ARTICOL DE ZIAR – publicat în Decembrie 2015

FII O GAZDĂ PENTRU IISUS

S-a lansat o întrebare în ceruri, ce avea să vină de la însuşi Creatorul, „Cine va merge să răscumpere omul?”, se aştepta un răspuns iminent, dar nu s-a încumetat nimeni, nici serafimii, nici heruvimii, nici arhanghelii, erau destul de conştienţi de misiunea  grea ce implică un eventual răspuns. Rămâne tăcere.

Dintr-o dată cineva rupe tăcerea, era Mielul care părea jungheat, „Iată-mă în sulul cărţii este scris despre Mine, vin să fac voia Ta Dumnezeule”, acum Paradisul respiră uşurat. Prin cine? Ar fi fost cea de-a doua întrebare. S-a uitat Preînaltul la fecioara Maria şi văzând-o potrivită a trimis pe arhanghelul Gavril să-i aducă vestea cea bună.

Disponibilitatea celei care avea să devina Sfânta Maica Domnului este remarcabilă aici, prin răspunsul uluitor pe care î-l dă arhanghelului: „Iată roaba ta, facă-mi-se după cuvintele tale”. Dovedind totodată o bună cunoaştere a Sfintei Scripturi. De fapt atunci când Dumnezeu vrea să transmită un mesaj vorbeşte în termenii Scripturii.

Înainte de pătimirea Sa, Mântuitorul a trimis pe ucenici în satul învecinat la nişte cetăţeni să pregătească paştele. Cu mare bucurie aceştia se arată neobişnuit de ospitalieri şi pun la dispoziţie Domnului şi discipolilor Lui, camera special pregătită pentru aşa ceva. În casa ta există o astfel de cameră pentru sărac, pentru nenorocit, pentru cel nevoiaş? pe care Isus î-l numeşte „frate aş Lui”

Vedem aşadar cum planul minuţios al lui Dumnezeu se materializează cu oameni devotaţi, disponibili şi cu inimi calde. Sfântul Ioan Gură de Aur, unul dintre părinţii bisericeşti spunea: „fiecare creştin poate să fie o mamă a lui Isus, atunci când primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, î-l lasă să zămislească în sine printr-o inimă bună, aducând roade vrednice de pocăinţă. Nu vrei să fii o gazdă a lui Isus în inima ta?

„Învăţătorule mama ta şi fraţii tăi  te aşteaptă afară”, i-a spus cineva, răspunsul Mântuitorului îi uimeşte: „mama mea şi fraţii mei sunt cei ce fac voia Tatălui meu care este în ceruri”. Iată deci cum acceptând voia lui Dumnezeu ne putem înrudi cu Domnul Isus. Nu vrei să fii o mamă a lui Isus?

În cartea Apocalipsa ne este prezentat Mântuitorul ca cel mai elegant oaspete care stă la uşă şi bate, El nu dă buzna niciodată, nu intră cu bocancii în viaţa nimănui, aşteaptă. Cum uşa inimii are mâner doar pe interior, e posibilă intrarea doar dacă tu deschizi. Nu vrei să fii o gazdă a lui Isus?

Vin sărbătorile, printre diversele preparate culinare, instalaţii şi tot felul de pregătiri adiţionale sărbătorii, întreb: Unde este Isus? Să nu pierdem din vedere esenţa sărbătorii, să primim cea mai caldă îmbrăţişare din partea lui Dumnezeu manifestată prin cruce, prin întruparea Logosului divin. Nu vrei să fii o gazdă pentru cel mai nobil oaspete din univers, nu vrei să ţii în gazdă pe Isus?

Biserica „Muntele Sionului”, din Ghioroc vă doreşte Sărbători pline de iubirea lui Dumnezeu, iar raza mântuirii să pătrundă în fiecare casă. Vă îmbrăţişăm cu drag!

Prof. Onisim Botezatu, Prezbiter al bisericii „MUNTELE SIONULUI” Ghioroc.

Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi , în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor , care este Hristos, Domnul. Luca 2:10‭-‬11

10(zece) MOTIVE PENTRU CARE NU S-AR FI NĂSCUT NICIODATĂ ISUS

– Domnul Hristos nu s-ar fi născut niciodată, pentru ca în ziua nașterii Sale cei care o sărbătoresc să nu se gândească nici o secundă la El(sărbătoritul)

– Domnul Hristos nu s-ar fi născut niciodată pentru a ne crea nouă ignate și mese copioase care duc la îmbuibări de mâncare și băutură. Căci El însuși spunea: „Luaţi seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieţii acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră”. Luca 21:34. Sincer doresc din suflet să nu revină Hristos în vreo zi de Crăciun sau de Revelion!

– Domnul Hristos nu ar fi venit niciodată ca nașterea Sa, să pună pe drum zeci de ambulanțe din cauza exceselor și desfrâului culinar și nu numai.

– Domnul Hristos un s-ar fi născut niciodată pentru a ne împodobi nouă brazii și casele cu roade și lumini artificiale. Case care ascund inimi atât de reci și singure. Când roada preferată de Isus este una a neprihănirii. Galateni 5:22 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea , facerea de bine , credincioșia , blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege”.

– Domnul Hristos nu s-ar fi născut niciodată pentru a rămâne în amintirea noastră ca un prunc umil, neputincios și neajutorat. A intenționat să rămână în amintirea noastră ca Împărat al Împăraților și Domn al Domnilor.

– Domnul Isus nu s-ar fi născut niciodată pentru a fi un simplu decor al sărbătorilor noastre, cu o iesle, o maică, niște magi și niște măgari și ceva reni în centrele orașelor.

– Domnul Isus nu s-ar fi născut niciodată pentru ca oamenii să-i cânte laudă zece zile pe an iar 355 de zile să fie cufundați în manele, Heavy-metal, rock, tarafuri și „I umoruri”etc.

– Domnul Isus nu s-ar fi născut niciodată pentru ca sărbătoarea Sa, (neporuncită de Sine dealltfel), să fie unită și combinată cu păgânismul saturnalian roman. „Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare , nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi”. Isaia 1:13‭-‬14

– Domnul Isus nu s-ar fi născut niciodată pentru ca pregătirea de sărbătoarea nașterii Sale, să se facă luând cu asalt supermarketurile și malurile, iar nu în sfințire și curăție așa cum cerea Dumnezeu lui Moise la muntele Sinai.

– Domnul Isus nu s-ar fi născut niciodată pentru ca noi să-i pronunțăm Numele din mijlocul nelegiuirilor cu vieți nesfinte. „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui” și „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”2 Timotei 2:19

Totuși Hristosul s-a născut fiind convins că va găsi oameni cu inimă sinceră. Pe care îi va salva, îi va curăți, îi va sfinți pentru a trăi spre Gloria slavei Sale. Sunt convins că între cititori sunt oameni de bună credință care înțeleg esență sărbătorilor.

Faceți-L fericit pe Domnul Isus de sărbători, făcându-l oaspetele cu caracter permanent în casele noastre. Doar așa sărbătorile ne vor putea fi fericite și viață cât și eternitatea vor fi fericite.

PSALM PENTRU COPII

De multe ori pe noi ne-au hrănit coji
Am vrut să vă rămână vouă miezul,
Am colindat pământul cu papucii roși
Ca să vă crească vouă sănătos piciorul.

O câte nopți ne-ați transformat în zile
Și câte prânzuri s-au întunecat,
Dorind ca să trăiți puțin mai bine
Odihna noastră am sacrificat.

Ce bine să vă știm ai noștri fii,
Ce fericire să ne spuneți mamă, tată,
Să ne vorbiți frumos cât suntem vii,
Nu pierdeți asta din vedere niciodată.

N-aveți nici o fărâmă datorie
Nu vrem nimic să-ntoarceți înapoi,
Nu vrem ca să vă cerem niciun cent chirie
Atât vă cerem: NU UITAȚI DE NOI!

În timp vă v-om părea insuportabili
Să nu vă-mpovăreze gândul că încă trăim,
Vă implorăm să ne pozați amabili
Cât suntem vii, că în curând, murim.

Curând viteza ni se-ncetinește
Să nu zvâcniți gesturi de nerăbdare,
Să dea căldură ochiul când clipește
Dacă e ultimul nostru apus de soare.

Încet memoria ne joacă feste
Și v-om uita ce tocmai ne-ați convins,
De nențeleși ca-n codul lui Oreste
Și naufragiați pe infantilul dinadins.

Să ne iubiți măcar din obligații
Pe care nici măcar nu le-am pretins,
Așa se joacă ping-pong între generații
Măsura ce ai dat, de ea vei fi atins.

Iubiții noștri îngeri din înalturi
Ne-om stinge ca făclia mântuirii,
Ne-ați oferit prin zâmbetele voastre salturi
Ca să ascedem pragul în cortul întâlnirii.

Să plângeți la coșciugul nostru
Cu tot cortegiul ce ne înconjoară,
Să bea din lacrimile de pe fluviul vostru
Setosul curcubeu de primăvară.

Și vie să ne fie amintirea
În mintea voastră ca un bob de rouă,
Ce se topește răspândind iubirea
Dar vă oferă alinare vouă.

ULTIMELE VORBE
ALE
LUI CRĂCIUN

Cum a dormit oare Crăciun
În patul lui cel moale?
Când sfânta a pornit din drum
Spre grajdiul său de animale.

Ce-a fort oare în gândul lui
Când inu-i mângâia obrazul?
Iar fânul pe al Domnului
Şi pe al Maicii greu talazul.

Cum a servit belşugul cinei
Şi-aroma vinului spumos?
Când Iosif nu avea pe nimeni,
Privind la prunc neputincios.

Ce a simţit privind la lună?
Când doamna i-a şoptit duios
Spunându-i dulce:Noapte bună!
Iar Maica se târa pe jos.

Ce vise-o vi avut bogatul
Când somnul pleoapele ia-nchis?
Ce martor fi-va oare patul
În ziua marelui abis?

E lux în casa cea bogată,
Şi frig în grajdi pe sub zăpezi.
Maria naşte-ntâia dată
Cum greu e să-ţi imaginezi.

Cum şi-a continuat odihna
În patu-i omul cel bogat?
Privind înmărmurit lumina
Ce năpusteşte peste sat.

O stea venită din lumină.
Trei magi cu daruri pentru regi.
Un far în noaptea cea senină
Care sfideaz-a sorţii legi.

E rece în castelul falnic!
Şi-un Soare se născu în grajdi.
Palatul prăbuşit în jalnic
Iar peste staul e smarald.

Când cerul se putea deschide
Chiar peste casa lui Crăciun.
Dar el refuză a admite
Abandonând fecioara-n drum.

De ce n-am deschis oare uşa!?
De ce Te-am refuzat Isuse!?
De ce m-a amăgit cenuşa?
Sunt ultimele vorbe spuse…

Castelul său putea să fie
Popasul pentru serafimi.
A renunţat fără să ştie
La îngeri şi la heruvimi.

N-am reuşit decât un staul
Să-i oferim pentru-a se naşte.
Iar El, în loc de răzbunare
Ne-a oferit în dar un Paşte.

Isus le-a spus: „Am văzut pe Satana  căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat Putere Să călcați peste șerpi și  peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma. Totuși, nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în cer. „Luca 10: 18-20

O altă variantă a traducerii sună cam așa: „am văzut puterea Satanei care se prăbușea înaintea voastră, ca fulgerul din cer”. Suntem asaltați de forțe demonice la tot pasul. „Domnul a spus că acest veac are un stăpân, pe Diavolulul. Ne aflăm pe terenul minat în fiecare zi, suntem expuși multor pericole, de dimineață până seara.

Biserica este ambasada cerului pe pământ. Prin Biserică Dumnezeu ține legătura cu oamenii.  De aceea, a spus Isus în Cartea Faptelor, ucenicilor să aștepte împuternicirea pentru a rezista. Oamenii fiind, nu avem puteri magice, dar împuterniciți de Dumnezeu prin Duhul Adevărului, putem învinge.

Punctul cel mai important este reprezentat de promisiunea imunității absolute, garantată de Hristos. ” Nimic nu vă va vătăma”: nici serpii umani, nici scorpiile umanoide sau infernale, nici toata puterea vrăjmașului dacă și-ar uni forțele nu reușesc să ne lase vătămare.  De ce? Hristos spunea: „iată Eu sunt cu voi în toate zilele”. Nu vă temeți de amenințările unui șarpe învins la Calvar! Aici se împlinește  prima profeție mesianică din Geneza. Mielul a zdrobit capul șarpelui. Mai are puțină praf dând din coadă, dar capul ia fost zdrobit. 

Mergem înainte. Luptăm. Îndrăznim. Credem. Cu garanția imunității generale. Nu înseamnă că nu mai primim câte o lovitură. Primim și ne doare, dar ne mângâie Cristos. Ne dă acea putere de a vedea în moartea martiriului nu o nenorocire, ci proslăvirea lui Dumnezeu.

Da. Credința în Domnul Hristos și statornicia noastră reprezintă acel vaccin anti-demonic. Dar sursa bucuriei noastre, totuși, rămâne onoarea de a avea numele scris în Cartea Vieții în cer.

SĂGEȚILE ARZĂTOARE ALE CELUI RĂU

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Efes 6:16.
Cele mai arzătoare săgeți ale celui rău sunt aruncate spre inimă. De aceea avem nevoie de scut. De scutul credinței. Una dintre ele este calomnia. Iată definiția DEX-ului: CALOMNÍE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie,lat.
În viață suntem expuși calomniei. În dreptul calomniatorului Biblia spune un mare vai! Vai de cel prin care vine prilejul de păcătuire. Aceasta se naște în general din complexe de inferioritate, din ură sau manipulat de alții pentru a-și atinge anumite scopuri. Este atât de greu să-ți susții nevinovăția în calomnie. De ce? Pentru că, fiind întocmite pe minciună nu ai cum să argumentezi. Minciuna este minciună și nu poate fi contracarată. El minte și gata.
De aceea Sfântul Apostol Pavel spune doar atât: înarmați-vă cu scutul credinței. Asta înseamnă să crezi că Dumnezeu are puterea de a te scăpa. E tot ce poți să faci. Să crezi. Credința este un scut care păzește inima de infarct. Dar apără și demnitatea terfelită. În psihologie noțiunea poartă numele de complex intelectual. Nu mă pot urca la nivelul lui David de împărat și poet, îl aduc pe el la nivelul meu: și David a păcătuit! E adevărat că și David a păcătuit, dar tu câte mandate prezidențiale sau regale ai avut? Sau câți Psalmi ai scris?
Pentru toți cei bârfiți și calomniați: Rezistați! Din experiență vă spun că este cumplit. E greu, e dureros. Numai scutul credinței vă păzește de diabet, de pancreatită, de tensiune arterială, de ulcer. Apostolul Petru spune un mare FERICE DE VOI când oamenii vă batjocoresc pentru adevăr. Când îți propui să trăiești cu evlavie în Hristos ai parte de toate: bârfă, calomnie, jignire, judecată, acuzare, învinuire. Bucurați-vă că tot așa au prigonit și pe proorocii din vechime. Spunea Isus în predica de pe munte. Bucuria este generată de credință în răsplată lui Hristos.
Săgețile se sfărâmă, se topesc, ard, iar tu rămâi nevătămat. Doar cu niște răni pe care le alină dragostea lui Dumnezeu. Nu uitați că se luptă cu noi un diavol biruit deja în jertfa lui Hristos. În Numele Lui suntem chiar mai mult decât biruitori!

VORBA DULCE DEZGHEAȚĂ INIMA GLACIARĂ

– Bună ziua!
– Bună! Îmi mormăie printre dinți un bărbat. Soția lui îngrămădește ca firul de lână prin urechile acului o jumătate de zâmbet, extrem de zgârcit.
– Mai este apă? Continui eu, în încercarea de a mai detensiona puțin atmosfera. Și dintr-o dată liniște, ca în cimitir în noaptea de Bobotează. Iar niște fețe botezate în zeamă de lămâe mă îngheață pe loc. Iar pentru că tăcerea devine asurzitoare întreb iarăși:
– Ce sunteți așa încruntați? V-ați certat cumva?
– La minus treizeci de grade, ce vrei domnule? Îmi spune el mai mult cu dinții, protejând parcă limba pentru înjurăturile de mai târziu; afara erau 0 grade, dar domnul resimțea înzecit.
– Pot fi și minus cincizeci, domnule, inima trebuie să fie caldă și plină de dragoste. Că mult bine nea făcut Hristos. Apoi am mai schimbat câteva vorbe smulse parcă la fel ca niște cuie de 150 din lemn de stejar uscat.
Cam așa a decurs dialogul meu cu o doamnă și un domn la izvorul lui Ioan Slavici din Șiria, asistați de o bătrânică de vreo 75 de ani.
– Lăsați-mă, vă rog, să vă duc eu sticlele acelea, doamnă, mă arat eu amabil. Dacă nu ar fi avut zece litri fiecare, poate că nu mă lăsa. Am dus două ture a câte douăzeci de litri de apă la mașină dânsei.
Aveam să fiu martor la o scenă șoc, la întoarcere spre izvor.
-Vedeți că v-am umplut sticlele dumneavoastră domnu’. Zice doamna care era la rând, cu fața mult schimbată față de prima dată.
-Dar nu trebuia doamnă! Ii spun copleșit. Era doamna aceea acră care m-ar fi mâncat la început… Dar vorbele blânde înmoaie inima de piatră.
Oare de câte ori nu am judecat după înfățișare? Nu am catalogat prematur? Am condamnat, am interpretat pe alții. De câte ori? Vedeți! Oamenii trăiesc adevărate drame interioare, au probleme, prunci bolnavi, colegi batjocoritori, diagnostice uluitoare, probleme financiare, iar judecata acțiunilor lor este de condamnat.
Haideți să fim mai umani. Mai tandri. Mai eleganți. Mai miloși. Mai plini de iubire. Adevărul este că dragostea are o capacitate divină de a încălzi inimile glaciare ale celor supărați, amărâți, stresați pe care îi întâlnim zilnic. Oare nu așa ne-a cucerit Hristos? Nu prin iubire? Sau milă? De ce am crede că altceva decât dragostea ne face mai buni? Vorba duce, multă căldură aduce!

ȘAH-MAT

Cu toți am jucat probabil, măcar o dată în viață acest joc, numit șah. Acesta încheie prin Șah MAT , în favoarea câștigătorului. Din limba indiană conceptul se traduce prin rege mort. Da, România a mai luat un mat peste nas de la soartă. Ne-a murit regele. Descendent al familiei Hohenzollern care a cârmuit Europa ceva secole. Un om cu atâta bun simț cât nici cumulat, în cele aproape trei decenii post decembriste, de la domnii care au încercat să mimeze LEADERSHIP-UL statal, nu reușesc să-l ajungă. O discreție și o eleganță unică.
Mă consider un patriot. De aceea, în ciuda tuturor ofertelor exotice, am rămas aici cu pensionarii și amărâții noștri, cu pruncii abandonați și bătrânii singuri. Îi ador! Iubesc poporul român! Mărturisesc faptul că am mai avut așa un sentiment în Câmpia Turzii. Acolo la capul lui Viteazul. Un act românesc ce o să ne bântuie încă ceva secole de aici încolo. A devenit un fel de modă pentru mioarele carpatine în a-și devora bacii. De la Iuda ni se trage sadismul trădării.
A mai fost un moment când parcă mi-aș cere scuze mondiale de la YouTube că sunt român. Nu are legătură cu dumneavoastră cei cu bun simț și frumoși. Nu. Mă refer la scena în care Majestatea Sa a fost întors din drum și trimis înapoi în exilul său. Într-adevăr, aveau motive să se teamă. Acum s-a dus dintre noi. Nu mai bântuie pe nimeni. Am rămas noi. Și mă tem de ce suntem capabili.
O căsnicie de șase decenii a avut cu soția sa Ana, Principesa de Bourbon-Parma. Da, că așa văd prinții cu bun simț căsnicia, ca pe un act sfânt și pentru toată viața. Lăsând în urma un buchet mai mult decât de flori, format din cinci prințese. Nu ca multe persoane din spațiul acesta geografic, care văd în căsnicie un mijloc în urma căruia se aleg cu avere. În fine. Nu mai avem rege! Se închide un volum considerabil de istorie ce conține vreo 35. 040 de file, reprezentând zilele greu zbuciumate ale Majestății Sale, Regele Mihai.
Ce-or fi simțit apostolii când au văzut pe Regele lor de sorginte cerească în cripta mortuară? Erau în disperare. Dar rafalele, aplauzele plăcilor tectonice, care au generat un cutremur de proporții, mormintele descuiate, o serie de morți înviați, eclipsa totală de soare, prevesteau altceva. Aparent era ȘAH MAT pentru creștinism. Dar nu. Așa cum a revenit la viață totul prin învierea glorioasă a Regelui tuturor regilor, Domnul Hristos, dând noi speranțe urmașilor lui Isus, aceeași speranță poate reda bucuria românilor.
Condoleațe familiei regale. Condoleanțe României. Chiar dacă acestea vin la doar patru zile de la sărbătorirea nașterii ei. Ne ridicăm. Credem. Iubim. Și mergem mai departe. Asta facem de la Burebista încoace. Asta facem de la Hristos încoace. Ne ridicăm ca pasărea Phoenix, din propria cenușă. Mergem mai departe. Iertând.