„ Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii”. Coloseni 3:14

I. PUFOAICA PĂCATULUI CARE TREBUIE DEZBRĂCATĂ
„… cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare” Efeseni 4:22
Omul cel vechi este ca o pufoaică îmbibată de păcat. Orice haină nouă, curată, călcată, îmbrăcată peste aceasta reprezintă o anomalie. O! Câți astfel de mutanți psiho-spirituali întâlnim zilnic!
Caracteristicile omului vechi le regăsim în versetele 20-31 din Efeseni 4. Iată hainele care trebuie dezbrăcate:

• Minciuna
• Mânia păcătoasă
• Cine fura să nu mai fure
• Cuvintele spurcate
• Amărăciunea care aduce necredință și îndoială
• Iuțimea
• Strigarea amenințătoare și umilitoare
• Clevetire și bârfa
• Răutatea
• Curvia

II. VEȘMINTELE NEPRIHĂNIRII CARE TREBUIE ÎMBRĂCATE
„… și să vă înnoiţi în duhul minţii voastre și să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfinţenie pe care o dă adevărul”. Efeseni 4:23‭-‬24

Păcatul l-a dezbrăcat pe Adam de slavă. Prin el și noi am fost deposedați de slava edenică. Dar în dragostea Majestății Sale, Dumnezeu nu ne-a lăsat goi, ci prin Hristos ne-a pregătit o nouă garderobă a neprihănirii.
Care sunt hainele neprihănirii? Coloseni 3:12-16:

• O inimă plină de îndurare
• Bunătatea
• Smerenia
• Blândeţea
• Îndelunga răbdare
• Îngăduința
• Iertarea
• Pacea lui Hristos
• Cuvântul lui Dumnezeu
• DRAGOSTEA

„… te sfătuiesc să cumperi de la Mine…. haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ţi se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii și să vezi”. Apocalipsa 3:18 VD

• Ne îmbrăcăm cu haine din ce în ce mai de marcă, dar ascundem caractere tot mai pătate.
• Dacă o haină scumpă și nouă este îmbrăcată pe o fire pământească veche și neregenerată, oglinda ta este martoră a unei risipe de bani.
• Un caracter nobil nu mai are nevoie de haine super scumpe.
• Hainele ar trebui asemănate cu rușinea, sfiala și bunul simț, nu cu modelul tabloidelor consumeriste.
• Hainele neprihănirii se procură din cer, iar designerul și furnizorul lor este numai Dumnezeu.

Așadar, fă o curățenie în garderoba caracterului tău. Aruncă tot ce seamănă a zdrențe și aplică la veșmintele neprihănirii oferite de Hristos.

Ștefan a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 7:56

Când un sfânt sosește la linia de final, Dumnezeu se ridică în picioare pentru a-l primi onorabil.

Puține știm despre Ștefan, probabil avea și el familie, părinți, idealuri, pe care urma să le pună în practică. Dar nu a mai apucat, pentru că ura de frate ucide cu sânge rece și rapid. Culmea că la acest fratricid contribuie în mod pasiv și Saul. Îl știți nu? Da, este fanaticul religios fără dragoste și scrupule, îmbătat de gândul de „promovare spirituală”, care colinda Israelul în dorința lui mioapă de a lega sfinții ca pe taurii spanioli, pentru a-i duce în arenă spre măcelărie. Dar este metamorfozat ulterior, când se întâlnește cu Hristos, în Sfântul Pavel.

Să revenim la Ștefan. O viață scurtă. Prea scurtă parcă. Un astfel de om ar fi trebuit să mai trăiască, se potrivea pentru a fi episcop al Ierusalimului. Dar se pare că între criteriile tradiționale nu intrau și „amănunte” ca: să fie sfânt, plin de Duhul lui Dumnezeu, sincer, nediplomat, cu inimă curată, în a cărui ADN să vibreze Hristos, îndrăzneț, puternic, plin de curaj. Nu. Nu-și pierde nimeni vremea să cultive amănunte de genul.

O predică scurtă. Nu a fost aplaudat, nici remunerat, nici nu a terminat-o. Nu a mai apucat. Deși scurtă, omilia lui Ștefan este plină de Hristos și de Duh Sfânt. El nu are timp de bancuri, nici de glume, nici de laude, nici de acompaniere instrumentală. Parcă predică pe fugă, în timp ce își face bagajele să moară pentru Hristos.

Au pus mâna pe bolovani și au început să-l mitralieze. Când o lumină care este îndreptată spre caractere îmbibate cu păcat, arată mânia lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri: 1. Ori păcătosul se schimbă, 2. Ori stinge sau omoară lumina, să pară curat. L-au îngenunchiat. Și ce, el asta știa mai bine să facă, să stea pe genunchi. A picat sub ploaia de pietre, trimise cu râvnă religioasă, dar oarbă.

Te-ai trezit în această dimineață cu multe poveri și orizonturile ți s-au închis. Primește câteva sfaturi. Nu de la mine, de la un sfânt. Dacă Ștefan ar trăi azi, cred că te-ar sfătui astfel:

• Trăiește în plinătatea Duhului Sfânt și Dumnezeu îți va umple gura și inima de cuvintele Lui;
• Spune adevărul chiar dacă pentru el ar trebui să mori. Mai onorabilă este moartea pentru Hristos, chiar dacă e în floarea tinereții, decât pensionarea pe spatele lui Hristos.
• Cănd frații tăi de neam și limbă îți închid uși, și oportunități și drumuri, nu uita că Dumnezeu îți deschide un cer.
• Când ucigașii vor crede că ai dispărut, grăbindu-ți plecarea prin ură ucigătoare, există un Hristos care îți zice „bun venit în cer!”
• Dacă sacrifici adevărul de dragul confortului personal, vei sfârși ca un laș, iar nu ca un erou al credinței.
• Când ei îți vor ucide stârvul unei vieți plină de suferințe și dureri și boli, un trup de slavă este deja pregătit pentru tine.
• Când ei vor vedea în tine un om învins, tu vei vedea în cer un Dumnezeu victorios, care te cheamă lângă Sine.

Așadar, Ștefan devine primul martir. Dar și primul sfânt care vede cerul. Da, nu este blasfemie. Când un erou ca el depășește, fără să trișeze linia de final, Hristos (care și-a reintrat în atributile dumnezeiești), se ridică în picioare.

Protejează-ți gambele, stând cât de mult poți pe genunchi în fața crucii. Va rămâne drept în picioare, inclusiv în fața morții, creștinul care a știut să stea cât mai mult pe genunchi.

CURRICULUM VITAE #every one

În toate domeniile vieții există anumite faze profesionale, pe care inevitabil va trebui să le traversezi. E foarte important ca în fiecare stagiu să te lupți a da randament maxim.. . Nu te îngrijora, nu vei rămâne gol. Cel care te-a înzestrat cu daruri va alimenta izvorul resurselor tale.

FAZE:

1. Nu te cunoaște nimeni, nu te cheamă nimeni;

2. Dacă ești conștiincios și faci treabă bună, te trimite mentorul în locul lui. (Dacă nu accepți să fii trimis, nu vei fi chemat niciodată)

3. Începi să fii chemat;

4.Eși invitat de onoare pentru randamentul de excepție pe care îl ai;

5. Ești prea invitat. Agenda este plină, te dai peste cap și te străduiești să mulțumești pe cât mai mulți;

6. Începi să fii invitat așa, din respect;

7. Nu prea mai ești chemat. Pe fondul ușoarei plafonări, mai ai foarte puține de oferit;

8. Nu te mai cheamă nimeni;

9. Vine vremea în care te auto-inviți;

10. Nu mai ai chef nici să te inviți. Te pregătești de „concediu”.

CÂTEVA RECOMANDĂRI:

-Este foarte important să îți înțelegi locul.

-Să nu mergi nicăieri neinvitat.

-Când ești invitat, să te lupți a da randament maxim.

-Leagă oricare dintre fazele amintite mai sus de cartea de identitate.

-Luptă-te să fii la zi cu informațiile.

-Tratează teme relevante.

-Fă alianță cu Dumnezeu, indiferent de circumstanțe.

-Să petreci mult timp cu Dumnezeu în rugăciune.

-Fă tot ce găsești că e bine, cu pasiune, bucurie și dragoste.

România noastră este mai mare decât secolul pe care îl împlinește anul acesta. Mai mare chiar decât propriile granițe. Am susținut o conferință de tineret în Republica Moldova și să știți că am ținut-o în limba română. Și chiar ne-am înțeles. Se pare că, deși suntem state diferite, avem ceva în comun: limba și sărăcia, dar și pe Dumnezeu. Pe Cel din urmă nu ni-L mai poate împărți nimeni, nici măcar prin granițe. Am slujit în Ucraina, prin multe sate basarabene, până dincolo de Cernăuți, unde vorba lui Leșe, răsună cântecul cucului din Bucovina. Știți ce este curios? Nu doar cucul cântă pe aceeași limbă, ci și sfinții.

Am iubit întotdeauna cântarea din spațiul Federației Ruse, în care este imposibil să nu reperezi acel accent caucazian formidabil. Vă provoc să ascultați cântecele lor duhovnicești, sunt angelice. Dar ei vorbesc și românește. Interesant!

România a traversat multe în veacul încheiat astăzi. Dacă îi atașăm și veacul precedent, spațiul acesta carpato-danubiano-pontic a traversat ceva revoluții, răscoale, două războaie mondiale, sisteme de conducere destul de cromatice. De la monarhie, legionari, comunism, democrație, ceva însă a rămas neschimbat: românul. Peste multe evenimente, fapte și personaje s-au așternut flori și praf.

Politicul trece. Sistemele se schimbă. Personajele istorice se înlocuiesc. Istoria e ciclică. Are România ceva veșnic? Da. Sfinții și pe Dumnezeul lor. Al lui Brâncoveanu, Wurbrand, Traian Dorz, Arsenie Papacioc, Țuțea și mulți alții. Pe Dumnezeu nu ni-L poate lua nimeni, nici măcar libertatea. „Veșnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga. E o metaforă, clar. Însă în mod cert, satul este desprins parcă din veșnicie. Aici mai ai șansa de a găsi oameni care încă mai știu să trăiască. Să comunice folosind limba, nu degetele.

Suntem români. În timp, ni s-au luat multe: teritorii, tezaure, doctori, tineri, copii, păduri, petrol. Dar avem ceva totuși al nostru, pe care nu ni-L va putea lua nimeni, dacă nu renunțăm noi înșine la El: este Hristos. România poate fi veșnică? Da. Pentru că România este a lui Dumnezeu. Și a românului sfințit prin cruce.

Țineți de veșnicia României cu dinții! Când vi se duc dinții prindeți cu proteza. De ați uitat unde ați pus-o, prindeți cu gingiile de ea. Prindeți-vă de Dumnezeu cu mâinile, dar mai ales cu inima. El este veșnicia României noastre. El este speranța copiilor noștri.

România este veșnică atâta timp cât rămâne lângă sfânta cruce. Lângă Hristos și lângă credință. Și încă ceva, România mai are și cer, vorba lui Nicolae Geantă: „Cerul României se află deasupra României”

„În adevăr, voi, care, de mult, trebuia să fiți învățători, aveți din nou nevoie de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare”. Evrei 5:12
Cuvinte grele adresate de păstor bisericii în care a investit atât de mult. Care să fie factorul determinant? Lipsa de performanțe ale planului misionar? Lipsa de calități ale Slujitorului? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm? Haideți pentru început să analizăm doi termeni: rahitism și nanism
RAHITÍSM s. n. Boală ivită în primele luni ale vieții omului, caracterizată prin calcifierea insuficientă a unui element fundamental al ososului și produsului lipsei vitaminei D ₂ .
De la plantarea acestei biserici a trecut ceva timp. Suficient de mare ca apostolul să nu exagereze atunci când spune că trebuiau să fie învățători. trebuiau să fie învățători Dar se pare că nu s-a întâmplat întocmai. Cuvântul a fost semănat. Duhul lui Dumnezeu, prin învățători, a udat sămânța. Însă o anomalie ciudată: nimeni nu a crescut. Cauza? Păstorii. Serios?
Apelând la un limbaj metaforic scena ar fi cam așa: Ciorbă pregătită, snițele rumenite în cuptor. Orezul proaspăt preparat. Tacâmul pregătit pe masă. Doar că e o problemă, nimeni nu are dinți și măsele. Când păstorul se apropie vede niște lucruri ciudate: sticle goale, biberoane roase, suzete atârnânde la gât, trăgând de păpuși unul și altul pentru a le câștiga. Efectul? Li s-a blocat sistemul de creștere.
Diagnoza păstorului: după timpul estimat de mine, raportat la învățătură primită, potrivit cu puterea lui Dumnezeu, voi trebuia de mult să fiți învățători. Dar nu mai căutați scuze la nimeni. Din cauza voastră se petrece acest lucru! Pentru că ați umblat cu nimicuri, ați neglijat biserica, vi s-a depus praf pe Biblie, ați criticat pe alții, nu vă mai rugați, ați rămas spiritual, rahitism.
Riscul major? Atacul nanism ului!
NANÍSM s. n. 1. Anomalie caracterizată prin creșterea insuficientă în statură raportat la media de vârstă și a speciei sau rasei respective. 2. Încetinirea sau oprirea unei creșteri a plantelor ca urmare a unor condiții nefavorabile sau a acțiunii unor agenți patogeni. nanisme. Conform Dex-ului.
S-a detectat rahitismul, s-a propus o soluție de remediere a situației, dar nu a fost luată în serios de nimeni. Atunci sindromul trece de la acut la critic, influențând întreaga constituție a individului, producând nanism. Deci neasumarea responsabilităților mature, lipsa implicării în slujire, abandonarea procesului de sfințire, mulțumirea cu minimul mântuirii prin credință, fără manifestarea roadelor vrednice de pocăință, egoismul copilăresc și mofturile adolescentine prea mari induc sindromul nanismului.

Vi s-a îmbolnăvit ”hormonul” de creștere. De ani de zile stagnați și bateți pasul pe loc. Iar asta mă îngrijorează. Oare la o analiză serioasă și o evaluare responsabilă, câți rahitici ar fi găsiți în bisericile noastre?
Înainte de a căuta piticismul semenilor tăi, te invit să începi cum se cuvine. Fă o analiză a pașilor tăi în vale. Înainte de a mai învinui pe cineva. Constată cine este vinovatul pentru piticismul spiritual în care te afli tu. Îți spun acum, exact acel tip care va fi judecat pentru faptele și gândurile tale, adică domnul „tu”.

Nu te compara cu piticii spirituali. Fără a ofensa în vreun fel pe oamenii mici de statură. E clar că nu fac subiectul nostru. Mai ales că sunt foarte drăguți. Așa a hotărât Stăpânul pentru ei. Procesul de rahitism este întâlnit la plante, dar și la om. Însă pentru piticismul spiritual individul își alege traiectoria și se complace, ori asta este păcat.

Fii uriaș în credință! Dorește-ți să crești! Altfel, te va năpădi rahitismul și apoi nanismul.nanismul.nanismul.