#stațiacasă este sloganul zilelor noastre, pe care vă recomand să îl respectați cu mare responsabitate. Când e vorba de locuința pământească putem respecta, închidem poarta, intrăm în casă și ne păzim de primejdie, din respect pentru noi, pentru semeni, dar și pentru autoritățile îngăduite de Dumnezeu: guvern, armată, poliție, etc.

Dar când glasul marelui Păstor te cheamă la adevărata Casă, împărăția Sa, pleci cu bucurie. Noi privim ca o durere pierderea unui om mare, un predicator care ne-a hrănit copilăria și tinerețea cu predicile lui pline viață, rostite cu mare pasiune. Și noi predicăm astăzi, dar fratele Candreanu predică de pe vremea când noi poate nu eram născuți.

Cu adevărat un mare om a căzut în România. A pășit în lumină, obosit de drumuri, nesomn, mâncat pe apucate, vorbiri de rău pe alocuri (cam asta este soarta unui păstor). Dar bucuria mea este că nu se oprește aici, pentru că cerul nu ține cont de părerile mulțimii.

Fratele Candreanu nu spunea niciodată nu! Cu avântul său tineresc, vivacitate și duhul înfocat, atunci când se ridica la altar, se cobora Dumnezeu în adunare. Acum se înalță spre tronul răsplătirii în Paradis, pe care l-a predicat, în care a crezut și spre care a condus mii de oameni.

Atașez o cântare a grupului Speranța, care l-a îndrăgit mult pe fratele Candreanu și au slujit mult împreună pe la Case de Cultură, stadiane, biseruci, pe unde au răspândit Vestea Bună a aEvangheliei: Mântuirea.

Aici sunt pentru-o vreme,
Nu ştiu cât mai am de stat,
Şi unde locuiesc,
Nu-i nici bordel sau vreun palat.
Pe acest pământ, eu am o locuinţă
Casa mea e sus, o văd prin credinţă.

R: /: În cer îmi este casa
Unde S-a dus Hristos
Să-mi pregătească un loc atât de frumos
În oraşul de aur, acolo e şi casa mea
Unde pe veci voi locui, când de aici voi pleca.

2. Casa pe care-o am
Nu e casa-adevărată
De nu mai plăteşti la ea, 
Banca ţi-o ia pe dată.
Poate să o ardă focul,
Şi nu mai e de trebuinţă
Dragul meu să ştii, aici eşti doar la locuinţă.

3. E bine să ai un loc
Ca vântul să nu te bată
Dar nu uita să-ţi faci 
O casa-adevărată.
O casă ca-n poveşti,
Să fie a ta reşedinţă
Fiindca pe pământ, tu esti doar la locuinţă.

Să știți că după cum se arată lucrurile, vine Domnul nostru și pentru noi, iar în curând vom fi împreună.

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:Eu stăpânesc peste neamuri,Eu stăpânesc pe pământ.” Psalmul 46:10

Iubiți creștini, zilele acestea probabil că unii dintre dumnevoastră sunteți anxioși și împovărați. Pentru noi viața depindea de părtășia bisericii. Pentru toți ar trebui să fie așa. De când s-au închis bisericile, suferința relațională a afectat pe mulți și nu a trecut valul de încercare.

Continuați să fiți uniți. Bucurați-vă pentru fiecare minut de viață. Mulțumiți Domnului și pentru lucrurile care vi se par puerile. Să fim ca niște copii, pentru a avea parte de cer. Pe mulți această pacoste ne-a prins nepregătiți. Prinși în tot felul de activități și proiecte, am uitat să trăim.

Haideți să începem de la lucrurile simple. Jucați-vă cât mai mult cu copiii. Ei m-au învățat zilele acestea că este o nebunie să te îngrijorezi. M-au învățat că atâta timp cât tata e cu ei, sunt fericiți și nu au nici un stres. Am prins de la ei faptul că brațele tatălui sunt un belșug de pace. Umbra Celui Atotputernic e mult mai răcoroasă, privită prin ochii lor.

Azi am împlinit zece ani de la prima întâlnire cu soția mea. Am realizat că niciodată nu am avut atât de mult timp liber împreună în care să vorbim, să râdem, să jucam un șah, să facem activități împreună. Eram împreună, dar fiecare prins cu treburile lui. Am revenit la bucurii comune, am redescoperit primăvara și căldura căminului. Retrăim minunatele momente ale amintirilor noastre.

Răsfoiți albumele cu poze. Desenați cu copiii tot ce vă imaginați. Construiți avioane de hârtie. Să fim mai umani. Petreceți timp cu dumneavoastră înșivă prin meditație și reflecții cumpătate. Scrieți poezii. Sunt atât de multe lucruri de făcut, încât mă tem că nu îmi ajunge timpul acesta de repaus.

Afară au îmbobocit piersicii. Doamne, sunt spendizi! Merg de câteva ori pe zi să parcurg fiecare milimetru al deschiderii coroanei florilor. Magnoliul alb parfumat stă gata să explodeze, pomișorii abia plantați au frunzulițe. Liliacul are boboci mov, parcă sunt niște strugurași de nohan, smochinul stă gata să explodeze prin mugurii lui mari și verzui. Mesteacănul din fața dormitorului îmi amintește de elixirul tinereții, anume că tinerețea nu poate trece neobservată. Iasomia și ea e nărăbdătoare să emane parfumul ei îmbătător. Tuia a rămas verde peste iarnă, pentru a ne aminti că nici gerul nu e veșnic. Salcia este plină de sute de albine, nici nu am știut până primăvara asta că salcia are flori (multe nu am știut, dar ne-a dat divinul timp să le învățăm). E basm primăvara asta!

Această oprire ne arată suveranitatea lui Dumnezeu și căldura îmbrățișării Lui. Aveam programul făcut până la sfârșitul anului: conferințe, tabere, bilete de avion cumpărate și anulate, programe și iar programe. Dumnezeu mi-a arătat mie, dar și dumneavoastră, că El este Stăpânul.

Fiți fericiți! Lăsați-vă fascinați de harul lui Dumnezeu! Arătați-vă dispuși să învățați!

Și asta va trece! Dar noi oare cu ce vom rămâne?

Pentru noi ca familie, fratele Șerban a jucat un rol important. Rodi, soția mea a fost prima fată pentru care s-a rugat la binecuvântarea ei, pe când era păstor în Cuvin, a predicat la nunta noastră, deci s-a rugat pentru binecuvântarea căsniciei noastre, s-a rugat pentru Yared, băiețelul nostru la binecuvântare.

Fratele Șerban a fost păstorul familiei noastre. Pentru mine a fost inițiator în învățământ, cu el a făcut practica psiho-pedagogică, a slujit la ordinarea mea, tot dânsul a avut cuvântul pentru deschiderea oficială a Bisericii Betleem. Sunt prea multe motive care arată atașamentul meu față de fratele păstor Șerban.

A slujit multor generații de elevi, păcat că împrejurările sunt de așa manieră, că nimeni nu poate veni la înmormântare. Dar ne revanșăm în cer frate păstor. Voi cere un favor lui Dumnezeu să stați lângă noi și la nunta Mielului.

Afară ninge și e frig, dar dumneavoastră nu mai simțiți frigul. E zăpada mieilor, se zice, dar se pare că și a păstorilor. Frate Ioan, e totul alb în jur, natura nu poartă doliu sfinților, ea se îmbracă în alb, cum alb este și veșmântul dumneavoastră. Drum bun spre zări! Fiecare fulg de nea ne amintește de lacrimile slujirii pe care ne-ați adus-o neobosit.

La revedere frate păstor! Cei care ați fost îmbărbătați de predicile sale pline de afecțiune sunteți mulți. Împreună transmitem un gând al nădejdii familiei îndoliate.

Pe curând iubite frate păstor Șerban!

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Geneza 12:3

Pentru siguranța noastră, a fiecăruia, vă recomand să ne încredem în Dumnezeu și să respectăm regulile indicate de către autoritățile statului, cuprinse în ordonanța militară.

Nici o măsură nu este prea aspră în aceste momente, nici un efort de înfrânare nu este prea greu, nici un comentariu nu mai este util.

După ce a încheiat cele 11 articole ale ordonanței militare, domnul ministru al afacerilor interne încheie pledoaria cu următoarele cuvinte: Dumnezeu să binecuvânteze România! Apoi a plecat. Nu mai era nimic de obiectat. Felicitări, domnule ministru! Sunteți de apreciat!

Asta ar trebui să facem de la mic la mare. Asta a făcut cetatea Ninive atunci când Iona a venit cu un Breaking News de ultimă oră: Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicită!. Împăratul a luat în serios avertismentul, a vestit un post care nu a scutit nici regnul animal, iar 40 de zile au stat cu saci și cu cenusă pe cap, în sfințire. Iar Dumnezeu a renunțat la nenorocire.

Domnule ministru Marcel Vela, vă mulțumim că recunoașteți suveranitatea lui Dumnezeu. Nu veți fi nerăsplătit; nici noi. Ne rugăm în bisericile noastre pentru toți demnitarii țării; este o poruncă biblică pe care o onorăm cu drag.

Ascultând încheierea discursului dumneavoastră, domnule ministru Vela, mă voi ruga cu o mai mare pasiune, ca toți demnitarii țării să copieze formula dumneavoastră. Dumnezeu se va arăta îndurător față de poporul care îl cinstește.

Marcel Vela devine primul om în stat, ca autoritate, pe perioada stării de urgență.

Ne rugăm pentru dumneavoastră și vă respectăm ordinele! Ne rugăm pentru întrega țară! De ACASĂ!

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Luca 12:24

Îngrijorarea este o temă națională, chiar mondială. Te gândești ce va fi? Încotro ne îndreptăm? Când se termină pandemia asta? Dar stai un pic, tu nu ești oricine, tu ești copilul lui Dumnezeu! În tine a pus chipul și slava Sa. Cu tine El are un plan special.

Am ieșit în curte, e una dintre fascinațiile mele să admir pomii cum înfloresc. Piersicii sunt plini de boboci, și merii și cireși și vișinii și mahnoliul, liliacul abia așteaptă să înflorească. Ei nu se stresează că trebuie să se conformeze razelor de soare, să se pregătească pentru raze, nu. Practic însuși soarele produce prin fotosinteză minunea multicoloră a florilor de primăvară.

Florile nu au teama de Covid, ele nu au stres, binele lor este în mâna stăpânului. E drept, au avut o iarnă cu îngheț și frig, au tăcut, au așteptat, iar acum se manifestă răspândind parfumul îmbătător spre admirația și bucuria ta. E vremea tăcerii tale, taci! Aveai la fel ca mine nevoie de repaus, stai! În curând vei înflori ca migdalul.

Te invit să ieși în curte, să ridici ochii spre cer și să îi multumești Tatălui pentru că trăiești. Închide ochii și privește cinci minute soarele cu ei închiși, căutând 10 motive de mulțumire la adresa Creatorului. Cu singuranță vei intra în casă alt om. Mai profund, mai contemplativ, mai încrezător, mai original.

Nu te îngrijora de lipsa făinii de grâu, a drojdiei sau a orice, ascultă în inima vocea caldă a Mântuitorului: Cu cât mai de preț ești tu decât păsările, puțin credinciosule! Raportează-te ca la un compliment din partea divinului si mulțumește-i că te bagă în seamă.

Inspiră adânc aer în piept, și spune din toată inima: Doamne îți mulțumesc pentru că sunt mult mai valoros decât un stol de rândunele, pentru că în mine ai pus comoara Împărăției tale!

Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Geneza 50:20

Frați și surori ai disaporei! Știrile ultimelor zile și ore probabil că au reușit să clatine pe mulți dintre dumneavoastră în această situație care pare a fi fără ieșire. Sunteți izolați la domiciliu, am auzit stresul izolării dumneavoastră, pentru unii care ați reclamat comportamentul băștinașilor față de dumneavoastră, mai ales de când Italia a intrat oficial în carantină națională. Această măsură nu s-a mai luat în vreo țară din Europa după încheierea războiului mondial. Granițele se pot închide, dar cerul rămâne cu program deschis 24 de ore din 24.

Frați și surori, pentru unii dintre dumneavoastră care nu ați ținut strâns legătura cu Dumnezeu și biserica în vremurile bune, în această perioadă vă va fi puțin mai greu. Încercați să recuperați pierderile înregistrate în decenii, reîntregiți-vă familia, reconsolidați altarele casei. Iar pentru dumneavoastră, care ați iubit uniunea frățească și părtășia, este destul de dificil. Dar sunt convins că Mângâietorul, Duhul Sfânt, va întări inimile dumneavoastră.

Voi ați vrut să îmi faceți rău, dar Dumnezeu a schimbat răul îm bine. Fiind vândut de frații săi, Iosif traversase o perioadă foarte lungă de austeritate spirituală și emoțională, cu toate acestea se arată din cale-afară de amabil și iertător cu frații săi. Prin răbdare și iubireba reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să transforme o nenorocire generatoare de depresie și descurajare într-o oportunitate de a salva o națiune de la pieire.

COVID-19-20 pare o nenorocire fără ieșire. Și pentru Iosif să stea 7 ani în pușcărie nu a fost simplu. Dar cu înțelepciune și strânsă legătură cu Dumnezeu, vom reuși să profităm în cel mai pozitiv sens de această perioadă de carantina. Învățăm versete cu familia, comunicăm mai mult cu copiii, apropiere în viața de cuplu. Poate că această criză generată de coronavirus v-a gasit pe mulți dintre voi distanțați ca soți, certați, împărțiți. Ocupați cu volumul mare de lucru ați neglijat armonia familiei; iată cum această perioadă poate fi o mare binecuvântare și un pansament pentru rănile acumulate în timp în relațiile voastre.

Un prieten din Italia îmi spunea că a vizitat o familie de frați din apropierea lui, la care nu mai mersese de multă vreme si au reușit a avea o părtășie deosebită. Folosiți răul înspre bine. Cine știe dacă nu cumva Domnul are în vedere prin acest rău să salveze viața adolescenților din casa voastră, să salveze copiii prin faptul că apropie părinții unul de altul.

Respectați indicațiile autorităților! Dumnezeu va purta de grijă pentru pâinea familiei voastre. Poate că unii nu v-ați mai deschis Biblia de ani de zile, aveți ocazia să o citiți pe toată într-o lună de zile. Nu reacționați! Nu vă tulburați! Fiți plini de iubire și afecțiune față de frații care v-au făcut rău.

Pentru un suflet nobil ca Iosif, perioada de austeritate îl face mai bun, mai nobil. Transformați răul în bine.

Întăriți-vă! Îmbărbătați-vă! Și mergeți mai departe luptând. Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. Mat. 10:22

Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”
Exod 14:14

O epistolă este o scrisoare adresată uneia sau mai multor biserici, cu un conținut de încurajare, îndreptare, recomandări, informare. Ani de zile frații noștri au găsit o speranță de viață mai bună pe aceste meleaguri. Unii s-au instalat aici, și-au dat copiii la școală, au construit în țară, au renovat ce au putut. În ultima perioadă, partea de nord a Italiei, unde sunt foarte mulți români, este sub cod roșu privind carantina determinată de #coronavirus.

Am slujit în foarte multe biserici din Italia, mai ales din zona de nord, care acum este blocată, am acolo prieteni și cunoștințe. Am participat la conferințe de familii, de tineret, tabere de vară, am trăit momente unice în viața de credință.

Frați și surori ai diasporei din Lombardia (zona de nord a Italiei): toate lucrurile sunt îngăduite de Dumnezeu. Toate!

În versetul citat, vedem un popor evreu blocat în fața unei mări învolburate, iar în spate era cea mai puternică armată a planetei pregătită cu arme de fier pentru a-i distruge. Evreii alcătuiau sandvisul perfect al distrugerii: ce rămânea în picioare în urma măcelului egiptean, era înecat în mare și mâncat de peștii răpitori. Scenariul unui film de groază se întrevedea la orizont.

Mame și tați au început să strige la Moise, să regrete usturoiul și castraveții Egiptului, dar și ca mamă, tată care luptă pentru copii în plină epidemie, e greu să le stai în cale. În perioadele de cumpănă nu ți-ai dori să fii în pielea unui lider. Dar Moise, omul lui Dumnezeu, trage adânc aer în piept, își adună puterile și strigă: Domnul din cer are ca priorotate să vă scape, voi dar stați liniștiți! Și i-a scăpat! A despicat marea, poporul său a trecut pe uscat, iar urmăritorii au murit înecați. De ce stați liniștiți? Pentru că frica provoacă stres, iar stresul degenerează în panică generală, agitație socială, ingrediente care amplifică mai mult problema. Respectând indicațiile autorităților îi ajutați să gestioneze situația, dar vă păziți și pe dumneavoastră departe de infestare.

Frați din Italia… Am vazut mesaje de îngrijorare pe Facebook, că 16 milioane de oameni din nordul Italiei sunt în carantină, iar toate zborurile spre și dinspre Italia au fost anulate. Sunt mame îngrijorate, tați preocupați de viitor, care depind de salariul de la sfârșitul lunii. Suferim împreună cu voi, ne rugăm pentru voi, nu vă lăsăm la greu, vă scriem încurajări, vă ajutăm să treceți peste această calamitate.

În această ambuscadă psihologică și psihotică, în această criză medicală, spirituală, politică și socială, care pare fără ieșire, se aude vocea unui Dumnezeu Atotputernic zicând: Copiii mei din Italia: Eu lupt pentru voi și pentru copiii voștri! Voi doar stați liniștiți! În case, în spitale, ascultați recomandările autorităților, iar biruința vine de la Domnul. Folosiți timpul acesta în favoarea familiei dumneavoastră, comunicați, jucați-vă cu copilașii, apropiați-vă unii de alții, discutați mai mult cu adolescenții din familie, iar în final cu siguranță veți fi mai puternici.

Demonul de panică are cel mai mare premiu în infern, pentru că prin frică și traume psihologice a avut performanțe uluitoare în ultima perioadă. Dacă acest demon a fost avansat în grad în ultima perioadă, haideți să îl retrogradăm prin încrederea noastră în Dumnezeu. Haideți să ne prindem cu ambele brațe de nădejdea izbăvirii divine. Nu te uita la zăngănitul armatei lui Faraon; e mai mare zarva, decât forța lui! Nu te uita la marea înfuriată a roșului de pe harta coronavirusului, în curând Atotputernicul va desface marea „roșie”(codul roșu) a coronavirusului, va îneca armata gălăgiasă a fricii, iar tu vei ieși biruitor spre Canaan, cel ceresc sau pământesc (ce mai contează, important e să fim cu Dumnezeu).

Primiți această epistolă din partea noastră, a celor care vă iubim și vă prețuim. În orice situație a vieții, ridicați privirile în sus, pe cer nu poate nimeni să pună carantină! Izbăvirea dumneavoastră este prioritatea Tatălui ceresc, voi doar stați liniștiți!

Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?
Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Mat 7:4-5

Toți suntem specialiști în toate! Ne dăm cu părerea chiar dacă nu ni se cere, ne luăm de guler cu cine vrem în mediul online, criticăm inclusiv pe cine nici măcar nu cunoaștem și nu l-am văzut niciodată în viață. Toate acestea le facem cu aere de specialiști. E o slăbiciune a naturii noastre umane să facem acest lucru, dar însuși Hristos condamnă genul acesta de abordare.

De regulă tipul acuzatorului și băgătorului de vină ascunde în suflet multe carențe fundamentale, chiar legate direct de caracter. Paiul din ochiul altuia este mai lesne de acos pentru că nu doare, nu te privește în mod direct și nu implică asumare a responsabilității îndreptării.

De ce e bine să îți vezi de bârna ta?

1. E mai greu, dar mai eficient. Este vorba de propria persoană și poți lua cele mai drastice măsuri cu tine însuți, fără a avea reclamații. Te ajută să crești și te păzește de pierzanie.

2. Este sfat dumnezeiesc. Fiecare să se cerceteze pe sine însuși. 1 Corinteni 11:28. Iar în textul de față, recunoaște cu prioritate acțiunea duhovnicească de a elibera propriul ochi. În general cel care e prea sonor e și vinovatul. Culpa are gura mare!

3. Dezvolți deprinderi educaționale. Când pui pe foc bârna ta, și îți eliberezi ochiul de prejudecăți, vezi mai bine, mai echilibrat și mai clar. Câtă vreme ești pătat se împlinește cuvântul Mântuitorului: un orb care călăuzește pe un alt orb, cad ambii în groapă. Matei 15:14

4. Te vindeci de ipocrizie. Fățarnucule! Așa numește acuzator Isus pe toți lupii moraliști cu alții, dar din cale-afară de permisivi și libertini cu ei înșiși. Soarta fățarnicilor este iazul de foc. Eu aș vrea să vă cruț! Paiul lui îi incomodează înaintarea, dar grinda ta te duce în iad! Nu vă jucați cu focul!

Vezi-ți de treaba ta! Nu critica nimic la aproapele tău, fie bun sau rău, dacă nu ai alternativă! Fă observații în privat, cu modestie și respect! Când observația este publică, vrei să arați altora ce știi tu, iar când observația critică este în privat, arăți interlocutorului cât îl prețuiești pe el.

Așa că urcă în macara, leagă cu lanțuri grinda din ochiul tău, așteaptă să ți se vindece privirea, iar dacă nu ai murit, cu iubire și respect, dă o mână de ajutor și semenilor pentru a-i elibera de paiele invizibile. Până atunci ia mâna de pe clopoțel!…

Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.
Psalmul 126:5-6

Avem inocenta tendință de a privi la oamenii prosperi care conduc o mașină bună, stau într-o casă frumoasă, au un venit bun, ca la niște vinovați, dar cei mai mulți dintre noi nu cunoaștem munca asiduă din spatele paravanului pe care noi nu o vedem. Oamenii aceștia care sunt cinstiți au lucrat pe brânci, au suferit foame la un moment dat, au fost descurajați, umiliți, au muncit asiduu, au riscat prin împrumuturi, iar acum culeg roadele printr-o viață decentă.

În mintea celor mediocri tot timpul va fi raportarea asta, că sărăcia este un dar, milogeala este o virtute, iar cel care are este vinovat, sigur „învârte” el ceva! Nu învârte nimic! El muncește cu cap, iar tu nu. Te mulțumește statutul de angajat, nu e nimic rău, dar nu îți condamna patronul, de la el primești pită.

Spiritual este la fel. Privim cu admirație sau invidie la o biserică impunătoare, cu formații muzicale, resurse spirituale, slujitori pregătiți, parcări generoase și este o tendință nativă de judecată. Dar vă spun din umila experiență că în spatele cortinei stau decenii de traume, lacrimi, datorii, războaie spirituale, zile de post și rugăciuni, hărțuiri demonice, oboseală, stres, păr alb, toate aceste sunt la temelia fiecărei lucrări bune. Privește spre exemplu un morcov cu frunzele verzi înfocate, pline de viață, drepte și ferme, dar munca de întreținere este a unei rădăcini masive care stă în întuneric și noroi, printre paraziți și pericole în pământ, acesta alimentează partea externă.

Plângi? Ești trist? Ești dezamăgit? Ești depresiv uneori? Înseamnă că se întrevede o lucrare bună peste decenii. Seamănă cu lacrimi și te vei bucura secerând! Nu renunța! Durerea semănatului, a săpatului, a îngrijirii anevoioase va fi răsplătită în curând de o recoltă bogată.

Cine seamănă vânt culege furtună. Nu avea doar proiecte omenești, nu investi doar în pământ, cu lacrimi se fac și aceste investiții e drept, dar tot cu lacrimi se pierd. În schimb investițiile eterne au nădejdea bucuriei la răsplătirile dumnezeiești. Mântuitorul ne ajută cu un sfat fenomenal: nu vă strângeți comori pe pământ unde le devorează rugina, molia, hoții, focul, ci strângeți-vă în cer unde se află în siguranță și neamenințate de cele mai sus amintite. Matei 6:19 parafrazat.

Ceva oricum semeni. Iar semănatul se face plângând. Nu ar fi păcat să plângi de două ori si la semănat vremelnicie și la pierderea afacerii trecătoare, când poți să plângi doar o dată, la semănat în ogorul Domnului lucruri nepieritoare, iar apoi la seceriș să te bucuri prin Duhul?

Oprește-te puțin! Relaxează-te! Grijă mare pentru ce plângi, pot fi lacrimi irosite sau răsplătite, depinde câtă veșnicie este semănată în investiția ta.

Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli , Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Matei 27:46

Doar Matei redă fraza în ebraică, se explică el se adresează evreilor. În general la Paște și la sfânta împărtășanie cu trupul și sângele Domnului(Cina), ne amintim de suferințele Mântuitorului. Cine mai ține cont? Că sărbătorile au devenit oportunități de distracție și programări de concedii. Puțini creștini sunt surprinși la biserică fie și o dată pe an. Dureros!

După trei zile de spitalizare, fiind internat cu copilul, si alte trei care urmează, am îmceput să înțeleg durerea ne dezbătută prea des din inima Tatălui. Dumnezeu și-a întors fața de la El, iar Isus simte asta din plin. Nu de indiferență, ci de durere văzând Fiul suferind.

„Eu aici o să mor!”, spune pe un ton stins și cu lacrimile până în barbă Yared, băiețelul meu, când siringile cu ac de zece centimetri îi străpung antebrațul și umple vreo trei recipiente. Era la mine în brațe, l-am rugat să se pună cu obrazul pe pieptul meu, cu mâna stângă îi țineam fixat antebrațul, iar cu mâna dreaptă i-am acoperit ochișorii scăldați în lacrimi.

Până la un punct am fost tare, am privit, am încuviințat, am fost deacord, dar la un moment dat a trebuit să întorc fața, nu am mai putut să mă uit. Era fiul meu, sânge din sângele meu, carne din carnea mea. Aș fi preferat să mă împungă pe mine cu zece ace, numai să nu îl văd pe el suferind. Sângele a fost pentru analize și în cadru steril.

E o asemănare nebunească, dar nu înseamnă că nu mi-a vorbit. E experiența mea. Ce a fost în inima lui Dumnezeu văzându-și Fiul în condiții insalubre, cu muște și 50°C temperatură, răni nelegate, bătut fară vină. Cum a privit Dumnezeu Tatăl, fiind conștient că printr-o suflare a gurii Sale i-ar fi făcut scrum? Totul a fost să ne poată salva pe noi. Este cel mai măreț mesaj al iubirii Agape, care merge până la sacrificiu. Tatăl ceresc, chiar a sacrificat totul! În inima lui a fost mare durere, sfâșiat de jertfa supremă a Domnului Isus, câteva momente nu a putut privi drama. Și da, și-a întors privirile! Dar era acolo, nu și-a părăsit Fiul, L-a înviat, L-a proslăvit și I-a dat toată puterea în cer și pe pământ.

Poate și băiatul meu a fost pentru o clipă debusolat, dar nu l-am părăsit, era în brațele mele. Nu știu care este sentimentul tău! Nu știu cu ce lupte te confrunți! Sunt tată. Pentru nimic în lume nu mi-aș parăsi puiuțul. Dorm cu el aici, pe o coastă, în condiții precare, dar sunt lângă el. Dacă eu care sunt firesc am grijă de băiatul meu, cu cât mai mult Dumnezeu care este sfânt nu va avea grijă de voi, puțin credincioșilor! Luca 12:28 parafrazat.

Tatăl nu părăsește pe nimeni! Doar fiii risipitor își părăsesc părinții. Ca un Tată iubitor, Dumnezeu te așteaptă, indiferent care este cocina de porci în care ai ajuns.

Vino fiule risipitor acasă!