Și eu am copii. Și mă tem în primul rând pentru ei. Copiii noștri sunt în mare pericol, dacă nu intervenim!

Incontestabil sunt o mulțime de lucruri bune pe care ni le-a adus tehnologia. Aparaturi medicale, tot felul de instrumente și mașini performante în industrie, dar luxul atrage după sine pericole uriașe. Dacă nu intervenim la timp, ne pierdem copiii!

10(zece) riscuri majore, cauzate de expunerea excesivă a copilului tehnologiei

1. Mănâncă, uitându-se pe tabletă sau telefon; lucru foarte grav, ne avertizează specialiștii. Nu are control asupra mâncării, nu mestecă suficient, nu respectă măsura potrivită vârstei lor, iar întreg metabolismul se dă peste cap și organismul se dezvoltă disproporționat.

2. Adorm cu telefonul. Expunerea ochiului oricărui fel de lumină artificială a display-ului, acesta suferă traume uluitoare. Strică dioptriile, crește tensiunea olfactivă, strică optica din cauza distanței mai mici de 30 cm. Cu atât mai mult dacă se întâmplă noaptea, în timpul programului de somn.

3. Undele. Expunerea creierului la conexiunea permanentă a telefonului și mai ales un creieraș nedezvoltat, provoacă agitație, hiperactivitate, violență prin imitare de personaje, maturitate rapidă și deformată. Întrerupeți datele mobile pe timpul nopții! Și țineți telefonul la distanță de minim 1 metru de cap.

4. Oboseala. Cadru didactic fiind, ne confruntăm cu niște cazuri care ne depășesc în rândul copiiilor. Anxietate, oboseală, lipsă de concentrare, depresie, gânduri suicidale, teme superficiale sau nerezolvate. Aceste stări sunt îngrijorătoare dacă se întâlnesc la copii. În general, unele dintre ele sunt specifice liceenilor și studenților, iar noi le avem și la clasele primare.

5. Obezitate. Tot mai mulți copii solicită scutire medicală de la orele de sport. Expunerea excesivă jocurilor electronice, animațiilor și filmelor, crează probleme grave motricității, care este fundamentală dezvoltării armonioase. Suntem pe locul 2 în Europa la capitolul obezitate infantilă, 1 din 15 copii este obez. Și dezvoltă majoritatea bolilor pe care le au bătrânii trecuți de 70 de ani.

6. Grave probleme sociale. Nu mai știu să comunice cu părinții, cu bunicii, cu profesorii. Au dezvoltat un individualism de tip robot. Vorbesc monosilabic, incorect gramatical, violent și foarte vulgar. Plimbați-vă cu ei! Citiți împreună! Jucați-vă cât mai mult cu ei! Și nu le pretindeți ceva ce voi nu faceți. Nu poți să stai ca părinte 4 ore pe zi pe internet, dar să obligi copilul să nu stea. Ei ne vor copia la maxim.

7. Capacitate intelectuală foarte scăzută. Să nu fii mulțumit că îți știe toate personajele de la Disney, dar nu cunoaște numele niciunui verișor primar. Am elevi și de gimnaziu care nu știu vârsta părinților, dar știu să joace FIFA 2025. Ce folos?! Învățați-i poezii, capitale de țări, orașe, astronomie etc Deschide-i orizontul cunoașterii copilului tău. Mai bine să fie nemulțumit acum, pentru că îl restricționezi de la telefon, și să îți mulțumească atunci când va fi mare că ai făcut inginer din el. Nu forma colecționar de FB sau 10, ajută-l să fie înțelept, să gândească, să rezolve singur situații dificile. Să fie harnic și practic.

8. Insensibilitate. Nu mai știe să reacționeze la situații reale, pentru că tehnologia îi paralizează simțul civic, spiritual, emoțional. Nu își va plânge bunicii pentru că nu îi cunoaște. Învață-l să plângă și în rugăciune pentru mama lui, sau când a picat pe iarbă sau cu sania, nu doar când îi smulgi telefonul din mână. Va deveni egoist și mândru, fără să empatizeze cu un coleg sărac, cu un cerșetor sau în alte circumstanțe.

9. Lenevie. Dacă nu intervenim la timp, vom crește un părinte obez, care va lâncezi într-o garsonieră cu igrasie fără adăpost fără să realizeze ceva în folosul societății. Copilul trebuie învățat de mic să repare, să facă curat, să aibă grijă de flori, să își facă patul singur. Acestea sunt lucruri elementare pe care trebuie să le învețe de la părinți. Nu așteptați de la noi, că avem o programă școlară foarte încărcată. Abia răzbim să o parcurgem. Nu am creat-o noi! Dar suntem obligați să o respectăm. Fă un student harnic din copilul tău, nu un trișor oportunist, că va polua în jurul lui.

10. Superficialitate. Lumea a fost condusă de oameni care și-au propus a trăi profund. Nu încuraja copilul să spicuiască operele pe care le are de citit, să învețe pe fugă, să mănânce în grabă, să copieze. Viața virtuală va crește un caracter superficial, fără esență și profunzime intelectuală. Ori nu asta are nevoie generația de mâine. Motivează-l să gândească, dă-i sarcini plăcute și utile să le rezolve. Asigură-te că respectă programul de somn!

Salvați-vă copiii! Aveți milă de ei! Măsura în care îngrijești de el cât este mic, va îngriji de tine la bătrânețe. Ignoră-l și vei fi ignorat.

Știu că este greu! Știu ce lupte duc și eu cu copiii. Dar nu trebuie să cedăm! Luptăm pentru ei! Muncim pentru ei! Trăim pentru ei! Investim pentru ei! Construim pentru ei! Atenție! Nu cumva să îi pierdem chiar pe ei! Că atunci am trăit degeaba.

Avem credință. Muncim. Ne implicăm. Iubim. Și creștem împreună cu copiii noștri. Ca în final să ajungem în cer cu ei! Doamne ajută-ne! Dacă întâmpini dificultăți, nu e rușine să ceri ajutor.

Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceștia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Și a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” 1 Samuel 17:28

Samuel ne înfățișează aici un Eliab inflamabil, iritat, nervos, mânios. E ca o răbufnire a complexelor adunate în timp. El a fost martor la ungerea lui David ca împărat. Eveniment petrecut după ce, pe rând, ei au fost refuzați. Nu a uitat asta până a plecat în mormânt. Pentru că invidia ucide prematur!

Aveau 40 de zile de când se înjurau între ei, își trimiteau blesteme și amenințări reciproce cu filistenii, iar pe când Dumnezeu le trimite izbăvitorul, ei manifestă ură și dispreț față de el. Duelul cu Goliat a fost botezul politic al tânărului rege și confirmarea în fața Curții Marțiale, a regalității lui David.

Motivele care produc inflamarea:

1. Amintirile neplăcute. Eliab, a fost semnalizat de Samuel și evitat, pentru că Domnul alesese pe David. Același lucru persistă până astăzi, un om ales de Dumnezeu are critici, oameni invidioși, comentatori, vorbitori de rău. Dar pentru că David are în el sânge albastru, acestea nu îl doboară ci îl fac rege al lui Israel. Nu lăsa amintirile copilăriei să te doboare în raportarea la frați, părinți, că îți fură bucuria de a trăi. Uită, iartă, treci peste!

2. Complexele. De ce el și nu noi? Ce are el în plus? Eu sunt mai prejos? Acestea au fost întrebările care a umplut de lepră pe Maria, sora lui Moise. Oare numai prin Moise vorbește Dumnezeu? Atenție mare la îndoieli și subestimări că pot fi furtunos împotriva ta! Așa s-a inflamat și Eliab.

3. Tradiția fără caracter. Eliab cade în ispita lui „Big brother”. El crede că dacă e mai bătrân e și mai înțelept și își auto-abrogă dreptul de judecător. El crede că se poate manifesta prin ură, dispreț, ocară, jignire, înjosire, subestimare publică. Hei! Eliab, ai grijă cum vorbești cu majestatea sa Regele tău, David! Trebuie dacă ești mai mare ca David, să dovedești caracter pentru a fi ascultat, nu te impune prin forță, ridicare de ton, agresiune fizică și psihologică.

4. Presiunile psihologice. Depresia. În oare care măsură e de înțeles comportamentul lui Eliab. De înțeles nu lăudat nici justificat! Moartea pândea la orice colț. Amenințarea uriașului, le-au provocat o umilință națională mai bine de o lună de zile. În acest context apare David cu o ideie trăsnită, să bată pe Goliat. Din nou umilință. Dar asta vine direct de la Dumnezeu, pentru o armată care pleacă la război cu un împărat lepădat.

5. Neputința. Un om ajuns la capătul puterilor, care e prea mândru să recunoască limitele lui. Un Eliab care nu poate accepta să fie ajutat de mai tânărul lui frate. O ciocnire de orgolii a fraților, care nu sar în ajutor lui David, semn că le convenea dojeneala lui big brother, împotriva viitorului rege. Și ei gândeau la fel, dar nu aveau puterea să înceapă, faptul că a pornit logoria lui Eliab, le dă satisfacție maximă.

6. Invidia. Nu vreți să știți cât de devastatoare este această leucemie intelectuală, invidia. Ca boală autoimună a sufletului, e o formă de suicid lent. Cine are invidie se stinge de pe picioare, îmbătrânește cu zile, doar din cauza scenariilor din mintea lui. Oile, stâna, acestea sunt pretextul sub care se ascunde ură fratricidă de tip Eliab.

7. Caracterul neduhovnicesc. Un om duhovnicesc gândește duhovnicește, dar un om firesc nu poate gândi duhovnicește, ne lămurește în cap. 2 din 1 Corintieni, apostolul Pavel. Omul duhovnicesc recunoaște valoarea celuilalt, îl respectă, se roagă pentru el, îl susține, îl ajută! Omul firesc e incapabil de a cultiva acest fel de gândire. Dacă Eliab ar fi fost un om duhovnicesc, ar fi fost cel puțin recunoscător fratelui mai mic pentru că i-a adus pâine și caș, lui, dar și fraților.

Creștinul în genul lui Eliab, e ca o bujie incandescentă, care abia așteaptă o scânteie care să-i favorizeze judecățile lui deformate. E omul care acuză nejustificat, doar pentru a acoperi complexele personale. Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii! Oare la cine erau acestea? În general, omul de tip Eliab care acuză, face aluzie la lucrurile care se găsesc în adâncul inimii lui. Eliab întotdeauna va vedea pe David: rău, mândru, arogant, mincinos, îndrăzneț. Da așa vor vedea tot timpul gemenii lui Eliab pe regii aleși de Dumnezeu. Eliab, ai grijă de David, el este singura ta șansă la supraviețuire. El îți omoară ucigașul și duce imperiul neamului tău mai departe. Și-a pus viața în joc pentru oi, să poți mânca brânză acum, își va pune viața în joc în duelul cu Goliat, să trăiască în pace fiii tăi Eliab. Din David se naște Mesia, Unsul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii întregi.

Creștinul inflamabil, este acel om nervos, care trântește și jignește în toate direcțiile punctelor cardinale. Vorbește de rău, e iute la mânie, ridică tonul, urlă ca un leu turbat, face spume la gură, e un fel de Vadim Tudor în convulsie. Se manifestă cu violență fizică și verbală. Nu vă temeți de ei, nu sunt periculoși, doar că au capacitatea de a face praf și fum și zgomot, și dezinformare. E genul de pseudo-creștin carea a zidit toată viața paie, lemn și trestie. Orice scânteie îl aprinde.

Fii un creștin veritabil! Răbdător. Blând. Plin de bunătate. Fii un David după inima lui Dumnezeu! Dezvoltă un caracter hristologic, plin de roada Duhului lui Dumnezeu. Numai așa putem răspândi lumina Evangheliei Păcii.

Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puși în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai ușori decât o suflare. Psalmul 62:9

Născut din părinții Filip și Olimpia, Alexandru Macedon sau micul semizeu, cum era numit în antichitate, se afișează în istorie ca o stea căzătoare: cu cât viteza căderii e mai mare, cu atât strălucirea e mai mare. Elev al strălucitului filozof și profesor Aristotel, Alexandru s-a dovedit a fi un geniu, maestru militar unicat, curajos, așa că micul rege macedonean, de numai 18 ani, ajunge stăpânul lumii. Nimeni, niciodată nu a contestat genialitatea acestui om unic.

Visul său a fost de a cuceri Imperiul Persan, principalul rival istoric al regatului Macedoniei. Cucerește nu doar pe persani, ci toată Asia Mică, ajunge până în India, se face foarte curând șeful planetei. Nimic nu i-a stat în cale. Niciun imperiu, niciun împărat, nicio armată, nicio fortăreață, niciun zeu. Nimeni!

Dar în duel cu moartea este bătut la zero de celebrul țânțar. Scenele referitoare la moartea lui sunt diverse, dar cea mai plauzibilă rămâne varianta morții cauzate de malarie, în urma înțepăturii unui țânțar purtător al acestui virus în mlaștinile indiene, pe când tatona terenul pentru o ultimă lovitură militară.

Avea scenarii. Avea vise. Avea planuri. A numit câteva metropole cu numele său. Probabil, după ce reușea confiscarea planetei îi schimba numele în planeta Alexandru. Și-ar fi făcut temple, statui, religie proprie, multe. Dar nu a apucat, pentru că moartea curmă multe planuri, bune și rele. Moartea schimbă destinele oamenilor, țări, imperii. Moartea, numai Hristos prin jertfă, o poate îngenunchea.

Stimate muritor: tu nu ești Macedon. Nu ești semizeu, pentru că nu există semizei, ci doar Dumnezeu, oameni și demoni. Oricât de mari ne-am crede, nu uita că moartea antrenează deja țânțarul care îți poate deveni „naș” într-o clipă. Moartea are ac de cojocul fiecăruia, inclusiv pentru cojocul alexandrin.

Cel mai puternic țânțar, care de fapt nu era așa puternic, era normal, de câțiva microni lungime și vreo 0,5 gr greutate. A reușit performanțe pe care le-au ratat împărați la rând. Moartea vine subit. Nu te întreabă pe tine. Nu e curioasă câți ani ai. Nici câți bani ai. Nici funcția ta. Când moartea primește ordin de la Suveran, pleci!

Nu vă încredeți în cei mari. Cei mari sunt un fel de Zachei ai lumii. Mai marele vameșilor era mic de statură. Așa sunt toți „mai marii” pe care îi vezi tu: mici…mici…O ironie a sorții, o faci pe mai marele, dar ai nevoie de un copăcel să vezi și tu cinci metri mai departe. Însă oricât de mic ai fi, în felul lumii, cu un Hristos atât de mare în inima ta, devii semnificativ în ochii lui Dumnezeu.

Oricât de mare te-ai crede, nu uita că sunt țânțari mai mari decât tine. Nu uita că există un Dumnezeu și mai mare. El este totul în toți. Oricare ar fi sfârșitul tău, nu e tragic dacă inima ta este plină de Isus. În acest caz, sfârșitul tău devine un veritabil și minunat început în Regatul lui Dumnezeu.

Atenție! Pericol de țânțari la tot pasul. Nu vă încredeți în voi! Mai degrabă temeți-vă de voi! Temeți-vă de Dumnezeu! Căci sfârșitul poate fi la un țânțar distanță! Sau viața la o cruce depărtare de tine.

Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit. Iona 1:15
Când intri pe acces interzis ți se suspendă permisul de conducere. Când ai verde la semafor în direcția Ninive, și GPS-ul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt îți spune să virezi dreapta spre Ninive, iar tu faci stânga spre Tars, intri în contrasens cu voia lui Dumnezeu, îți asumi responsabilitatea. Ești pe cont propriu!

Drumul spre Tars poate fi orice decizie pe care o iei în pripă, din orgoliu, la nervi, în interes propriu, fără a cere acordul lui Dumnezeu. Dacă un pilot ignoră comenzile imperative primite de la turnul de control poate crea o tragedie cu rezonanță mondială. Nu e de glumit!

Drumul spre Tars, e plin de gropi. Dacă ești în depresie și simți că se învârte pământul cu tine, nu poți să dormi noaptea și ai coșmaruri că te afli într-un labirint fără ieșire, trezește-te în toiul nopții, mai uită-te o dată pe hartă, mai fă o analiză a vieții tale, mai roagă-te s-ar putea să te afli într-o corabie care merge spre Tars.

Dacă vin furtuni și valuri în viața ta, atât de mari că simți cum se clatină din toate încheieturile barca vieții tale și te apucă disperarea. Nu da vina pe meteorologi, nici pe comandantul de vas, este posibil să fi intrat în aria teritorială a coastei din Tars. Ori tu aveai altă destinație din câte știu. Sau nu?

Dacă înregistrezi pagube materiale, și toată lumea e nevoită să arunce toate averile lor în mare unde le devorează rechinii, în loc să mănânce copiii tăi, nu pune vina pe guvern și pe ministrul economiei, nici pe șeful tău, nici pe companie, falimentul survine faptului că ai urcat într-o corabie greșită. Reevaluează-ți traseul spiritual.

Dacă oamenii din jurul tău se agită, te găsesc vinovat, te înjură și te condamnă la moarte prin aruncare la rechini, nu sunt ei vinovați! Deciziile tale greșite fac victime colaterale. Distrug familia, compania la care lucrezi, biserica în care ești membru, din cauză că ești în drum spre Tars, unde nu te vrea Dumnezeu.

Dacă vezi balene albastre și orci în jurul corăbiei tale și chiar în jurul capului tău, nu pune vina pe soartă, nici chiar pe hazard, e problema ta cu Dumnezeu, care trebuie rezolvată nu tergiversată la infinit.

Dacă patronul te-a dat afară, colegii de călătorie te aruncă în mare, toți încearcă să se debaraseze de tine, nu învinui pe nimeni, e foarte riscant să aibă compania unui om ca tine care L-a supărat pe Dumnezeu. Oferă-le șansa de a se salva.

Dacă simți miros de cadavre marine, și ești împletit printre dinții unui gigant subacvatic, nu, nu ai murit, e doar lovitura mortală care te trezește la realitate. E submarinul pe care Dumnezeu ți l-a trimis gratis, să mai recupereze ceva din paguba ta bugetară nejustificată aruncată pe biletele unei croaziere interzise. Te bagă puțin pe sub ape, până se potolește furtuna de la suprafață, că să ajungi la destinația dorită de El.

Dragă Iona sau Ioana sau oricine ai fi. Nu pune vina pe alții, nici pe Satana, nici pe Dumnezeu, nici pe părinți pentru evenimentele din viața ta. Nu sunt nenorociri, sunt încercările lui Dumnezeu de a te aduce pe drumul cel bun. Pe drumul voinței Sale sfinte. Nu poți fi o viață întreagă fugar de Dumnezeu. Nu ai unde să fugi. A încercat și David: în cer, în mormânt, la marginile pământului, dar a realizat stupefiat omniprezența divină.

Hai Iona, că nu mori! Încercările nu sunt cauzatoare de moarte, ci mai degrabă cauzatoare de viață. Ele reprezintă o a doua șansă pentru un rebel încăpățânat ca Iona, sau ca mine sau ca tine. Iona, un ultim sfat: Intră din nou pe frecvența lui Dumnezeu, cu orice preț și vei trăi. Altfel te prăpădești rușinos în adâncuri!

…și-a deschis toată inima faţă de ea și i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” Judecătorii 16:17

Această felină a justiției evreiești, acest gigant politic, uriașul puterii umane absolute al vremii, numărul 1 în Circuitul Glory, juca ping-pong cu oamenii, jongla cu porțile fortărețelor de zeci de tone pe care le urca fără elicoptere pe munți. Samson e campionul atletismului care, a reușit să prindă 300 de vulpi, îi năucește și astăzi peste milenii pe cercetători. Nimeni nu poate explica modalitățile folosite de el în a prinde atâtea vulpi, în contextul în care o vulpe este foarte isteață și foarte greu de văzut, da altminteri de prins.

Dacă se supăra o dată și avea prin preajmă un maxilar de măgar, strivea o armată întreagă, până la 1000 de capete de bărbați înarmați până-n dinți, care o viață întreagă erau antrenați pentru a ucide. Samson era tare! Ridicați-l pe „Muntele Bihorului” Sandu Lungu la puterea un milion și vă puteți face o mică idee despre acest Samson. Și să știți că nu era deloc impunător fizic pentru că toți se mirau de unde îi vine puterea aceasta!

Fizic, era cam sfrijit. Privind în context, dincolo de remarcile adolescentine, recunoaștem că toate aceste pușeuri de forță se manifestau atunci când Duhul Domnului venea peste el. Dar îl făcea puternic. Mai tare decât Sandokan. Nici armata, nici amenințările, nici insistențele părinților îndurerați, nici atenționările lui Dumnezeu, nu au reușit să-l oprească pe Samson din drumul pe care a apucat distanțându-se puțin câte puțin de Domnul său.

Atunci Diavolul cel șmecher a schimbat strategia. Știți, când un om este pregătit pentru provocări atât de mari ca subiectul nostru. Când meciurile se țin la acest nivel, când ești erou național și ai ca adversar o țară întreagă cu armată cu tot, nu mai bagi în seamă micile provocări și slăbiciuni. Aici a cedat Samson.
Oricât de mare ar fi o felină, când este mușcată de un șarpe veninos, sau o pisică sălbatică, Dalila, în cazul nostru, îi poate fi letal.

Orice provocare a puterii, îl făceau mai tare pe gigant. Dar exploatarea laturii emoționale, l-a vulnerabilizat. El nu era antrenat să lupte cu dibăcia unei curtezane. L-a ademenit, l-a măgulit, l-a alintat, l-a sărutat apoi i-a înfipt colții în inimă. Fizic, dacă o strângea o dată în mâini, ar fi făcut-o stafidă într-o clipă. Dar ea pisica, luptă cu alte arme, cu armele seducției și cucerește tigrul. Și apoi îi tunde coama.

Nu știu care sunt punctele tale forte. Dacă ești cu adevărat puternic, nu e nevoie să te lauzi, pentru că toți vor vedea rezultatele competențelor tale. Ține minte un lucru, diavolul când atacă nu vine să lupte cu armele tale, el le are pe ale lui și te atacă exact prin partea în care ești cel mai slab pregătit. Și te doboară dacă ești neglijent.

Pisica e rea. Pisica e veninoasă. E sălbatică. Fără scrupule. Nu ține cont de nimic în plus, decât de conturile personale, unde bugetul de stat al filistenilor virează trei milioane de dolari pe capul lui Samson. Nu ea îl omoară, ea doar îl tunde, apoi vin alții care se ocupă de el. De fapt nici de moarte nu a avut parte cum se cuvine, de aceea sătul de umilințe apelează la suicid.

Dragă tigru. Nu știu care sunt elefanții pe care i-ai doborât. Nu știu câți bizoni ai pus la pământ. Nu știu câte fălci de lei ai spintecat. Nu știu câți urși ai făcut pastramă. Nu știu câți rinoceri ai spulberat. Am un sfat pentru tine: fii cu ochii-n patru, că la orice colț pândește o pisică sălbatică! Nu fi eroul împuns de o vacă. Nu merită! Începutul oricărui lucru e bun, e sublim, e lăudabil, dar este încununat sau descalificat de sfârșitul lui.

Tu îți știi vulnerabilitățile. Întărește punctele slabe! Roagă-te! Și nu uita prietene, că și pisicile pot doborât tigri!

Ne-am îmbogățit! Casa noastră este un colțișor de rai cu un hectar de cer mai mare. A venit Brianna Selena! Acum avem un prinț și o prințesă. Fericirea a găsit din nou adresa noastră de casă, având drept curier pe însuși Dumnezeu. Vă mulțumim celor care v-ați rugat pentru noi! Cele mai multe felicitări se îndreaptă spre regină, care Dumnezeu a binevoit să fie sortită palatului nostru. „Cel mai mare bine pe care i-l poți face copilului tău este să-i iubești mama!”

Pentru mine familia este cel mai minunat lucru de sub soare, este locul unde îți poți permite luxul de a fi tu însuți. Fără accesorii, fără prefăcătorii, fără frici. Toate trec pe locuri secunde când vine vorba de familie: serviciul, școala, slujirea tot. Iubește-ți familia! Luptă pentru ea! Salveaz-o! Este singurul drum spre fericire pe care îl ai la îndemână în viață, coroborat cu cinstirea părinților.

Ei(familia) sunt cei care te îngrijesc atunci când ești bolnav. Ei se roagă pentru tine cu lacrimi! Ei te ajută la bătrânețe! Ei te plâng la final! Ei te îngroapă!

Lăsați urme netede, cuvinte dulci și amintiri frumoase în urma voastră. Viață pe care o ai, este uficientă pentru a o trăi atât de frumos încât să poată fi povestită cât mai multor generații.

Toți greșim, în multe feluri, spunea Ioan, dar e justificat să fim curioși care sunt păcatele care nu vor fi niciodată iertate.

De aceea vă spun: Orice păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Matei 12:31 Acesta este un păcat foarte grav care nu are iertare spunea Isus. Conform Teologiei dispensaționiste a lui Eriksson, orice împotrivire față de adevăr, acum în dispensațiunea Duhului Sfânt este pasibilă de neiertare. Explicația ar fi că e ultima șansă pe care Dumnezeu o oferă omului, revelându-se în vremurile din urmă prin Duhul Sfânt. După această perioadă urmând răpirea bisericii, judecata și eternitatea, fără a mai fi vreo șansă de reabilitare pentru păcătos.

Un alt răspuns la întrebarea: care sunt păcatele care nu vor avea iertare? Toate. Da. Absolut toate păcatele nemărturisite și de care nu te-ai lăsat sunt și vor rămâne neiertate. Dacă nu vede Dumnezeu regrete, și lacrimi și părere de rău, nu te aștepta ca tu să vezi iertare. Că nu vei vedea. Tu cum te-ai simți să fii înjurat în fiecare zi de copilul tău? Iar apoi să vină să își ceară iertare cât să capete niște bani ca mai apoi iar să te înjure. Să facă un sport zilnic din a te huli și înjura și blestema. Cum te-ai simți? E adevărat că iei în calcul inclusiv dezmoștenirea? Dar oare Dumnezeu cum se simte că te aude blasfemiind sfântu-I nume zilnic? Oo! Câți pseudocreștini nu vor fi dezmoșteniți din Împărăția lui Dumnezeu! E înfiorător de adevărat ce vă subliniez aici.

Păcatul tău activează puterea iertătoare a jertfei lui Hristos în momentul în care este mărturisit. Atunci diavolul este demascat, dat pe față ca înșelător, tu primești iertarea și puterea de a nu mai repeta acel păcat. Dar câtă vreme continui să păcătuiești, iar aceasta face parte din programul tău, fără niciun fel de regret și remușcare, tu nu vei putea beneficia de iertare, asta înseamnă că vei ajunge la judecată!

Nu e de glumit cu păcatele. Păcatul neregretat este păcat neiertat. Nu vă culcați pe urechea toleranței divine, că vă puteți trezi în iad. Ce vom zice dar, să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi care am murit față de păcat să nu mai trăim în păcat. Romani 6:1-2 Asta este gândirea sfântului Apostol Pavel despre păcat. Și nu ne permitem a ne juca de-a veșnicia.

Aici nu vorbim de abilități-le noastre de auto-disciplină, sau de o viață etică, pentrucă oricât de ordonată ar fi viața ta, ea are nevoie de intervenția divină a lui Hristos. El îți dă putere asupra păcatului. Acest lucru este posibil doar prin credință!

Dumnezeu ne va judeca nu neapărat pentru ce am făcut, ci mai degrabă pentru ce nu am făcut, anume că nu am acceptat jertfa iertătoare a lui Hristos. Apelați la iertarea divină! Să ne cerem iertare cu lacrimi! Cu părere de rău, regretând abaterile noastre. Și oricât de mare și grav ar fi păcatul tău, astăzi poate avea iertare. Iar oricât de mic ar fi, fără Hristos este suficient de periculos pentru a te duce în infern.

Toate păcatele au iertare în Hristos. Toate sunt pasibile de moarte și pedeapsă în afara lui Hristos și a recunoștinței tale.

Like, ador, comment, cerere de prietenie și apoi share…toate acestea din partea lui Dumnezeu.

E bine să-L ai pe Dumnezeu în listă, pentru că vei fi mai precaut/ă la postări și comentarii.

Dacă îl ai pe El în listă, nu vei exagera cu timpul pierdut pe internet, că te va vedea online și îți va atrage atenția, iar tu din bun simț vei merge la culcare.

Dacă îl ai pe Dumnezeu în listă, el îți va da discernământ și pricepere să selectezi mai precaut lucrurile pe care le sharuiești, dar și cele cărora le dai like.

Like. Matei 15:7
…. bine a proorocit Isaia despre voi… Este atat de important să te laude Dumnezeu peste secole. Să îți dea like în auzul tuturor. Vorbește în așa fel să găsească plăcere Dumnezeu în cuvintele și trăirea ta. Să poată spune: acesta este fiul meu în care îmi găsesc plăcerea. Căruia îi dau like.

Ador.” David fiul lui Iese, om după inima mea” cu alte cuvinte: îl ador pe fiul lui Iese. Este cel mai important lucru să determini prin comportamentul tău admirație din partea divinului. Să fii un fiu preaiubit al lui Dumnezeu.

Comment. Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni că el pe toată fața pământului. Este un om fără prihană și se abate de la rău. Sunt cuvinte ieșite din gura lui Dumnezeu, la ședința din Paradis, în loja în care avea acces și Satana. Poate, oare Domnul să spună același lucru despre mine și despre tine văzând: filmele, pozele, cuvintele, viața de rugăciune, interesul pentru etern manifestat de noi? Trăiește în așa fel încât cerul întreg să se laude cu tine, inclusiv satanei. Să îți lase Dumnezeu comment, dar unul onorabil.

Cerere de prietenie. Iov 22:21
Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. Nu poți dormi? Ești descurajat și depresiv? Ești dezamăgit? Nu dispera, vezi că ai o cerere de prietenie ce stă în așteptare de vreo două mii de ani. Dă-i accept! Nu poți să-L ții pe Hristos în așteptare ani de zile la ușă prieteniei tale, iar ție să îți meargă bine. Acceptă-L în listă, în casă, în inima ta, în telefon, tabletă și vei avea pace.

Share. Marcu 16:15
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea și propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Ai primit Vestea Bună? mântuirea, bucuria salvării? Nu fi egoist! Dă-i share! Ai găsit comoara Împărăției lui Dumnezeu? Sharuiește-o cât mai repede! Astfel vei avea răsplată de la Hristos. Distribuie mesaje pozitive, versete biblice, ca Evanghelia să ajungă până la marginile pământului!

Dacă vei ține cont de aceste aspecte pe rețeaua ta de ocializare pe verticală cu Dumnezeu, dar și pe orizontală cu oamenii, vei avea un cont cu adevărat relevant, iar tu vei fi un contact (om) fericit.

În toate privinţele v-am dat o pildă….. să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’” F.A. 20:35

A fost ziua mea. Ziua în care m-am născut. Nu a avut nimic special față de altele, doar că voi ați făcut-o specială. Voi cu gândurile voastre, cu mesajele voastre, cu stikere, filmulețe, dar mai ales cuvinte călduroase.

Am primit sute de mesaje. Le-am apreciat pe toate, dar mai mult în inima mea. Nu ați avut nici o obligație să îmi scrieți și totuși ați scris. Bucuria și onoarea au fost de partea mea, dar furnizate de voi. Deci a fost ziua mea sau a voastră? Da, a fost ziua voastră de slujire și răspândire a iubirii. A fost ziua în care, puțin v-ați gândit la alții. A fost ziua în care ați scris ce ați gândit și ați gândit frumos. A fost ziua voastră în care ați urat de bine. Ați îndulcit o inimă, ați încălzit o familie, ați fost o unealtă în mână lui Dumnezeu.

Continuați cu acest gen de trăire. Mi-am dorit tot timpul ca spațiul online să fie unul al armoniei, al păcii, al bunului simț, al creștinismului, al manierelor. Voi ați arătat că se poate. De aceea, când mai greșesc oamenii, mai alunecă, există opțiunea privat. „Trageți-i de urechi” în privat. Așa îi ajutați, nicidecum publicând rănile sau greșelile lor și așa usturătoare.

În ideea aceasta mi-am făcut un blog, care să fie un tărâm al iubirii, al acceptării celuilalt, al respectului, al valorizării celor slabi. Vorba lui Platon: iubitorul este mai aproape de divin.

Haideți! Se poate! Să fim mai buni și mai prietenoși. În noi locuiește Hristos, care ne învață că e mai bine să fii altruist. Că preocuparea este cu atât mai sfântă, cu cât urmărește binele celuilalt. Ne plac și like-urile; ele răspund nevoii de a fi acceptat. Ne plac și statisticile răspund nevoii de a avea succes. Ne plac și mesajele, răspund nevoii primare de a fi iubit.

Cu încurajare, cu iubire, cu gânduri bune, cu bunătate mergem mai departe, ca niște adevărați cultivatori ai armoniei. Hai că se poate!

La atâtea investiții, decorațiuni, ornamente, musafiri, evenimente și cheltuieli de sărbători, este normal să tragem niște concluzii, nu? Cu ce ne-am ales în urma sărbătorilor?

1. Suntem mai bătrâni. Vă gândiți că noi celebrăm propria îmbătrânire? După atâta stres, agitație, cheltuieli, semafoare, rafturi am mai făcut rost probabil de ceva fire albe. Deci suntem mai bătrâni. Nu mă credeți? Faceți o poză buletinului și dați-i zoom pe CNP.

2. Suntem mai săraci. Motorină, mâncare, cadouri, ornamente, astea toate costă. Și pe magi i-a costat ceva, au lăsat daruri pentru cazarea lui Isus în Egipt. Dar ei n-au sărăcit. Trebuie să plătim datoriile, facturile mai mari la curent, deci putem ieși mai săraci din sărbători. Mai faliți.

3. Suntem mai obosiți. Nopți lungi, prieteni mulți, colindă, drumuri parcurse, sporturi de iarnă. O ciudățenie pe care nu am înțeles-o niciodată. În perioada anului când lucrezi, ești mai odihnit ca în concediu. Concluzia? Nu este în stare nici statul, nici șeful, nici patronul, nici nimeni să îl exploateze pe om mai mult decât se auto-maltratează. Să nu ne lase Bunul Dumnezeu pe mâna noastră că avem acea anticapacitate de a ne ucide.

4. Poți ieși mai bogat. Magii au lăsat daruri Regelui, dar nu au plecat mai săraci acasă, pentrucă nu este mai mare bogăție decât sublimul revelației pe care ei au avut-o și schimbarea drumului vieții. Au fost cei mai fericiți pensionari din astrologie. Au înregistrat cea mai mare realizare din istoria studierii astrelor, cea mai superbă teză de doctorat în astrologie, bineînțeles cu ajutorul revelației. Vor primi de la însuși Dumnezeu premiul Nobel pentru pace, pentru că au descoperit locul nașterii Prințului păcii.

Iosif se alege cu un Hristos de care trebuie să aibă grijă, cu resurse de la Tatăl lui Hristos, care este Dumnezeu.

Maria rămâne cea mai fericită femeie, pentru că a acceptat să fie Maica Domnului.

Păstorii, cei mai fericiți ciobani, care au depășit exageratele povești mioritice de luptă cu lupul, cu ursul. Ei au în palmares povestea miraculoasă a revelației divine.

Simion moare fericit că a dus la binecuvântare în Templu pe Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Concluzia ne ajută să înțelegem că sărbătorile în genul chefurilor din casa lui Crăciun, cu Hristos izolat în grajdul de animale, sunt sărbători ce înregistrează mari pagube materiale și spirituale. Iar sărbătorile petrecute după modelul magilor, păstorilor, Iosif, Maria, Simion care pun accent exclusiv pe Regele Hristos, sunt sărbători mai mult decât câștigate. Sunt genul de sărbători care îți garantează veșnicia.

Toate cumpărăturile de sărbători au fost de 150 de lei în familia noastră. Nu din motive financiare, care îmi permit mai mult. Nu. Ci din motive spirituale. Este forma familiei noastre de a pleda în favoarea lucrurilor cu adevărat valoroase, cu accent pe Hristos. Și bineînțeles că în mod intrinsec intru în război cu filosofia consumeristă, război care sincer îmi place.

Nu știu cum ai ieșit din sărbători. Tu știi cel mai bine. Îți spun doar atât: pleacă la drum cu Hristos și vei fi printre bogații Împărăției lui Dumnezeu. Pleacă fără Hristos din sărbători și îți vei petrece restul vieții printre tomberoanele sărăciei lucii spirituale ale secularismului.