Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea. Iov 5:21

Biciul limbii sălbatice al lui Elifaz e usturător, unde dă crapă pielea, sau se despoaie sufletul. Biciul său e cumplit, e descupănitor, te secătuiește de încredere și speranță. Iov este în groapa falimentului personal, în colaps emoțional, orice brâncă sau vorbă grea îi poate aduce pieirea.

Când un om este pe marginea prăpastiei, chinuindu-și sufletul în propriile depresii, nu are nevoie de filosofie, chiar de ar fi de cea mai înaltă erudiție. Nu. El are nevoie de iubire, afecțiune, atenție și, să fii lângă el pur și simplu. Cea mai mare lucrare a celor trei prieteni ai lui Iov, ar fi fost să continue cum au început în cele șapte zile. Să tacă! Și atât.

Deseori vorbim. Și o facem prea mult și aspru. Mare atenție la biciul tăios al propriei limbi! Orice minim de luciditate poate părea grozavă în comparație cu un muribund, dar, oare este la fel de ziditoare și mângâietoare? „Haideți să-l omorâm cu vorba” au zis despre Ieremia. Biciul limbii poate ucide. Pentru că un dirijor cu zero caracter l-a trimis pe Elvis Presley acasă, jignindu-l că nu are voce. A plecat, și bun plecat a fost. Și a ajuns unde a ajuns, vorbind strict profesional. Era talent în el, dar a ajuns pe mâna cui nu trebuia. Atenție la biciul neîmblânzit al limbii.

Sunt atât de multe vorbe frumoase și optimiste. Folosiți-le! Vă sunt la îndemână. Ridică-l pe cel căzut. Încurajază. Dă viață! Salvează! Aveți milă de Iovul din apropierea voastră! Mâine puteți fi în locul lui. Iacov în capitolul 3, descrie limba ca pe o fiară ce nu poate fi îmblânzită sau un foc mic ce aprinde o pădure mare. Nu vă jucați de-a vorbele sau datul cu părerea, poate fi zdrobitor sau chiar letal!

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești… Efeseni 5:19 Adică vorbiți frumos. Cât mai frumos posibil. Vindecați rănile celor biciuiți de soartă, de diavol, de alții. Fiți o mângâiere pentru toți! Și da, în vremurile grele vei fi la adăpost de biciul limbii altora. Vei fi păzit de Dumnezeu când alții vor lovi prin injurii, acuze, calomnie, minciuni în integritatea ta. Vor să îmi strice bunul nume, zicea Neemia despre triumviratul malefic: Sambalat, Tobia și Gheșem arabul.

Mângâiați-vă unii pe alții și lăsați-vă mângâiați la rândul vostru, cu vorbele sincere și duioase. Nu fiți că Elifaz, jignitorul și specialistul de nivel second-hand. Înțelepciunea și iubirea ne-au fost date pentru a le folosi.

Cu mâinile albe spre vânăt și pline de petele bătrâneții, cu pletele ninse și față suptă de vreme… Trupul ei este atât de uscățiv pentru că însetate, cele aproape nouă decenii au sorbit fiecare câte o găleată de sevă, lăsând în urmă câteva oase susținute de venele pline de varice și pielea vestejită, care abia mai rezistă presiunii vremii.

Pe deasupra tuturor acestor aspecte, anemic creionate în sărăcăcioasele mele cuvinte, în capul acestei bătrânele susținut de o cervicală tremurândă, stau încremeniți doi ochi deschiși, dar care au încetat să mai strălucească de câțiva ani, pentru că sora Florița este oarbă!

Așa o găsim atunci când îi ducem Cina Domnului. Cu o dorință anemică de a mai trăi, începe să plângă, mulțumindu-ne pentru singurele momente de respiro pe care le primește de la ce a mai rămas din viață, clipe de bucurie generate de prezența noastră. Parcă îl simte pe însuși Domnul în prezența ei, așa îi radiază fața. Și-a dorit mult să mă vadă măcar o dată în viață, dar se mulțumește să mă știe doar din auzite și din strângerea frățească de mână.

O surprind rugându-se în prima duminică de Martie, stând la umbra viței de vie doar înmugurită: „Dragul meu Soare, încălzește-mă cu razele tale, că numai tu mă mai încălzești” Am fost emoționat că îmi tremură mâinile cu azima și rodul viței (elementele sfintei împărtășanii). Mi-am adunat cu greu puterile de a o împărtăși. Și tot cu greu am convins-o să nu mai țină trei zile de post înainte de cină(un obicei pe care îl moștenea din familie), există riscul să cedeze, din cauza deshidratării.

Poate că atârnați în vârful bâtei lor, ai aceste suflete, care încă mai supraviețuiesc pe la țară, pe undeva. Nu ai vrea să le fii soarele care le încălzește inima și sufletul în aceste ultime și grele momente de existență? Nu uita că pot fi bunici, mătuși, unchi sau chiar părinții cărora le datorezi viața.

Oricât de insuportabili ți s-ar părea babacii, nu uita că ei au fost singurii care s-au bucurat cu adevărat împreună cu părinții tăi la nașterea ta. Ei te-au învățat bunele maniere și regulile elementare de bun simț. Ei ți L-au descoperit pe Dumnezeu și cerul. Ei te-au învățat toate poveștile folclorice. Fără ei, nu erai domnul sau doamna de astăzi. Deseori au mâncat slănină cu ceapă verde și pâine mucegăită ca tu să ai o carte în plus, o chirie în plus, o calificare mai mult decât ei. Și ouăle de la găini le-au vândut pentru binele tău. Nu uita asta!

Oprește-te un weekend din distracție și alergare. Fă-le o vizită și mai pune-i să-ți povestească o dată povestea aceea pe care ți-au spus-o de o sută de ori. Îmbrățișează-i încă o dată. Iubește-i și fă-le manichiura. Mai piaptănă o dată pletele acelea ninse și din ce în ce mai rare. Încă puțin, și umbra nucilor va fi sinistră, iar curtea părăsită; nici pisica aceea bătrână și fără dinți în gură nu va mai fi pe târnaț, nu va mai avea cine să-i de-a pâine înmuiată în lapte, pentru că veșnicia îi va chema pe ăi’ bătrâni repede acasă.

Avem bani. Suntem bogați. Suntem domni și doamne. Suntem deștepți și ocupați. Atât de ocupați încât am uitat de cei mai importanți oameni din viața noastră, bătrânii, fără de care nici măcar nu am fi existat. Nu uitați! Și noi vom fi bătrâni în curând, iar serviciul ni se va întoarce.

Sunt zbârciți, insuportabili, unii senili și plini de boli și bătrâni, dar sunt bătrânii noștri! Respectați-i! Cât îi mai avem!

Se pare că un trăznet a lovit într-un motor, iar piloții au cerut permisiunea unei aterizări forțate. La impactul cu solul aeronava s-a transformat într-o minge de foc pe aeroportul Șeremetievo din Moscova. Nu este singurul accident, au mai fost, iar mărturiile sunt pe drept șocante. Bagajele, sau mai degrabă interesul pentru ele, au omorât mai multe persoane decât focul și impactul cu solul.

Un nene solid s-a plantat pe culoar și căuta compartimentul cu bagajele lui. A fost ca un zid al morții care nu a permis evacuarea celor disperați de a scăpa din ghiarele morții. Una dintre stewardese s-a dovedit a fi eroină națională prin gestul ei bărbătesc de a împinge forțat oamenii pe topoganele gonflabile. Ea a înțeles că viața e mai importantă decât poșeta. Și a acționat, și a reușit să mai salveze.

Din nefericire, foarte mulți oameni consideră bagajele și lucrurile materiale mai importante decât propriul suflet. Așa cum bogatul, pe care Dumnezeu îl diagnostichează cu nebunie conștientă în evanghelie, credea că trăiește veșnic în trupul plin de pofte. Mântuitorul avea să le facă o aspră „dedicație” fariseilor: Vai de voi, cărturari și farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre. Matei 23:13
Când din punct de vedere spiritual omul este ținut intenționat în mediocritate este și mai grav.

Am câteva sugestii pentru dumneavoastră:

1. Lăsați bagajele când e vorba de viață și de moarte. Nici un bagaj nu e mai important decât viața.

2. Valorile sunt mai prețioase decât lucrurile. Asta încearcă Biblia și educația să ne tot spună de milenii. Numim valori dragostea, omenia, bunul simț, credința, mântuirea, binele, adevărul, etc.

3. Sufletul este mai importat decât trupul. Sufletul reprezintă entitatea noastră eternă, iar trupul e condamnat la efemeritate.

4. Omul e mai important decât portofelul. Ce ai reușit să salvezi, domnule? L-o fi întrebat pe domnul gras. Portofelul! Cu prețul a zece oameni. Ce ați salvat, doamnă stewardesă? Vreo 20 de oameni. Chiar dacă mi-a ars iPhone X-ul.

5. Dumnezeu nu te va întreba în ziua de apoi ce ai salvat? Dar sigur te va întreba pe cine ai salvat? Cu referire la oameni, nu la lucruri.

6. Măcar în fața morții să renunți la lucrurile care îți mănâncă sau care ți-au consumat viața.

7. Trăiește în așa fel încât morții să-i rămână cât mai puțin a distruge. Spunea un om cu accentuate perspective eterne.

Lăsați oamenii să se salveze, dacă nu se pot salva, ajutați-i, dacă nu vreți să-i ajutați, măcar dați-vă la o parte! Fie că e vorba de viață sau de veșnicie.

Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri… ” Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el. Geneza 3:4‭-‬6

Iar apoi a urmat nenorocirea, peste bărbat, femeie, Pământ și Cosmos. Orice răspuns pozitiv la oricare invitație din partea luciferică, se lasă cu consecințe foarte grave, terestre și eterne.

Imagianți-vă pe larg dialogul dintre cei doi(șarpe și Eva): – Bună dimineața Eva! – Ciao! – Astăzi te invit să luăm micul dejun împreună. – Eu cu tine? Niciodată! – Eva dragă, nu fi sălbatică. Eu fac cinste! – Nu, nu, că soțul meu mi-a interzis acest lucru, iar lui i-a interzis Dumnezeu. – Eva dragă probleme de interpretare. Ești sigură că ai înțeles bine? – Da, am înțeles. Dacă mâncăm vom muri! – Greșeală de interpretare, „hotărât că nu veți muri, ci vă veți face mai deștepți”. Și s-au făcut „deștepții de ei”.

Ați observat abordarea? Diavolul lovește în convingeri. Dacă a reușit să-ți dărâme convingerile, ți-a destabilizat toată credința și ființa ta. Un gânditor american spunea „Filosofia Noii Toleranțe înseamnă o lume fără convingeri”. Gândirea sub forma orice este bine și trebuie acceptat e foarte periculoasă! Asta a făcut necuratul de la început și asta face și astăzi, distruge convingeri.

Reușește astfel să te pună pe un teren al vulnerabilității, unde devii nesigur și implicit neutru, apoi dă lovitura finală. Sub atâtea forme, diavolul te-a invitat să iei micul dejun cu el. Fugi! Fructul interzis e mai bun, spune zicala populară, probabil, dar și consecințele sunt dezastruoase. E glasul melodios al femeii care strecoară mierea prin eleganța și feminitatea sa onduitoare, dar la urmă se arată că e mai amară ca moartea, spunea cel mai înțelept om din lume, Solomon.

V-ați ferit de diavolul ca de cel cu coasa în mână și gluga în cap, dar fiți cu ochii în patru, că se poate deghiza și în înger de lumină. Poate fi întruchipat într-o domnișoară sau domn fără scrupule. În expunerea la vulgaritate a corpului sau invitații compromițătoare sau oferte extraconjugale. Poate fi o ofertă de afaceri nocivă. Grijă mare! „Mâncarea” oferită de el este infestată cu cianură de potasiu spirituală și te arde cu flacăra infernului pe interior, apoi te distruge. Dacă ai apucat să te înfrupți din bucatele lui, cere sângele lui Hristos care te curăță și te vindecă de otravă cauzatoare de moarte!

Țineți morțiș de virtuți și convingeri! Fugiți cât mai departe de poftele tinereții și conservați-le pentru viața de familie (plăcere și procreere), nu vă exploatați spre autodistrugere. Nu acceptați ofertele malefice. Fugiți de vrăjitorie și toate rudele ei demonice! Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
Iacov 4:7

Să nu iei niciodată micul dejun cu diavolul, nici prânzul, nici cina, nici măcar o gustare, ca nu cumva să ți se ofere ca preparator bucătar pe viață. Apoi ca partener veșnic. Omul se hrănește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, spunea Mântuitorul, înfruntând-l pe același diavol care îl invitase pe Isus la prânz.

Redau formidabelele cuvinte ale poetului român, omul de fier plin de iubire pentru Hristos, Traian Dorz. Ei au încercat să-i otrăvească inima prin ură, condamnându-l la ani grei de carceră, dar el, printre gratii, trimitea doar raze de soare din inima sa plină de Hristos celor care erau atât de legați cu lanțurile libertății.
Să ard de sete, tot n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de păcate.

Să mor de foame tot
n-ating
Mâncăruri otrăvite
Spre care ne-ncetat
mă-mping
Păcate şi ispite.

Să mor de frig, nu
mă-ncălzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Iubiri îndurerate.

Să mor în drum, tot n-aş intra
În casa blestemată
Ce ar zdrobi şi-ar ruina
Iubirea mea curată.

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac
Ce diavolul-mi întinde
Să zac în şanţ, să mor sărac
Pe Domnul nu-L voi vinde.

Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n părtăşie
Decât fără Cristos rămas
Să plâng o veşnicie.

Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 1Corinteni 2:2

Intru în frizerie și mă așez pe fotoliu așteptând la rând pentru un tuns. Urmează să am două evenimente importante în weekend. Ce evenimente? Întreabă domnișoara frizer. Am două nunți la care trebuie să predic. Una în Alba și una în Bihor.

După ceva vreme mă întreabă: La ce religie predici? Răspunsul a fost unul neașteptat pentru ea: Eu le predic oamenilor. Îi răspund. Da, că prea ne-am complicat și i-am dus în ceață pe ascultători. De aici discuția a fost puțin alta. Plăcută și utilă.

Iubiți slujitori ai altarului! Am un îndemn ce se vrea a fi un strigăt disperat. Și aș vrea să-l cuprind în câteva Teze:

1. Predicați Adevărul. Nu basme! Nu povești nemuritoare! Nu dogme! Ci adevăr. Iar adevărul este Hristos. Iar El a fost atât de simplu și practic în abordare, încât îl înțelegeau și cerșetorii, dar și regii. Haideți să le vorbim oamenilor pe limba lor.

2. Fiți slujitorii celor mici. Nu slugile celor mari. Se primesc directive de la „mai mari”, respectați- le în măsura în care se supun adevărului biblic. Nu uita că ești robul Domnului, nu sluga șefilor. Iar cei mici au nevoie de o bucată de pâine, o îmbrățișare, nu de protocoale.

3. Ieșiți pe străzi. Ne-am baricadat între ziduri. Ne-am cocoțat prin munți și chilii, iar ei, muritorii laici se zbat în redutele demonice singuri. Ne-am fortificat altarele, făcându-le inaccesibile oamenilor de rând. Haideți să ieșim între oameni, pe străzi. Prin spitale. Pușcării. Orfelinate. Să le luăm cu asalt, să le venim în ajutor celor care au acută nevoie de iubire. Matei 25. Robul bun și credincios este cel care hrănește săracii, îmbracă pe cel lipsit, vizitează pe bolnav și întemnițat. Mie mi le-ați făcut. Zice însuși Hristos.

4. Renunțați la omiliile sectare. Să nu tragem foc la religia noastră, că există riscul să ne prăjim din interior. Religiile sunt invenții omenești. Vorbiți-le oamenilor despre relația cu Hristos, atât de simplă, frumoasă și accesibilă oricui. Fiecare religie are doza ei de sectarism, renunțați la ea de dragul adevărului.

5. Iubiți pe oameni. Este rezumatul decalogului. Pot spune orice, dacă nu am capacitatea de a iubi, sunt o aramă sunătoare, un chimval zăngănitor. Asta spunea sfântul Pavel. Un fel de tigaie spirituală. Manifestați iubire! Îmbrățișați pe cei triști! Astfel ne vom asemăna cu Dumnezeu.

Apropo, tu pentru ce religie predici? Aș vrea să știu că predicăm despre Hristos și oamenilor. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii. Ioan 9:5

Luați lumină. Dar nu mioapă! Ci mai degrabă luați Lumina care vindecă miopia spirituală.

Cum se face că în fiecare an luăm lumină, dar suntem tot mai miopi spiritual. Atât ține „sfințenia” noastră până arde lumânarea, apoi o înjurăm și ne păgânizăm din nou. Zbierăm pe copii, țipăm la soț/soție, mințim, înșelăm. Hristos a spun în versetul citat că sursa luminii este persoana Sa.

Cât sunt în lume. Iar după aceea? Înseamnă că odată cu înălțarea Sa la cer, a încetat lumina? Suntem în beznă? Cine luminează? Adevărul că fără Hristos omul nu doar că este întunecat la minte dar întunecă și pe alții, îndreptându-se subit spre întunericul eternității infernale.

Deci suntem pe întuneric? Nu! Matei 5:14 voi sunteți lumina lumii. Păi ori noi, ori El. Da, El prin noi. A plecat la cer, dar a luminat câțiva oameni(ucenicii), care mai apoi au „incendiat” lumea cu lumina hristologică. Deci fiecare creștin, este un far al lui Hristos pe pământ. Apropo: câți oameni ai luminat astăzi? Dar anul acesta? Câți au fost transformați din scrum în lumini vii? Câți au fost aduși la lumină? Câți au fost vindecați de miopie spirituală prin tine? Dacă răspunsul este negativ, înseamnă că există o mare probabilitate ca tu însuți să fii miop.

Iubiți creștini! Haideți să nu ne îmbătăm cu apă rece! Când Hristos luminează pe un om, acela se transformă într-o torță a eternități lui Dumnezeu. Acela radiază, reflectă lumina lui Hristos ca stil de viață. Acela aprinde și pe alții prin: vorbire, trăire, fapte, gândire, înfățișare, prin tot!

Luați lumină, dar de la Hristos! Fiți voi înșivă lumină, dar nu mioapă! Să fim creștini, dor nu doar cu numele! Să iubim, nu doar cu vorba! Dacă trăim, să și trăim cu adevărat în Hristos!

Abia atunci arătăm că am luat adevărata lumină hristologică care se transformă în lumină hristocentrică. Cine este lumina astăzi? Cine dacă nu eu și tu?

Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii și priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Ioan 4:35

Trei persoane care au spus din nou Da la Bethlehem. Da pentru cer, pentru Dumnezeu. A fost o zi cu adevărat binecuvântată. Oricare zi în care oamenii se înscriu cu legământ în rândul copiilor lui Dumnezeu e bucurie în cer și pe pământ.

Aceste trei persoane încheie numărul celor 8 care s-au botezat în intervalul celor șase luni de când am deschis Biserică Bethlehem, Gai-Poltura, Arad. Fiecare decizie reprezintă o bucurie pentru noi și biserica noastră. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru echipa de slujire devotată, implicată și plină de pasiune.

Următorul botez va fi la Rusalii. În fiecare Miercuri la orele 18:00 avem învățătură catehetică împreună cu o echipă devotată: Cristi și Beni.

Suntem mulțumitori cerului pentru tot. Iubiți colegi slujitori, vă îndemn la lucru. Este multă nevoie de implicare, sunt multe mărgăritare printre spini, mulți oameni care așteaptă acut ajutorul nostru în Hristos.

Mult spor în slujire și rod bogat!

Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Ioan 16:2

Iartă-i, Sri Lanka! Asta știe creștinul în care locuiește Hristos, să iubească. Și asta face de două mii de ani, iubește și iartă. Un urmaș al lui Hristos nu se răzbună, el iartă, trece peste, iubește și se roagă pentru persecutori.

Inchiziția este o rușine pe obrazul creștinismului, asemenea și războaiele mondiale care au lăsat în urmă zeci de milioane de morți. Acestea nu sunt acte ale creștinismului, sunt niște fapte petrecute prin anexele din curtea majestății Sale Creștinismul. Pentru că urmașul lui Hristos nu ucide, nu vinde, nu distruge, el este plin de râvnă pentru fapte bune.

Oricum suntem segregați și prigoniți psihologic și ideologic în fiecare zi pe tot mapamondul, inclusiv în România, pentru că suntem cuminți și necombatanți prin forță.

Singura noastră armă rămâne iubirea, iertarea și apologetica. Folosiți arma retoricii elegante, a omiliei nesectare, arma argumentului biblic. Chem slujitorii altarului la studiu și rugăciune și înarmarea credinciosului cu armele adevărului, înțelepciunii, iubirii, argumentului, care dezarmează persecutorii prin iubire, nu prin contraforță armată. Asta este soarta noastră de două milenii încoace, să fim urâți, excomunicați, interziși, întemnițați, torturați și uciși.

Iubiți creștini, nu vă înfuriați! Nu faceți declarații necreștinești! Nu ripostați! Rugați-vă pentru cei ce vă urăsc și vă prigonesc, așa începea Mântuitorul Predica de aur, rostită pe munte. Suntem urmașii lui, născuți din dragoste și adevăr. Născuți din Duh sau de sus.

Iubim, iertăm și mergem mai departe. Poate mâine e rândul nostru. Să fim în gardă!

Suntem alături de voi, frați din Sri Lanka. Ne rugăm pentru orfanii tăi. Sunteți frații noștri! Nu stăm indiferenți. Morții nu se mai întorc înapoi, dar ne vom întâlni în curând cu ei în cer! La revedere, frați martiri srilanchezi!

E noapte. Ora 03:30. Toți membrii familiei dorm. Dintr-o dată aud vocea lui Yared care mă strigă: ” Tati, dă-mi te rog perna ta să visez ceva mai frumos, că pe perna asta am visat că vine o albină și mă înțeapă!” Cu insistențele lui reușește să mă trezească și să mă convingă să facem schimb de perne. Apoi adoarme liniștit.

A fost o mare bucurie pentru mine să constat că în creieruțul copilului meu este această speranță, că dormind pe perna mea va putea scăpa de un coșmar nocturn. Am dorit tot timpul să cultiv o relație bună între mine și copilașii mei.

Oare ce visează copilul dormind pe perna ta, ca tată, ca mamă? Investiți în relațiile cu copiii voștri, până la urmă sunt singurii care vor plânge cu adevărat pe marginea coșciugului tău. Lasă o aromă frumoasă pe urmele pașilor tăi. Lasă amintiri plăcute fiilor tăi! Și își vor aminti cu bucurie despre tine.

Sunt părinți care descurajează copiii. Care îi subestimează. Nu e obligatoriu să poți să-i ajuți cu bani, dar măcar cu o încurajare, un cuvânt bun, un sprijin moral. Ajută-l să viseze frumos, dormind pe perna ta. Apoi împrumută perna lui, asumă-ți „coșmarurile” copilului tău. Ia din grijile lui, arată-i măcar că îți pasă de problemele lui și încearcă să nu-i minimalizezi fricile. Asta face Dumnezeu cu noi, copiii Lui, în fiecare zi.

Când îți vezi copilul abătut, stresat, depresiv, strânge-l la piept, încurajează-l, sărută-l, respectă-i opiniile și deciziile pertinente. Chiar dacă are doi metri, nu te sfii să-l săruți, să-l îmbrățișezi, abia atunci vei vedea că marea nevoie după care tânjea era dorul de iubirea ta.

Când fata sau baiatul îți vorbește răsărit și nu prea știi ce vrea să îți transmită, e o formă de a-ți spune: Tati împrumută-mi te rog perna ta că am avut un coșmar și vreau să visez mai frumos!

Vise încurajatoare!