de a claca. Ajunge în versetul 15 să vadă un privilegiu inclusiv în moarte: „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El”. Nu avem dovezi că ar fi vorba de gânduri suicidale, dar mergem pe varianta că sunt simțăminte ale unui erou care e conștient că nu este veșnic, iar sfârșitul îi poate fi iminent.

Dezamăgit, afirmă în mod falimentar înșelătoria generalizată a rasei umane: ”Orice om este înșelător”. De reținut un aspect: sunt constatări făcute de un om întors pe dos, neliniștit, depresiv, tulburat.

Nu știu care este situația ta. Nu știu la ce concluzii ai ajuns. Nu știu dacă mai poți să crezi în ridicarea ta. Privește la ultimele versete ale psalmului. Învață că resursele echilibrului și ale înaintării tale sunt în Dumnezeu. El nu a dezamăgit pe nimeni nicioadată. Nu te expune riscului izolării. Va profita vrăjmașul de eșecul tău, ceea ce nu îți dorești.

Medicii au tarife, psihologii le au pe ale lor și mergi doar cu programare, iar dușmanii tăi abia așteaptă să te împotmolești, mai ales diavolul. Oricât de mare ți-ar fi dezamăgirea, oricât de necinstiți au fost apropiații cu tine, întotdeauna Dumnezeu va găsi unul dintre miile de oameni sfinți, care se află în generația ta, să te conducă la Hristos. Mai crede. Mai luptă. Mai așteaptă. Nu toate gândurile care te bântuie în nenorocire, în necaz, în suferință, sunt adevărate. Chiar dacă ar fi adevărate, nu uita că cerul are program de audiență non-stop, iar Minunatul Sfetnic/Consilier (Hristos), nu percepe taxe.

RAHITISM SPIRITUAL

„În adevăr, voi, care, de mult, trebuia să fiți învățători, aveți din nou nevoie de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare”. Evrei 5:12
Cuvinte grele adresate de păstor bisericii în care a investit atât de mult. Care să fie factorul determinant? Lipsa de performanțe ale planului misionar? Lipsa de calități ale Slujitorului? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm doi termeni: rahitism și nanism
RAHITÍSM s. n. Boală ivită în primele luni ale vieții omului, caracterizată prin calcifierea insuficientă a unui element fundamental al ososului și produsului lipsei vitaminei D 2 .
De la plantarea acestei biserici a trecut ceva timp. Suficient de mare ca apostolul să nu exagereze atunci când spune că trebuiau să fie învățători. trebuiau să fie învățători Dar se pare că nu s-a întâmplat întocmai. Cuvântul a fost semănat. Duhul lui Dumnezeu, prin învățători, a udat sămânța. Însă o anomalie ciudată: nimeni nu a crescut. Cauza? Păstorii. Serios?
Apelând la un limbaj metaforic scena ar fi cam așa: Ciorbă pregătită, snițele rumenite în cuptor. Orezul proaspăt preparat. Tacâmul pregătit pe masă. Doar că e o problemă, nimeni nu are dinți și măsele. Când păstorul se apropie vede niște lucruri ciudate: sticle goale, biberoane roase, suzete atârnânde la gât, trăgând de păpuși unul și altul pentru a le câștiga. Efectul? Li s-a blocat sistemul de creștere.
Diagnoza păstorului: după timpul estimat de mine, raportat la învățătură primită, potrivit cu puterea lui Dumnezeu, voi trebuia de mult să fiți învățători. Dar nu mai căutați scuze la nimeni. Din cauza voastră se petrece acest lucru! Pentru că ați umblat cu nimicuri, ați neglijat biserica, vi s-a depus praf pe Biblie, ați criticat pe alții, nu vă mai rugați, ați rămas spiritual, rahitism.
Riscul major? Atacul nanism ului!
NANÍSM s. n. 1. Anomalie caracterizată prin creșterea insuficientă în statură raportat la media de vârstă și a speciei sau rasei respective. 2. Încetinirea sau oprirea unei creșteri a plantelor ca urmare a unor condiții nefavorabile sau a acțiunii unor agenți patogeni. nanisme. Conform Dex-ului.
S-a detectat rahitismul, s-a propus o soluție de remediere a situației, dar nu a fost luată în serios de nimeni. Atunci sindromul trece de la acut la critic, influențând întreaga constituție a individului, producând nanism. Deci neasumarea responsabilităților mature, lipsa implicării în slujire, abandonarea procesului de sfințire, mulțumirea cu minimul mântuirii prin credință, fără manifestarea roadelor vrednice de pocăință, egoismul copilăresc și mofturile adolescentine prea mari induc sindromul nanismului.

Vi s-a îmbolnăvit ”hormonul” de creștere. De ani de zile stagnați și bateți pasul pe loc. Iar asta mă îngrijorează. Oare la o analiză serioasă și o evaluare responsabilă, câți rahitici ar fi găsiți în bisericile noastre?
Înainte de a căuta piticismul semenilor tăi, te invit să începi cum se cuvine. Fă o analiză a pașilor tăi în vale. Înainte de a mai învinui pe cineva. Constată cine este vinovatul pentru piticismul spiritual în care te afli tu. Îți spun acum, exact acel tip care va fi judecat pentru faptele și gândurile tale, adică domnul „tu”.

Nu te compara cu piticii spirituali. Fără a ofensa în vreun fel pe oamenii mici de statură. E clar că nu fac subiectul nostru. Mai ales că sunt foarte drăguți. Așa a hotărât Stăpânul pentru ei. Procesul de rahitism este întâlnit la plante, dar și la om. Însă pentru piticismul spiritual individul își alege traiectoria și se complace, ori asta este păcat.

Fii uriaș în credință! Dorește-ți să crești! Altfel, te va năpădi rahitismul și apoi nanismul.nanismul.nanismul.

SCOATE FOCUL DIN SÂN!

„Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele? Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși fără să-i ardă picioarele?”  Proverbele 6:27‭-‬28

Este un risc foarte mare asumat, acela de a păstra focul în sân. Poți să te arzi iremediabil. Nu uita că arsura este usturătoare. Chiar dacă ai impresia că ai tratat-o corespunzător și ai scăpat, nu uita că poate lăsa cicatrice adânci pe trup, dar și traume psihologice. Când hainele ți se aprind, în  îndepărtarea lor s-ar putea să iei și piele corporală.

Aventura umblării pe jăratec este îngrozitoare, reprezintă nebunia unei auto-torturări, care este și mai dureroasă. „fugi de poftele tinereții” îl îndemna Pavel pe tânărul Timotei. Știa el ce spune!

Contextul din Proverbe 6, prezentat de Solomon arată urmările flirtului. Da, este foarte periculos și atrage după sine consecințe și mai periculoase. Este singura poruncă ce apare de două ori în decalog: „să nu precurvești” și „să nu poftești nevasta/soțul aproapelui” Asta arată gravitatea săvârșirii flirtului.

Nu vă jucați cu focul! Arde! Chiar mai tare decât poftele voastre. Este bricheta ce poate aprinde focul eternei pedepse, focul gheenei. Există una dintre roadele Duhului Sfânt care îi vine de hac: „înfrânarea poftelor”. Se capătă prin rugăciune.

Scoate focul din sân! Fugi de flirt! Rămâi fidel lui Dumnezeu! Și vei avea o mare răsplată.

ZECE SICRIE ÎNTR-O ZI

„…Domnul a dat Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului” Iov 1:21 b.

Are doar 27 de ani. Este tânăr. O mână de om. E numai un zâmbet și fața îi radiază, așa este de vreo șapte ani de când îl cunosc. L-am cunoscut cântând; asta face și acum. Cântă. Pe deasupra dă și niște îndemnuri pline de viață și nădejde și speranță. Fiecare frază este încheiată prin expresii de genul: „îi Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot. Pentru că mi-a dat mai mult decât am meritat”

Ai zice că e un tip de bani gata, care nu prea știe ce este munca și viața. Dar nu. Este un tânăr muncitor, modest, cu bun simț și cu inimă mare. Tocmai ne spune că a avut zece sicrie în familie în cursul ultimilor șapte ani. Între care și-a pierdut și părinții și cumnatul în urma unui accident năprasnic pe drumul morții (valea Mureșului). Iar pe deasupra i s-a născut și un copil orb, pe care Dumnezeu l-a vindecat în urma unei rugăciuni, de el făcută.

Nu. Nu ați intuit bine, nu este în depresie. Nici nu și-a înecat amarul în horincă. Nu este supărat pe Dumnezeu, nu are nici gânduri suicidale. Nu este răzvrătit. Am descris mai sus că este plin de viață și cântă din toată inima și o face cu mare bucurie. Da, pentru că așa sunt copiii Domnului… A semănat Hristos în sufletul lor o nădejde vie.

Gândiți-vă la neprihănitul Iov, care a avut zece sicrie într-o singură zi. Mai mult, cel mai mare gigant economic din țară, compania agricolă al cărei patron era, intră în faliment în aceeași zi. Ba mai mult, o bubă sângerândă îi invadează toată suprafața corporală. O mâncărime groaznică din cap până în tălpi. Iar Iov nu intră în șoc cardio-respirator. Nici nu blastămă pe Dumnezeu, cum îl îndeamnă consoarta. Nu, pentru că Iov este neprihănit, el se teme de Domnul și zice: „Binecuvântat fie Numele Domnului”. Așa fac sfinții. Normal că nu îi e rușine lui Dumnezeu să se laude cu el, nici chiar satanei. Dar nici Dumnezeu nu rămâne dator, la promovarea examenului îi dublează cifra de afaceri. Ajunge cel mai mare magnat oriental și rămâne sfânt.

Ai probleme? Ești necăjit? Ai fost trădat în dragoste?  Ai frustrări adunate? Te-ai gândit să renunți la Hristos? Atunci cum vei putea sta lângă sfinți în cer? Oameni ca Iov sau Adi sau Wurbrand sau Nicolae Moldoveanu sau Dorz sau apostoli sau sora Geta Iliesi, care a avut trei sicrie într-o singură zi. Și sunt lângă Domnul.

Tu n-ai avut zece sicrie într-o zi ca Iov. Nici zece sicrie în șapte ani ca Adi. Sau poate că da sau chiar mai rău. Învață de la titanii credinței amintiți mai sus, dar și de la celelalte milioane neamintite, că sursa puterii de a rămâne vertical în nenorocire este NUMAI Dumnezeu.

Poți să zici binecuvântat fie Numele Domnului pentru TOT? Dacă nu poți, învață!